ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3608/2013

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin sentința nr.

9 din 7 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins

contestația la executare formulată de contestatorul M.I., împotriva sentinței

penale nr. 71 din 4 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin

care s-a respins ca tardivă plângerea formulată de contestator împotriva

Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 862/P/2009 din 18 februarie

2010 și a Rezoluției nr. 247/11/2/2010 din data de 31 martie 2010 ambele ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Prin aceeași sentință s-a

menținut soluția dispusă prin rezoluțiile atacate, iar petentul a fost obligat

la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

În

fundamentarea acestei hotărâri instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.

463 C. proc. pen. contestația privitoare la dispozițiile civile dintr-o

hotărâre penală se face, în cazurile prevăzute în art. 461 lit. a) și b),

respectiv când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă și când

executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în

hotărârea de condamnare la instanța de executare prevăzută în art. 460, iar în

cazul prevăzut în art. 461 lit. c), respectiv când se ivește vreo nelămurire cu

privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare la

instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, iar contestația împotriva

actelor de executare se soluționează de către instanța civilă potrivit legii

civile, că în speță, contestatorul a formulat contestație împotriva actelor de

executare emise de Biroul executări penale din cadrul Curții de Apel Ploiești

în Dosarul nr. 399/42/2010/a2, apreciind că sunt nelegale, întrucât este o

persoană cu handicap fizic și consideră că a fost nedreptățit prin sentința

penală nr. 71 din 4 iunie 2010 pronunțată de Secția Penală și pentru cauze cu

minori și de familie a Curții de Apel Ploiești, prin care a fost respinsă ca

tardivă plângerea formulată de către petentul M.I. împotriva Rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 862/P/2009 din data de 18 februarie 2010 și a

Rezoluției nr. 247/11/2/2010 din data de 31 martie 2010, ambele ale Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, fiind obligat petentul la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A

reținut instanța că prin sentința nr. 3/ CC din 19 iulie 2012 a Curții de Apel

Ploiești, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

același petent împotriva sentinței penale nr. 71 din 4 iunie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, fiind obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei

cheltuieli judiciare către stat, această sentință devenind definitivă, astfel

că în mod corect s-a procedat de către Biroul executări penale din cadrul

Curții de Apel Ploiești la întocmirea formelor de executare, care sunt conforme

dispozițiilor titlului executoriu, contestatorul nefăcând dovada existenței

niciunui impediment la executare.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul M.I. solicitând admiterea

acestuia, aducând în susținerea cererii următoarele argumente:

-

reclamantul nu a fost de față și nu a fost înștiințat pentru data de 7

noiembrie 2012, deoarece dosarul a fost disjuns, a avut și parte civilă și

parte penală;

-

la partea civilă, reclamantul M.I. a fost de față în data de 27 noiembrie 2012,

iar la partea penală, nici nu a fost înștiințat, judecata s-a ținut în lipsă de

către un judecător, iar răspunsul i s-a dat de către dna judecător M.I.G.;

-

probatoriile depuse la judecarea recursului relevă faptul că întâmpinarea

făcută de părți în Dosarul nr. 350/331/2009 s-a făcut la data de 22 aprilie 2009,

iar părțile au mai apărut cu o întâmpinare falsă pe data de 17 martie 2009,

fapt ce relevă că părțile nici nu au fost prezente în data de 18 martie 2009 și

acest lucru s-a datorat faptului că, în această întâmpinare, a făcut parte și

avocata N.P.L., fiind soția judecătorului N.C. de la Curtea de Apel Ploiești;

-

angajarea avocatei N.P.L. s-a făcut pe data de 23 martie 2009 și primul termen

de judecată a fost pe data de 18 martie, acest lucru relevă faptul că, prin

falsul introdus la cea de-a doua întâmpinare trecută în dosar la filele 19 și

20, s-a introdus acest lucru, să-și piardă dreptul de 60 de zile de la data

când a fost chemat în judecată pentru acest fals.

Înalta

Curte, examinând sentința recurată din perspectiva criticilor formulate,

constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Obiectul

contestației la executare poartă asupra unor acte de executare emise de Biroul

de executări penale din cadrul Curții de Apel Ploiești, vizând cheltuieli

judiciare către stat la care a fost obligat contestatorul printr-o sentință

penală cu caracter definitiv, instanța având a verifica conformitatea

dispozițiilor titlului executoriu cu formele de executare, respectiv existența

unor cauze care să împiedice executarea, aspecte avute în vedere la pronunțarea

sentinței recurate, recurentul contestator fiind prezent la dezbaterea în fond

a pricinii, aspect ce rezultă din practicaua încheierii din 31 octombrie 2012,

de amânare a pronunțării hotărârii.

Aserțiunile

făcute de recurent cu privire la caracterul nereal al unor situații reținute de

instanțe, la probatoriile depuse, la apărările făcute în Dosarul nr. 350/331/2009

exced examenul de legalitate în prezenta cauză, motiv pentru care Înalta Curte,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., constatând că decizia recurată nu este

susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge

recursul declarat de recurentul-contestator M.I. împotriva sentinței nr. 9 din

7 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2013.