ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3732/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 58 din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza disp. art. 20 rap. la art. 174 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.N., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În latură civilă, s-a constatat că partea vătămată V.V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 838,4 RON reprezentând despăgubiri civile, cu dobânda legală la data achitării către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești.

De asemenea, a fost obligat inculpatul și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 410 RON, din care 63 RON reprezintă contravaloarea raportului de expertiză medico-legală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 327/P/2008 din 2 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.N., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.

S-a reținut în fapt că în ziua de 13 mai 2008, inculpatul B.N. a plecat, ca de obicei, în str. G.Ț. nr. 15, unde avea un atelier de tinichigerie și unde locuia și mama sa. În cursul zilei a consumat circa 1,5 litri vin, iar la plecare spre casă, în jurul orelor 17,00 a mai cumpărat o bere. A ajuns la domiciliu în jurul orelor 18,00 unde, în curte, se afla partea vătămată V.V. și martorul C.A., care îl așteptau pe martorul C.D.M.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul a intrat pe poartă cu o bicicletă pe care a sprijinit-o de clădire, în apropierea intrării în locuință, dar nu a închis poarta de la stradă. Martorul C.A. s-a deplasat spre poartă pentru a o închide și din acel loc a văzut cum inculpatul s-a îmbrâncit cu partea vătămată și și-au adresat reciproc injurii. Apoi, inculpatul a intrat în locuință de unde a ieșit imediat cu un cuțit de bucătărie cu care a lovit-o pe partea vătămată în piept și la retragerea acesteia, prin întoarcere, a mai lovit-o o dată cu cuțitul în spate.

Inculpatul B.N. a recunoscut săvârșirea faptei, dar a susținut că era stresat și deranjat de prezența celor doi în curte, care, în ultimul timp, împreună cu martorul C.D.M., l-au șicanat cerându-i să vândă corpul de casă în care locuia.

Se mai reține că martorul C.D.M. a fost chemat de urgență de C.A., primul precizând că a găsit-o pe partea vătămată V.V. întinsă pe pat și plină de sânge și întrebând-o ce s-a întâmplat, aceasta i-a relatat că s-a certat cu B.N., amândoi fiind beți, iar acesta l-a tăiat cu un cuțit de bucătărie. S-a deplasat apoi la inculpat pe care l-a întrebat ce s-a întâmplat, iar acesta i-a spus că s-a certat fără motiv cu V.V. și l-a tăiat cu cuțitul.

Din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, a rezultat că partea vătămată a suferit plăgi prin înjunghiere: parasternal dreapta cu secțiunea cartilagiului costal, penetrantă cu interesarea lobului pulmonar mediu, hemo și pneumotorax consecutive; toraco-lombară stânga cu interesarea părților moi și a coastei a X-a. Plagă antebraț stâng. Șoc hemoragie, 500 - 600 ml. Leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri repetate cu corp tăietor - înțepător (cuțit), pot data din 13 mai 2008 și necesită 25 - 30 zile îngrijiri medicale.

Săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. și vinovăția inculpatului au fost reținute în actul de sesizare pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din 13 mai 2008, proces-verbal de cercetarea locului faptei însoțit de planșe fotografice, raport de expertiză medico-legală de examinare a pârtii vătămate V.V., fișa de cazier judiciar a inculpatului, declarația acestuia, precum și declarațiile martorilor C.A., C.D.M. și M.M.

În cursul cercetării judecătorești, au fost ascultați partea vătămată V.V. și inculpatul B.N. care și-au menținut declarațiile date în timpul urmării penale, martorul C.A., care de asemenea, și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale și care a relatat împrejurările percepute de acesta în legătură cu fapta dedusă judecății, precum și martorul în circumstanțiere G.M.

În urma examinării întregului material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 13 mai 2008, inculpatul B.N. s-a deplasat în str. G.Ț., unde avea un atelier de tinichigerie și unde locuia și mama sa. În cursul zilei a consumat circa 1,5 litri vin iar la plecare spre casă, în jurul orelor 17,00 a mai cumpărat o bere. A ajuns la domiciliu în jurul orelor 18,00, unde, în curte, se afla partea vătămată V.V. și martorul C.A., care îl așteptau pe martorul C.D.M..

Inculpatul a intrat în curtea imobilului cu o bicicletă pe care a rezemat-o de clădire, în apropierea intrării în locuință, dar nu a închis poarta de la stradă, motiv pentru care martorul C.A. s-a deplasat pentru a o închide și din acel loc a văzut cum inculpatul s-a îmbrâncit cu partea vătămată și și-au adresat reciproc injurii. Apoi, inculpatul a intrat în locuință de unde a ieșit imediat cu un cuțit de bucătărie cu care a lovit-o pe partea vătămată în piept și la retragerea acesteia, prin întoarcere, a mai lovit-o o dată cu cuțitul în spate.

Inculpatul B.N. a recunoscut săvârșirea faptei, dar a susținut că era stresat și deranjat de prezența celor doi în curte, care, în ultimul timp, împreună cu martorul C.D.M., l-au șicanat cerându-i să vândă corpul de casă în care locuia.

Reține instanța de fond că situația de fapt expusă anterior rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate V.V. cu cele ale martorilor C.D.M., C.A. și declarațiile inculpatului, stabilindu-se că agresiunea comisă de inculpat asupra părții vătămate V.V. în ziua de 13 mai 2008 a fost săvârșită în condițiile expuse în rechizitoriu.

Apărările inculpatului, care a susținut că s-a aflat în legitimă apărare, deoarece partea vătămată a intrat în domiciliul său și l-ar fi lovit și fiind sub imperiul unei puternice temeri a luat cuțitul ce se afla pe o masă și ar fi lovit-o pe partea vătămată au fost înlăturate de prima instanță, cu motivarea că aceste situații nu sunt reale, rezultând din coroborarea procesului-verbal de cercetare a locului faptei cu declarațiile martorilor că inculpatul a intrat în locuința sa, de unde a ieșit cu un cuțit în mână cu care a lovit-o pe partea vătămată.

În raport de situația de fapt stabilită, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., temei de drept în baza căruia a dispus condamnare; acestuia.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., referitoare la modalitatea concretă de comitere, gradul de pericol social concret al faptei, limitele minime și maxime ale textului de lege incriminator și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și anterior comiterii faptei a avut o atitudine corectă în societate.

În latură civilă, s-a constatat că partea vătămată V.V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, însă, în temeiul disp. art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă exercitată de Spitalul Județean de Urgență Ploiești, fiind obligat inculpatul la plata cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate, în valoare de 838,48 RON.

Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și inculpatul B.N., care au criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a criticat hotărârea instanței de fond, susținând, sub un prim aspect, că în mod greșit prima instanță nu a făcut aplicarea disp. art. 118 C. pen., în sensul de a dispune confiscarea cuțitului cu lungimea de 30 cm folosit de inculpat la comiterea infracțiunii.

S-a susținut astfel că din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că a fost ridicat cuțitul găsit pe masa din holul locuinței inculpatului, cuțit pe care se pot observa pete brun-roșcate ce par a fi de sânge, fiind obiectul folosit de inculpat la comiterea faptei, ce a fost ridicat de organele de urmărire penală și predat instanței la 2 septembrie 2008, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie.

De asemenea, sentința a fost criticată de netemeinicie, susținându-se că pedeapsa de 5 ani închisoare, în regim privativ de libertate, este o pedeapsă blândă față de gradul extrem de ridicat de pericol social pe care îl prezintă infracțiunea contra vieții reținută în actul de acuzare și circumstanțele în care s-a săvârșit, inculpatul aplicând două lovituri cu cuțitul în regiuni vitale ale corpului, una din ele fiind aplicată în spate, în timp ce victima încerca să se retragă, fapt ce caracterizează intenția inculpatului de a suprima viața acesteia.

În același sens, trebuie reținută atitudinea inculpatului, care nu a acordat niciun ajutor victimei după înjunghierea acesteia, mulțumindu-se să se retragă în locuința sa și nici nu a anunțat organele în drept de comiterea faptei.

Ultima critică invocată de Ministerul Public vizează omisiunea aplicării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, susținându-se că atâta timp cât inculpatul a săvârșit o infracțiune contra vieții, prin urmare cu un grad ridicat de pericol social, el este nedemn să-și exercite dreptul electoral, critică ce nu a fost însă susținută de procurorul ierarhic, având în vedere jurisprudența instanțelor naționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Apelantul inculpat B.N., prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentința de nelegalitate și netemeinicie, susținând că fapta a fost comisă în legitimă apărare, motiv pentru care a solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. combinat cu art. 44 alin. (3) C. pen.

În acest sens, a susținut că între părți a existat o stare conflictuală, că partea vătămată este cea care a exercitat presiuni repetate asupra inculpatului pentru a o lua în spațiu sau pentru a-i vinde imobilul în care locuia. Această situație a fost amplificată și de starea precară de sănătate a soției inculpatului, cu gradul II de invaliditate, ceea ce a condus și la decesul acesteia.

În subsidiar, sentința a fost criticată sub aspectul greșitei nerețineri a circumstanței atenuante reale a provocării, susținându-se că în urma agresiunii din 13 mai 2008 inculpatul a suferit leziuni ce au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, că la dosarul cauzei se află plângerea penală depusă de inculpat împotriva părții vătămate, probe din care rezultă relațiile tensionate existente între părți.

Drept urmare, solicită a se avea în vedere disp. art. 73 lit. b) C. pen. iar față de atitudinea procesuală sinceră manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului circumstanțele atenuante prev.de art. 74 - 76 C. pen., să se aplice o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de textul incriminator.

În Ședința publică din 3 iunie 2009, instanța de apel a dispus audierea inculpatului în conformitate cu art. 378 alin. (1

1

) C. proc. pen., declarația fiind atașată la dosarul cauzei.

Prin Decizia penală nr. 68 din 3 iunie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva Sentinței penale nr. 58 din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:

A desființat, în parte, în latura penală, Sentința nr. 58 din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, privind pe inculpatul B.N., în sensul că în baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea corpului delict, respectiv a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii, ridicat conform procesului-verbal nr. 327/P/2008 din 2 septembrie 2008.

A menținut în rest dispozițiile sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.N..

A computat reținerea de o zi, de la data de 13 mai 2008 până la data de 14 mai 2008.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.N., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, cât și personal, în ultimul cuvânt la data soluționării recursului, reducerea pedepsei, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 73 lit. C). pen. deoarece a fost provocat de partea vătămată.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seamă de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În speță, cu privire la nereținerea circumstanțelor atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., se constată că în mod corect instanțele anterioare au înlăturat apărările invocate de inculpat vizând comiterea faptei în condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, deși între inculpat și partea vătămată exista o relație tensionată, probatoriul administrat a demonstrat că atitudinea violentă a inculpatului nu a fost justificată.

De asemenea, nici starea de sănătate a soției inculpatului care, deși este evident că l-a afectat, nu poate fi motiv în aprecierea comiterii faptei inculpatului în stare de provocare.

S-a reținut, însă, că, la data săvârșirii faptei, inculpatul se afla în stare de ebrietate și acest aspect a fost deja avut în vedere la stabilirea pedepsei.

Prin urmare, în cauză s-a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

A proceda în sensul reducerii pedepsei, așa cum solicită inculpatul B.N., ar însemna ca pedeapsa să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., ceea ce, evident, nu este în spiritul legii.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, care vizează integritatea fizică și viața persoanei.

Condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, atitudinea inculpatului după agresiune conferă faptei un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială, atât prin urmările directe asupra victimei, cât și prin sentimentul de insecuritate transmis concetățenilor săi.

În consecință, a reduce pedeapsa pentru ajutorul unei asemenea infracțiuni ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea tacită a lui a altora la săvârșirea unor fapte similare și la diminuarea încrederii în capacitatea justiției de a riposta și de a-i proteja, astfel.

Drept urmare considerentelor expuse, critica formulată de inculpat este nefondată, potrivit art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, conform dispozitivului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 68 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.