ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1629/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 104 din 14 mai 2008 Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul F.C., la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c) și i) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), și c) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată L.V. și inculpatul a fost obligat la 10.000 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale și a Spitalului Universitar de Urgență București și Ploiești, inculpatul fiind obligat la 1096,87 lei și respectiv 370,45 lei.

Tribunalul a reținut că la data de 22 martie 2007, cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri civile irevocabile de evacuare a familiei inculpatului, acesta, în prezența mai multor persoane, a aplicat o lovitură în cap cu un cric părții vătămate L.V. mătușa sa, de persoana care a cerut execuția. Actul medico-legal a evidențiat că partea vătămată a prezentat o fractură craniană cu înfundare frontală stângă, necesitând pentru vindecare 15-20 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie. Situația de fapt nu a fost contestată de inculpat, dar a susținut că nu a avut intenția de a suprima viața victimei, că reacția sa violentă s-a datorat stării psihice care i-a anihilat posibilitatea de conștientizare motiv pentru care a cerut achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc.

pen. Tribunalul a apreciat că inculpatul a acționat premeditat, înarmându-se cu un corp contondent cu care a aplicat o lovitură puternică în capul părții vătămate L.V., din modul cum a acționat rezultând fără dubiu că a urmărit inclusiv decesul victimei, nedovedindu-se că a fost lipsit de discernământ. Apelul declarat de inculpat a fost admis de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 155 din 17 decembrie 2008, s-a casat sentința penală atacată și a redus pedeapsa de la 8 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, cu motivarea că circumstanțele personale ale inculpatului nu duc la concluzia că este o persoană violentă, actul său fiind întâmplător. Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, pentru a se stabili dacă la momentul comiterii faptei, a avut discernământ, probă admisă de instanță.

Expertiza medico-legală psihiatrică nr. 343 din 7 mai 2008 a concluzionat că inculpatul F.C. a avut discernământul păstrat în momentul săvârșirii faptei. Apelul declarat de partea vătămată L.V. prin care a solicitat majorarea pedepsei principale, cât și a cuantumului despăgubirilor civile acordate, a fost respins ca nefondat. Recursul declarat de inculpat împotriva deciziei este nefondat. S-a invocat motivul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihologice, întrucât inculpatul a acționat în stare de ictus emoțional, ceea ce a fost de natură a-i afecta discernământul.

Din examinarea probelor dosarului, rezultă că instanțele au apreciat corect că fapta comisă de inculpat constituie tentativă la omor calificat, acesta aplicând părții vătămate o puternică lovitură, cu un corp apt a produce moartea, într-o zonă vitală – capul, prin natura și gravitatea leziunilor produse, viața fiindu-i pusă în primejdie. Ictusul emoțional este o stare medicală instalată brusc, cu pierderea cunoștinței și care are de urmare intensificarea presiunii intracraniene incluzând hemoragie cerebrală, encefalită și edemul (dicționar medical). În speță, aceste semne clinice nu s-au manifestat nici imediat săvârșirii faptei și nici nu au fost constatare de expertiza medico-legală psihiatrică, care a concluzionat că inculpatul nu are tulburări psihice de natură a-i afecta discernământul.

În cauză nu s-au produs acte noi care să justifice o nouă expertiză psihiatrică sau psihologică, astfel că motivul invocat este nefondat. Este însă neîndoios că inculpatul a acționat într-o stare de nervozitate excesivă, pe care de altfel o recunoaște, determinată de situația deosebită conflictuală între părinții săi, el și partea vătămată, dar aceasta nu justifică tentativa de omor pe care a comis-o. Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată răspunde criteriilor stabilite în art. 52 C. pen., infracțiune contra vieții, precum și antecedentele personale ale inculpatului care, fără a fi recidivist, a mai suferit sancțiuni penale. Recursul declarat de partea vătămată L.V. este, de asemenea, nefondat.

Pedeapsa aplicată inculpatului, de 5 ani cu executare într-un loc de detenție, este suficientă în raport de gravitatea faptei, condițiile săvârșirii ei și urmărește, în cuantumul dispozițiilor civile răspunde acestor elemente. Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate de inculpatul F.C. și partea vătămată L.V. vor fi respinse, ca nefondate, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul F.C.C. și de partea civilă L.V. împotriva deciziei penale nr. 155 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2009.