ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3733/2013

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare

înregistrată sub nr. 712/42/2012* pe rolul Curții de Apel Ploiești,

contestatorul A.P. a solicitat să se dispună suspendarea obligației de plată a

cheltuielilor judiciare către stat stabilite în sarcina sa, în cuantum de 300 RON

și 100 RON și comunicate acestuia prin adresa din Dosarul nr. 390/42/2011.

Prin sentința

nr. 11 din 14 noiembrie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins

ca neîntemeiată contestația la executare.

Pentru a

hotărî astfel, Curtea de Apel, a reținut că prin sentința penală nr. 185 din 09

septembrie 2011 din Dosarul nr. 390/42/2011, Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins plângerea formulată de

persoana vătămată A.P. împotriva rezoluțiilor nr. 144/P/2010 din 17 decembrie 2010

și nr. 69/II/2/2011 din 14 februarie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești și a obligat petentul la 100 cheltuieli judiciare către stat.

Această sentință

a rămas definitivă prin decizia penală nr. 571 din 23 februarie

2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, prin care petentul a fost obligat la 300 RON cheltuieli

judiciare către stat, iar, din oficiu, Biroul de executări penale al Curții de Apel

Ploiești a procedat la executarea debitelor de 100 și 300 RON, sens în cate a

înaintat la

Administrația Finanțelor

Publice Pucioasa.

A mai reținut

curtea de apel că în privința cheltuielilor judiciare catre stat efectuate în legătură

cu soluționarea plângerilor întemeiate, pe disp. art. 278

1

C. proce.

pen., prin decizia nr. 82 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secțiile unite, pronunțată în recurs, în interesul legii, s-a statuat că "dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se interpretează în sensul că în cazul respingerii

plângerii formulate în condițiile art. 278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției

sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziției de netrimitere

în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea

ncesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs contestatorul A.P. cerând să i se respecte drepturile

fundamentale democratice ce îi sunt garantate de Statul Român, fără a dezvolta însă

critici cu privire la hotărârea atacată.

Se constată că

recurentul a depus o cerere precizatoare a recursului, la aproximativ un an după

expirarea termenului de recurs prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Înalta Curte,

analizând recursul din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau

de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii,

va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în baza art. 306

alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ, în considerarea

următoarelor argumente:

Se constată că,

în cuprinsul declarației de recurs formulată în termenul legal mai sus menționat,

recurentul nu a formulat nici o critică de nelegalitate cu privire Ia hotărârea

atacată.

Conform art. 303

alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau

în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune

altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru

depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul

s-a făcut mai înainte".

Potrivit art.

306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar conform dispozițiilor

art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea recursului

nerespectarea condișiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la

lit. c) a aceluiași text legal, sunt reținute expres: "motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recusul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Astfel, Înalta

Curte constată ca, în speță, reclamanta, în memoriul de recurs nu a indicat niciun

motiv de nelegalitate care ar putea conduce Ia casarea hotărârii atacate.

Așa fiind, întrucât

conform alin. (1) al art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie

să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină

și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul nu s-a conformat acestor

dispoziții legate și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor

de ordine publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare

cu prioritate excepția nulității recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor

art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

și să constate nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de contestatorul A.P. împotnva sentinței nr. 11 din 14 noiembrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.