ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3641/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul R.P. a formulat plângere la Curtea de Apel Ploiești și a contestat Rezoluțiile nr. 161/P/2011 din 31 martie 2011 și nr. 681/II/2/2011 din 12 mai 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata R.A., soluții prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei pentru săvârșirea unor infracțiuni imputate de către petent. Prin Sentința penală nr. 138 din 30 iunie 2011 Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul R.P. împotriva Rezoluțiilor nr. 161/P/2011 din 31 martie 2011 și nr. 681/II/2/2011 din 31 martie 2011 ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

A constatat instanța că anterior pronunțării în prezenta cauză, prin Sentința penală nr. 124 din data de 20 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești s-a respins ca nefondată o altă plângere formulată de același petent împotriva acelorași rezoluții, menținându-se rezoluțiile atacate, soluția fiind una definitivă, aflându-se la dosarul Curții de Apel Ploiești. Drept urmare, constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat, instanța a respins plângerea în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. La data de 7 iunie 2011 nemulțumit de această hotărâre, petentul R.P. a formulat recurs împotriva sentinței menționate motivele de recurs aflându-se la dosar. Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în fața Înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil. Astfel, Curtea de Apel Ploiești față de noile dispoziții legale menționate mai sus a pronunțat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs. Dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) din C. proc. pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., sentința dată fiind definitivă de la momentul pronunțării. Textul modificat, deși înlătură al doilea grad de jurisdicție, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiție și nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziția menționată prevede respectarea dublului grad de jurisdicție în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracțiunilor, și nu la toate chestiunile procesual penale.

Față de noile modificări, sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 278 1 pronunțate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanței, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunțării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare. Astfel, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de petentul R.P., conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.P. împotriva Sentinței penale nr. 138 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie 2011.