ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1926/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1926/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 609 din 3 decembrie 2012 Tribunalul Maramureș, a respins

cererile formulate de inculpat și de partea vătămată O.Ș. prin avocații aleși,

de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175 alin.

(1) lit. c) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul O.G., pentru

săvârșirea infracțiunii de: tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. c) C. pen., art. 74

lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., raportat la prevederile art. 320

1

C. proc. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

Cu consecințele prev. de art. 71, 64

lit. a) teza a ll-a C. pen., lit. b) a aceluiași articol C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În

temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă

a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii

și arestării preventive începând cu data de 05 octombrie 2012 la zi.

S-a constatat că partea civilă O.Ș. nu

mai are pretenții civile față de inculpat.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. art. 998

C. civ. a fost obligat inculpatul la plata de despăgubirilor civile către partea

civilă Spitalul Județean de Urgență „Dr. C.O.” Baia Mare, în cuantum de 1.931,25

RON plus dobânda legală până la data plății efective.

În

temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat corpul delict

înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Maramureș.în temeiul

art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În

temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul

la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 506/P/2012 din 24

octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatului O.G. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c)

C. pen.

În

actul de trimitere în judecată s-a reținut în sarcina inculpatului

că, la data de 28 septembrie 2012, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat părții

vătămate O.Ș. (frate) lovituri cu o bâtă în cap, cauzându-i leziuni traumatice vindecabile

în 30-35 zile de îngrijiri medicale.

Fapta a avut loc în următoarele împrejurări:Inculpatul

O.G. și partea vătămată O.Ș. sunt frați și locuiesc în imobile situate în aceeași

curte, respectiv în comuna G., județul Maramureș. Între părți există o stare tensionată

de mai multă vreme, determinată atât de folosința comună a curții, cât și de relațiile

acestora cu mama lor, O.M. Aceasta locuiește singură, în aceeași curte, părțile

suspectându-se reciproc că celălalt îi folosește pensia pe care susnumita o încasează

în calitate de urmaș de veteran de război.

În

acest context, în dimineața de 28 septembrie 2012,între soția

inculpatului - martora O.I. și soția părții vătămate - martora O.I.O. au avut loc

discuții contradictorii, pe care inculpatul a încercat să le aplaneze intervenind

verbal. în cursul serii, în jurul orelor 19:00-19:30, când partea vătămată a revenit

acasă de la muncă, soția i-a adus la cunoștință discuțiile care au avut loc dimineața.

Întrucât astfel de incidente s-au petrecut și cu alte ocazii, partea vătămată a

ieșit în curte cu scopul de a-l aborda pe inculpat și a-i reproșa faptul că nu a

tranșat conflictul dintre cele două femei, deși era acasă.

Părțile s-au întâlnit efectiv în curte

între grădină și garaj, aproximativ la jumătatea distanței dintre locuințele lor,

unde au purtat discuții în contradictoriu pe marginea celor întâmplate dimineața,

ajungând să-și reproșeze și alte lucruri.în acest context, partea vătămată a afirmat

că va face un gard prin curte, pentru a delimita proprietățile, astfel încât inculpatul

și soția sa să nu mai poată intra în imobilul în care locuiește mama lor. Întrucât

părțile foloseau o tonalitate ridicată, soțiile acestora au ieșit în curte, pentru

a vedea ce se întâmplă.

La un moment dat, iritat de afirmația părții

vătămate privind amplasarea unui gard prin curtea comună, inculpatul a luat o bâtă

înfiptă în sol lângă gardul grădinii și a aplicat părții vătămate lovituri în cap,

aceasta căzând la pământ în stare de inconștiență.

Martora O.I. a încercat să-l tempereze

pe inculpat și să-I determine să intre în casă, în timp ce soția părții vătămate

a strigat după ajutor, situație în care, la scurt timp, au ieșit din casă fiica

sa, respectiv logodnicul acesteia - martorii O.I.I. și Ț.V.I.. Imediat a apărut

și fiul inculpatului - martorul O.G., de la un magazin din apropiere.

Partea vătămată a fost transportată de

urgență, inițial la Spitalul Municipal Sighetu Marmației și, în aceeași seară, la

Spitalul Județean de Urgență „Dr. C.O." Baia Mare, fiind internată la Secția

A.T.I. - Neurochirurgie. Cu ocazia cercetărilor locului faptei, efectuată la data

de 29 septembrie 2012, a fost stabilit locul agresiunii, și anume colțul grădinii

din curtea comună, unde s-au identificat mai multe urme de sânge. Cu aceeași ocazie,

s-a ridicat obiectul contondent - bâta de lemn - folosit la agresiune, acesta având

lungimea de 138 cm, lățimea variabilă cuprinsă între 2,3-5 cm și urme recente de

rupere. De asemenea, la fața locului a fost găsită pălăria părții vătămate (model

pescăresc), purtată la momentul agresiunii, confecționată din material textil, aceasta

prezentând o pată masivă maronie cu aspect de sânge, pe o porțiune de 15 cm

2

.

Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală

din 05 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Baia Mare reiese că partea

vătămată O.Ș. a fost internată în perioada 29 septembrie-05 octombrie 2012, în cadrul

Spitalului Județean de Urgență „Dr. C.O." Baia Mare - Secția Neurochirurgie,

cu diagnostic la externare: „contuzie cerebrală afirmativ prin agresiune. Fractură

stâncă temporală stg. otoragie stângă. Tasare coloană cervicală C7". Examenul

O.R.L. din 03 octombrie 2012 a consemnat următorul diagnostic:„traumatism cranio-cerebral

acut afirmativ prin agresiune. Fractură stâncă temporală stg., otoragie stg.,hemotimpan

ureche dreaptă,otoragie oprită spontan. Hipoacuzie".

La termenul de judecată din 27

noiembrie 2012 inculpatul a solicitat judecarea sa în procedura simplificată, prevalându-se

de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., după ce conținutul acestora

i-a fost explicat de către instanță. Tribunalul, apreciind că sunt întrunite condițiile

cuprinse în prevederile art. 320

1

C. proc. pen., mai exact declarația

inculpatului fiind făcută înainte de începerea cercetării judecătorești, declarație

în care inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul

de sesizare al instanței și nu solicită administrarea de probe,a admis cererea de

judecată în condițiile recunoașterii vinovăției de către inculpat.

Tribunalul a reținut vinovăția inculpatului

pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în baza declarației făcute

de acesta, de recunoaștere a tuturor faptelor reținute prin rechizitoriu și având

în vedere probele administrate în faza de urmărire penală.

Recunoașterea inculpatului s-a coroborat

cu următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal de sesizare din oficiu,

întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș la data de 28

septembrie 2012 (dosar urmărire penală);

- procesul-verbal de cercetare la fața

locului și planșele foto anexe, întocmit la data de 29 septembrie 2012,din care

rezultă locul agresiunii, ocazie cu care s-a ridicat și mijlocul de probă - corp

delict (bâta de lemn) și mijlocul material de probă (pălăria părții vătămate) (dosar

urmărire penală);

- raportul de expertiză medico-legală

din 05 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Baia Mare, în care sunt

descrise leziunile traumatice suferite de partea vătămată O.Ș., gravitatea acestora

și mecanismul de producere (dosar urmărire penală);

- completarea din 17 octombrie 2012 la

raportul de expertiză medico-legală din 2012 al Serviciului de Medicină Legală Baia

Mare, care a concluzionat în completare că leziunile traumatice s-au putut produce

cu un caracter mare de probabilitate prin două lovituri succesive cu corp dur (dosar

urmărire penală);

- declarația părții vătămate O.Ș., audiată

pe durata spitalizării salejn cadrul Spitalului Județean de Urgență „Dr. C.O."

Baia Mare, care a relatat circumstanțele în care a fost agresată, confirmând că

a fost lovită în mod repetat (dosar urmărire penală);

- declarația martorei O.I. - soția inculpatului,

care a arătat că incidentul a avut loc în curte, la colțul grădinii și a precizat

că, deși nu a văzut efectiv agresiunea,inculpatul se afla într-o stare de surescitare,

motiv pentru care a încercat să-l tempereze și să-l introducă în casă; martora a

confirmat parțial declarația inculpatului, în sensul discuțiilor prealabile din

locuința lor, însă a precizat că, ulterior, părțile au ieșit în curte, relatând

aspectele percepute cu acea ocazie (dosar urmărire penală);

- declarația martorei O.I.O. - soția părții

vătămate, care, auzind gălăgia din curte, a ieșit din locuința sa, context în care

a văzut agresiunea comisă de inculpat asupra soțului său, auzindu-l pe acesta proferând

amenințări cu moartea la adresa tuturor (dosar urmărire penală);

-declarațiile martorilor O.I.I., Ț.V.I.

și O.G., persoane care au apărut la locul faptei, imediat după momentul agresiunii,

alertați de strigătele soțiilor părților (dosar urmărire penală);

- mijloacele materiale de probă constând

în bâta corp delict și pălăria părții vătămate purtând urmele infracțiunii, conform

procesului-verbal atașat dosarului.

În

drept,fapta inculpatului O.G.,care,la data de 28

septembrie 2012, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat părții vătămate O.Ș.

(frate) lovituri cu o bâtă în cap, cauzându-i leziuni traumatice vindecabile în

30-35 zile de îngrijiri medicale, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c)

C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. pentru care îl condamnă pe acesta la pedeapsa la pedeapsa de 2 ani

și 6 luni închisoare.

Cu privire la cererile formulate de apărătorii

părții vătămate și inculpatului de schimbare a încadrării juridice din tentativă

la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală cu reținerea

scuzei provocării, tribunalul se pronunță în sensul respingerii cererii, întrucât

din probațiunea administrată în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul O.G.,

la data de 28 septembrie 2012, pe fondul conflictului cu fratele său i-a aplicat

acestuia două lovituri cu o bâtă în cap, cauzându-i leziuni vindecabile în 30-35

de zile de îngrijiri medicale.

Or, aplicarea a două lovituri cu un par

asupra capului, regiune vitală, cu un obiect apt a produce un rezultat letal, chiar

dacă nu au fost de mare intensitate, demonstrează că inculpatul, dacă nu a urmărit,

cel puțin a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal și a prevăzut acest

rezultat al faptei sale. Așa cum s-a arătat în jurisprudență (Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, decizia nr. 107 din 18 ianuarie 2010) noțiunile de „punere

în primejdie a vieții" și „tentativă la omor" sunt total diferite, prima

depinzând de aspectele medicale, cea de-a doua de contextul juridic al producerii

faptei sub aspectul tentativei. Instanța a apreciat în raport de împrejurările concrete

de săvârșire a infracțiunii, respectiv caracterul repetitiv al loviturilor aplicate

de inculpat părții vătămate,obiectul vulnerant folosit, apt de a produce un moartea,

precum și zona vizată, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

De asemenea, tribunalul nu și-a putut însuși

teza apărării nici în ceea ce privește reținerea scuzei provocării, apreciind că

cerințele impuse de textul art. 73 lit. b) C. pen. nu se regăsesc în prezenta cauză.

Așa cum rezultă din conținutul art. 73 lit. b) C. pen. circumstanța legală a provocării

presupune săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență,

printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Așa cum rezultă din probațiunea administrată în cauză în cursul urmăririi penale

și însușită de inculpat în cursul judecății, într-adevăr între părți a avut loc

un conflict spontan, care a debutat prin discuții și reproșuri adresate reciproc

de ambele părți, însă nici un element probator nu poate fi reținut ca dovedind o

acțiune de provocare din partea părții vătămate, în sensul art. 73 lit. b) C. pen.,

chiar dacă se poate reține că discuțiile ar fi fost declanșate de către aceasta.

La individualizarea pedepsei și a modului

de executare, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii

reținute în sarcina inculpatului, precum și împrejurările concrete în care a fost

săvârșită fapta, relațiile de rudenie dintre părți. De asemenea, tribunalul a avut

în vedere, la individualizarea pedepsei și a modului de executare, lipsa antecedentelor

penale, dar și atitudinea sinceră și de recunoaștere a vinovăției, aceste ultime

aspecte fiind avute în vedere ca și circumstanțe atenuante personale, ceea ce a

determinat ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie situată sub limita minimă prevăzută

de lege, limită redusă ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor

săvârșite de inculpatul O.Ș., precum și împrejurările cauzei, tribunalul a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a ll-a C. pen., lit. b) a aceluiași articol C. pen.

În

temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În

temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă

a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii

și arestării preventive începând cu data de 05 octombrie 2012 la zi.Tribunalul a

constatat că partea civilă O.Ș. nu mai are pretenții civile față de inculpat. În

temeiul art. 14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri

civile către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Dr. C.O." Baia Mare,

în cuantum de 1.931,35 RON, plus dobânda legală până la data plății efective, reprezentând

costul cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea părții vătămate O.Ș..în temeiul

art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat corpul delict înregistrat în Registrul de

corpuri delicte al Tribunalului Maramureș.în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008

s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat. În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

în termen legal inculpatul O.G. solicitând desființarea acesteia și rejudecând,

să se dispună condamnarea sa pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală

prev.de art. 181 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă

la infracțiunea de omor calificat, cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere

a executării pedepsei conform art. 81 sau art. 86

1

C. pen. De asemenea,

s-a solicitat reținerea în apărarea inculpatului a circumstanței atenuante a scuzei

provocării prev.de art. 73 lit. d) C. pen. și circumstanțele atenuante prev.de

art. 74 C. pen.

În

ceea ce privește solicitarea de schimbarea încadrării juridice

s-a menționat că, în raport de obiectul folosit și anume o șipcă de lemn cu grosimea

de 2,3 cm și lungimea de 1,40 cm, locul în care victima a fost lovită respectiv

în zona laterală, o zonă nevitală care a produs leziuni ce nu au presupus lovituri

de mare intensitate care să pună în pericol viața și ținând cont și de împrejurarea

că inculpatul suferă de anumite tulburări ale personalității, nu se poate considera

că acesta ar fi acceptat posibilitatea producerii decesului părții vătămate. Referitor

la reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., din modul

în care s-au derulat evenimentele, împrejurarea că inculpatul suferă de o boală

psihică, care îi afectează personalitatea, faptul că cel care a declanșat conflictul

a fost victima,reacția inculpatului a fost determinată de o tulburare care poate

fi considerată ca act de provocare în sensul dispozițiilor menționate.

Totodată,s-a susținut că în raport de persoana

inculpatului și împrejurarea că acesta s-a prevalat de dispoz. art. 320

1

C. proc. pen., nu a avut alte abateri,are caracterizări bune de la anumite persoane

care îl cunosc, nu există constituire de parte civilă, se poate aprecia că scopul

pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia,pentru a se putea dispune suspendarea

condiționată sau sub supraveghere, chiar dacă se menține încadrarea juridică.

Analizând actele dosarului, probele administrate

în cauză în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul și Ie-a însușit prevalându-se

de procedura prev. de art. 320

1

C. proc. pen., Curtea a reținut că prima

instanță a dat o corectă interpretare a acestora și s-a stabilit în mod corespunzător

starea de fapt, rezultând în esență că la data de 28 septembrie 2012 pe fondul unui

conflict spontan și a unor relații tensionate existente între părți determinate

de faptul că aceștia locuiau în aceeași curte, după ce inculpatul a purtat anumite

discuții cu victima O.Ș. pe marginea unor certuri pe care soțiile lor le-au avut

în dimineața aceleiași zile, iritat de anumite afirmații ale părții vătămate, a

luat o bâtă de lângă gard și a aplicat acesteia lovituri în cap, cauzându-i leziuni

vindecabile în 30-35 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere împrejurările concrete

în care a avut loc incidentul cu urmările mai sus descrise, s-a apreciat că nu se

poate considera că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări

sau emoții, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, atâta timp

cât între aceștia existau unele relații tensionate de mai mult timp, iar reacția

inculpatului a fost nejustificată în contextul unor discuții în contradictoriu,

fără ca partea vătămată să exercite acte de violență fizică sau verbală împotriva

sa.

În

ceea ce privește încadrarea juridică dată infracțiunii pentru

care inculpatul a fost trimis în judecată, s-a a preciat că în mod corect s-a reținut

că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20

rap. la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât chiar dacă raportul

de expertiză medico-legală stabilește că leziunile produse victimei nu au fost în

măsură să îi pună viața în pericol, ținând cont de obiectul folosit, o bâtă din

lemn având lungimea de 138 cm și lățimea cuprinsă între 2,3 și 5 cm/împrejurarea

că inculpatul a aplicat mai multe lovituri în zona capului,cauzând leziuni la nivelul

urechii descrise în raportul de expertiză medico-legală se poate concluziona că

acesta,deși nu a urmărit,cel puțin a acceptat posibilitatea producerii rezultatului

letal, comițând fapta cu intenție indirectă.

Cu privire la reținerea circumstanței atenuante

a scuzei provocării, după cum s-a arătat mai sus, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru aceasta.

Referitor la individualizarea pedepsei,

în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de

art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., dar și prev. art. 320

1

C. pen., astfel

că aceasta a fost redusă cu mult sub minimul special prevăzut de lege, s-a apreciat

că nu se justifică aplicarea unei pedepse mai mici.

Referitor la modalitatea de executare a

pedepsei, având în vedere circumstanțele concrete în care fapta s-a comis, împrejurarea

că între părți existau anumite relații tensionate, iar incidentul s-a produs pe

fondul unor discuții în contradictoriu avute atât de către soțiile celor doi, cât

și de către aceștia, că s-au împăcat, locuiesc împreună în același imobil, urmările

faptei nu au fost deosebit de grave fapta comisă de inculpat determinând leziuni

părții vătămate vindecabile în 30-35 de zile de îngrijiri medicale care nu i-au

pus în pericol viața, inculpatul suferă de anumite afecțiuni care îi afectează personalitatea,

a avut o conduită corespunzătoare, atât anterior comiterii infracțiunii, cât și

ulterior acesteia, ținând cont și de vârsta pe care o are, s-a reținut că se poate

aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

În

consecință, apelul declarat de inculpat s-a apreciat că este

întemeiat numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate de instanța

de fond și în consecință în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis

și în baza art. 86

1

C. proc. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani, apreciindu-se că scopul

pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

De asemenea, Curtea a apreciat că o astfel

de modalitate de executare a pedepsei pentru fapta comisă de inculpat,ținând cont

de circumstanțele reale și personale, este în măsură să contribuie atât la reeducarea

sa, cât și la realizarea scopului de prevenție, mai ales că din actele dosarului,

caracterizările depuse, a rezultat că acesta a avut o conduită corespunzătoare în

societate anterior comiterii infracțiunii, iar victima a arătat că a fost despăgubit,

că nu are pretenții față de inculpat și s-a împăcat cu acesta. Pe durata termenului

de încercare s-a stabilit ca inculpatul să se supună obligațiilor prev. de art.

86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen., individualizate în dispozitivul hotărârii.

De asemenea, s-au interzis drepturile prev.

de art. 64 lit. a) teza II-a C. pen. și s-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin.

(5) C. pen., atrăgândui-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Din pedeapsa aplicată inculpatului s-a

dedus perioada arestului preventiv începând cu 5 octombrie 2012 la zi, iar în baza

art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate

a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a criticat decizia recurată pentru

netemeinicie prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, arătând

că decizia este netemeinică sub aspectul modalității de executare a pedepsei și

față de gradul de pericol social al faptei se impune ca pedeapsa să fie executată

în regim de detenție.

Examinând recursul declarat prin prisma

cazului de casare invocat dar și din oficiu, Înalta Curte, reține că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Cu privire la unica critică vizând reindividualizarea

pedepsei, Înalta Curte reține că,la individualizarea pedepselor aplicate față de

inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care preved

că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale

ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 320

1

C. proc.

pen., (Judecata în cazul recunoașterii vinovăției)

(1)Până la începerea cercetării judecătorești,

inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea

faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se

facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

(2)Judecata poate avea loc numai în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară

că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și

nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere

pe care le poate administra la acest termen de judecată.

(4)lnstanța de judecată soluționează latura

penală atunci când, din probele administrate, în cursul urmăririi penale rezultă

că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

(7)lnstanța va pronunța condamnarea inculpatului,

care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,

în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Cuantumul pedepsei principale aplicate

este rezultatul reținerii unei cauze legale de atenuare a răspunderii penale,respectiv

- art 320

1

C. proc. pen. și a dispozițiilor art. 74 lit. a), b) și

c) și art. 76 lit. b) C. pen.

În

aceste condiții pedeapsa principală în cuantum de 2 ani și

6 luni închisoare, aplicată inculpatului O.G., pentru infracțiunile cercetate în

prezenta cauză, este sub minimul special rezultat din incidența art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

Înalta Curte adaugă aspectelor analizate

și reținute de instanțele de fond și apel, evidențiate anterior pe aspectul individualizării

pedepsei, circumstanțele personale referitoare la situația familială,conduita bună

avută anterior săvârșirii faptei cât și cea ulterioară, cu accent pe vârstă inculpatului

și antecedentele medicale, pe lipsa antecedentelor penale, pe împrejurarea că a

avut atitudine procesuală corectă,de recunoaștere și regret,că are mijloace oneste

de trai,că în prezent s-a împăcat cu partea vătămată care-i este frate, locuind

în continuare în același imobil, sunt suficiente pentru a conduce la concluzia că,

modalitatea de executare stabilită de instanța de apel, corespunde scopului cerut

de art. 52 C. pen.

Așadar, Înalta Curte reține că pedepsele

stabilite și modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ

al sancțiunii și nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.

Față de aceste considerentejnalta Curtejn

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei

penale nr. 21/A din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori, privind pe intimatul inculpat O.G.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales,

în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 21/A

din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind

pe intimatul inculpat O.G.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales,

în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 05 iunie 2013.