ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4471/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 100 din 9 august 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.D. împotriva Rezoluției nr. 97/P/2010 din data de 4 martie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și împotriva Rezoluției nr. 399/II/2/2010 din 9 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționarul a fost obligat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petiționarul M.D.

a formulat plângere penală împotriva intimatei procuror A.O., apreciind că aceasta nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu cu privire la Dosarul nr. 11574/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în sensul că nu a răspuns solicitărilor pe care i le-a adresat și l-a îndemnat să se adreseze instanței de judecată în conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc. pen. Acuzațiile aduse intimatei vizau, în esență, refuzul comunicării rezoluției adoptate în acel dosar și semnate de o persoană fără calitate, numita M.D. și comunicarea în schimb a unei alte rezoluții de neîncepere a urmăririi penale semnată de procurorul I.Ș.

Prin Rezoluția nr. 97/P/2010 din 4 martie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata A.O., apreciindu-se că din analizarea aspectelor semnalate în plângerea formulată de petiționar nu au rezultat elemente, date sau indicii care să ateste existența infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale fiind astfel împiedicată în sensul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei soluții petiționarul M.D. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, aceasta fiind respinsă prin Rezoluția nr. 399/II/2/2010 din 9 aprilie 2010, ca neîntemeiată, menținându-se soluția anterioară.

S-a reținut că prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 31 decembrie 2009, petiționarul a solicitat intimatei comunicarea ultimei Rezoluții nr. 11574/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, ocazie cu care a fost formulată și plângerea împotriva soluției adoptate prin rezoluție, iar la data de 19 ianuarie 2010 petiționarului i-a fost comunicată copia Rezoluției nr. 43/II/2/2010 din 13 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva Rezoluției nr. 11574/P/2007, în adresa de comunicare indicându-i-se acestuia și posibilitatea pe care o avea de a ataca soluția cu plângere la instanța competentă în termen de 20 de zile.

Conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere instanței competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel Ploiești. Prin Sentința penală nr. 100 din 9 august 2010, instanța de fond a respins plângerea ca nefondată, menținând rezoluțiile atacate, care au fost apreciate ca fiind temeinice și legale. Împotriva sentinței penale sus-menționate a declarat recurs petiționarul M.D., fără a preciza însă motivele pe care se întemeiază acesta. Prin cererea depusă la dosarul cauzei, înregistrată la data de 4 noiembrie 2010, recurentul petiționar a solicitat conexarea Dosarelor nr. 507/42/2010 și nr. 431/42/2010, motivat de faptul că acestea cuprind aceleași părți și același obiect.

Înalta Curte de Casație și Justiție va constata, însă, tardivitatea introducerii cererii de recurs. Astfel, având în vedere că petiționarul M.D. a fost prezent la termenul de judecată din data de 9 august 2010, când s-a pronunțat Sentința penală nr. 100 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 26 august 2010, rezultă că a fost depășit termenul de 10 zile prevăzut de lege. Cu privire la cererea de conexare formulată de recurentul petiționar, urmează ca aceasta să fie respinsă, întrucât dosarele nu se află în același stadiu de judecată. Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., recursul de față va fi respins, ca tardiv. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de conexare a Dosarului nr. 507/42/2010 la Dosarul nr. 431/42/2010. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul M.D. împotriva Sentinței penale nr. 100 din 9 august 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2010.