ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2139/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2139/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 571

din 6 decembrie 2006 a Tribunalului Prahova s-a dispus condamnarea inculpatului

S.V., pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa

de 4 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar potrivit art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă a

acestuia cu începere de la 2 august 2006, la zi.

Pe latură civilă, inculpatul

a fost obligat la plata despăgubirilor în sumă de 1070,5 lei către partea

civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești, precum și în sumă de 2500 lei,

daune morale către partea civilă A.C.

Acțiunea civilă formulată de

Spitalul Județean de Urgență Vaslui a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Totodată, conform art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a unui cuțit de

bucătărie, corp delict, folosit la săvârșirea infracțiunii și ridicat de

organele de poliție.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Partea vătămată A.C. și

inculpatul S.V. au fost colegi de serviciu, lucrând în cadrul SC B. SRL

Ploiești, având ca obiect de activitate construcțiile de orice fel.

Întrucât domiciliau în

județul Vaslui, aceștia au fost cazați în dormitoarele puse la dispoziție de

societate, în incinta șantierului în care-și desfășurau activitatea, șantier

situat în apropierea pădurii Crângul lui Bot. Cei doi locuiau împreună cu

martorii P.C.I. și C.C., în camere separate, despărțite printr-un hol de

trecere.

La data de 29 iulie 2006,

inculpatul, partea vătămată și cei doi martori  s-au deplasat în municipiul

Ploiești, unde au făcut unele cumpărături și au consumat bere.

Reîntorcându-se la dormitoarele

respective, în jurul orelor 22,00, partea vătămată A.C. a intrat în camera

inculpatului unde, în glumă, a fost stropită cu apă de martorul C.C.,

colocatarul acestuia.

Acceptând jocul și

folosindu-se de un bidon, partea vătămată l-a stropit la rândul său pe martor,

situație în care a udat și așternutul de pe patul inculpatului S.V., care nu se

afla de față la acel moment.

La revenirea în cameră,

găsind așternutul ud și aflând cine este autorul, inculpatul s-a supărat pe

partea vătămată, altercația degenerând în îmbrâncire reciprocă, impunându-se

intervenția martorilor prezenți, pentru a-i despărți.

În final, partea vătămată a

părăsit camera, întinzându-se pe o saltea aflată în holul comun, de unde a

continuat să adreseze injurii inculpatului, îndemnându-l să iasă afară „dacă

are curaj”, provocarea rămânând însă fără răspuns, întrucât inculpatul se

așezase să servească cina împreună cu martorii T.V. și C.C.

În momentul în care

inculpatul a mers să ia parte din alimentele cumpărate, depuse în frigiderul

aflat pe holul comun, partea vătămată a sărit asupra acestuia, aplicându-i mai

multe lovituri.

În această situație,

reluându-se conflictul și pentru a opri agresiunea părții vătămate, inculpatul,

folosindu-se de cuțitul necesar porționării alimentelor, l-a înțepat de câteva

ori în zona abdominală pe A.C., provocându-i plăgi sângerânde.

Zgomotele produse au fost

percepute de martorii C.C., T.V. și P.C.I., care ieșind pe hol și constatând

starea părții vătămate, precum și multiplele pete de sânge de pe jos, au procedat

la acordarea primului ajutor și sesizarea serviciului medical ambulatoriu.

Partea vătămată a fost

internată la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, fiindu-i salvată viața prin

intervenția chirurgicală de specialitate, imediată.

Din raportul medico-legal

întocmit de S.M.L. Ploiești a rezultat că, în condițiile descrise, partea

vătămată A.C. a suferit 4 plăgi tăiate înțepate, din care una la baza

hipocondrului stâng, antebrațului stâng, zonei fesiere dreapta și cea

antecrural dreapta, produse prin înjunghiere, prima pe linia axială anterioară,

spațiul VIII splenic intercostal, cu interesarea colonului transvers în

vecinătatea unghiului splinic, cu abces adiacent, producându-se ocluzie

mecano-inflamatorie.

Față de concluziile

medico-legale s-a stabilit că leziunile au fost produse prin înjunghierea cu

cuțitul, posibil în urma unei hetero-agresiuni, care poate data din 29 iulie

2006; leziunile au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri

medicale de la data producerii și splenectomie, punându-se în pericol viața

victimei.

În raport de împrejurările

concrete ale comiterii agresiunii, dovedite cu declarațiile martorilor prezenți

la locul faptei, s-a reținut că inculpatul a acționat în stare de provocare,

sub o puternică tulburare, determinată de atingerea gravă a demnității, prin

injuriile ce i-au fost adresate de partea vătămată, urmate de agresiunea fizică

frontală, cuțitul corp delict aflându-se asupra sa accidental, respectiv în

scopul porționării alimentelor necesare servirii mesei.

Urmare acestui fapt,

inculpatului i-a fost recunoscută circumstanța atenuantă legală a scuzei

provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen..

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat apel inculpatul S.V. care a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă,

prevăzută de art. 182 C. pen., cu consecința reindividualizării pedepsei,

precum și înlăturarea obligării sale la plata daunelor morale către partea

civilă A.C., deoarece aceasta a avut o culpă concurentă majoră în comiterea

faptei prejudiciabile.

Prin decizia penală nr. 33

din 14 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de

inculpatul S.V.

A fost desființată în parte

și numai în ceea ce privește latura penală a cauzei, sentința penală nr. 571

din 6 decembrie 2006 a Tribunalului Prahova, în sensul că pedeapsa principală

aplicată inculpatului a fost redusă de la 4 (patru) ani închisoare, la 2 (doi)

ani și 6 (șase) luni închisoare.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și a fost dedusă din pedeapsă, durata reținerii și

arestării preventive de la 2 august 2006 la zi.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că nu se impune reîncadrarea

juridică a faptei în dispozițiile art. 182 C. pen., întrucât probele

administrate au dovedit că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a

ucide, specifică laturii subiective a infracțiunii de omor. Considerând însă că

pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de instanța de fond nu corespunde

cerințelor prevăzute în art. 72 C. pen., față de conduita bună a inculpatului,

de faptul că asigură întreținerea pentru 6 copii și de faptul că a fost

provocat de partea vătămată, care timp de o jumătate de oră i-a adresat injurii

și amenințări, Curtea de Apel Ploiești a redus pedeapsa de la 4 ani închisoare,

la 2 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, instanța de apel a

reținut că, raportat la gravitatea leziunilor produse părții vătămate și la

infirmitatea permanentă cu care aceasta a rămas, obligarea inculpatului la

plata sumei de 2500 lei, cu titlul de daune morale, nu este exagerată, chiar și

în condițiile existenței unei culpe concurente majore a părții vătămate.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.V. care prin apărătorul

desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a

faptei din tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C.

pen., deoarece nu a avut nici un moment intenția de a suprima viața victimei.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că prima instanță, a

reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului

pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei

comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de

fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât

sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de

executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Este de necontestat că, în

seara zilei de 29 iulie 2006, în jurul orelor 22,00, între partea vătămată A.C.

și inculpat s-a declanșat o altercație, finalizată cu îmbrâncirea reciprocă,

pentru despărțirea acestora fiind necesară intervenția martorilor C.C. și T.V.

Conflictul s-a derulat în

camera unde era cazat inculpatul, amplasată într-unul din dormitoarele

șantierului SC B. SRL Ploiești, punct de lucru Ploiești-Vest, în contextul unui

joc, „stropitul cu apă”, având ca urmare udarea așternutului de pe patul

inculpatului, de către partea vătămată.

Din declarațiile martorilor

audiați în cauză a rezultat că după acest prim incident, partea vătămată a

ieșit în holul comun și întinzându-se pe o canapea, prin ușa întredeschisă a

continuat să adreseze inculpatului injurii și amenințări, cerându-i repetat

să-l urmeze pentru a se bate, dacă are curajul să-l înfrunte fizic.

Dată fiind starea de beție

evidentă în care se afla colegul său, inculpatul nu a dat curs invitației,

pregătindu-se pentru a servi masa împreună cu martorii C.C. și T.V.

La un moment dat, întrucât

inculpatul a dorit să consume parte din alimentele depozitate în frigiderul

comun, amplasat pe hol, a ieșit din cameră, având asupra sa cuțitul necesar

porționării acestora.

Trecând pe lângă partea

vătămată, aceasta l-a acostat, lovindu-l cu pumnii, situație în care pentru a

opri agresiunea, inculpatul a reacționat, înțepându-l pe A.C. de câteva ori cu

acel cuțit, în șoldul și piciorul drept.

Din coroborarea

declarațiilor martorilor C.C., T.V. și P.C.I. a rezultat că, în timpul agresiunii,

părțile s-au aflat singure, în hol, iar în momentul intervenției, martorii au

găsit-o numai pe partea vătămată prezentând sângerare masivă în zona

abdomenului și multiple pete de sânge pe jos.

Expertiza medico-legală a

constatat că, în condițiile descrise, partea vătămată a suferit patru plăgi

tăiat-înțepate, una dintre acestea fiind situată în regiunea hipocondrului

stâng, penetrantă și perforantă, cu interesarea colonului transvers în

vecinătatea unghiului splenic, cu abces adiacent, impunându-se intervenție

chirurgicală pentru extirparea splinei.

S-a concluzionat că

leziunile traumatice prezentate au putut fi produse prin înjunghiere cu un

cuțit, posibil în contextul hetero-agresiunii datelor de anchetă penală, că pot

data din 29 iulie 2006, iar datorită complicațiilor survenite ulterior, prin

dilacerarea altor traume interne nedepistate inițial, au necesitat pentru

vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, punând viața victimei în

primejdie și soldându-se cu pierderea organului vital (splină).

Cererea inculpatului

recurent privind schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la

infracțiunea de omor, în infracțiunea de vătămare corporală este nefondată.

Diferența dintre încadrarea

juridică dată faptei, ca fiind tentativă la infracțiunea de omor și

infracțiunea de vătămare corporală este dată de poziția subiectivă a

făptuitorului, în raport de valoarea ocrotită de lege și nicidecum de

rezultatul material, concretizat în numărul de zile de îngrijiri medicale

necesar vindecării victimei infracțiunii.

Poziția psihică a

făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport de împrejurările

concrete în care a fost comisă fapta, de instrumentul folosit de făptuitor (apt

sau nu  de a produce moartea), în raport cu regiunea corpului spre care a fost

îndreptată lovitura (o zonă vitală sau nu), intensitatea loviturii,

consecințele cauzate, inclusiv intervenția rezultatului letal, în lipsa

acordării unei asistențe medicale de specialitate, calificate și în regim de

urgență.

Leziunile descrise în actul

de constatare medico-legală au confirmat, prin intensitatea lor și zonele

vizate, intenția suprimării vieții victimei.

Instrumentul folosit în

agresarea părții vătămate (un cuțit de dimensiuni mari, apt de a suprima

viața), repetarea actelor materiale, intensitatea loviturilor aplicate în zone

vitale ale organismului și faptul că numai intervenția operatorie a salvat

viața victimei demonstrează că inculpatul nu a urmărit numai vătămarea

corporală a părții vătămate, ci uciderea ei.

Infracțiunea de omor, chiar

și în forma tentativei, poate fi săvârșită atât cu intenție directă, situație

negată de inculpatul recurent, cât și cu intenție indirectă, respectiv prin

acceptarea unor consecințe letale nedorite, situație ce se circumscrie speței

și care rezultă din ansamblul probelor administrate.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 33 din 14 februarie 2007 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 385

17

alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen.,

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării

preventive de la 2 august 2006, la  23 aprilie 2007.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 33 din 14 februarie

2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 2 august 2006, la 23

aprilie 2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 aprilie 2007.