ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 47/2010

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Ploiești la 14 august 2009,

petiționarul M.C.V.,

a formulat, în temeiul art. 278/1

C. proc. pen., plângere

împotriva

rezoluțiilor nr. 418/P/2009 din 13 iulie 2009 și nr. 923/II/2/2009 din 6

august

2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimata

magistrat-judecător Z.A.

Î

n motivarea plângerii s-a arătat că

aceste rezoluții sunt netemeinice și

nelegale, greșit parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimata

Z.A., care a refuzat

să-i admită cererea de eliberare a unor copii de

pe înregistrările audio privind desfășurarea

ședinței de judecată în dosarul penal nr. 2484/281/2009 al Judecătoriei

Ploiești și în acest fel, făcându-se vinovată de

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art.

249 și art. 264 C. pen.

Prin sentința penală nr. 130 din 2

octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul

art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a

respins plângerea formulată de petiționarul

M.C.V. împotriva rezoluțiilor nr. 418/P/2009 din 13 iulie 2009 și

nr. 923/II/2/2009 din 6 august 2009 ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, ca nefondată. S-au

menținut rezoluțiile atacate și a fost obligat petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin

rezoluția nr. 418/P/2009 din 13 iulie 2009,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești

a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata Z.A., argumentându-se că

nu s-au identificat indicii care să confirme existența actelor

materiale

ce intră în conținutul legal al faptelor reclamate.

Soluția a fost confirmată prin rezoluția

nr. 923/II/2/2009 din 6 august 2009

emisă de procurorul

general al parchetului.

S-a reținut că legalitatea și temeinicia rezoluțiilor și a hotărârilor

judecătorești se verifică de către instanțele de control judiciar, competente

material să aprecieze, inclusiv asupra respectării normelor de procedură ce

asigură dreptul la un proces echitabil, precum și

după caz, să înlăture nulitățile

relative

sau absolute, iar nu pe calea plângerii penale împotriva magistraților.

Simplul

fapt că soluția dată de judecător este nefavorabilă interesului părții

implicate într-un proces penal sau civil nu

constituie temei pentru tragerea la

răspundere penală a acestuia.

Î

n cauza de față nu s-a făcut dovada că intimata ar fi acționat cu rea-

credință sau gravă neglijență, cu consecința

atragerii răspunderii penale sau

disciplinare a acesteia. Refuzul

intimatei de eliberare a CD-ului privind

înregistrările

audio din ședința de judecată, se încadrează în prevederile art. 304

alin. (4) C. proc. pen., așa încât aceasta a

respectat regulile procedurale în materie.

Î

mpotriva sentinței instanței de fond a declarat

recurs petiționarul M.C.V.

Recursul declarat este nefondat.

Examinând actele premergătoare efectuate

în dosarul nr. 418/P/2009 al

Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte constată că plângerea formulată de

petiționar este nefondată.

Prin plângerea înregistrată la parchet la

data de 27 mai 2009, petiționarul a

solicitat cercetarea

penală a judecătorului Z.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de

art. 246, art. 249 și art. 264 C. pen. întrucât aceasta a refuzat să-i

elibereze copie de pe înregistrarea audio a ședinței de judecată din data de 31

martie 2009 în dosarul nr. 2484/281/2009 al Judecătoriei Ploiești.

Prin rezoluția nr. 418/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimata judecător Z.A.

, confirmată prin rezoluția nr. 923/II/2/2009 din 6 august 2009.

Î

n motivarea rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale s-a reținut în mod

corect că potrivit dispozițiilor art. 304 alin. (4) C. proc. pen.,

participanții la proces

au dreptul de a primi, la cerere,

copie de pe notele grefierului și nu de pe înregistrările audio ale ședințelor

de judecată.

Or, împrejurarea că petiționarul nu a

primit copie de pe înregistrarea audio

a ședinței de

judecată, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor procedurale în materie și

cu atât mai mult, nu se poate reține în sarcina judecătorului că a

acționat cu rea credință, astfel încât să atragă

răspunderea penală sau disciplinară

a acestuia.

Răspunderea penală a magistraților poate

fi pusă în discuție, cu referire la

infracțiunile

menționate, numai în cazurile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea

credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor,

urmărind sau acceptând vătămarea intereselor

legale ale unei persoane.

Așa fiind, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale față de intimata

judecător Z.A. este

nefondată, iar

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1

lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca

nefondat recursul

declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat în temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul M.C.V.

împotriva sentinței penale nr. 130 din 2 octombrie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 12 ianuarie

2010.