ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4575/2012

Asupra recursului de față, constată: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, contestatoarea C.E. a formulat contestație la executare privind sentința penală nr. 273 pronunțată la 16 decembrie 2011 de Curtea de Apel Ploiești. În motivare, contestatoarea a susținut că nu a fost prezentă la pronunțarea sentinței penale nr. 273 din 16 decembrie 2011, că aceasta nu i-a fost adusă la cunoștință că împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 19 decembrie 2011 și că s-a început executarea în condițiile în care hotărârea nu era definitivă, încălcându-i-se astfel dreptul la un proces echitabil, așa cum prevăd dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României. Contestația a fost înregistrată pe rolul Secției Penale și pentru Cauze cu Minori și de Familie a Curții de Apel Ploiești care, la data de 31 ianuarie 2012, având în vedere dispozițiile art. 463 alin. (3) C. proc.

pen., art. 99 alin. (2) din R.O.I., a transpus cauza la Secția I Civilă a aceleiași instanțe unde a fost înregistrată sub nr. l 087/42/2011. Prin sentința penală nr. 273 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de recurenta-contestatoare împotriva Rezoluției nr. 499/P/2011 din 30 august 2011 a Procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a Rezoluției nr. 1573/11/2/2011 din 18 octombrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, menținându-se soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate, contestatoarea fiind obligată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat și 500 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător către R.M.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin sentința nr. l din 21 februarie 2012, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executarea hotărârii penale, instanța reținând, în esență, că sentința penală este definitivă, contestatoarei i s-a comunicat de către Curtea de Apel Ploiești, compartimentul executări penale că a fost emisă somația de plată a sumelor cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Că împrejurarea relevată de contestatoare în sensul că nu a fost prezentă la pronunțarea hotărârii nu are nici un fel de relevanță în speță, față de faptul că hotărârile de natura celei contestate în prezent în baza art. 278' C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010, sunt definitive, dreptul de recurs reclamat de aceasta neputând fi acordat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea C.E., prin motivele de recurs fiind prezentată succint desfășurarea ședințelor de judecată de la 17 ianuarie 2012, 13 ianuarie 2012 și 21 februarie 2012 și exprimate nemulțumirile contestatoarei cu privire la compunerea și competența completului de judecată, precum și scurte considerațiuni cu privire la eficiența Legii nr. 202/2010. Pentru termenul din 20 noiembrie 2012, recurenta a solicitat în scris să i se anuleze cererea de recurs, ca netimbrată. Recurenta susține, în esență, că prezenta cerere de recurs ce formează obiectul acestui dosar al Înaltei Curți de Casație și Justiție a rămas tară obiect și valabilitate deoarece pe rolul Curții de Apel Ploiești se află un dosar de contestație la executare care are ca obiect și decizia penală contestată în cauza de față.

Înalta Curte, cu privire la solicitarea recurentei de a-i fi anulată, ca netimbrată, cererea de recurs, constată că aceasta a fost citată din eroare cu mențiunea timbrării, cererea de față fiind scutită în baza art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 de plata taxelor de timbru. Procedând la verificarea cererii de recurs clarificată de recurentă ca rămasă tară valabilitate, sub aspectul îndepliniri condițiilor prevăzute de art. 302 alin. (1) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că aceasta nu întrunește exigența instituită la lit. c), a conținutului motivelor de nelegalitate, cu observația că, deși hotărârea atacată nu este supusă apelului, art. 302 alin. (l) C. proc. civ., nu operează nicio distincție, sub nici un criteriu, fiind de generală aplicare, incidența lui făcând inoperantă și prevederea art. 304 1 C. proc.

civ., subsecventă dispoziției sancționatorii. Ca atare, Înalta Curte va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarat de recurenta C.E. împotriva sentinței nr. l din 21 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul art. 302 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 noiembrie 2012.