ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1629/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 104 din 14 mai

2008 Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul F.C., la pedeapsa de 8 ani și

6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c) și i) C. pen. și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), și c) C. pen.

S-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.

În

baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de

partea vătămată L.V. și inculpatul a fost obligat la 10.000 lei daune materiale

și 15.000 lei daune morale și a Spitalului Universitar de Urgență București și

Ploiești, inculpatul fiind obligat la 1096,87 lei și respectiv 370,45 lei.

Tribunalul

a reținut că la data de 22 martie 2007, cu ocazia punerii în executare a unei

hotărâri civile irevocabile de evacuare a familiei inculpatului, acesta, în

prezența mai multor persoane, a aplicat o lovitură în cap cu un cric părții

vătămate L.V. mătușa sa, de persoana care a cerut execuția.

Actul

medico-legal a evidențiat că partea vătămată a prezentat o fractură craniană cu

înfundare frontală stângă, necesitând pentru vindecare 15-20 zile de îngrijiri

medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie.

Situația

de fapt nu a fost contestată de inculpat, dar a susținut că nu a avut intenția

de a suprima viața victimei, că reacția sa violentă s-a datorat stării psihice

care i-a anihilat posibilitatea de conștientizare motiv pentru care a cerut

achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Tribunalul

a apreciat că inculpatul a acționat premeditat, înarmându-se cu un corp

contondent cu care a aplicat o lovitură puternică în capul părții vătămate L.V.,

din modul cum a acționat rezultând fără dubiu că a urmărit inclusiv decesul

victimei, nedovedindu-se că a fost lipsit de discernământ.

Apelul

declarat de inculpat a fost admis de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 155

din 17 decembrie 2008, s-a casat sentința penală atacată și a redus pedeapsa de

la 8 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, cu motivarea că

circumstanțele personale ale inculpatului nu duc la concluzia că este o

persoană violentă, actul său fiind întâmplător.

Inculpatul

a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, pentru a se

stabili dacă la momentul comiterii faptei, a avut discernământ, probă admisă de

instanță.

Expertiza

medico-legală psihiatrică nr. 343 din 7 mai 2008 a concluzionat că inculpatul F.C.

a avut discernământul păstrat în momentul săvârșirii faptei.

Apelul

declarat de partea vătămată L.V. prin care a solicitat majorarea pedepsei

principale, cât și a cuantumului despăgubirilor civile acordate, a fost respins

ca nefondat.

Recursul

declarat de inculpat împotriva deciziei este nefondat.

S-a

invocat motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei

expertize medico-legale psihologice, întrucât inculpatul a acționat în stare de

ictus emoțional, ceea ce a fost de natură a-i afecta discernământul.

Din

examinarea probelor dosarului, rezultă că instanțele au apreciat corect că

fapta comisă de inculpat constituie tentativă la omor calificat, acesta

aplicând părții vătămate o puternică lovitură, cu un corp apt a produce

moartea, într-o zonă vitală – capul, prin natura și gravitatea leziunilor

produse, viața fiindu-i pusă în primejdie.

Ictusul

emoțional este o stare medicală instalată brusc, cu pierderea cunoștinței și

care are de urmare intensificarea presiunii intracraniene incluzând hemoragie

cerebrală, encefalită și edemul (dicționar medical).

În

speță, aceste semne clinice nu s-au manifestat nici imediat săvârșirii faptei

și nici nu au fost constatare de expertiza medico-legală psihiatrică, care a

concluzionat că inculpatul nu are tulburări psihice de natură a-i afecta

discernământul.

În

cauză nu s-au produs acte noi care să justifice o nouă expertiză psihiatrică

sau psihologică, astfel că motivul invocat este nefondat.

Este

însă neîndoios că inculpatul a acționat într-o stare de nervozitate excesivă,

pe care de altfel o recunoaște, determinată de situația deosebită conflictuală

între părinții săi, el și partea vătămată, dar aceasta nu justifică tentativa

de omor pe care a comis-o.

Pedeapsa

de 5 ani închisoare aplicată răspunde criteriilor stabilite în art. 52 C. pen.,

infracțiune contra vieții, precum și antecedentele personale ale inculpatului

care, fără a fi recidivist, a mai suferit sancțiuni penale.

Recursul

declarat de partea vătămată L.V. este, de asemenea, nefondat.

Pedeapsa

aplicată inculpatului, de 5 ani cu executare într-un loc de detenție, este

suficientă în raport de gravitatea faptei, condițiile săvârșirii ei și

urmărește, în cuantumul dispozițiilor civile răspunde acestor elemente.

Întrucât

nu se constată motive care, examinate din oficiu să determine casarea

hotărârilor, recursurile declarate de inculpatul F.C. și partea vătămată L.V.

vor fi respinse, ca nefondate, conform dispozițiilor art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpatul F.C.C. și de partea civilă L.V. împotriva deciziei penale nr. 155

din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2009.