ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 327/2013

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 502 din 4 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul lași în Dosarul nr. 7818/99/2010, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul S.I. în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei în rechizitoriu, din infracțiunea de „tentativă la omor calificat", prevăzută de art. 20 C. pen. coroborat cu art. 174 C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului S.I., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă la omor calificat", prevăzută de art. 20 C. pen. coroborat cu art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. și cu art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa închisorii de 5 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru o durată de 3 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1)-(3) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă D.G.,  și în consecință, a fost obligat inculpatul S.I. să plătească acesteia cu titlu de daune materiale suma de 16.507 RON și suma de 25.000 RON cu titlu de daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenții materiale formulate, ca neîntemeiate.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile D.G. cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 1.596 RON.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic „Prof. Dr. N.O." lași suma de 6.188,99 RON, reprezentând cheltuieli efectuate de aceasta pentru asistența medicală acordată victimei D.G.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 1.500 RON din care suma de 200 RON reprezintă onorariu avocat oficiu (delegația din 9 noiembrie 2010, avocat C.V.) ce va fi avansată Baroului lași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În motivarea sentinței s-a subliniat că prin rechizitoriul din 30 septembrie 2010 întocmit în Dosarul nr. 362/P/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în după-amiaza zilei de 9 septembrie 2009, în jurul orelor 16:00, în timp ce partea vătămată D.G. se deplasa pe un drum public din localitatea P.l., trecând prin fața locuinței inculpatului S.I. pentru a ajunge la un magazin, acesta din urmă, aflat în fața porții și angajat într-o discuție cu fiul și cu ginerele său, pe fondul unor relații conflictuale mai vechi, dintre el și partea vătămată i-a aplicat o lovitură de cuțit, din spate, în zona capului, provocându-i un traumatism cranio-cerebral cu contuzie hemoragică frontală stângă, fractură cu înfundare frontală stângă - leziuni care, potrivit actelor medico-legale au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu, potrivit aprecierii procurorului de caz, a fost probată cu: plângerea penală a părții vătămate și declarația acesteia, declarația inculpatului, certificatul medico-legal și raportul de expertiză medico-legală din 20 ianuarie 2010 întocmit de I.M.L. lași, ce atestă că la data examinării și pe baza documentației medicale, s-a constatat că victima D.G. a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut deschis obiectivat prin plagă craniană cerebrală, contuzie hemoragică, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral și hemipareză dreaptă predominant senzitivă, precum și că prezintă lipsă de substanță apoasă și pareză cubitală senzitivă dreaptă, că leziunile constatate au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și au fost de natură să-i pună victimei viața în primejdie, și declarațiile martorilor S.S.M., M.P., S.G., S.E., S.G.G., D.V., C.D., P.P.L., S.A.E.

Audiat în ambele faze procesuale, inculpatul a negat săvârșirea faptei, invocând că martorii ce susțin că l-ar fi văzut lovind pe partea vătămată cu cuțitul sunt în relații conflictuale cu fiii săi, dar și rude de gradul unu cu partea vătămată.

Partea vătămată D.G. s-a constituit parte civilă în cauză, precizând în acțiunea civilă că solicită obligarea inculpatului la desdăunarea sa cu sumele de 20.000 RON daune materiale și 50.000 RON daune morale.

Referitor la pretențiile materiale formulate a susținut că acestea reprezintă cuantumul cheltuielilor efectuate pentru refacerea sănătății (medicamente, cheltuieli de transport pentru deplasările efectuate din localitatea P.l. la unitățile sanitare de specialitate din lași, salariul plătit unei persoane angajate pentru a-l ajuta în perioada imobilizării sale la pat și ulterior acesteia, pentru a efectua menajul casei și treburile zilnice din gospodăria personală), precum și veniturile pe care le-ar fi realizat, dacă ar fi efectuat activitățile de muzicant instrumentist, plus prestație periodică lunară ca urmare a infirmității fizice și capacității adaptative de 20% cu deficiență de manipulație.

În cursul judecății, ulterior verificării regularității actului de sesizare în condițiile art. 300 alin. (1) C. proc. pen., pentru aflarea adevărului în cauză și justa soluționare a acesteia s-a procedat la ascultarea inculpatului, ascultarea părții vătămate și a martorilor S.S.M., M.P., S.G., D.V., C.D., S.A.E., P.P.L., S.E., S.G., C.P. (pentru latura civilă a cauzei), și la reaudierea martorului S.S.M. De asemenea, spre a se verifica temeinicia acțiunii civile, astfel cum a fost formulată, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către I.M.L. lași având ca obiectiv evaluarea capacității părții civile de a conduce autovehicule, precum și pe aceea de a presta activități de muzicant instrumentist, în raport de infirmitatea fizică și alte sechele ce au fost constatate cu prilejul unei expertize anterioare din faza urmăririi penale.

S-a făcut precizarea că, inițial, urmărirea penală a fost declanșată față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., potrivit rezoluției procurorului de caz din 27 octombrie 2009 dată în Dosar nr. 13104/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria lași.

Ulterior, pe baza concluziilor exprimate de I.M.L. lași în raportul de expertiză medico-legală ordonată de organul de urmărire penală (expertiza din 20 ianuarie 2010) dar și de celelalte probe ale dosarului ce ilustrează elementele de fapt legate de activitatea infracțională (intensitatea loviturii aplicate victimei, gravitatea leziunilor produse, zona corporală vizată, tipul obiectului folosit pentru aplicarea loviturii, modul de desfășurare a faptei -urmărirea victimei și atacarea acesteia pe la spate) și care pun în lumină atitudinea subiectivă a făptuitorului față de rezultatul faptei comise, apreciindu-se că în cauză se conturează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 și art. 174-175 lit. i) C. pen., Parchetul de pe lângă Judecătoria lași a dispus declinarea competenței după materie și trimiterea Dosarului nr. 13104/P/2010 Parchetului de pe lângă Tribunalul lași (ordonanța procurorului din 15 februarie 2010).

Prin ordonanța din 10 martie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași a dispus, în considerarea acelorași elemente de fapt enunțate în ordonanța de declinare a competenței după materie dată în Dosarul nr. 13.104/P/2010 schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de „vătămare corporală" prevăzută de art. 181 C. pen. în infracțiunea de „tentativă de omor calificat" prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

În faza urmăririi penale s-a constituit parte civilă Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. N.O." din lași cu suma de 6.188,99 RON reprezentând cheltuielile efectuate de aceasta pentru asistența medicală acordată părții vătămate D.G.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanța a reținut, sub aspectul situației de fapt, următoarele aspecte:

Inculpatul S.I. și partea vătămată locuiesc pe aceeași stradă din orașul P.l., județul lași.

Anterior datei de 9 septembrie 2009, aceștia se aflau în relații de dușmănie, aspect susținut în declarația sa de partea vătămată, atât în faza urmăririi penale cât și în faza judecății, dar contestat de inculpat în fața instanței, generate de împrejurarea că, în urmă cu circa doi ani de zile, aflându-se la lucru în Italia, inculpatul o suspecta pe partea vătămată, aflată la lucru în orașul Napoli de dispariția/furtul unui bagaj cu haine, solicitând prin intermediul fiului său (aflat tot în Italia) ca aceasta din urmă să-i restituie bunurile furate.

Din acest moment, apreciind că este învinuită pe nedrept în legătură cu dispariția „bagajului cu haine" în timp ce ambii se aflau în Italia, partea vătămată a întrerupt totalmente relațiile de comunicare cu inculpatul care îi adresare amenințări, prin intermediul fiului său, în sensul că îi va trimite „marochinii" peste el, dacă nu îi va restitui bagajul.

În după-amiaza zilei de 9 septembrie 2011, în jurul orelor 16:00, partea vătămată, dorind să-și cumpere țigări, a plecat din locuința sa spre magazinul de pe aceeași stradă (str. S.).

Inculpatul se afla în stradă, în fața porții locuinței sale, discutând cu fiul său, zis „C." și cu ginerele, martorul P.P.L..

Trecând pe lângă locuința inculpatului, partea vătămată a auzit când acesta i s-a adresat cu cuvintele „când voi avea bani o să-mi iau mașină ca să dau cu ea în stâlp", dar și cu înjurături. După ce a parcurs câțiva metri, partea vătămată a cerut explicații inculpatului în legătură cu această afirmație și cu înjurăturile primite, însă, acesta din urmă s-a deplasat spre ea, lovind-o cu pumnii peste față și cu piciorul în abdomen iar la intervenția fiului său și a ginerelui, P.P.L. a încetat agresiunea.

Partea vătămată a fugit spre magazinul lui C.D. fiind observat de martora S.E. care se afla în stradă, în fața magazinului numitului M.G., împreună cu martorii S.M. și S.A.M. discutând cu acesta, după care s-a deplasat în întâmpinarea socrilor săi S.G. și Margareta ce veneau spre locul incidentului deoarece auziseră gălăgie în stradă.

Cât timp partea vătămată s-a îndreptat spre socrii săi pentru a le relata incidentul avut cu inculpatul S.I., acesta din urmă, având un cuțit asupra sa, a ajuns-o și pe la spate i-a aplicat o lovitură în zona capului. Urmare loviturii primite, partea vătămată a căzut în stradă, iar după ce și-a revenit s-a deplasat cu autoturismul său la spitalul din localitatea P.l., ulterior fiind transportat la Spitalul Clinic de Urgențe „Prof. dr. N.O." din lași și internat în perioada 22 septembrie-5 octombrie 2009 cu diagnosticul de „Contuzie hemorgică frontală stânga, agresiune, fractură cominutivă cu denivelare, înfundare frontală stânga, hemipareză stânga senzitivă.”

Examenul medico-legal din 6 octombrie 2009 efectuat de I.M.L. lași asupra victimei și în raport de documentația medicală întocmită de unitatea spitalicească menționată a concluzionat în sensul că aceasta prezintă un traumatism cranio-cerebral cu contuzie hemoragică frontală stânga, fractură cu înfundare frontală stânga, (leziuni tratate chirurgical) și hemipareză stânga senzitivă. Actul medico-legal emis din 6 octombrie 2009 a concluzionat și în sensul că leziunile constatate cu prilejul examinării victimei s-au putut produce prin lovire cu corp contondent și pot data din 9 septembrie 2009, precum și că necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, eventualele sechele urmând a fi apreciate la minim un an de la data traumatismului.

Expertiza medico-legală din faza urmăririi penale nr. 29 din 20 ianuarie 2010 efectuată de I.M.L. lași, pe baza examinării victimei D.G. și a actelor medicale prezentate de aceasta, confirmă, în parte, concluziile consemnate în certificatul medico-legal menționat, dar relevă, în plus, că urmare traumatismului cranio-cerebral acut deschis suferit de victimă, aceasta prezintă „lipsă de substanță osoasă și pareză cubitală senzitivă dreaptă", că leziunile prezentate de aceasta necesită 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii lor, că acestea au fost de natură să-i pună în primejdie viața, precum și că leziunile constatate îi conferă victimei infirmitate fizică permanentă și incapacitate adaptativă de 20% cu deficiență de manipulație ușoară.

Situația de fapt expusă mai sus rezultă din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în ambele faze procesuale.

Astfel, în declarațiile sale, partea vătămată D.G. a susținut că cu în urmă cu câțiva ani, plecând împreună la muncă în Italia, a aflat de la fiul inculpatului că acesta din urmă îl suspecta de furtul unui „bagaj cu haine", comunicându-i, prin același intermediar, că, dacă nu îi va restitui bagajul, va trimite marochinii peste ele, afirmând, deci, existența unei relații de dușmănie pe fondul căreia s-a produs și conflictul din 9 septembrie 2009.

Referitor la contextul faptic în care s-a derulat acest conflict, partea vătămată a susținut că, trecând prin fața locuinței inculpatului și cerând explicații acestuia în legătură cu afirmația făcută „când o să am bani o să-mi iau o mașină și o să dau cu ea în stâlp", a fost lovită mai întâi cu pumnul în zona feței și cu piciorul în zona organelor genitale. A mai susținut că i-a cerut explicații inculpatului, pe care I-a înjurat, în legătură cu conduita violentă a acestuia, însă, la scurt timp, în stradă, în timp ce încerca să ia contact cu socrii săi S.G. și S.M., a fost ajunsă din urmă și lovită din nou de inculpat, cu cuțitul în partea stângă a capului.

Martorul S.S.M. (la care face referire și partea vătămată în declarațiile sale) confirmă integral declarațiile victimei. Astfel, acesta a relatat că, în timp ce victima, cumnatul său, se deplasa pe stradă, în dreptul locuinței inculpatului, a auzit o discuție între cei doi.

În faza urmăririi penale martorul a declarat că, după ce victima a trecut de inculpat, îndreptându-se spre magazin, acesta din urmă, ajungându-l din urmă, i-a aplicat „doi pumni în zona gâtului și un picior în stomac". Martorul a declarat și că, în timp ce victima se îndrepta spre socrii săi, S.G. și S.M., pe care îi observase venind spre magazin, l-a văzut pe inculpat fugind după victimă, având în mâna dreaptă un cuțit cu care a lovit-o încap.

Se impune precizarea că în faza cercetării judecătorești martorul S.S.M., deși a declarat că își menține declarațiile din prima fază procesuală, a încercat să ascundă faptul că a văzut cum inculpatul a alergat după victimă, lovind-o cu cuțitul în cap. Însă, cu prilejul reaudierii din 31 octombrie 2011, martorul a confirmat că se afla în zona conflictului dintre părți, la circa 15 m față e acestea, că l-a văzut pe inculpat lovind pe victimă în cap, cu un cuțit de bucătărie.

Martorul S.G. confirmă integral declarația victimei, relatând că în ziua de 9 septembrie 2011, după-amiază, aflat în curtea fiicei sale D.M., pe str. G., auzind gălăgie în stradă și ieșind cu soția sa să vadă ce se întâmplă, a văzut cum ginerele său, D.G., a fost lovit de inculpatul, care ieșise din curtea sa, cu un cuțit pe care-l avea în mână, în zona capului.

Martora S.E. confirmă, de asemenea, declarațiile părții vătămate. Astfel, aceasta a declarat că, în timp ce se afla în fața magazinului „M.G.", discutând cu martora S.A.E. și cu numita S.M., a observat-o pe partea vătămată ieșind din curte, singur, îndreptându-se tot spre magazin. în momentul în care partea vătămată a ajuns în dreptul locuinței inculpatului, acesta din urmă, văzând-o, a început să-i adreseze injurii și să afirme că „o să-mi iau mașina și o să mă bag în stâlp". A relatat că a văzut pe inculpat lovind pe victimă cu pumnii și cu piciorul în abdomen, fiind oprit de S.C. și de ginere, martorul P.P.L. care l-au tras spre casă. Partea vătămată și-a continuat deplasarea spre magazinul lui „C.D.", a discutat ceva cu acesta, iar la scurt timp, a văzut-o pe aceasta mergând în întâmpinarea martorilor S.G. și S.M., socrii săi, dar și pe inculpat care s-a apropiat de victimă, înjurând-o și lovind-o „cu ceva" în cap. A relatat și că, în urma inculpatului alerga fiul și ginerele acestuia, oprindu-l să lovească victima, trăgându-l apoi în curte. Martora a relatat și că a văzut pe inculpat, în timp ce era tras și condus spre curtea sa având în mâna dreaptă un cuțit, pe care cei doi, fiul și ginerele, nu i l-au putut lua.

Martora S.D., audiată în faza urmăririi penale, confirmă declarațiile părții vătămate, dar și pe cele ale martorei S.E., însă, în etapa cercetării judecătorești, a retractat nemotivat declarațiile făcute.

Martorii C.D., D.V. și M.P. au văzut doar primul incident dintre părți, confirmând faptul că inculpatul a lovit victima cu pumnul și piciorul, însă, în legătură cu cel de-al doilea episod al conflictului au precizat că nu s-au aflat în zona locului faptei, auzind, din zvon public, că victima ar fi fost agresată cu cuțitul de către inculpatul S.I.

Martorul P.P.L., ginerele inculpatului, audiat în faza urmăririi penale a declarat că în ziua de 9 septembrie 2009, se afla în stradă, în fața locuinței inculpatului S.I., împreună cu acesta din urmă și cu fiul său U.I. și purta o discuție despre achiziționarea unei mașini pentru a face „comerț".

În timp ce inculpatul afirma că își va cumpăra mașină și va intra cu ea într-un stâlp, partea vătămată D.G., aflată în trecere pe stradă, a început să-i facă reproșuri legate de această afirmație, deși nu o viza pe ea, continuând apoi cu înjurături. În acest context, inculpatul a mers către partea vătămată, lovind-o cu pumnul și cu palma. Martorul a mai susținut că la locul faptei s-au adunat mai multe persoane, inclusiv socrii părții vătămate, iar la scurt timp auzind țipete, s-a uitat la partea vătămată pe care a văzut-o sîngerând în zona capului, iar lângă aceasta se afla inculpatul și numitul U.I. De asemenea, martorul a relatat că după plecarea părții vătămate a auzit pe inculpat spunând că „s-a răcorit" și că „s-a liniștit", iar mai târziu, a auzit de la mai multe persoane că socrull său, inculpatul, l-ar fi tăiat pe D.G.

În cursul judecății, același martor a declarat că inculpatul doar a împins-o cu mâna pe partea vătămată, care le adresase cuvinte vulgare și înjurături, după care s-au întors în stradă, a văzut-o pe partea vătămată cu un bandaj pe cap, la volanul autoturismului, iar de la vecinii săi a aflat că inculpatul ar fi tăiat-o pe aceasta.

Audiat în ambele faze procesuale, inculpatul S.I. a negat săvârșirea faptei, precizând că, după ce a afirmat că își va cumpăra mașină și va da cu mașina într-un stâlp, a primit reproșuri de la partea vătămată, dar nu a lovit-o cu pumnul și nici cu cuțitul în cap.

Apărările inculpatului făcute pe parcursul procesului penal nu vor fi primite de instanță, din moment ce declarațiile martorilor ascultați în ambele faze procesuale, inclusiv declarațiile martorului P.P.L., coroborate cu declarațiile părții vătămate, demonstrează indubitabil săvârșirea faptei reținută în sarcina sa în contextul descris de actul de trimitere în judecată.

Astfel, declarațiile părții vătămate privind circumstanțele în care a fost agresată fizic de inculpat, mai întâi cu pumnul și piciorul, iar la scurt timp cu un cuțit de bucătărie, într-o zonă vitală a corpului, sunt concordante cu declarațiile martorilor oculari S.S.M., S.G., S.E., toate acestea corelându-și cu declarațiile date în faza urmăririi penale de martorii S.D. și P.P.L.

Declarațiile date de aceștia din urmă (S.D. și P.P.L.) în etapa cercetării judecătorești, sunt discordante în raport cu cele date în faza urmăririi penale, dar și în raport cu toate celelalte declarații ale martorilor oculari menționați, astfel că urmează a fi înlăturate din probatoriu în condițiile art. 69 C. proc. pen.

În considerarea elementelor de fapt relevate de probele coroborate și menționate anterior, instanța a constatat că vinovăția inculpatului S.I. este pe deplin demonstrată și, ca atare, a fost antrenată răspunderea sa penală.

În drept, instanța a constatat că, fapta săvârșită de inculpat, constând în aceea că la data de 9 septembrie 2009, în timp ce victima D.G. se afla într-un loc public, pe stradă, i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul, într-o zonă vitală a corpului, respectiv în partea stângă a capului, provocându-i leziuni, un traumatism cranio-cerebral acut deschis de o gravitate deosebită obiectivat prin plagă craniocerebrală, contuzie hemoragică, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral și hemipareză dreaptă predominant senzitivă, ce au impus 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii, și care au fost de natură să-i pună în primejdie viața, potrivit raportului de expertiză medico-legală din 20 ianuarie 2010 emis de I.M.L. lași, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că, fapta săvârșită de inculpat constituie tentativă la infracțiunea de omor, fiind relevată intenția de ucidere a victimei, în contextul elementelor de fapt reținute anterior referitoare la zona anatomică vitală vizată de lovitura aplicată de inculpat, capul victimei, obiectul folosit pentru aplicarea loviturii, un cuțit de bucătărie, intensitate deosebită cu care inculpatul a aplicat lovitura ce este obiectivată de consecințele deosebit de grave produse asupra sănătății și integrității corporale a victimei ce au fost constatate și înserate în actele medico-legale depuse la dosar.

Referitor la cererea inculpatului formulată în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., raportat la concluziile raportului de noua expertiză medico-legală efectuat în cursul judecății de I.M.L. lași, din 25 august 2011, care reține că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată nu au fost de natură să-i pună viața în primejdie, și că acestea au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii lor, instanța a constatat că aceasta nu poate fi primită, urmând a fi respinsă, ca nefondată.

Astfel, ținând seama de modalitatea în care a acționat inculpatul, aplicând victimei, mai întâi, lovituri cu pumnul și piciorul, urmărind-o apoi pe stradă și lovind-o cu cuțitul într-o zonă anatomică vitală, în cap, și cu o intensitate deosebită obiectivată de gravitatea leziunilor cauzate, traumatism cranio-cerebral acut deschis obiectivat prin plagă craniocerebrală, contuzie hemoragică, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiana, edem cerebral și hemipareză dreaptă predominant senzitivă, victima prezentând și „lipsă de subastanță osoară și pareză cubitală senzitivă dreaptă", nu se poate reține decât concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei și nu doar de a-i cauza vătămări corporale de natură a-l expune unor suferințe fizice.

Este adevărat că expertiza medico-legală efectuată de I.M.L. lași în cursul judecății, dispusă din oficiu de instanță (utilitatea acesteia fiind apreciată strict pentru justa soluționare a acțiunii civile, respectiv spre a se stabili dacă infirmitatea fizică permenentă și celelalte sechele pe care le prezintă partea vătămată evidențiate în expertiza medico legală anterioară, din 6 ianuarie 2010, și care nu a fost contestată de loc de inculpat) au afectat integral sau parțial capacitatea de muncă a victimei, precum și spre a se stabili proporția privind afectarea capacității acesteia de a presta activitatea de muzicant instrumentist și pe aceea de conducător auto), avizată de Comisia de Avizare și Control din cadrul I.M.L lași (fără a se solicita controlul și avizarea) concluzionează, între altele, în sensul că numărul de zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate victimei este de 45-50 zile, precum și în sensul că legiunile traumatice produse victimei nu au fost de natură să-i pună viața în primejdie, însă, aceste concluzii nu pot determina încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de „vătămare corporală" prevăzută de art. 181 C. pen., fiind lipsite de semnificație în stabilirea intenției de a ucide.

Trebuie evidențiat că, în doctrină și jurisprudența penală s-a statuat în mod unanim că determinante în caracterizarea unei faptei ca tentativă de omor sau vătămare corporală, sub aspectul laturii subiective, sunt împrejurările în care a fost săvârșită agresiunea, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, și aptitudinea acestuia de a ucide, intensitatea loviturilor aplicate, regiunea corpului vizată și consecințele efectiv produse s-au care s-ar fi putut produce, fiind lipsit de semnificație, în ce privește încadrarea juridică a faptei, aspectul că leziunile produse părții vătămate nu i-au pus în primejdie viața, sau acela referitor la numărul de zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor corporale.

Acceptând chiar și concluziile expertizei medico-legale invocate de inculpat, ce opinează într-un mod diferit decât expertiza anterioară, sub aspectul numărului de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate și în sensul că acestea nu i-au pus în primejdie viața victimei, deși, cum s-a arătat anterior, inculpatul nu a contestat deloc concluziile expertizei din 6 ianuarie 2010, instanța, pentru considerentele arătate, a constatat că, în speță, toate elementele de fapt relevate de întreg material probator conduc la concluzia certă că fapta comisă de inculpat realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de „tentativă de omor calificat", și nu al infracțiunii de „vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., cum pretinde inculpatul, cererea acestuia în sensul schimbării încadrării juridice fiind, în mod vădit, nefondată.

Fiind stabilită în mod indubitabil vinovăția inculpatului, sub forma intenției indirecte, potrivit art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost antrenată răspunderea penală a acestuia.

Astfel, s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa închisorii și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., tratamentul sancționator fiind stabilit în raport de criteriile de individualizare judiciară a pedepselor înserate în art. 72 C. pen., respectiv: natura infracțiunii și gravitatea deosebită a acesteia relevată de importanța relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață, drept recunoscut și ocrotit prin norma penală de incriminare (art. 174 C. pen.) oricărei persoane, lezate în mod grav prin conduita ilicită a inculpatului, de urmările efectiv produse sau care s-ar fi putut produce în contextul faptic și juridic reținut mai sus.

Totodată, au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta avansată la care se află acesta, faptul că este infractor primar, ceea ce denotă că anterior săvârșirii faptei, din 9 septembrie 2009, ce formează obiectul prezentei judecăți a avut o comportare bună conformă exigențelor normelor penale și celor de conviețuire socială în comunitatea locală din care provine, astfel cum rezultă și din caracterizarea depusă la dosar.

Prin urmare, respectând exigențele art. 72 C. pen. și reținând în favoarea inculpatului, ca circumstanțe atenuante, elementele ce caracterizează în sens pozitiv persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară bună în societate, prezența sa la fiecare termen de judecată), instanța, dând eficiență juridică dispozițiilor din art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) C. pen., a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare al cărei cuantum a fost stabilit sub limita minimului special prevăzut de textul sancționator, cu respectarea și aplicarea art. 21 alin. (1) și (2) C. pen., dar și a art. 76 alin. (2) din același Cod, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare, apreciind că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, reducerea și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

În considerarea acelorași criterii prescrise de art. 72 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, aceasta urmând a fi executată în condițiile art. 66 C. pen.

De asemenea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ce urmează a fi executată în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. În latura civilă a cauzei, instanța, analizând cererea de daune materiale a părții vătămate constituită parte civilă în faza judecății a constatat că aceasta este, în parte întemeiată.

Astfel, declarațiile din cursul judecății date în calitate de parte civilă (din 21 februarie 2011 și din 26 septembrie 2011) relevă că anterior agresiunii fizice la care a fost expusă la data de 9 septembrie 2009, victima presta activitate de muzicant instrumentist, realizând circa 4.000 RON lunar în cadrul formației muzicale cu care participa lunar la nunți (cam 4 nunți pe lună) dar și activitate de conducător auto, transportând zilnic persoane sau bunuri, la solicitarea clienților, cu autoturismul proprietate personală, realizând un câștig zilnic de 50 RON, respectiv circa 1.500 RON lunar, în total venitul lunar efectiv obținut din cele două activități prestate în condițiile arătate fiind de circa 5.500 RON.

Martorul ascultat în cauză, C.P., șeful formației muzicale, a confirmat susținerile părții civile, relatând și că în perioada septembrie, 15 noiembrie 2009 formația sa a participat la vreo 15 nunți, câștigul mediu pe fiecare membru instrumentist fiind de 8-10 milioane ROL la fiecare nuntă, iar din septembrie 2009 partea vătămată nu a mai prestat activitatea de instrumentist în formația sa, nici pe aceea de conducător auto, respectiv transportul de persoane și mărfuri, ca urmare a sechelelor pe care le prezintă după agresiunea fizică suferită.

În declarația din 26 septembrie 2011 partea civiiă a precizat că a reluat activitatea de conducător auto, dar și pe aceea de instrumentist de circa 1 an de zile, din august 2010, deși prezintă în continuare sechelele relevate de expertiza medico-legală din cursul judecății.

Raportat la elementele de fapt relevate de declarațiile părții civile, de declarația martorului menționat, de concluziile expertizei medico-legale (din 25 august 2011), din care rezultă că „starea actuală a victimei constituie infirmitate fizică permanentă și-i conferă o deficiență globală ușoară, neîncadrabilă în grad de invaliditate, și fără a-i afecta capacitatea de a exercita activitatea de instrumentist muzical, instanța a respins, ca nefondată, cererea părții civile, privind acordarea unei despăgubiri materiale lunare, iar în ce privește despăgubirile reprezentând veniturile lunare nerealizate în perioada septembrie 2009-august 2010, acestea sunt întemeiate doar în limita sumei de 12.000 RON pentru perioada septembrie 2009-1 ianuarie 2010 în care a fost lipsit de sumele de bani pe care le-ar fi realizat dacă ar fi fost apt de muncă și ar fi participat la activitățile formației muzicale în care era membru (fără contract de muncă), iar pentru perioada ianuarie 2010-august 2010 acestea vor fi determinate în raport de venitul minim pe economie (603 RON brut și 421 RON net; 421 RON x 7 luni = 2.947 RON), suma totală fiind de 14.947 RON.

În ce privește tratamentul medicamentos efectuat, daunele pretinse cu acest titlu nu sunt întemeiate, lipsind dovezile necesare (chitanțe) care să ateste cheltuielile făcute în acest sens), fiind dovedite însă sumele cheltuite pentru deplasările efectuate de aceasta (din localitatea P.l. la unitățile sanitare de specialitate din lași) pentru control medical și tratamentul de recuperare funcțională. Astfel, costul tratamentului de recuperare funcțională este în sumă de 60 RON, potrivit chitanței din dosar, iar costul total al deplasărilor făcute cu autoturismul condus de martorul menționat este de 1.500 RON (25 deplasări x 60 RON/1 deplasare = 1.500 RON).

În concluzie, instanța a reținut că daunele materiale solicitate de victimă sunt întemeiate în limita sumei totale de 16.507 RON, fiind neîntemeiate, în lipsa unor dovezi certe și clare, celelalte sume pretinse cu titlu de daune materiale.

În ce privește cererea de daune morale formulată de partea civilă, instanța a apreciat asupra prejudiciului nepatrimonial cauzat victimei, prin fapta săvârșită de inculpat, în raport de consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic social, edificatoare fiind, sub acest aspect actele medico-legale aflate la dosar, de importanța valorilor sociale lezate și de măsura în care au fost lezate aceste valori, de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, dar și de măsura și durata îndelungată de timp în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În considerarea tuturor acestor criterii, instanța a apreciat că partea civilă este îndreptățită la despăgubirea sa de către inculpat în limita sumei de 25.000 RON, cuantumul stabilit fiind proporțional, adecvat și suficient, în raport cu întinderea și gravitatea prejudiciului moral suferit de aceasta.

Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite în speța de față, în mod cumulativ, cerințele legale de existență a răspunderii civile delictuale înserate în art. 998 C. civ., în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., instanța va dispune obligarea inculpatului la dezdăunarea părții civile cu suma de 16.507 RON, reprezentând daune materiale, precum și cu suma de 25.000 RON, reprezentând daune morale.

Instanța a constatat că este întemeiată și cererea privind acordarea cheltuielilor judiciare suportate de partea civilă, ocazionate de soluționarea cauzei în primă instanță, respectiv pentru plata onorariului apărătorului ales 1.200 RON, taxe pentru examinările medico-legale efectuate de I.M.L lași pe parcursul procesului penal 396 RON, astfel că, în baza art. 193 C. proc. pen., a fost admisă cererea acesteia în sensul că a fost obligat inculpatul să restituie acesteia suma totală de 1.596 RON (1.200 RON + 396 RON).

Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.188,99 RON reprezentând cheltuielile efectuate de Spitalul Clinic „Prof. Dr. N.O." lași pentru asistența medicală acordată victimei în perioada internărilor repetate pentru tratarea leziunilor corporale produse prin infracțiune.

Văzând și dispozițiile din art. 191 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1.500 RON.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentința pronunțată de instanța de fond a fost apelată de inculpatul S.I., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului promovat, inculpatul S.I. a susținut, prin apărătorul ales,că instanța de fond nu a manifestat rol activ și nu a stabilit cu ce parte a cuțitului ar fi aplicat inculpatul lovitura.

A mai precizat apărătorul ales că în ultima expertiză medico-legală întocmită de I.M.L. lași din 25 august 2011, care poartă și Avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale, aflată la dosar instanță fond, se concluzionează că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată D.G. au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, că aceste leziuni traumatice nu au fost de natură să-i pună viața în primejdie și pe cale de consecință a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este judecat inculpatul din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

A mai arătat apărătorul ales al inculpatului că la termenul de astăzi acesta a solicitat instanței să fie audiat, context în care a recunoscut incidentul consumat între el și partea vătămată, a relatat împrejurările săvârșirii faptei, așa încât se poate aprecia că se poate realiza reeducarea inculpatului și prin aplicarea unei pedepse mai reduse ca durată, urmare reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia.

S-a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea sentinței pronunțate, schimbarea încadrării juridice a situației de fapt în sensul prezentat mai sus și aplicarea unei pedepse mai reduse ca durată și cu suspendarea condiționată a executării.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei principale aplicate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a solicitat ca, raportat la concluziile ultimei expertize medico-legale efectuate în cauză, să fie redus atât cuantumul daunelor materiale acordate părții civile, cât și al celor morale. Prin decizia penală nr. 59 din 22 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul S.I.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță apreciind amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești a reținut corect vinovăția inculpatului S.I. făcând o justă încadrare în drept a faptei comise de acesta.

Probele administrate în cauză, relevă că în după amiaza zilei de 9 septembrie 2009, în jurul orelor 16:00, partea vătămată D.G. se deplasa pe str. S. din orașul P.l., județul lași, spre un magazin pentru a-și cumpăra țigări.

Traseul trecea prin fața locuinței inculpatului S.I. care se afla în stradă împreună cu fiul său U.I. și cu ginerele P.P.L.

Între inculpat și partea vătămată exista o stare de dușmănie generată de împrejurarea că în urmă cu aproximativ doi ani, în timp ce se aflau la muncă în Italia, inculpatul a bănuit partea vătămată că i-ar fi sustras un bagaj cu haine; de atunci cei doi nu-și mai vorbeau și își transmiteau mesaje de amenințare; în special inculpatul avea această inițiativă.

La data sus-menționată, inculpatul constatând că partea vătămată D.G. trece pe lângă poarta sa a afirmat către fiul și ginerele său: „când voi avea bani o să-mi cumpăr o mașină ca să dau cu ea într-un stâlp". Inculpatul a făcut această afirmație întrucât, cu puțin timp în urmă, partea vătămată suferise un accident de circulație, în timp ce își conducea autoturismul proprietate.

Partea vătămată a mai făcut câțiva pași, după care i-a cerut explicații inculpatului pentru afirmațiile făcute; în loc de răspuns inculpatul a înjurat partea vătămată și i-a aplicat lovituri cu pumnii peste față și cu piciorul în abdomen.

Inculpatul a încetat agresiunea ca urmare a intervenției ginerelui și a fiului său.

Partea vătămată s-a îndreptat spre socrii săi, S.G. și S.M., pentru a le relata ce i s-a întâmplat, timp în care inculpatul I-a urmărit și, pe la spate, i-a aplicat o lovitură puternică de cuțit în zona capului.

Că așa s-au petrecut lucrurile rezultă din declarațiile martorilor S.G., S.M., S.D., C.D., D.V., M.P. și P.P.L.

Din raportul de primă expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. lași și aflat la dosar urmărire penală rezultă că partea vătămată D.G. a fost victima unei agresiuni, fiind lovit de o persoană cu un cuțit la data de 9 septembrie 2009; a fost internat la Spitalul Clinic nr. 3 lași în perioada 9 septembrie 2009-22 septembrie 2009 și apoi reintemat în perioada 22 septembrie 2009-5 octombrie 2009 și a suferit două intervenții chirurgicale.

S-a concluzionat că partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral acut, deschis, obiectivat prin: plagă craniocerebrala, contuzie hemoragică, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral și hemipareză dreapta predominant senzitivă; s-a mai consemnat că prezintă lipsă de substanță osoasă și pareză cubitala senzitivă dreaptă; leziunile prezentate de partea vătămată au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (probabil cuțit) și pot data din 9 septembrie 2009.

În acest raport de expertiză medico-legală s-a mai consemnat că leziunile prezentate de victimă au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, din momentul producerii și că acestea îi conferă o infirmitate fizică și incapacitate adaptativă de 20%, cu deficiență de manipulație ușoară.

În cursul cercetării judecătorești, prima instanță a dispus sin oficiu completarea expertizei medico-legale efectuate în faza de urmărire penală.

Raportul de expertiză medico-legală din 25 august 2011 întocmit de I.M.L. Iași și care a fost avizat de Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale a menținut diagnosticul consemnat de primul raport, mențiunea că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire activă cu obiect înțepător-tăietor (posibil cuțit) și pot data din 9 septembrie 2009.

În ceea ce privește numărul de zile îngrijire medicală necesar pentru vindecarea leziunilor traumatice prezentate de numitul D.G. s-a consemnat 45-50 zile, precum și faptul că acestea nu au fost de natură să îi pună viața în primejdie.

La examenul efectuat de Comisie la data de 6 iunie 2011, partea vătămată a mai prezentat lipsă de substanță osoasă după craniectomie, zonă hipodensă sechelară parietal inferior stâng, frust deficit senzitivo motor mână dreaptă, ce necesită continuarea tratamentului de recuperare, controale neurologice periodice (examen clinic, traseu EEG).

S-a mai consemnat în ultimul raport de expertiză medico-legală că starea actuală a sus-numitului constituie infirmitate fizică permanentă și-i conferă o deficiență globală ușoară, neîncadrabilă în grad de invaliditate.

Față de concluziile celor două expertize medico-legale efectuată în cauză, apare ca nefondată critica susținută de apărătorul ales al inculpatului potrivit căreia nu s-ar fi stabilit cu ce parte a cuțitului a lovit inculpatul; ambele expertize au concluzionat că leziunile traumatice prezentate de numitul D.G. s-au putut produce prin lovire activă cu obiect înțepător-tăietor (posibil cuțit) și pot data din data de 9 septembrie 2009.

Mai mult, în declarația dată de inculpat la termenul din 22 martie 2012,în fața instanței de apel acesta a susținut că la data de 9 septembrie 2009 partea vătămată ar fi declanșat conflictul, aplicându-i lovituri cu picioarele, iar el a scos din buzunar un clește și l-a lovit în partea laterală a capului.

Inculpatul nu a recunoscut niciodată că ar fi avut asupra lui un cuțit cu care să aplice lovituri părții vătămate D.G., în ziua de 9 septembrie 2009.

Nici critica formulată de apărătorul ales al inculpatului vizând greșita încadrare juridică a situației de fapt în tentativă la infracțiunea de omor calificat, nu este întemeiată.

De fapt această solicitare a fost făcută și în fața instanței de fond, atunci când apărătorul ales a cerut recalificarea situației de fapt în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., susținând că pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată au fost necesare 45-50 zile îngrijire medicală.

Prima instanță a apreciat în mod corect că situația de fapt reținută în baza unui amplu material probator administrat în cauză în mod nemijlocit, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și a motivat amplu respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.

Diferența între infracțiunea de tentativă la omor calificat și vătămare corporală se face având în vedere următoarele criterii: împrejurările în care a fost comisă fapta, natura instrumentului cu care a fost lovită partea vătămată, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată aceasta și consecințele cauzate fiind mai puțin semnificative timpul de spitalizare sau numărul zilelor de concediu medical; în cauza de față este evident că aplicând o lovitură foarte puternică, într-o regiune vitală a corpului, zona craniană, cu un cuțit cauzând multiple leziuni foarte grave, ce au impus efectuarea a două intervenții chirurgicale, inculpatul nu a urmărit doar vătămarea corporală a părții vătămate, ci uciderea acesteia.

Împrejurarea că partea vătămată a fost operată de urgență și a fost salvată având nevoie de un timp de numai 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare nu este relevantă sub aspectul încadrării juridice a faptei care constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, așa cum dealtfel a reținut și instanța de fond.

Există tentativă la infracțiunea de omor și nu infracțiunea de vătămare corporală în cazul în care inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, chiar dacă leziunile produse de acesta nu au pus în primejdie viața persoanei vătămate, ca în cauza de față; inculpatul S.I. a aplicat părții vătămate o lovitură puternică de cuțit în zona capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral acut deschis obiectivat prin plagă cranio-cerebrală, contuzie hemoragică, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral și hemipareză dreapta predominant senzitivă, leziuni care au necesitat două intervenții chirurgicale și care, deși nu au pus în primejdie viața părții vătămate (potrivit concluziilor celei de-a doua expertize medico-legale) datorită intensității sale, a regiunii vitale în care a fost aplicată și a instrumentului folosit de inculpat, relevă intenția de a ucide.

Așa fiind, instanța de apel a constatat că și acest motiv de apel invocat de inculpat vizând greșita încadrare juridică a situației de fapt este neîntemeiat.

Apărătorul ales al inculpatului a mai susținut că acesta regretă mult incidentul pe care l-a avut cu partea vătămată, a consimțit să dea declarație în apel, nu are antecedente penale și s-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea lui, reducerea cuantumului pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a executării acesteia.

Solicitarea inculpatului este neîntemeiată; prin fapta comisă inculpatul a produs părții vătămate leziuni foarte grave, i-a cauza intense și prelungite suferințe, fiind nevoit să suporte două intervenții chirurgicale și o perioadă îndelungată de convalescență.

Deși a fost de acord să dea declarație în apel, inculpatul nu a recunoscut că ar fi aplicat acea lovitură părții vătămate cu un cuțit, cu toate că această împrejurare rezultă atât din declarațiile martorilor audiați,cât și din concluziile celor două expertize medico-legale.

Prima instanță a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate atât lipsa antecedentelor penale, cât și regretul manifestat de inculpat față de prezenta implicație judiciară și a apreciat în mod corect că pentru reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi fapte, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea dozate la nivelul minimului special.

Față de cuantumul pedepsei aplicate, executarea acesteia în regim de detenție este singura modalitate spre care inculpatul are vocație.

Așa fiind, solicitarea acestuia de a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Din analiza aceluiași material probator administrat în cauză rezultă că urmare a vătămării cauzate de inculpat, partea vătămată nu a mai putut să lucreze, în calitate de membru al unei formații muzicale locale în perioada septembrie 2009-august 2010, suferind astfel un prejudiciu total de 14.947 RON.

În stabilirea acestei sume, instanța de fond a avut în vedere declarațiile părții vătămate D.G., declarațiile martorului C.P. și concluziile ultimei expertize medico-legale efectuate victimei.

La această sumă a fost adăugată și suma de 1.560 RON reprezentând contravaloarea tratamentului de recuperare funcțională și a transportului efectuat la lași la ședințele de tratament recuperator,precum și la controalele medicale.

Față de cele expuse, instanța de apel a constatat că suma de 16.507 RON acordată părții civile cu titlu de daune materiale a fost corect calculată și nu se justifică reducerea acesteia.

Și daunele morale, în cuantum de 25.000 RON au fost corect apreciate; la stabilirea lor, instanța de fond a avut în vedere urmările în plan psihic ale faptei comise de inculpat, asupra părții vătămate, durerile fizice încercate pe parcursul spitalizării, a operațiilor suportate, precum și pe perioada convalescenței.

Aceste suferințe psihice și fizice au fost intense și de durată și au fost de natură a împiedica partea vătămată să mai ducă o viață de familie și socială normală și în acord cu aspirațiile și preocupările sale.

Toate aceste împrejurări îndreptățesc partea vătămată a primi un echivalent al daunelor morale care a fost corect cuantificat de instanța de fond la suma de 25.000 RON.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul R.I., solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse în scruis la dosar, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe latură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de „tentativă la omor calificat", prevăzută de art. 20 C. pen. coroborat cu art. 174 C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., iar pe latură civilă reducerea cuantumului daunelor materiale și morale;

În subsidiar, s-a solicitat reducerera cuantumului pedepsei aplicate, avându-se în vedere circums