ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4471/2010

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 100 din 9 august

2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.D.

împotriva Rezoluției nr. 97/P/2010 din data de 4 martie 2010, dată de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și împotriva Rezoluției nr. 399/II/2/2010

din 9 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. petiționarul a fost obligat la plata sumei de 150 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că petiționarul M.D. a formulat plângere

penală împotriva intimatei procuror A.O., apreciind că aceasta nu și-a

îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu cu privire la Dosarul nr.

11574/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în sensul că nu a

răspuns solicitărilor pe care i le-a adresat și l-a îndemnat să se adreseze

instanței de judecată în conformitate cu prevederile art. 278

1

C.

proc. pen.

Acuzațiile aduse

intimatei vizau, în esență, refuzul comunicării rezoluției adoptate în acel

dosar și semnate de o persoană fără calitate, numita M.D. și comunicarea în

schimb a unei alte rezoluții de neîncepere a urmăririi penale semnată de procurorul

I.Ș.

Prin Rezoluția nr.

97/P/2010 din 4 martie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimata A.O., apreciindu-se că din analizarea aspectelor semnalate în

plângerea formulată de petiționar nu au rezultat elemente, date sau indicii

care să ateste existența infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., punerea în

mișcare a acțiunii penale fiind astfel împiedicată în sensul dispozițiilor art.

10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei

soluții petiționarul M.D. a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, aceasta fiind respinsă prin

Rezoluția nr. 399/II/2/2010 din 9 aprilie 2010, ca neîntemeiată, menținându-se

soluția anterioară.

S-a reținut că prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 31 decembrie 2009,

petiționarul a solicitat intimatei comunicarea ultimei Rezoluții nr.

11574/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, ocazie cu care a

fost formulată și plângerea împotriva soluției adoptate prin rezoluție, iar la

data de 19 ianuarie 2010 petiționarului i-a fost comunicată copia Rezoluției

nr. 43/II/2/2010 din 13 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Ploiești prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva Rezoluției nr.

11574/P/2007, în adresa de comunicare indicându-i-se acestuia și posibilitatea

pe care o avea de a ataca soluția cu plângere la instanța competentă în termen

de 20 de zile.

Conform dispozițiilor

art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere

instanței competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel

Ploiești.

Prin Sentința penală

nr. 100 din 9 august 2010, instanța de fond a respins plângerea ca nefondată,

menținând rezoluțiile atacate, care au fost apreciate ca fiind temeinice și

legale.

Împotriva sentinței

penale sus-menționate a declarat recurs petiționarul M.D., fără a preciza însă

motivele pe care se întemeiază acesta.

Prin cererea depusă

la dosarul cauzei, înregistrată la data de 4 noiembrie 2010, recurentul

petiționar a solicitat conexarea Dosarelor nr. 507/42/2010 și nr. 431/42/2010,

motivat de faptul că acestea cuprind aceleași părți și același obiect.

Înalta Curte de

Casație și Justiție va constata, însă, tardivitatea introducerii cererii de

recurs.

Astfel, având în

vedere că petiționarul M.D. a fost prezent la termenul de judecată din data de

9 august 2010, când s-a pronunțat Sentința penală nr. 100 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, iar cererea de

recurs a fost înregistrată la data de 26 august 2010, rezultă că a fost depășit

termenul de 10 zile prevăzut de lege.

Cu privire la cererea

de conexare formulată de recurentul petiționar, urmează ca aceasta să fie

respinsă, întrucât dosarele nu se află în același stadiu de judecată.

Pe cale de consecință,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul de față

va fi respins, ca tardiv.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

conexare a Dosarului nr. 507/42/2010 la Dosarul nr. 431/42/2010.

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petiționarul M.D. împotriva Sentinței penale nr. 100 din 9

august 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 decembrie 2010.