ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1001/2013

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentin

ța penală nr. 178 din 23 iulie 2012 a Tribunalului Vrancea s-a

respins ca ne

întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de

partea civil

ă G.I.C. pentru inculpații L.V.M. și L.C.A., din infracțiunea

prev

ăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. cu referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

S-a respins ca ne

întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul P.D. din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen.

Au fost condamna

ți inculpații:

P.D.

, în prezent aflat în Penitenciarul F., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 80 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev

ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 65 C. pen. s-a aplicat aceluia

și inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P.D., iar în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive începând cu data de 4 aprilie 2012 până la pronunțare.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul P.D. în vederea introducerii probelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

L.V.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (1), (3) C. proc. pen. la 2 luni închisoare.

În condițiile art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni conform art. 82 C. pen.

S-a atras aten

ția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

L.C.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (1), (3) C. proc. pen., la 2 luni închisoare.

În condi

țiile art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condi

ționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni, conform art. 82 C. pen.

S-a atras aten

ția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspend

ării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat p

ărților civile:

Spitalul Jude

țean de Urgență „S.P." Focșani”, prin chitanța din 6 iunie 2012.;

Spitalul Clinic F. Bucure

ști, prin chitanța din 7 iunie 2012.

S-a constatat c

ă asistența juridică a fost asigurată de apărători aleși pentru cei trei inculpați.

Au fost obliga

ți inculpații la cheltuieli judiciare către stat astfel:

- inculpatul P.D.

la 150 RON;

- inculpa

ții L.V.M. și L.C.A. la câte 110 RON fiecare.

S-a admis cererea formulat

ă de partea civilă G.I.C. și în consecință, în baza art. 320

1

pct. 5 C. proc. pen. s-a disjuns judecata cauzei pentru soluționarea acțiunii civile, numai pentru această parte civilă.

Pentru a se pronun

ța astfel, prima instanță a reținut, în esență că, în dimineața zilei de 27 martie 2012 inculpatul P.D. împreună cu ceilalți doi inculpați, respectiv L.V.M. și L.C.A., a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții civile G.I.C., iar la un moment dat l-a înjunghiat pe acesta cu un briceag producându-i plăgi tăiat-înțepate în zona renală pentru a căror vindecare i-au fost necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Situa

ția de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv:

- proces-verbal de constatare la fa

ța locului;

- plan

șă fotografică privind aspecte ale cercetării la fața locului;

- imagini

înregistrate de camerele de supraveghere ale C.E.C. Bank și P.;

- dou

ă CD-uri conținând înregistrări video ale camerelor de supraveghere;

- procese-verbale de investiga

ții;

- declara

țiile martorilor D.V. și M.P.V.;

- raport de constatare medico-legal

ă din 28 martie 2012 al S.M.L. Vrancea;

- raport de constatare medico-legal

ă din 15 mai 2012 al S.M.L. Vrancea;

- declara

țiile inculpaților (dosar urmărire penală);

- declara

ția părții vătămate G.I.C. (dosar urmărire penală).

În faza de cercetare judec

ătorească inculpații au solicitat și instanța a admis judecarea în procedura simplificată în condițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Cu ocazia audierii ace

știa au recunoscut săvârșirea faptelor reținute prin actul de trimitere în judecată, solicitând totodată ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Curtea de Apel Gala

ți,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 279/A din data de 10 decembrie 2012

a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpații P.D., L.V.M.  și L.C.A.  împotriva sentinței penale nr. 178 din 23 iulie 2012 a Tribunalului Vrancea.

A desfiin

țat în parte

sentința penală nr. 178 din 23 iulie 2012 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:

A

înlăturat din încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P.D. , dispozițiile art. 80, art. 75 lit. a) , art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. și a majorat pedeapsa principală de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare

aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A

înlătură din încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpații L.V.M. și L.C.A., dispozițiile

art. 75 lit. a) C. pen., men

ținând pedeapsa de câte 2 luni închisoare aplicată acestora pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A men

ținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca inadmisibilă

cererea formulată de partea civilă G.I.C. de aderare la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În baza art. 383 alin. (1

1

) în ref. la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului P.D.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.D. durata arestării preventive de la 4 aprilie 2012 la zi, respectiv 10 decembrie 2012.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpații P.D., L.V.M. și L.C.A.

Inculpatul P.D.

a invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., susținând că deși Tribunalul Vrancea a reținut și l-a condamnat în procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., în mod greșit s-a apreciat contextul infracțional, reținându-i-se săvârșirea infracțiunii de omor calificat și nu vătămare corporală gravă, în raport de intenția sa și faptul că din cei trei participanți la infracțiune, doi dintre aceștia au fost condamnați pentru infracțiunea consumată de vătămare corporală.

În această ordine de idei a solicitat schimbarea încadrării juridice

a faptei din tentativă la omor calificat în cea de vătămare corporală gravă, arătând că nu a acționat cu intenție și nu a urmărit suprimarea vieții victimei, ci aplicarea unei corecții. De asemenea, a mai susținut că nu a vizat zone vitale ale victimei, ci a lovit la întâmplare, alături de ceilalți coinculpați, pe fondul unei stări de beție voluntară.

În subsidiar, în situa

ția în care se va stabili că fapta a fost corect încadrată, a considerat că prima instanță în mod corect a reținut dispozițiilor art. 74 lit. b) și c) C. pen., circumstanțe greșit înlăturate în apel.

În acest sens, a sus

ținut că a achitat în întregime daunele cauzate celor doua spitale și a consemnat suma de 2.500 RON la dispoziția părții civile.

A mai precizat că a fost încă de la primele cercet

ări foarte sincer, a recunoscut săvârșirea faptei și a manifestat un real regret, astfel că se justifică reținerea circumstanțelor atenuante.

În raport de considerentele expuse, a solicitat casarea deciziei penale atacate și men

ținerea sentinței instanței de fond, în ceea ce privește cuantumul pedepsei cu suspendarea executării acesteia.

Inculpatul L.V.M.

a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și aplicarea unei pedepse cu amendă penală și nu cu închisoarea, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, conflict spontan, de numărul mic de zile de îngrijiri medicale de care a avut

nevoie partea vătămată, respectiv 7-8, și apreciind astfel că pericolul social concret al infracțiunii este redus.

Inculpatul L.C.A.

a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate, arătând că a recunoscut săvârșirea faptei, prevalându-se de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., care i-au fost reținute, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei amenzi penale.

Recursurile sunt nefondate.

Analiz

ând hotărârea pronunțată, în raport de probele dosarului, Înalta Curte constată că situația de fapt a fost corect reținută, vinovăția inculpaților pe deplin dovedită, încadrarea juridică dată faptelor bine stabilită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, iar pedepsele aplicate, fiind just individualizate.

Astfel, verific

ând motivele invocate de inculpatul P.D. în recursul său, Înalta Curte constată că acestea au fost inițial susținute în fața instanței de fond, apoi reiterate ți în fața instanței de apel, ambele instanțe analizându-le temeinic și motivând pertinent respingerea acestora.

În mod corect, at

ât instanța de fond, cât și cea de control judiciar au apreciat că fapta inculpatului a fost corect încadrată, acesta făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și nu de infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C.pen, deoarece intenția inculpatului, indirectă, în speța de față, a fost aceea de a ucide.

Elementul material al infrac

țiunii de omor poate consta dintr-o acțiune sau o inacțiune. În cazul de față, aplicarea cu intensitate de către inculpatul P.D. împreună cu ceilalți inculpați a unor multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste corp, iar apoi aplicarea cu repeziciune părții vătămate de către inculpatul P.D. a două lovituri cu un briceag în zona dorsală, vizând zona renală, provocându-i mai multe leziuni, care la momentul respectiv, i-au pus în primejdie viața, coroborat cu obiectul vulnerant folosit (un briceag), obiect apt de a produce moartea unei persoane,combinat cu atitudinea inculpaților de după comiterea faptei, respectiv împrejurarea că în momentul în care partea vătămată a căzut la pământ, au părăsit locul faptei îndreptându-se în fugă spre stația P. de unde au luat un taxi cu care s-au deplasat în zona restaurantului „L.V." pe str. C., zonă în care locuiește inculpatul P.D. fără forme legale, impun concluzia intenției de a ucide a inculpatului, intenției indirecta, inculpatul P.D. prevăzând rezultatul acțiunilor și inacțiunilor sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat o eventuală moarte a victimei ca rezultat posibil, fapta sa constituind tentativă la infracțiunea de omor calificat, iar nu aceea de vătămare corporală gravă, astfel cum susține acesta.

În ceea ce prive

ște individualizarea pedepsei aplicată inculpatului P.D., Înalta Curte constată că hotărârea instanței de control judiciar, prin care s-au înlăturat circumstanțele atenuante reținute în favoarea acestuia este legală și temeinică, raportat la faptul că, în aceleași împrejurări, pentru cel care a folosit cuțitul s-a

cobor

ât pedeapsa sub minim, reținându-se circumstanțe în mod nejustificat, în timp ce inculpații care au lovit numai cu pumnii și picioarele au fost sancționați cu o pedeapsă ce reprezenta minimul, fără a li se reține circumstanțe atenuante.

Pe acest considerent, Înalta Curte constat

ă că această nouă individualizare a pedepsei s-a făcut avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă- pe fondul consumului de alcool, modalitatea de săvârșire, atitudinea procesuala a inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia , respectiv faptul că este tânăr, cu un copil minor, nu a mai fost condamnat anterior, a recunoscut și regretat fapta comisă, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa astfel aplicată de către instanța de control judiciar a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., singura modalitate de executare a pedepsei și care poate asigura atingerea scopului educativ preventiv al acesteia, fiind cea în regim de detenție, astfel că nu se impune redozarea acesteia, nici reținerea de circumstanțe atenuante și nici schimbarea modalității de executare.

Executarea pedepsei

în condiții privative de libertate este o garanție a realizării scopului preventiv educativ al pedepsei, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 52 C. pen., în sensul corijării comportamentului inculpatului în societate și al atitudinii pe care acesta trebuie să o aibă față de valorile sociale ocrotite de legea penală.

În contextul ar

ătat, reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare, într-una neprivativă de libertate, ar compromite scopul pentru care a fost instituită pedeapsa. În aceste condiții, nu s-ar mai atinge reeducarea inculpatului, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Chiar dac

ă inculpatul va executa pedeapsa în condiții de penitenciar, această dispoziție nu cauzează suferințe fizice și nici înjosește persoana inculpatului pentru că modalitatea de executare constituie o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului

Cu privire la solicit

ările inculpaților L.V.M. și L.C.A., Înalta Curte constată că ambele instanțe au realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpaților, respectând dispozițiile art. 72 C. pen.

Din perspectiva textului de lege ar

ătat au fost valorificate de către prima instanță lipsa antecedentelor penale, precum și poziția procesuală a inculpaților față de fapta de care sunt acuzați.

Astfel,

în concret, prima instanță a dat eficiență disp.art. 320

1

C. proc. pen. și a aplicat inculpaților câte o pedeapsă în cuantum de 2 luni închisoare, ce reprezintă minimul prevăzut de lege, având în vedere atât circumstanțele reale, cât și cele personale (sunt tineri, fără antecedente penale).

Așa dup

ă cum nici instanța de apel nu a reținut, nici în recurs nu poate fi primită critica inculpaților recurenți L.V.M. și L.C.A.

ce vizeaz

ă aplicarea unei amenzi penale. Față de ansamblul probelor administrate, locul public de săvârșire a infracțiunii, modalitatea rapidă în care au acționat inculpații, periculozitatea acestora și consecințele faptelor săvârșite (chiar dacă sunt diferite pentru acești doi inculpați), atitudinea acestora după comiterea faptei (inculpații au lăsat victima căzută la pământ și au fugit cu un taxi , nedându-i nici un ajutor), Înalta Curte constată că în mod corect s-a ales ca modalitate de sancționare pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia și nu a amenzii.

Ca atare, dup

ă verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.D., L.V.M.ă și L.C.A. împotriva deciziei penale nr. 279/A din data de 10 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.D., durata prevenției de la 4 aprilie 2012 la 21 martie 2013.

Obligă recurenții inculpați L.V.M. și L.C.A. la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat P.D. la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2013.