ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4575/2012

Asupra

recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Ploiești, contestatoarea C.E. a formulat contestație la

executare privind sentința penală nr. 273 pronunțată la 16 decembrie 2011 de

Curtea de Apel Ploiești.

În motivare,

contestatoarea a susținut că nu a fost prezentă la

pronunțarea sentinței penale nr. 273

din 16 decembrie 2011, că aceasta nu i-a fost adusă la cunoștință că împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs la data de 19 decembrie 2011 și că s-a

început executarea în condițiile în care hotărârea nu era definitivă,

încălcându-i-se astfel dreptul la un proces echitabil, așa cum prevăd

dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României.

Contestația a fost înregistrată pe

rolul Secției Penale și pentru Cauze cu Minori și de Familie a Curții de Apel

Ploiești care, la data de 31 ianuarie 2012, având în vedere dispozițiile art.

463 alin. (3) C. proc. pen., art. 99 alin. (2) din R.O.I., a transpus cauza la

Secția I Civilă a aceleiași instanțe unde a fost înregistrată sub nr. l

087/42/2011.

Prin sentința penală nr. 273 din 16

decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8)

lit. a)

C. proc. pen., s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de recurenta-contestatoare împotriva Rezoluției

nr. 499/P/2011 din 30 august 2011 a Procurorului din cadrul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești și a Rezoluției nr. 1573/11/2/2011 din 18

octombrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, menținându-se soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate,

contestatoarea fiind obligată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare

către stat și 500 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător către

R.M.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă,

prin sentința nr. l din 21 februarie 2012, a respins, ca neîntemeiată,

contestația la executarea hotărârii penale, instanța reținând, în esență, că

sentința penală este definitivă, contestatoarei i s-a comunicat de către Curtea

de Apel Ploiești, compartimentul executări penale că a fost emisă somația de

plată a sumelor cu

titlu

de

cheltuieli judiciare către stat. Că împrejurarea relevată de contestatoare în

sensul că nu a fost prezentă la pronunțarea hotărârii nu are nici un fel de

relevanță în speță, față de faptul că hotărârile de natura celei contestate în

prezent în baza art. 278' C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010,

sunt definitive, dreptul de recurs reclamat de aceasta neputând fi acordat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatoarea C.E., prin motivele de recurs fiind prezentată succint

desfășurarea ședințelor de judecată de la 17 ianuarie 2012, 13 ianuarie 2012 și

21 februarie 2012 și exprimate nemulțumirile contestatoarei cu privire la

compunerea și competența completului de judecată, precum și scurte

considerațiuni cu privire la eficiența Legii nr. 202/2010.

Pentru termenul din 20 noiembrie 2012,

recurenta a solicitat în scris să i se anuleze cererea de recurs, ca

netimbrată. Recurenta susține, în esență, că prezenta cerere de recurs ce

formează obiectul acestui dosar al Înaltei Curți de Casație și Justiție a rămas

tară obiect și valabilitate deoarece pe rolul Curții de Apel Ploiești se află

un dosar de contestație la executare care are ca obiect și decizia penală

contestată în cauza de față.

Înalta Curte, cu privire la

solicitarea recurentei de a-i fi anulată, ca netimbrată, cererea de recurs,

constată că aceasta a fost citată din eroare cu mențiunea timbrării, cererea de

față fiind scutită în baza art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 de plata

taxelor de timbru.

Procedând la verificarea cererii de

recurs clarificată de recurentă ca rămasă tară valabilitate, sub aspectul

îndepliniri condițiilor prevăzute de art. 302

alin. (1)

C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, Înalta Curte constată

că aceasta nu întrunește exigența instituită la lit. c), a conținutului

motivelor de nelegalitate, cu observația că, deși hotărârea atacată nu este

supusă apelului, art. 302 alin. (l) C. proc. civ., nu operează nicio

distincție, sub nici un criteriu, fiind de generală aplicare, incidența lui

făcând inoperantă și prevederea art. 304

1

C. proc. civ., subsecventă

dispoziției sancționatorii.

Ca atare, Înalta Curte va constata nulitatea

cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

declarat de recurenta C.E. împotriva sentinței nr. l din 21 februarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul art. 302

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi

20 noiembrie 2012.