ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 310/2010

Asupra recursului penal de față;

Pe baza actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 131 din 2 octombrie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 725/42/2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea

petentului M.C.V. împotriva rezoluțiilor nr. 182/P/2009 din 10 iulie 2009 și

nr. 925/II/2/2009 din

27 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, ca nefondată.

Au fost menținute rezoluțiile atacate ca

legale și temeinice.

A fost obligat petentul la plata sumei de 60

lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut că petentul M.C.V. a formulat plângere împotriva

magistraților M.M., judecător în cadrul Judecătoriei Ploiești și R.C., procuror

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 249 C. pen. întrucât la termenul de

judecată din 26 martie 2009 i s-a respins cererea prin care solicita citarea

numitei M.I. cu mandat de aducere, pentru a avea posibilitatea să-i pună

întrebări.

Î

n fapt, din actele premergătoare efectuate în

cauză instanța a reținut că dosarul nr. 16070/281/2008 al Judecătoriei Ploiești

a avut ca obiect plângerea formulată în baza art. 278/1 C. proc. pen., de către

persoana vătămată M.C.V. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale

dispusă de procuror în dosarul nr. 365/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Ploiești, privind pe M.I., cercetată sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 220 C. pen.

La termenul de judecată de la 26 martie 2009,

în instanță s-a prezentat petentul, lipsind initmata M.I., procedura de citare

fiind legal îndeplinită.

Petentul M.C.V. a

solicitat instanței amânarea judecății și citarea intimatei cu mandat de

aducere pentru a avea posibilitatea să-i adreseze întrebări.

Procurorul de ședință,

R.C., a solicitat respingerea cererii petentului cu motivarea că prezența

intimatei în instanță nu este obligatorie.

Judecătorul M.M.,

ținând seama de dispozițiile art. 278/1 alin. (4) C. proc. pen., a respins cererea

formulată de petent.

În temeiul art. 228

alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. procurorul a dispus neînceperea

urmării penale față de M.M. și R.C., cercetate sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 249 C. pen., întrucât

din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele nu există.

Soluția a fost

confirmată în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., respingându-se ca

nefondată plângerea formulată de către M.C.V., prin rezoluția nr. 925/II/2/2009

din 27 iulie 2009 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești.

Pe baza propriului

examen, instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt indicii că intimații

Și-ar fi exercitat atribuțiile conferite de lege cu rea-credință sau

gravă neglijență, cu consecința atragerii răspunderii penale a acestora.

Se reține că magistrații intimați și-au motivat punctul de vedere pe

dispozițiile legale aplicabile în materie iar legalitatea Și temeinicia

soluției pronunțate de magistratul judecător M.M. nu poate constitui obiectul

verificării de către un procuror învestit conform art. 278/1 C. proc. pen., ci

exclusiv prin căile de atac admise de Codul de procedură penală pentru părțile

interesate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, petentul M.C.V.

care nu și-a motivat în scris calea de atac

conform art. 385/10 alin. (1) C. proc. pen. și nici oral în ziua judecății

când, deși avea termen în cunoștință, nu s-a prezentat pentru a-și susține

recursul.

Examinând din oficiu

sentința atacată, pe baza actelor Și lucrărilor dosarului, conform art. 385/6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală Și

temeinică, recursul fiind nefondat.

In mod corect

instanța de fond a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penală față de

magistrații M.M., judecător în cadrul Judecătoriei Ploiești și R.C., procuror

în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, adoptată de procuror

prin rezoluția nr. 182/P/2009 din 10 iulie 2009, întrucât actele premergătoare

efectuate în cauză nu au pus în evidență indicii ale săvârșirii vreunei fapte

prevăzute de legea penală.

Rezultă din

plângerea petentului că cei doi magistrați s-ar face vinovați de săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea

infractorului și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246, art. 264 și art.

249 C. pen. întrucât la termenul din 26 martie 2009, într-un dosar aflat pe

rolul Judecătoriei Ploiești având ca obiect plângerea petentului M.C.V.

împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale față de intimata M.I.,

judecătorul M.M. a respins cererea petentului de citare cu mandat de aducere a

intimatei, iar procurorul de ședință, R.C., a pus concluzii în sensul

respingerii acestei cereri.

Din încheierea de

ședință de la termenul din 26 martie 2009 rezultă că a fost prezent petentul și

a lipsit intimata M.I. cu care, însă, procedura de citare a fost legal

îndeplinită.

Intimata

procuror R.C. și-a motivat concluziile de respingere a cererii petentului de

citarea a intimatei după cum și intimata judecător M.M. a motivat soluția de

respingere a cererii, ambele raportându-se la obiectul cauzei și la faptul că

prezența intimatei M.I. nu este obligatorie, ceea ce este în deplină

concordanță cu dispozițiile legale în materie.

Astfel,

potrivit art. 278/1 alin. (4) C. proc. pen., „persoana fața de care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale precum și persoana

care a făcut plângere se citează,

neprezentarea acestor persoane, legal

citate, nu împiedică soluționarea cauzei", iar

potrivit

alin. (7) al aceluiași articol „judecătorul, soluționând plângerea, verifică

rezoluția sau ordonanței atacată pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei

a

oricăror înscrisuri noi prezentate".

Prin urmare,

intimații magistrați au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale,

intimata din dosarul nr. 16070/281/2008 al Judecătoriei Ploiești, M.I., chiar

prezentă în instanță, nu ar fi putut fi audiată astfel cum a cerut petentul,

întrucât în procedura reglementată de dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen.

singurele probe ce pot fi administrate în instanță sunt înscrisurile noi.

Pe de altă parte, așa

cum corect reține și judecătorul fondului, hotărârile judecătorești pronunțate

de judecători în cadrul exercițiului funcției pot fi reformate prin exercitarea

căilor de atac de către părțile interesate în condițiile legii, instanțele

superioare având competența de a verifica legalitatea și temeinicia acestora și

după caz, remedierea erorilor pe care le conțin.

În consecință, cum

din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimații magistrați

și-au exercitat atribuțiile de serviciu în concordanță cu dispozițiile legale,

nefiind nici cel mai mic indiciu privind săvârșirea infracțiunilor reclamate, Înalta

Curte va respinge recursul petentului ca nefondat, în temeiul art. 385/15 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., menținând sentința atacată ca fiind legală și

temeinică.

In

conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul

recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V. împotriva sentinței penale nr.

131 din 2 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2010.