ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1925/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1925/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În

baza actelor și lucrărilor aflate la dosar,constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 8 din 14 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, a

fost condamnat inculpatul F.G., în prezent aflat în stare de arest preventiv la

Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni

închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.

pen. raportat la disp. art. 174-175 lit. i) C. pen.,cu aplicarea disp. art. 21 alin.

(2) teza I, C. pen. art. 175 alin. (2) C. pen. și 3 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991,

republicată, ambele cu aplic. disp. art. 320

1

alin. (1)-(4) și (7) C.

proc. pen.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea

de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul F.G. prin apărător

ales, din infracțiunea prev. și ped. de disp. art. 20 C. pen. rap. la disp.

art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin.

(2) C. pen. cu aplicarea disp. art. 73 lit. a) sau art. 73 lit. b) C. pen. Conform

disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 33 lit. b) C. pen. și disp. art. 35 alin.

(1) și (2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsele aplicate inculpatului,

urmând ca în final să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 (șase) ani și

6 (șase) luni închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 Iit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă

complementară, ce se va executa în condițiile art. 66 C. pen.

Potrivit disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) și b) și e) C. pen. cu

excepția dreptului de a alege.în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului F.G., măsură luată prin încheierea

nr. 43 din 30 septembrie 2012 a Tribunalului Prahova, și conform art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării

sale preventive începând cu data de 30 septembrie 2012, la zi. Potrivit disp.

art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat

în condițiile prevăzute de această lege, în vederea introducerii profilului genetic

în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.în temeiul art. 118

lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un briceag cu lamă metalică de 9,5

cm, cu mâner de metal, ridicat de la fața locului conform procesului verbal din

data de 29 septembrie 2012, ambalat și sigilat cu sigiliul din 2012 depus la Camera

de Corpuri Delicte a Tribunalului Prahova, folosit de inculpat la comiterea infracțiunii

de tentativă la omor calificat. În latură civilă în baza disp. art. 346 alin.

(1) raportat la disp. art. 14-15 C. proc. pen. și art. 16

1

alin. (3)

C. proc. pen., cu aplic. disp. art. 1357 C. civ., 1385 alin. (1) C. civ., 1386 C.

civ. și 1391 C. civ. s-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal

de partea vătămată H.A.M. și a fost obligat inculpatul F.G. către aceasta la plata

sumei de 8.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, din care 5.000 RON daune materiale

și 3.000 RON daune morale. De asemenea, în baza disp. art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. raportat la disp. art. 14-15 C. proc. pen. cu aplicarea disp. art. 313

din Legea nr. 95/2006 și art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată

de Spitalul Județean de Urgență Ploiești și a fost obligat inculpatul la plata sumei

de 1.954,9 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând c/val cheltuielilor de

spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate H.A.M., în perioada 29

septembrie-08 octombrie 2012, precum și la dobânda legală calculată la această sumă

de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la plata integrală

a debitului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că prin Rechizitoriul nr. 975/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Prahova, inculpatul F.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor

de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin.

(1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen. și port ilegal de cuțit în loc public, prev. de

art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând

in aceea ca, în data de 29 septembrie 2012, in jurul orelor 20.30, in timp ce se

aflau pe strada, in fata scării blocului din comuna B., sat P., jud. Prahova, in

urma unor neînțelegeri anterioare, a aplicat, cu intenție, o lovitura cu un briceag

având lama in lungime de 9.5 cm și lățime de 1 cm la prasele, in zona abdominala

a pârtii vătămate H.A.M., lovitura in urma căreia victima a fost internata in cadrul

Spitalului Județean de Urgenta Ploiești cu diagnosticul de "plaga prin înjunghiere

flancul stâng, penetranta cu interesarea arterelor sigmoidiene, plăgi punctiforme

nepenetrante anse intestinale, soc hemoragie", fiind supusa unei intervenții

chirurgicale, leziuni ce au pus viata victimei in primejdie. Înainte de începerea

cercetării judecătorești inculpatul F.G. a solicitat judecarea cauzei în procedură

simplificată, prev. de art. 320

1

C. proc. pen., declarând că își însușește

probele administrate în cursul urmăririi penale, recunoaște săvârșirea faptelor

și nu solicită administrarea altor probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere

personală, cerere admisă de instanța de fond. Examinând probele administrate în

faza de urmărire penală, respectiv: proces-verbal de cercetare a locului săvârșirii

infracțiunii; declarațiile inculpatului;declarațiile părții vătămate H.A.M., declarațiile

martorilor F.N.C.; I.C.; H.I., H.C.; P.I.; raport de expertiza medico-legala

din 01 octombrie 2012 și din 01 octombrie 2012 emise de către Serviciul de Medicina

Legala Ploiești; fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța a reținut vinovăția

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și următoarea situație

de fapt. Partea vătămată și inculpatul sunt vecini de bloc, în com. B. sat P., ocazional

consumau împreună băuturi alcoolice și aveau relații de prietenie. Începând cu luna

august 2012, motivat de împrejurarea ca partea vătămata și membrii familiei sale

o ajutau la unele treburi gospodărești pe numita I.C., recent văduvă, inculpatul

F.G., bănuind o legătura intima intre victima și aceasta persoana, a proferat in

mai multe rânduri injurii și cuvinte obscene la adresa celor doi.Conflictul verbal,

s-a acutizat in luna septembrie când, in timp ce se aflau în fața blocului in care

locuiesc și consumau băuturi alcoolice împreuna cu mai mulți prieteni, partea vătămata

H.A.M. l-a lovit cu palma peste fata de două ori pe inculpat, cerându-i să înceteze

cu acele aserțiuni defăimătoare la adresa sa. La data de 29 septembrie 2012, in

jurul orelor 20.30, in timp ce consuma băuturi alcoolice la magazinul din fata blocului

in care locuiește, împreuna cu martorul F.N.C., vazandu-l pe inculpat pe banca,

la scara blocului, partea vătămata s-a îndreptat către acesta cu intenția de a-și

cere scuze pentru cele întâmplate anterior, dorind o reconciliere. Aflându-se in

stare foarte avansata de ebrietate și crezând ca victima dorește sa-l lovească,

inculpatul F.G. a scos din buzunarul pantalonilor un briceag având lama in lungime

de 9.5 cm și lățime de 1 cm la prasele și i-a aplicat părții vătămate o lovitura

în zona abdominală. Conștientizând cele întâmplate, victima l-a împins imediat pe

inculpat,acesta dezechilibrându-se a căzut pe un gard, aflat în spatele băncuței

respective.Inițial inculpatul s-a retras din zona conflictului, însă a revenit dorind

să se apropie din nou de partea vătămată având briceagul în mână, dar a fost oprit

de martorul F.N.C., persoană care a asistat la întregul incident dintre cei doi,

aflându-se în apropierea acestora la aproximativ 20 metri. Inculpatul nu s-a împotrivit,

iar după ce a fost deposedat de obiectul vulnerant (acesta fiind legat cu un șnur

de o gaica a pantalonilor, iar prin smucitura, martorul a rupt acesta gaica) acesta

s-a retras in mod pașnic la domiciliul sau. Victima a fost așezată în poziție orizontală

pe o băncuța în fața scării unde locuiește și simțindu-se din ce în ce mai rău,

martorul F.N.C., a sesizat organele de poliție și ambulanța, care, a preluat victima

și a transportat-o de urgenta la Spitalului Județean de Urgenta Ploiești, fiind

internată cu diagnosticul de "plăgi prin înjunghiere flancul stâng, cu interesarea

arterelor sigmoidiene, plăgi punctiforme nepenetrante anse intestinale, șoc hemoragic"

și supusă unei intervenții chirurgicale. Cu ocazia cercetării locului săvârșirii

infracțiunii, martorul F.N.C. a predat organelor de urmărire penala obiectul vulnerantjar

in desfășurarea acestei activități procedurale organele de politie au ridicat tricoul

purtat de victima in timpul agresiunii.

Pe baza raportului de expertiza medico-legala

din 01 octombrie 2012 emis de către Serviciul de Medicina Legala Ploiești s-a stabilit

că numitul H.A.M. a prezentat la data de 29 septembrie 2012 diagnosticul: plaga

prin înjunghiere flancul stâng,penetranta cu interesarea arterelor sigmoidiene,

plăgi punctiforme nepenetrante la circa 50 cm. de unghiul duodeno jejunal, șoc hemoragic,

la examenul extern constatându-se o plagă tăiat-înțepată la nivelul flancului stâng,

leziune care s-ar fi putut produce prin corp taietor-intepator posibil briceag cu

lățime de 1 cm. și sunt necesare 25-30 zile de îngrijiri medicale în absenta complicațiilor;

prin gravitatea lor leziunile menționate au pus viata victimei in primejdie. Totodată,

conform raportului de expertiză medico-legală din 01 octombrie 2012 emis de aceeași

unitate spitalicească, s-a stabilit că și inculpatul F.G. prezintă leziuni traumatice

ce au putut fi produse prin lovire de planuri dure, care pot data din 29

septembrie 2012, și nu necesită îngrijiri medicale.

În

drept, instanța de fond a stabilit că fapta inculpatului,

care la data de 29 septembrie 2012, în jurul orelor 20.30, în timp ce se aflau pe

strada, în fața scării blocului din comuna B., sat P., jud. Prahova, în urma unor

neînțelegeri anterioare, a aplicat, cu intenție, o lovitură cu un briceag având

lama în lungime de 9.5 cm și lățime de 1 cm la prasele, in zona abdominala a părții

vătămate H.A.M., cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie întrunește elementele

constitutive ale infracțiunilor de tentativa la omor calificat și port ilegal de

cuțit în loc public, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1)-art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ambele

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind săvârșită în public, respectiv în fața

scării blocului. Cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulată

de apărătorul inculpatului,din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea

de vătămare corporală gravă prev de art. 182 alin. (2) C. pen., cu reținerea fie

a circumstanței atenuante legale privind depășirea limitelor legitimei apărări prev

de art. 73 lit. a) C. pen., fie starea de provocare prev de art. 73 lit. b) C. pen.,

instanța Ie-a respins ca neîntemeiate.

Astfel, s-a argumentat că în cazul infracțiunii

de vătămare corporală, sub aspect subiectiv infractorul acționează cu intenția generală

de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția

de a ucide și în practica judiciară s-a arătat că în cazul tentativei la infracțiunea

de omor actele de executare întrerupte sau care nu și-au produs efectul trebuie

să releve prin natura lor cat și prin împrejurările in care au fost comise, că infractorul

a avut intenția de a ucide, și nu pe aceea de a vătăma. în speță, instanța a apreciat

că fapta inculpatului săvârșită pe fondul unui conflict anterior dintre infractor

și victimă urmat de folosirea de către inculpat a unui obiect apt de a produce moartea

(un briceag), prin aplicarea unei lovituri într-o zonă anatomică vitală și anume

zona toraco-abdominală, cu intensitate,care i-a pus în primejdie viața victimei,la

care se adaugă atitudinea acestuia, care dacă nu ar fi fost întrerupt de martorul

ocular ar fi continuat aplicarea unei noi lovituri, demonstrează că inculpatul chiar

dacă nu a urmărit în mod direct uciderea victimei a acceptat producerea acestui

rezultat, faptă constituind tentativă la infracțiunea de omor calificat.

De asemenea, raportat la probele administrate

în cauză s-a apreciat că în speță nu se justifică reținerea vreuneia dintre circumstanțele

atenuante legale invocate de inculpat, respectiv cele prev. de disp art. 73

lit. a) sau lit. b) C. pen. S-a argumentat că atât în literatura de specialitate

cât și în practica judiciară, pentru a se reține circumstanța atenuantă prev.de

art. 73 lit. a) C. pen. este necesar să fie depășite limitele unei apărări legitime

fără ca această depășire să fie datorată unei tulburări sau temeri a inculpatului.

Ca atare, se arată că mai întâi trebuie

să existe o stare de legitimă apărare și anume infractorul trebuie să săvârșească

fapta pentru a se apăra de un atac material direct, imediat și injust îndreptat

împotriva sa și care pune în pericol grav persoana acestuia, iar în speță, nu rezultă

că inculpatul a fost atacat de partea vătămată, astfel că neexistând un atac din

partea acesteia, nu se justifică o apărare și cu atât mai mult depășirea unei apărări

legitime.

Și în privința „scuzei provocării, prev

de art. 73 lit. b) C. pen., s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile reținerii

unei atari circumstanțe deoarece conflictul care a avut loc anterior între părți

nu avea cum să îi provoace inculpatului o puternică stare de tulburare sau emoție,

iar pe de altă parte, la momentul săvârșirii faptei partea vătămată a încercat numai

să discute cu inculpatul fără a-i adresa cuvinte jignitoare, și fără a întreprinde

vreo acțiune ilicită gravă împotriva acestuia. Reținând astfel vinovăția inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și port ilegal de

cuțit în loc public, fapte aflate în concurs real, la individualizarea judiciară

a pedepselor instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prev de textele de lege

incriminatoare, modul de comitere a faptei, mijloacele folosite de inculpat, care

a lovit partea vătămată cu un cuțit în zona abdominală, gradul de pericol social

concret al faptelor comise, disp. art. 320

1

alin. (1)-(4) și (7) C.

proc. pen., precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, stabilind

o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev

de art. 64 lit. a), b) și f) C. pen. cu excepția dreptului de a alege ca pedeapsă

complementară, cu executare în regim privativ de libertate, apreciindu-se că este

necesară pentru asigurarea scopului sancțiunii penale.

În

baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de

pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) și e)

cu excepția dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale,făcându-se

referire la decizia nr. 74/2007 a instanței supreme,precum și la practica constată

CEDO în materie (cauza Hirst contra Marii Britanii)

În

raport de gradul de pericol social deosebit al faptelor comise,

de rezonanța socială în rândul comunității din care provine inculpatul, s-a apreciat

că subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea publică, astfel că s-a

menținut starea de arest preventiv a acesteia, conform art. 350 C. proc. pen. și

în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din perioada reținerii și arestării preventive

de la 30 septembrie 2012 la zi.

În

temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și

funcționarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat

în condițiile prevăzute de această lege, în vederea introducerii profilului genetic

în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Totodată, în baza disp. art. 118 lit.

b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat corpul delict folosit la comiterea infracțiunii

de tentativă la omor calificat,respectiv briceagul cu lamă metalică de 9,5 cm, cu

mâner de metal, ridicat și depus la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Prahova.

La rezolvarea laturii civile, instanța

luând act că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză,în baza art.

art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 14-15 C. proc. pen. și

art. 16

1

alin. (3) C. proc. pen., cu aplic. disp. art. 1357 C. civ.,1385

alin. (1) C. civ., 1386 C. civ. și 1391 C. civ. a admis pretențiile formulate și

a obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de despăgubiri civile,

aceasta fiind compusă din 5.000 RON daune materiale și 3.000 RON daune morale, cu

care inculpatul a fost de acord, conform declarației. De asemenea, în baza art.

346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 14-15 C. proc. pen. cu aplicarea

disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat

la plata sumei de 1.954,9 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând c/val

cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Județean de Urgență Ploiești, acordate

părții vătămate H.A.M., precum și la dobânda legală calculată de la data rămânerii

definitive a prezentei sentințe și până la plata integrală a debitului datorat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal,

a declarat apel inculpatul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

În

principal, apelantul a invocat greșita încadrarea juridică

a faptei, susținând că acțiunea sa de a lovi victima H.A.M. a fost greșit calificată

de instanța de fond în tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, deoarece

nu a avut nici un moment intenția de a ucide ci numai de a-i provoca leziuni corporale.

Mai arată că, folosirea briceagului nu este o dovadă că ar fi urmărit moartea victimei,

acest obiect îl avea asupra sa pentru a tăia alimente, întrucât are probleme stomatologice.

S-a mai criticat hotărârea și cu privire la individualizarea pedepsei, susținând

că aceasta este prea mare raportat la conduita sinceră adoptată în cursul procesului

penal, instanța de fond neținând seama de disp. art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. precum și de situația familială deosebită, soția sa fiind o persoană

cu nevoi speciale.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea

sentinței și în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.

de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182

alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea

pedepsei sub limita minimă. Apelantul nu a consimțit să fie audiat de instanța de

control judiciar, precizând că își menține declarațiile date în cauză.

Curtea examinând hotărârea atacată pe baza

actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu, sub toate

aspectele conform art. 371 alin. (1) și art. 378 C. proc. pen., a constatat că apelul

este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Situația de

fapt, împrejurările și modalitățile concrete de săvârșirea a infracțiunilor au fost

corect reținute de instanța de fond, așa cum s-a arătat mai sus, fiind susținute

de întregul material probator administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarația

părții vătămată H.A.M., proces-verbal de cercetare a locului săvârșirii infracțiunii,

declarațiile martorilor F.N.C., I.C., H.I., H.C., P.I., raportul de expertiză medico-legală

din 01 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Ploiești, care au fost însușite

în totalitate de inculpat și se coroborează cu declarația inculpatului de recunoaștere

a faptelor comise în modalitatea descrisă în actul de acuzare.

Mijloacele de probă administrate în cursul

urmăririi penale au fost în mod judicios analizate și interpretate și au dovedit,

fără nici un dubiu, atât existența faptelor comise cât și vinovăția inculpatului

în sensul că la data de 29 septembrie 2012, în jurul orelor 20.30, în timp ce se

aflau pe strada, în fața scării blocului din comuna B., sat P., jud. Prahova, pe

fondul unui conflict verbal anterior, inculpatul i-a aplicat părții vătămate H.A.M.

o lovitură cu briceagul cu lama în lungime de 9,5 cm și lățime de 1 cm, în zona

abdominală cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, conform certificatului

Raportului de expertiză-medico legală din 01 octombrie 2012 emis de Serviciul de

Medicină Legală Ploiești.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor,

nu a contestat situația de fapt, beneficiind de judecată în procedură simplificată

conform art. 320

1

C. proc. pen. și în prezentul apel a invocat greșita

încadrare juridică a faptei, care a fost susținută în apărare și la instanța de

fond, în sensul că nu a avut intenția să suprime viața victimei ci doar de a lovi

și de a o face să sufere, respectiv de a-i cauza leziuni corporale. Analizând elementele

ce diferențiază infracțiunea de tentativă la omor calificat de infracțiunea de vătămare

corporală gravă, Curtea a constatat că în mod justificat instanța de fond a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, reținând corect că acțiunea

inculpatului constând în lovirea victimei cu intensitate, în zona abdominală, folosind

un instrument apt de a ucide, un briceag cu lungimea de 9,5 cm., provocându-i acestuia

grave leziuni, care i-au pus viața în primejdie, și au impus intervenție chirurgicală

de urgență pentru salvarea victimei,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de tentativă la omor calificat.

Potrivit raportului medico-legală întocmit

de Serviciul de medicină Legală Ploiești,(dosar urmărire penală), partea vătămată

a fost internată cu diagnosticul plagă prin înjunghiere flancul stâng penetrantă

cu interesarea arterelor sigmoidiene, leziuni ce s-au putut produce prin lovire

cu corp tăietor înțepător, posibil briceag și prin gravitatea leziunii cauzate,

viața victimei a fost pusă în primejdie. Elementul principal în calificarea faptei

ca tentativă la omor este latura subiectivă a infractorului,atitudinea psihică în

momentul săvârșirii faptei, zona vizată, instrumentul folosit și intensitatea loviturii.

În

speță,din coroborarea probatoriilor administrate în cauză,

respectiv plângerea și declarația părții vătămate H.A.M. și depoziția martorului

F.N.C., care a perceput în mod direct momentul când victima a fost lovită în zona

abdominală, a rezultat că inculpatul a fost conștienta prevăzut rezultatul faptei

sale și deși nu a urmărit, așa cum a declarat, a acceptat posibilitatea producerii

lui, folosind un obiect apt să producă moartea, ceea ce demonstrează intenția indirectă

din partea inculpatului, în sensul că acesta putut să prevadă rezultatul socialmente

periculos al faptei sale. Edificatoare în acest sens s-a apreciat că este depoziția

martorului F.N.C., care a arătat că după prima lovitură inculpatul a încercat să

mai aplice o altă lovitură, cu același obiect, însă, a fost oprit de martor, astfel

că acțiunea sa a fost corect calificat în infracțiunea de tentativă la omor calificat.

Ca atare, vinovăția inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la

art. 174-175 lit. i) C. pen., a fost corect reținută, așa încât, critica inculpatului

vizând nelegalitatea încadrării juridice a faptei s-a aprerciat că este lipsită

de temei. În ceea ce privește infracțiunea de port fără drept de cuțit, Curtea a

reținut că infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 ce privește „portul fără

drept, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea

corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului(...)"

Din analiza textului incriminator a rezultat

că într-adevăr nu orice port de cuțit poate fi încadrată în infracțiunea prevăzută

de Legea nr. 61/1991. Astfel, portul de cuțit nu trebuie să se realizeze în locuri

și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor,

ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea public. Ori, în speță folosirea acestuia

(a briceagului) în locuri publice și vătămarea corporală a unei persoane, cauzându-i

leziuni grave,care i-au pus viața în primejdie,atrage pe lângă reținerea infracțiunii

de tentativă la omor calificat și a infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct.

1 din Legea nr. 61/1991, și prin urmare, apărarea inculpatului că folosea acel cuțit

pentru tăierea alimentelor nu înlătură vinovăția sa pentru această infracțiune.

În

ceea ce privește individualizarea pedepsei,Curtea a constatat

că pedeapsa aplicată de 6 ani și 6 luni închisoare este corect stabilită în raport

de criteriile înscrise în art. 72 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., reducându-se limitele prevăzute de textul incriminator cu 1/3, prima

instanță a realizat o justă evaluare atât a circumstanțelor reale în care s-au săvârșit

faptele, cât și cele personalejn sensul că inculpatul nu are antecedente penale,

a recunoscut și regretat fapta comisă și anterior

a avut

o bună conduită în societate. Însă, raportat la gravitatea faptei comise, consecințele

produse, respectiv lezarea celei mai importante valori sociale ocrotită de legea

penală, viața persoanei,atitudinea violentă de care a dat dovadă inculpatul, prin

folosirea briceagului pentru a rezolva o problemă personală, ținând seama că infracțiunile

de violență au cunoscut o amploare deosebită, Curtea a apreciat că nu se justifică

reținerea circumstanțelor atenuante, așa cum a solicitat apelantul și reducerea

pedepseijntrucât sancțiunea penală ar fi lipsită de eficiență și s-ar încuraja atât

inculpatul cât și alte persoane să comită fapte asemănătoare,

Conduita sinceră a inculpatului a fost

valorificată prin reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, nefiind admis acordarea

unei duble valențe acelorași împrejurări, astfel că pedeapsa aplicată este justă

și necesară pentru realizarea funcțiunilor preventiv-educative și de constrângere

prev. de art. 52 C. pen. Concluzionând, în raport de aspectele învederate,criticile

inculpatului s-a reținut că sunt neîntemeiate, astfel că hotărârea atacată fiind

legală și temeinică sub toate aspectele,Curtea a respins apelul, ca nefondat, în

temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.; lnculpatul F.G.

a fost judecat în stare de arest preventiv și față de natura și gravitatea faptei

comise s-a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza arestării

preventive, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică,

astfel că în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive

și conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. s-a computat detenția

preventivă la zi, începând cu data de 30 septembrie 2012.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul F.G..

Inculpatul F.G. a criticat decizia recurată

prin prisma cazului de casare prev.de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. solicitând admiterea recursului,casarea hotărârilor recurate și reducerea cuantumului

pedepsei aplicate.

Examinând recursul declarat prin prisma

cazului de casare invocat dar și din oficiu Înalta Curte, reține că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Cu privire la unica critica a recurentului

inculpat vizând reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte reține că, aceasta este

nefondată întrucât, prin Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013,

art. 385

9

alin. (1), pct. 14 C. proc. pen., s-a modificat având următorul

cuprins: "14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege";

Ori în speța de față, inculpatul a criticat

decizia care a fost pronunțată după intrarea în vigoare a textului de lege evocat

anterior, respectiv, decizia penală nr. 49 din 07 martie 2013, prin care s-a menținut

condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

prev. de art. 20 C. pen. raportat la disp. art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

disp. art. 21 alin. (2) teza I, C. pen. art. 175 alin. (2) C. pen. Limitele de pedeapsă

fixate în partea specială pentru aceste infracțiuni, fiind de la 15-25 ani, iar

rap. la art. 20 C. pen., între 7,5 ani și 12,5 ani și prin aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., limitele sunt între 5 și 8,5 ani, astfel că

pedeapsa de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului F.G.,

este legală, situându-se între limitele prevăzute în partea specială a C. pen.

Așadar Înalta Curte reține că pedepsele

stabilite de instanțe sunt legale dispozițiile art. 385

9

pct. 14 neavând

incidență în cauză.

Față de aceste considerente Înalta Curte

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 49 din 07 martie

2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului F.G., durata reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie

2012 la 05 iunie 2013.

Va obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 49 din 07 martie 2013 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului F.G., durata reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie

2012 la 05 iunie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 05 iunie 2013.