ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3669/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 908 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești a fost respins

ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.G., împotriva sentinței penale nr. 815 din 26 aprilie 2012 a Judecătoriei Ploiești.

Pentru a pronunța decizia respectivă, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 815 din data de 26 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, admițându-se excepția tardivității plângerii, în baza art. 278

1

alin. (1) rap. la art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petentul B.G.,  împotriva Ordonanței nr. 170/P/2010 din 02 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, menținută prin rezoluția nr. 313/II/2/2011 din 16 septembrie 2011 a procurorului șef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, privind pe intimații P.A.Ș.,  O.R.Ș.  și H.G.,  fiind menținută soluția dată prin ordonanța atacată.

Conform disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul a fost obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin. (6) din același cod a sumei de 800 lei către intimatul P.A.Ș., reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la 11 octombrie 2011 sub nr. 22787/281/2011 petentul B.G. a formulat plângere împotriva Ordonanței nr. 170/P/2010 din data de 02 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, menținută prin Rezoluția nr. 313/II/2/2011 din data de 16 septembrie 2011 a procurorului șef serviciul în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, în contradictoriu cu intimații O.R.Ș., H.G. și P.A.Ș.

În vederea soluționării plângerii a fost atașat Dosarul nr. 170/P/2010 (supliment) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiesti, precum și lucrarea din 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești,

La termenul din 08 martie 2012, în ședință publică, reprezentantul Ministerului public a invocat excepția tardivității plângerii formulate de petentul B.G.

Asupra excepției tardivității plângerii petentului, analizând actele dosarului, instanța a constatat că la data de 22 noiembrie 2011 petentul B.G. a formulat plângere împotriva membrilor Comisiei județene de fond funciar, care au semnat titlurile de proprietate din 19 iunie 2009 și din 16 decembrie 1994, eliberate pe numele B.I. și G.S., precum și împotriva președintelui Comisiei locale de aplicare a Legilor fondului funciar din Băicoi, în legătură cu propunerea transmisă Instituției prefectului județului Prahova, de emitere a titlului de proprietate din 2009.

Prin ordonanța nr. 170/P/2010 din 02 august 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii O.R.Ș., H.G. și P.A.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13

2

din Legea nr. 178/2000 rap. la art. 246 C. pen.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art. 246 C. pen., respectiv de art. 13

2

din Legea nr. 178/2000 rap.la art. 246 C. pen. față de numiții S.N., U.M., S.C. și ceilalți membrii ai Comisiei locale de fond funciar a orașului Băicoi, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Ordonanța nr. 170/P/2010 din 02 aprilie 2011 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești a fost comunicată petentului la 04 august 2011 (fila 73 Dosar nr. 22787/281/2011), iar la data de 19 august 2011, potrivit disp. art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat (în termen legal) plângere împotriva Ordonanței nr. 170/P/2010 din 02 august 2011.

Prin Rezoluția nr. 313/II/2 din 16 septembrie 2011 a procurorului șef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, comunicată petentului la data de 21 septembrie 2011 (fila 72 Dosar nr. 22787/281/2011) a fost respinsă plângerea petentului, ca netemeinică.

În cauză, instanța de fond a constatat că, împotriva ordonanței procurorului, petentul a formulat plângere la 19 august 2011, iar procurorul șef serviciu trebuia să soluționeze plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire, respectiv la 08 septembrie 2011.

Procurorul șef serviciu în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești a soluționat însă plângerea peste termenul legal, pronunțând Rezoluția nr. 313/II/2/2011 la data de 16 septembrie 2011

(fila 1, lucrarea din 2011).

S-a motivat că potrivit art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care procurorul general parchetului nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 C. proc. pen. (respectiv în termen de cel mult 20 de zile de la primire), termenul de 20 de zile pentru atacarea soluțiilor procurorului la judecător curge de la data expirării termenului inițial - 20 de zile.

Astfel, în condițiile în care procurorul general nu s-a pronunțat în termenul legal, ultima zi în care se putea depune plângere la instanță era 30 septembrie 2011, ori petentul s-a adresat Judecătoriei Ploiești la 11 octombrie 2011.

Prin urmare, față de toate cele de mai sus, instanța a admis excepția invocată de reprezentantul ministerului public și în baza art. 278

1

alin. (1) rap. la art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul B.G. împotriva Ordonanței nr. 170/P/2010 din 02 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, menținută prin Rezoluția nr. 313/II/2 din 16 septembrie 2011 a procurorului șef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, în contradictoriu cu intimații P.A.Ș., O.R.Ș. și H.G., menținând soluția dată prin ordonanța atacată.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul B.G., fără a învedera concret temeiurile care stau la baza acesteia, apreciind doar că Decizia nr. 908 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești este nelegală și netemeinică.

Prin Decizia penală nr. 998 din 18 iulie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentul B.G., motivat de faptul că aceasta nu a îndeplinit niciuna din cerințele prevăzute de art. 387 C. proc. pen. referitoare la cuprinsul unei asemenea căi extraordinare de atac.

Împotriva acestei decizii, contestatorul B.G. a formulat o nouă cerere de contestație în anulare.

Înalta Curte examinând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art. 386 și următoarele C. proc. pen., constată că cererea de contestație în anulare formulată de contestator este inadmisibilă pentru următoarele considerente.

În cauză, contestatorul B.G. a formulat recurs împotriva unei decizii având ca obiect o cerere de contestație în anulare respinsă de instanță ca fiind inadmisibilă.

Potrivit art. 129 din Constituția României a fost statuat principiul conform căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a dreptului subiectiv încălcat oferit imparțial de către instanțele competente în cadrul procesului penal.

Admisibilitatea unei căi de atac și pe cale de consecință promovarea unui control judiciar al hotărârii atacate este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Aceste exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În speță hotărârea contestată are ca obiect soluționarea unei cereri de contestație în anulare formulată de contestator, care a dobândit caracter definitiv și prin urmare nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar.

Înalta Curte reține că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, constituie o încălcare a principiului legalității acestora precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul B.G.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 998 din 18 iulie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 22787/281/2011/a1.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 noiembrie 2012.