ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 252/2012

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 283 din data de 13 mai 2011 a Tribunalului Maramureș s-a respins cererea inculpatului P.M. de a se schimba încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. e) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. sau de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul P.M. la: 9 ani închisoare cu interzicerea pe 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c), i), 176 alin. (1) lit. e) C. pen. după schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. e) C. pen., conf. art. 334 C. proc. pen.

Cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv (18 iunie 2010 la zi).

În baza art. 14 C. proc. pen. și a art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile P.A. (în prezent B.A.), suma de 20.000 lei, despăgubiri pentru daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească Serviciului Județean de Ambulanță Maramureș suma de 781,95 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinței până la plata integrală a debitului, cheltuielile de asistență medicală ale părții civile P.A.

A fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Vișeu de Sus suma de 200,37 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la plata integrală a debitului  cheltuit de spitalizare ale aceleiași părți civile.

A fost obligat inculpatul la plata către Spitalul Județean de Urgență Baia Mare a sumei de 2.766,15 lei cu dobânda legală calculată de la aceeași dată (cea a rămânerii definitive a sentinței) până la plata în totalitate a debitului cu același titlu.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpat următoarele bunuri: o cagulă improvizată tricotată de culoare neagră marca „Adidas", o pereche de mănuși tricotate de culoare neagră și un cuțit cu lama din oțel înregistrate la registrul de corpuri delicte al acestei instanțe. Dispune restituirea în favoarea inculpatului a unei perechi de pantaloni de culoare bej, a unei perechi de cizme de cauciuc de culoare neagră având mărimea nr. 43, a unui hanorac din fâș de culoare neagră-violet-roz și a unui tricou de culoare neagră având mărimea 46, înregistrate la aceeași poziție în același registru. Dispune restituirea către partea civilă P.A. a unui batic cu motive florale pe fond vișiniu înregistrat la aceeași poziție în registrul menționat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.765 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul întocmit la 7 iulie 2010 în dosarul nr. 179/P/2010 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.M. pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. e) C. pen.

S-a reținut, în esență, faptul că în data de 6 iunie 2010 inculpatul a încercat să suprime viața părții vătămate P.A. (soția sa) care era însărcinată (sarcina a avut o vechime de 38 de săptămâni), aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 25-30 de zile de îngrijiri medicale care i-au pus în pericol viața și care au dus la decesul fătului.

Inculpatul a recunoscut doar parțial fapta.

Partea vătămată P.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei - despăgubiri pentru daune morale.

Din actele de la dosar au rezultat următoarele:

Părțile au fost căsătorite din anul 2007, căsătoria lor fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 1007 din 21 aprilie 2010 a Judecătoriei Vișeu de Sus (rămasă definitivă și irevocabilă la data de 2 iulie 2010 prin neapelare dosar urmărire penală și dosar tribunal). Din această căsătorie au rezultat doi copii minori, la data de 6 iunie 2010 partea civilă P.A. fiind din nou însărcinată, sarcina având o vechime de 38 de săptămâni.

Pe fondul unei stări conflictuale existente între cele două părți, în data de 6 iunie 2010 inculpatul P.M. s-a deplasat în pădurea din comuna Poienile de sub Munte după ce, în prealabil, și-a pus o cagulă improvizată și o pereche de mănuși și și-a luat cu el și un cuțit. Aici inculpatul i-a aplicat părții civile P.A. mai multe lovituri cu mâinile și picioarele la nivelul mâinii stângi, a abdomenului și a picioarelor, i-a introdus pământ în gură și a aruncat-o în pârâul aflat în acea zonă, partea civilă reușind să scape și să se deplaseze apoi la locuința mătușii sale, martora H.T. de unde a fost transportată la Spitalul Vișeu de Sus și apoi la Spitalul Județean de Urgență Baia Mare.

Potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală întocmite de S.M.L. Baia Mare, partea civilă P.A. a prezentat echimoze tegumentare extinse, a avut o sarcină de 38 de săptămâni cu făt ce s-a născut mort din cauza traumatismului abdominal suferit de aceasta, leziunile i-au pus părții civile în pericol viața și au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale (dosar urmărire penală).

Cererea inculpatului de a se înlătura declarațiile părții civile cu motivarea că aceasta suferă de anumite afecțiuni psihice se va respinge, acestea coroborându-se cu celelalte probe de la dosar (depozițiile martorelor H.T., B.M., procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de percheziție domiciliară, rapoartele de expertiză medico-legală, iar martorii C.I. și M.I. nu au fost în măsură să relateze aspecte legate de acest incident).

Apărarea formulată de inculpat în sensul că partea civilă i-a adresat injurii și a exercitat acte de agresiune fizică înainte de a exercita asupra acesteia, la rândul său, acte de agresiune nu poate fi primită, nefiind probată. Prin urmare, nu se poate reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a scuzei provocării. Dimpotrivă, s-a dovedit faptul că inculpatul a comis fapta cu premeditare, pregătindu-și în acest sens o cagulă, mănuși (pe care le-a și folosit) și înarmându-se cu un cuțit. Chiar dacă inculpatul a contestat faptul că a avut asupra sa primele două obiecte menționate, această împrejurare rezultă din declarațiile părții civile, ale martorelor H.T. și B.M. și din procesul-verbal de percheziție domiciliară (potrivit căruia la domiciliul acestuia s-a găsit într-o anexă o sacoșă în care s-au aflat, pe lângă alte obiecte de îmbrăcăminte și înscrisuri, un batic cu urme de noroi, o cagulă improvizată tricotată, mănuși, un cuțit, dosar urmărire penală).

Fapta inculpatului P.M. constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c), i), 176 alin. (1) lit. e) C. pen., tribunalul urmând să schimbe încadrarea juridică a acesteia din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. e) C. pen. Instanța a reținut incidența și a prev. art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. întrucât, în raport de actele de pregătire efectuate de inculpat (pregătirea unei cagule, a unor mănuși și înarmarea cu un cuțit), acesta a comis fapta cu premeditare. Sunt aplicabile și prev. art. 175 alin. (1) lit. e) C. pen. întrucât la data comiterii faptei (6 iunie 2010) sentința de divorț nu a fost încă definitivă (ea a devenit definitivă, dar și irevocabilă doar la data de 2 iulie 2010) astfel că părțile au avut la acea dată calitatea de soți. De asemenea, tribunalul a reținut aplicabilitatea și a prev. art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. având în vedere că fapta s-a comis într-un loc public - în pădure (martora B.M. a precizat faptul că deși nu știe în proprietatea cui se află, orice persoană poate să treacă prin locul respectiv pentru că este un drum forestier; deci tribunalul consideră că acesta este un loc întotdeauna accesibil publicului).

Cererea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. sau de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. se va respinge având în vedere faptul că acesta i-a aplicat părții civile multiple lovituri cu pumnii și picioarele inclusiv în zone vitale (abdomen cu atât mai mult cu cât știa că aceasta este însărcinată), acestea au fost intense (pentru că au dus la decesul fătului și i-au pus în pericol părții civile viața) și a aruncat-o și în pârâu - elemente specifice intenției de a-i suprima viața.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului tribunalul a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei (dat de modalitatea de comitere a ei – cu premeditare, asupra soției însărcinate, într-un loc public, prin aplicarea de multiple lovituri inclusiv în abdomenul părții civile) și al acestuia (nu a recunoscut decât parțial săvârșirea faptei, nu are antecedente penale).

Inculpatului i s-a interzis pe o perioadă de 3 ani drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. întrucât, în raport de gravitatea faptei comise, acesta nu este în măsură să facă aprecieri cu privire la modul în care se alege organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot. De asemenea, ocuparea funcțiilor la care se referă art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. este incompatibilă cu conduita reprobabilă a acestuia. Nu se impune a i se interzice și drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen. întrucât inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție, profesie, activitate pentru a comite fapta și nici cele prev. de art. 64 lit. d) C. pen. întrucât acesta a urmărit să suprime viața părții civile și nu în mod direct pe cea a fătului.

În raport de gravitatea faptei comise și în raport de pedeapsa aplicată, aceasta se va executa în regim de detenție, respectiv în condițiile prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. (aplicarea acestor texte legale se justifică, nu și cele ale art. 71, 64 lit. c), d) C. pen. pentru aceleași motive pentru care acestuia i s-au aplicat și prev. art. 64 lit. a), b) C. pen., nu și cele ale art. 64 lit. c), d) C. pen.).

În temeiul art. 350 C. proc. pen., se va menține starea de arest preventiv a inculpatului, iar, în baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv (18 iunie 2010 la zi).

Având în vedere suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea civilă P.A. urmare a faptei comise de inculpat (inclusiv urmare a decesului fătului), acesteia i se cuvin despăgubiri pentru daune morale în sumă de 20.000 lei.

Inculpatul a fost obligat să achite Serviciului Județean de Ambulanță Maramureș suma de 781,95 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinței până la plata integrală a debitului reprezentând cheltuielile de asistență medicală ale părții civile P.A. De asemenea, inculpatul va fi obligat la plata către Spitalul Vișeu de Sus a sumei de 200,37 lei cu dobânda legală calculată în același mod reprezentând cheltuielile de spitalizare ale aceleiași părți. Inculpatul va achita Spitalului Județean de Urgență Baia Mare suma de 2.766,15 lei cu dobânda legală calculată în aceeași modalitate cu același titlu (acestea s-au constituit părți civile cu aceste sume).

În baza art. 118 lit. b) C. pen., se vor confisca de la inculpat în favoarea statului o cagulă, o pereche de mănuși (folosite la comiterea faptei) și un cuțit (cu care acesta s-a înarmat în acest sens). I se vor restitui inculpatului următoarele obiecte de îmbrăcăminte: o pereche de pantaloni, o pereche de cizme, un hanorac și un tricou și i se va restitui părții civile P.A. un batic (toate aceste bunuri sunt individualizate în dispozitivul sentinței).

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 1.765 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 1.200 lei reprezintă cheltuielile de urmărire penală, 100 lei - onorariul avocatului numit din oficiu în faza de judecată, 135 lei - contravaloarea expertizei psihiatrice.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpatul P.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat admiterea apelului și majorarea pedepsei aplicate inculpatului P.M., arătând că instanța de fond nu a ținut seama la individualizarea pedepsei de gravitatea faptei, care decurge din faptul că inculpatul s-a pregătit pentru săvârșirea acesteia, a folosit o cagulă pentru a nu fi recunoscut, a așteptat-o pe partea vătămată într-un loc izolat, unde i-a aplicat lovituri puternice în toate zonele corpului, în special în abdomen, iar când starea părții vătămate s-a agravat a aruncat-o în apa pârâului din apropiere.

Pedeapsa trebuia să reflecte și consecința gravă a faptei inculpatului constând în uciderea fătului intrauterin, prin care s-a pus în primejdie viața părții vătămate.

Inculpatul nu a avut nicio justificare pentru a o agresa pe partea vătămată, mai mult nici nu a negat faptul că fătul era rezultatul relațiilor sale de coabitare cu partea vătămată.

Inculpatul P.M., prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului, recalificarea faptei în vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. sau provocarea ilegală a avortului prev. de art. 185 alin. (2) C. pen., cu consecința diminuării cuantumului pedepsei, arătând că insistă în solicitarea de schimbare a încadrării juridice.

Prin decizia penală nr. 158/a/2011 din 26 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj secția penală și de minori

în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 283 din 13 mai 2011 a Tribunalului Maramureș pe care a casat-o în parte, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.

Rejudecând cauza, în limitele de mai sus, a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.M., pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și i), art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen. de la pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A menținut starea de arest și a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive începând cu data de 18 iunie 2010 la zi.

A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul inculpatului P.M., cu datele de mai sus, împotriva aceleiași sentințe.

A respins cererea inculpatului P.M. de restituire a unui telefon mobil.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, av. P.D.G., ce se va achita din F.M.J.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească suma de 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel Cluj a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Analiza obiectivă a probelor administrate a relevat justețea soluției instanței de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului P.M. în comiterea acesteia, vinovăție parțial recunoscută de inculpat, punând însă în evidență caracterul neadecvat al cuantumului pedepsei aplicate.

A rezultat din ansamblul probator că în data de 6 iunie 2010 inculpatul a încercat să suprime viața părții vătămate P.A., care era încă soția sa, hotărârea de divorț fiind irevocabilă la data de 2 iulie 2010, și care era însărcinată în săptămâna 38, aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 25-30 de zile de îngrijiri medicale, care i-au pus în pericol viața și care au dus la decesul fătului.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea și a altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doar a inculpatului.

Ori un astfel de scop - prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieții persoanelor s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.

Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate și violență sancțiunea aplicată ar fi una modică.

În cazul concret se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului P.M. curtea constatând că actele de violență comise de inculpat denotă ferocitate și sadism, un mod inuman, ieșit din comun de săvârșire a faptei, care potrivit, articolelor apărute în mass-media, a fost de natură să provoace un puternic sentiment de indignare în conștiința opiniei publice, astfel că pentru a se asigura justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată urmează a se majora cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., la 12 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Curtea a procedat la reindividualizarea pedepsei în limitele reduse la jumătate ale pedepsei închisorii, având în vedere că Parchetul nu a solicitat pedeapsa alternativă, care în cazul concret este detențiunea pe viață, sancționată în caz de tentativă în limite de la 10 la 25 de ani închisoare, conform art. 21 alin. (2) C. pen.

Nu poate fi primită solicitarea inculpatului apelant P.M. de schimbare a încadrării juridice din tentativa la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav în infracțiunea de vătămare gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. sau provocarea ilegală a avortului prev. de art. 185 alin. (2) C. pen., întrucât probele administrate în cauză au conturat intenția inculpatului de a suprima viața părții vătămate și nu de a cauza o vătămare însemnată integrității ei corporale și nici de a-i cauza avortul.

Inculpatul a pregătit comiterea faptei prin pregătirea unei cagule, a unor mănuși și înarmarea cu un cuțit, aspecte dovedite prin procesul-verbal de percheziție domiciliară din care reiese că la domiciliul inculpatului s-a găsit într-o anexă o sacoșă în care s-au aflat, pe lângă alte obiecte de îmbrăcăminte și înscrisuri, un batic cu urme de noroi, o cagulă improvizată tricotată, mănuși, un cuțit - dosar urmărire penală.

Inculpatul P.M. a aplicat părții vătămate P.A. multiple lovituri cu pumnii și picioarele în zone vitale, inclusiv în abdomen, deși știa că aceasta este însărcinată, loviturile au avut o intensitate deosebită, conducând la decesul fătului și punând în pericol viața părții vătămate, a aruncat-o în pârâu, plecând din acel loc doar când a văzut că partea vătămată nu se mai mișca - elemente specifice intenției de a-i suprima viața.

Din raportul de expertiză medico legală de la dosar reiese că partea vătămată P.A. a prezentat la data de 6 iunie 2010 multiple leziuni de părți moi, cu contuzii, echimoze și excoriații de părți moi, făt mort. Examenul obiectiv din 7 iunie a evidențiat echimoze violacee, tumefiate, cu fluctuență la palpare, pe brațul și antebrațul stâng, pe % din suprafața abdomenului, pe ambele fese în totalitate, pe fața anterioară coapsa dreaptă în 1/3 superioară și medie, pe fața posterioară coapsă, dreaptă pe toată suprafața ei, pe fața posterior externă coapsa stângă în 1/3 superioară și medie, echimozele având dimensiuni de 10/12-30-20 centimetri.

În declarațiile date în fața instanței inculpatul a arătat că nu are nicio explicație cu privire la faptul că fosta sa soție a ajuns la spital și că fătul a decedat, că el nu a lovit-o într-atât încât să ajungă la spital, că i-a dat doar două palme și a lovit-o în picior de 2-3 ori.

Ceea ce caracterizează infracțiunea de provocare ilegală a avortului fără consimțământul femeii însărcinate prev. de art. 185 alin. (2) C. pen., este intenția de a întrerupe cursul sarcinii, care se poate realiza prin orice mijloace, inclusiv violența.

Ori inculpatul nu a recunoscut că a aplicat lovituri părții vătămate în zona abdominală cu intenția de a cauza pierderea sarcinii, iar declarația sa este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză - declarația părții vătămate, a martorilor, raportul de expertiză medico-legală - care au conturat starea de fapt reținută în mod corect de instanța de fond, în sensul că inculpatul a premeditat suprimarea vieții soției sale gravide.

Nu poate fi reținută nici incidența prevederilor art. 22 C. pen. referitoare la desistare, deoarece inculpatul nu pus capăt de bună voie acțiunilor sale agresive, ci a încetat să agreseze partea vătămată după ce aceasta, căzută fiind în râu, a încetat să se mai miște, inculpatul plecând de la fața locului deoarece a crezut că partea vătămată este moartă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.M. care deși inițial prin motivele de recurs depuse la dosar a invocat o multitudine de cazuri de casare pe care de altfel le-a susținut și în apel, cu prilejul judecării recursului a invocat incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a precizat că dorește să dea declarație, potrivit art. 320

1

C. proc. pen., cu consecința directă a reducerii limitelor de pedeapsă potrivit acestei proceduri.

Analizând recursul formulat înalta Curte apreciază ca acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:

Potrivit prevederilor art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, „până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal (.) că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală", iar potrivit alin. (7) al aceluiași articol.

„Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. (1) – (6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață."

În speță inculpatul a fost cercetat, judecat și condamnat de comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și i), art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen. pentru care legea prevede și pedeapsa detențiunii pe viață așa încât inculpatul nu poate beneficia de procedura specială prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., chiar dacă acesta a fost condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav întrucât potrivit art. 141

1

C. pen. prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege "pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei".

Chiar dacă procedura în sine îi este aplicabilă inculpatului întrucât este vorba despre comiterea unei infracțiuni pentru care judecata a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, fapta fiind comisă la data de 6 iunie 2010 prin natura și cuantumul pedepsei prevăzută de lege pentru o atare infracțiune inculpatul nu poate beneficia de efectele acesteia,tentativa reprezintă o cauza de reducere a pedepsei care are ca rezultat final reducerea limitelor de pedeapsă astfel cum sunt ele prevăzute în art. 21 alin. (2) C. pen., fără însă să poată fi luată în considerare atunci când este vorba despre aplicarea procedurii judecării cauzei în cazul recunoașterii vinovăției dată fiind natura faptei, respectiv tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa detențiunii pe viață.

În raport de toate aceste aspecte, înalta Curte apreciază că nu îi poate fi aplicată inculpatului procedura specială de la 320

1

C. proc. pen. așa încât incidența cazului de casare de la 385

9

pct. 14 C. proc. pen. nu-și găsește aplicabilitatea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Compută prevenția inculpatului de la 18 iunie 2010 la 27 ianuarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2012.