ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 47/2010

Asupra cauzei penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la 14 august 2009, petiționarul M.C.V., a formulat, în temeiul art. 278/1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluțiilor nr. 418/P/2009 din 13 iulie 2009 și nr. 923/II/2/2009 din 6 august 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimata magistrat-judecător Z.A. Î n motivarea plângerii s-a arătat că aceste rezoluții sunt netemeinice și nelegale, greșit parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata Z.A., care a refuzat să-i admită cererea de eliberare a unor copii de pe înregistrările audio privind desfășurarea ședinței de judecată în dosarul penal nr. 2484/281/2009 al Judecătoriei Ploiești și în acest fel, făcându-se vinovată de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 249 și art. 264 C. pen.

Prin sentința penală nr. 130 din 2 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluțiilor nr. 418/P/2009 din 13 iulie 2009 și nr. 923/II/2/2009 din 6 august 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca nefondată. S-au menținut rezoluțiile atacate și a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rezoluția nr. 418/P/2009 din 13 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata Z.A., argumentându-se că nu s-au identificat indicii care să confirme existența actelor materiale ce intră în conținutul legal al faptelor reclamate.

Soluția a fost confirmată prin rezoluția nr. 923/II/2/2009 din 6 august 2009 emisă de procurorul general al parchetului. S-a reținut că legalitatea și temeinicia rezoluțiilor și a hotărârilor judecătorești se verifică de către instanțele de control judiciar, competente material să aprecieze, inclusiv asupra respectării normelor de procedură ce asigură dreptul la un proces echitabil, precum și după caz, să înlăture nulitățile relative sau absolute, iar nu pe calea plângerii penale împotriva magistraților. Simplul fapt că soluția dată de judecător este nefavorabilă interesului părții implicate într-un proces penal sau civil nu constituie temei pentru tragerea la răspundere penală a acestuia. Î n cauza de față nu s-a făcut dovada că intimata ar fi acționat cu rea- credință sau gravă neglijență, cu consecința atragerii răspunderii penale sau disciplinare a acesteia.

Refuzul intimatei de eliberare a CD-ului privind înregistrările audio din ședința de judecată, se încadrează în prevederile art. 304 alin. (4) C. proc. pen., așa încât aceasta a respectat regulile procedurale în materie. Î mpotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs petiționarul M.C.V. Recursul declarat este nefondat. Examinând actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 418/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționar este nefondată. Prin plângerea înregistrată la parchet la data de 27 mai 2009, petiționarul a solicitat cercetarea penală a judecătorului Z.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 249 și art. 264 C. pen.

întrucât aceasta a refuzat să-i elibereze copie de pe înregistrarea audio a ședinței de judecată din data de 31 martie 2009 în dosarul nr. 2484/281/2009 al Judecătoriei Ploiești. Prin rezoluția nr. 418/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata judecător Z.A. , confirmată prin rezoluția nr. 923/II/2/2009 din 6 august 2009. Î n motivarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale s-a reținut în mod corect că potrivit dispozițiilor art. 304 alin. (4) C. proc. pen., participanții la proces au dreptul de a primi, la cerere, copie de pe notele grefierului și nu de pe înregistrările audio ale ședințelor de judecată.

Or, împrejurarea că petiționarul nu a primit copie de pe înregistrarea audio a ședinței de judecată, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor procedurale în materie și cu atât mai mult, nu se poate reține în sarcina judecătorului că a acționat cu rea credință, astfel încât să atragă răspunderea penală sau disciplinară a acestuia. Răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție, cu referire la infracțiunile menționate, numai în cazurile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane. Așa fiind, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimata judecător Z.A.

este nefondată, iar hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 130 din 2 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 12 ianuarie 2010.