ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4470/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4470/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului
penal de față;
Examinând actele și
lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 84 din 22 iunie 2010
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, în Dosarul nr.
431/42/2010 s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.D.
împotriva Rezoluției nr. 97/P/2010 din 4 martie 2010 menținută prin Rezoluția
nr. 399/II/2/2010 din 9 aprilie 2010 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Ploiești prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de
intimata A.O., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești
pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu există.
Pentru a hotărî
astfel, s-a reținut că aspectele sesizate de petent în plângerea formulată nu
cad sub incidența dispozițiilor art. 246 C. pen. și nici a altora de natură a
atrage incidența legii penale care să impună începerea urmăririi penale
împotriva intimatei A.O. S-a mai reținut că nemulțumirea petentului privind
soluția defavorabilă obținută cu ocazia instrumentării plângerii ce a format
obiectul Dosarului nr. 11574/P/2007 în sensul netrimiterii în judecată a
intimatelor P.E. și V.E. suspectate ca autori ai infracțiunii de fals prevăzută
de art. 290 C. pen. nu poate conduce la concluzia că rezoluțiile atacate sunt
netemeinice.
Împotriva acestei
hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul M.D. criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, însă nu a învederat, în concret, motivele de
recurs. Recurentul a solicitat conexarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr.
431/42/2010 cu Dosarul nr. 507/42/2010 întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute
de art. 32 C. proc. pen.
A solicitat admiterea
recursului, casarea hotărârii recurate și în rejudecare, desființarea
rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii
urmăririi penale față de intimata făptuitoare A.O. sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor reclamate.
Recursul este
nefondat.
Analizând hotărârea
recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 278
1
C. proc. pen.
constată că aceasta este legală și temeinică.
Potrivit
dispozițiilor art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., judecătorul
soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza
lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi
prezentate.
Prin prisma acestor dispoziții legale, instanța de
fond, învestită cu soluționarea plângerii petentului împotriva Rezoluției nr.
97/P/2010 din 4 martie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Ploiești a procedat la verificarea acesteia pe baza materialului probator din
dosarul cauzei.
În acest sens, cu
privire la cererea petentului de conexare a cauzelor ce fac obiectul Dosarelor
nr. 507/42/2010 și nr. 431/42/2010 se constată următoarele:
Plângerea ce face
obiectul Dosarului nr. 507/42/2010 cuprinde împrejurări de fapt și de drept
sesizate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în care petentul își
exprimă nemulțumirea cu privire la modul de soluționare al unor dosare, fără să
existe legătură cu plângerea ce face obiectul Dosarului nr. 431/42/2010 și deci
pentru care nu s-au instrumentat actele premergătoare începerii fazei de
urmărire penală ce ar cădea sub incidența dispozițiilor art. 278
1
C.
proc. pen. Dispozițiile art. 32 cu referire la art. 34 C. proc. pen.
reglementează expres și limitativ cazurile de conexitate care în prezenta cauză
nu se regăsesc. Așadar, nefiind incidente în cauză dispozițiile legale
menționate pentru considerentele arătate cererea de conexare a cauzelor ce fac
obiectul dosarelor indicate este neîntemeiată.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia
hotărârii recurate se constată următoarele:
Prin plângerea
înregistrată inițial sub nr. 2470/12 februarie 2010, adresată Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul M.D. a solicitat efectuarea
de cercetări penale și trimiterea în judecată a intimatei A.O., susținând că nu
și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu privind Dosarul
penal nr. 11574/P/2007.
În raport de obiectul
plângerii penale, s-a procedat la verificarea lucrărilor și materialului din
Dosarul penal nr. 11574/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești,
atașându-se în copie rezoluțiile din 28 septembrie 2009, nr. 43/II/2/2010 emise
în cauză precum și înscrisuri privind comunicarea și confirmarea de primire a acestora
de către părțile interesate.
Pe baza actelor
premergătoare efectuate, prin Rezoluția nr. 97/P/2010 din 04 martie 2010 s-a
dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata A.O., reținându-se că nu
s-au identificat elemente, date sau indicii care să ateste existența
infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., astfel că punerea în mișcare a acțiunii
penale este împiedicată în sensul dispozițiilor prev. de art. 10 lit. a) C.
proc. pen.
Infracțiunea de abuz
în serviciu contra intereselor persoanelor încriminată în art. 246 C. pen.
presupune existența unor probe suficient de relevante în sensul art. 68
1
C. proc. pen., de natură a susține acuzația că magistratul abilitat în
exercitarea funcției de procuror nu și-a îndeplinit sau a îndeplinit în mod
defectuos prerogativele legale, conduită ce a avut ca urmare vătămarea
intereselor legale ale unei persoane.
Obiectul Dosarului
nr. 11574/P/2007 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești
l-a constituit plângerea penală formulată de persoana vătămată M.D. împotriva
făptuitoarelor P.E. și V.E., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290
C. pen., constând în aceea că acestea au depus în fața instanței civile,
sesizată într-un dosar privind Asociația de locatari B 11 de pe str. G.G.C. din
municipiul Ploiești, un tabel cuprinzând mai multe semnături false.
La data de 01
octombrie 2008 prin rezoluția cu același număr, procurorul Ș.I. din cadrul
unității de parchet, conform art. 228 alin. (5) C. pen. a infirmat referatul
nr. 9018/2008 și propunerea poliției judiciare de neîncepere a urmăririi
penale, dispunând restituirea Dosarului la Secția nr. 3 Poliție Ploiești pentru
completarea actelor premergătoare cu audierea unui număr de șapte persoane,
menționate de persoana vătămată în sesizare și despre care se afirma că le-ar
fi fost falsificate semnăturile.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale conform
art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost reiterată în referatul întocmit la 05
august 2009 de organele de cercetare penală cu motivația că după audierea mai
multor locatari, dintre cei ale căror semnături au fost reclamate ca fiind
false, după ce respectivele persoane au examinat tabelul depus în dosarul
civil, acestea au declarat că semnăturile le aparțin.
Separat de aceasta,
procurorul a procedat la audierea a șapte martori (B.D., H.I., G.Ș., M.M.,
M.S., P.C. și R.C.), care verbal și în scris și-au recunoscut semnăturile
aplicate în același tabel.
Prin Rezoluția din 28
septembrie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarele
P.E. și V.E. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) C.
pen. menținută prin Rezoluția nr. 43/II/2/2010 din 13 ianuarie 2010 emisă în
temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen. de prim-procurorul adjunct al Parchetului
de pe lângă Judecătoria Ploiești G.I., apreciindu-se că soluția de netrimitere
în judecată este legală și temeinică.
S-a reținut și acest
aspect se verifică, că soluțiile adoptate de procurorii învestiți cu
instrumentarea cauzei și efectuarea controlului jurisdicțional au fost
comunicate în termenele legale petentului - persoană vătămată, la adresa din
municipiul Ploiești, str. G.G.C., județul Prahova, confirmările de primire și
recipisele de predare a actelor procedurale, atașându-se în Dosarul nr.
97/P/2010.
Așadar, în lipsa unor
date certe din care să rezulte indicii serioase care să susțină veracitatea
acuzației potrivit căreia în exercițiul funcției de prim-procuror al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești intimata A.O. și-ar fi exercitat
atribuțiile de serviciu contrar legii și cu prejudicierea intereselor legitime
ale persoanei vătămate M.D., în mod corect s-a constatat că aspectele sesizate
nu cad sub incidența dispozițiilor art. 246 C. pen. și nici a altora de natură
a atrage incidența legii penale și a impune începerea urmăririi penale
împotriva acesteia.
Soluția obținută cu
ocazia instrumentării plângerii-obiect al Dosarului nr. 11574/P/2007 - în
sensul netrimiterii în judecată a intimatelor P.E. și V.E., în calitate de
autori ai infracțiunii de fals prev. de art. 290 C. pen. nu poate conduce la
concluzia că rezoluția atacată este netemeinică.
În raport de considerentele sus-menționate în mod
corect s-a reținut că aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocate de
petent nu se justifică, situație în care plângerea formulată a fost respinsă ca
nefondată.
Așa fiind, văzând și
dispozițiile art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul M.D. împotriva
Sentinței penale nr. 84 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o menține ca legală și
temeinică.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea
recurentului petent la plata cheltuielilor judiciare către stat - în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
conexare a Dosarului nr. 431/42/2010 la Dosarul nr. 507/42/2010.
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționarul M.D. împotriva Sentinței penale nr.
84 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze
cu minori și de familie.
Obligă recurentul
petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 10 decembrie 2010.