ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1216/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 186 din 12

septembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins ca fiind nefondată plângerea formulată de

partea vătămată N.F. împotriva rezoluțiilor nr. 427/P/2011 din 09 iunie 2011 și

nr. 991/II-2/2011 din 06 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești.

A fost obligat

petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr.

427/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații G.A.M. și

B.E., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.,

constatându-se că fapta reclamată nu există.

Această soluție s-a

menținut prin rezoluția nr. 179/II-2/2011 din 31 martie 2011 a prim

procurorului unității de Parchet.

Împotriva acestor

rezoluții petentul N.F. a formulat plângere la instanță, susținând că soluția

atacată este nelegală și netemeinică.

Prin sentința penală

nr. 186 din 12 septembrie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins plângerea formulată ca fiind

nefondată.

Împotriva acestei

hotărâri petentul N.F. a declarat recurs.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost

modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri

pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care

s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de

neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecință,

constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de

12 septembrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,

Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de

altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre modificările

aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării

proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a

recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia

plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată.

Ca atare, întrucât

petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta

Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată

petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul N.F. împotriva sentinței penale

nr. 186 din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie

2012.