ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2910/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2910/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 26740/281/2012,
contestatorul C.C. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor
Publice Ploiești a solicitat anularea înscrisului numit titlu executoriu nr.
293010012830081 din 8 iunie 2012 și a somației nr. 293010021188028 din 8 iunie
2012, emise de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Ploiești, în
dosarul de executare silită nr. 133479/2010 și anularea tuturor actelor de
executare emise în dosarul de executare silită nr. 133479/2010 al
Administrației Finanțelor Publice a municipiului Ploiești, în baza înscrisului
denumit titlului executoriu nr. 293010012830081 din 8 iunie 2012.
Prin
Sentința civilă nr. 4244 din 08 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești,
instanța a admis contestația la executare și a anulat somația nr.
293010021188028 din 08 iunie 2012 și titlul executor nr. 293010012830081 din 8
iunie 2012 emise de către intimată în dosarul de executare silită nr.
133479/2010, precum și toate celelalte acte de executare emise ulterior de
către intimată în dosarul de executare nr. 133479/2010.
Pentru
a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin titlu executoriu nr.
293010012830081 din 08 iunie 2012 și somația nr. 293010021188028 din 8 iunie
2012, ambele emise de Administrația Finanțelor Publice Ploiești în dosarul de
executare silită nr. 133479/2010, s-a reținut în sarcina contestatorului C.C.
plata sumei de 31450 lei, cu titlu de cheltuieli de școlarizare, stabilită prin
Decizia nr. 16605 din 11 mai 2010, pentru care s-au înființat popriri la mai mulți
terți popriți.
Astfel,
potrivit Sentinței civile nr. 7849 din 19 februarie 2011 pronunțată de
Judecătoria Ploiești în Dosar nr. 21933/281/2010, a fost admisă contestația la
executare formulată de contestatorul C.C., fiind dispusă anularea tuturor
actelor de executare efectuate în Dosarul nr. 133479/2010 înregistrat la
intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești, a
înscrisului denumit titlu executoriu nr. 293010010951344, a somației de plată
nr. 293010019143687 din 13 august 2010 precum și a adresei de înființarea
popririi emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești cu
motivarea că, potrivit deciziei de imputare nr. 660282 din 20 ianuarie 2010
emisă de Ministerul Administrației și Internelor contestatorul a fost obligat
la plata sumei de 31.832,61 lei reprezentând cheltuielile de întreținere
suportate de minister pentru nerespectarea de către contestator a
angajamentului nr. 5568 din 01 septembrie 2004 prin care acesta se obliga să-și
desfășoare activitatea în cadrul acestei instituții pe o perioada de 10 ani de
la data absolvirii Academiei de Poliție.
S-a
reținut în motivarea acestei soluții că suma executată de către intimată a fost
stabilită prin decizia de imputare nr. 660282 din 20 ianuarie 2010 emisă de
Ministerul Administrației și Internelor, reprezentând despăgubiri materiale pe
temeiul răspunderii materiale a fostului militar în raporturile de serviciu și
prin urmare, fiind o răspundere de dreptul muncii, rezultă că acestea nu se pot
încadra în nici una dintre categoriile de creanțe enumerate de art. 21 C. proc.
fisc., ca fiind creanțe fiscale.
În
consecință, instanța a apreciat că suma de 31.832,61 lei reprezentând
cheltuieli de școlarizare nu decurge din raporturi de drept material fiscal,
deci nu este o creanță fiscală în sensul definit în O.G. nr. 92/2003 și nici nu
reprezintă o obligație fiscală a contestatorului, conform art. 22 din același
act normativ.
Soluția
instanței de fond a fost menținută prin Decizia nr. 96 din 19 ianuarie 2012,
pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în Dosarul nr.
21933/281/201, prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de
recurenta-intimata AFP Ploiești.
Prin
aceste hotărâri, ambele instanțe au stabilit că sumele pentru care a fost emisă
decizia de impunere, reprezentând despăgubiri materiale ale militarilor în
raporturile de serviciu sunt raporturi contractuale de dreptul muncii, context
în care creanțele rezultate din răspunderea materială de dreptul muncii sunt
creanțe civile, nefiind incidente dispozițiile art. 21 C. proc. civ., ca fiind
creanțe fiscale.
Împotriva
Sentinței civile nr. 4244 din 8 martie 2013 a declarat recurs intimata
Administrația Finanțelor Publice Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Tribunalul
Prahova, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 1001 din 4 iunie 2013 a admis
recursul și a modificat în tot sentința, în sensul că a respins contestația la
executare ca neîntemeiată.
Pentru
a decide î astfel, tribunalul a reținut că, potrivit angajamentului semnat de
către intimatul-contestator C.C. cu MAI - UM nr. XXX București și înregistrat
sub nr. 5568 din 01 septembrie 2004, acesta și-a asumat obligația plății
cheltuielilor de întreținere și școlarizare în sumă de 31450 lei.
Ca
urmare a neachitării sumei de 31450 lei s-a procedat la executarea silită a
contestatorului, fiind întocmite formele de executare, respectiv somația
contestată, transmisă împreună cu titlul executoriu sus-menționat
contestatorului, prin poștă, fiind și publicate pe site.
Tribunalul
a mai reținut că, împotriva deciziei de imputare nr. 660282 din 20 ianuarie
2010, prin care i-a fost imputată contestatorului suma de 31.832,61 lei, în
temeiul O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, acesta a
formulat o contestație, înregistrată sub nr. 8681 din 25 februarie 2010, care
i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin Hotărârea nr. 661092 din 19 martie 2010
de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul IPJ Prahova.
Împotriva
acestei hotărâri precum și a deciziei de imputare contestatorul a depus o
plângere adresată Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MAI,
înregistrată sub nr. 8848 din 6 aprilie 2010 care, de asemenea, i-a fost
respinsă prin Hotărârea nr. 38 din 11 iunie 2010.
Prin
Decizia nr. 2638 din 29 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6007/2/2010, Înalta
Curte a respins irevocabil recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel
București, practic respingând irevocabil acțiunea declarată de contestatorul
din prezenta cauză împotriva actelor administrative menționate.
Astfel,
fiind menținută ca legală decizia de imputare, tribunalul a apreciat că în mod
corect au fost întocmite formele de executare împotriva contestatorului, fiind
întocmit titlul executoriu contestat și emisă somația nr. 293010021188028 din 8
iunie 2012.
Împotriva
acestei decizii a formulat cerere de revizuire C.C., înregistrată sub nr.
1012/42/2013, ca urmare a declinării competenței de la Tribunalul Prahova,
conform Deciziei civile nr. 1584 din 29 noiembrie 2013.
Curtea
de Apel Ploiești, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 132 din 21 ianuarie
2014 a admis cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1001 din 4 iunie 2013
pronunțată de Tribunalul Prahova, formulată de revizuentul C.C., și în
consecință: a anulat Decizia civilă nr. 1001 din 4 iunie 2013 pronunțată de
Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 26740/281/2012, urmând ca mențiunea
revizuirii să se facă în josul originalului hotărârii revizuite.
Pentru
a decide astfel, instanța de revizuire a reținut că, între Decizia civilă nr.
1001 din 4 iunie 2013 și Decizia civilă nr. 96 din 19 ianuarie 2012 pronunțate
de Tribunalul Prahova există contrarietate, fiind incident în cauză motivul de
revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ce
prevăd că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același
grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei
hotărâri, în concret prin pronunțarea Deciziei civile nr. 1001 din 4 iunie 2013
de Tribunalul Prahova încălcându-se autoritatea de lucru judecat a Deciziei
civile nr. 96 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Împotriva
acestei decizii, recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova
a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei
atacate în sensul respingerii cererii de revizuire și menținerea ca legală și
temeinică a Deciziei nr. 1001 din 4 iunie 2013.
În
susținerea motivelor de recurs, recurenta Administrația Județeană a Finanțelor
Publice Prahova consideră că organele de executare, în mod corect au procedat
la emiterea formelor de executare, titlul de creanță fiind perfect valabil,
întrucât dispozițiile art. 141 alin. (2) din C. proc. fisc.: prevăd că titlul
de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este
scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de
organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Din
această perspectivă, recurenta consideră că, contestatorul C.C. figurează cu
obligații la bugetul general consolidat al statului, fiind obligat să plătească
aceste debite, astfel cum reiese din somația nr. 293010021188028 și titlul
executoriu nr. 293010012830081 din 8 iunie 2012.
Analizând
criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate,
Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de
recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova să fie respins,
cu precizarea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.
civ. și nu cele ale art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ.
Prin
Sentința civilă nr. 7849 din 19 iulie 2011 a Judecătoriei Ploiești a fost
admisă contestația la executare formulată de contestatorul C.C., fiind dispusă
anularea tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul nr. 133479/210 al
Administrației Finanțelor Publice a municipiului Ploiești, a titlului
executoriu nr. 293010010951344 din 13 august 2010 și a somației de plată nr.
2930100191443687 din 13 august 2010, precum și a adresei de înființare a
popririi.
Tribunalul
Prahova, prin Decizia civilă nr. 96 din 19 ianuarie 2012 a respins recursul
declarat de Administrația Finanțelor Publice împotriva acestei sentințe,
reținând că sumele pentru care s-a emis decizia de imputare reprezintă creanțe
de drept civil și nu creanțe fiscale, care să atragă incidența art. 321 C.
proc. fisc.
După
pronunțarea acestei decizii Administrația Finanțelor Publice a emis un nou
titlu executoriu sub nr. 293010012830081/8 iunie 2012 și o nouă somație cu nr.
293010020188028 pentru suma de 31.450 lei, acte de executare pe care, de
asemenea, revizuentul le-a contestat formulând o nouă contestație la executare,
soluționată prin Sentința civilă nr. 4244 din 8 martie 2013 a Judecătoriei
Ploiești prin care s-a admis contestația și s-a dispus anularea titlului
executoriu și somației menționate emise în dosarul de executare nr.
133479/2010, reținându-se că, debitul stabilit în sarcina revizuentului nu
constituie o creanță fiscală potrivit O.G. nr. 92/2003 și nici o obligație
fiscală, el avându-și izvorul în raporturile de muncă ce nu atrage incidența
dispozițiilor codului fiscal.
Recursul
formulat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești a fost
soluționat prin Decizia nr. 1001 din 4 iunie 2013, fiind admis recursul și
modificată în tot sentința atacată în sensul respingerii contestației la
executare ca neîntemeiată, reținând că suma indicată în decizia de imputare
reprezintă o creanță de natură fiscală, în sensul definit de O.G. nr. 92/2003,
prin urmare o obligație fiscală a contestatorului, conform art. 22 din același
act normativ, în cauză neexistând autoritate de lucru judecat, întrucât nu
exista tripla identitate cerută de art. 166 C. proc. civ., diferind titlurile
executorii contestate, somațiile de plată și adresele de înființare a popririi.
Față
de aceste considerente se constată că, sunt incidente în cauză a dispozițiilor
art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Din
această perspectivă, se impune precizarea că hotărârile contradictorii sunt
Decizia civilă nr. 1001 din 4 iunie 2013 și respectiv Decizia civilă nr. 96 din
19 ianuarie 2013, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, care în temeiul art.
322 pct. 7 C. proc. civ. a declinat competența soluționării revizuirii în
favoarea Curții de Apel Ploiești, având în vedere dispozițiile legale în vigoare
la data pronunțării deciziei a cărei revizuire s-a solicitat.
Astfel,
învestită, Curtea de Apel Ploiești, analizând condițiile cerute de art. 509
alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., apreciază că există două hotărâri
definitive potrivnice, date de instanțe de același grad care încalcă
autoritatea de lucru judecat.
În
acest context, Înalta Curte observă că potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă, dispozițiile noului cod se aplică numai proceselor și executărilor
silite începute după intrarea acestuia în vigoare, în același sens fiind și
dispozițiile art. 24 și 25 Noul C. proc. civ. potrivit cărora, procesele în
curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân
supuse acelei legi.
În
speță, executare silită și respectiv contestațiile la executare, soluționate
prin deciziile contradictorii au fost soluționate în conformitate cu
dispozițiile Vechiului C. proc. civ., astfel încât și cererea de revizuire este
supusă reglementării art. 322 și urm. și nu ale art. 509 Noul C. proc. civ.
Această
constatare nu este însă de natură a conduce la altă concluzie decât aceea de
respingere a recursului declarat de revizuentă, deoarece prevederile art. 322
pct. 7 Vechiul C. proc. civ. și cele ale art. 509 pct. 8 C. proc. civ., privind
contrarietatea de hotărâri, vizează, în esență îndeplinirea acelorași condiții.
Astfel,
în cauză există două hotărâri definitive potrivnice, respectiv Decizia civilă
nr. 96 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a
stabilit că debitul reținut în sarcina revizuentului reprezintă o creanță
civilă, iar nu una fiscală căreia să i se aplice dispozițiile C. proc. fisc. și
Decizia civilă nr. 1001 din 4 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova prin
care s-a statuat că același debit reprezintă o creanță fiscală căruia i se
aplică dispozițiile O.G. nr. 92/2003.
Cele
două hotărâri sunt pronunțate de instanțe de același grad, în speță de
Tribunalul Prahova, iar ultima hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a
primei hotărâri, întrucât Decizia civilă nr. 1001 a fost pronunțată de
Tribunalul Prahova la 4 iunie 2013, stabilind că natura debitului revizuentului
este de natură fiscală, aceasta încălcând astfel autoritatea de lucru judecat a
Deciziei civile nr. 96 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 19 ianuarie
2012.
În
ceea ce privește obiectul celor două dosare, se constată că acesta a fost
același, respectiv contestație la executarea inițiată de Administrația Finanțelor
Publice Ploiești pentru același debit stabilit în sarcina revizuentului,
părțile fiind aceleași, iar faptul că titlurile executorii și somațiile emise
în cele două dosare de executare ce au format obiectul celor două contestații
la executare sunt diferite nu înseamnă că în cauză nu există identitate de
obiect, deoarece, astfel cum corect s-a argumentat prin decizia recurată,
procedându-se a doua oară la executarea debitului s-a format un nou dosar de
executare cu alt număr al titlului executoriu și al somației încălcându-se
autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri sub aspectul stabilirii
caracterului debitului pe care îl are de achitat revizuentul.
Din
această perspectivă, se constată că prin Decizia civilă nr. 96 din 19 ianuarie
2012 a fost stabilit irevocabil caracterul de drept civil al debitului, aspect
care a fost încălcat prin pronunțarea Deciziei civile nr. 1001 din 4 iunie 2013
a Tribunalului Prahova, astfel că, în mod corect s-a apreciat că sunt incidente
în cauză prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru
aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Administrația Județeană
a Finanțelor Publice Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
ca nefondat recursul declarat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor
Publice Prahova împotriva Deciziei civile nr. 132 din 21 ianuarie 2014
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2014.
Procesat
de GGC - GV