ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 62 din 29 ianuarie 2010, Tribunalul Iași în baza art. 334 C. proc. pen., a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de

inculpat, prin apărător, din art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin.

(1) lit. a) și i) C. pen. în art. 181 alin. (1) C. pen.

În baza art. 20

raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. a

fost condamnat inculpatul P.M.C., cunoscut cu antecedente penale, pentru

săvârșirea infracțiunii de „tentativă la omor calificat” prevăzuta și pedepsita

de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C.

pen., în dauna părții vătămate I.M.D., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durata

de 4 ani.

A aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata

prevăzuta de art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 14 și

art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă I.M.D. și, în consecința, a obligat

inculpatul să plătească acesteia suma de 3000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 313 din

Legea nr. 95/2006 raportat la art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen.

raportat la art. 998 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă

Spitalul Clinic Prof Dr. N. Oblu Iași și Serviciul de Ambulanța al Județului

Iași și, în consecința, a obligat inculpatul să plătească următoarele sume de

bani:

- părții civile

Spitalul Clinic Prof Dr. N. Oblu Iași suma de 342,76 lei, cu titlu de daune

materiale ce reprezintă cheltuielile efectuate de partea civilă pentru

asistența medicală acordată părții vătămate

- părții civile

Serviciul de Ambulanța al Județului Iași suma de 172 lei cu titlu de cheltuieli

de transportul părții vătămate.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. a dispus confiscarea toporului folosit la săvârșirea infracțiunii,

depus la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Iași.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească statului, cu titlu de

cheltuieli judiciare, suma de 5000 lei.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că partea vătămată I.M.D.

locuiește în orașul Podu Iloaiei, fiind administratorul SC D.S. SRL Podu

Iloaiei.

În cadrul acestei societăți

funcționa și funcționează un punct de lucru

din orașul Podu Iloaiei,

având un chioșc cu program permanent, și o vulcanizare, situat în apropierea

intrării la depozitul aparținând SC V. SA Iași și stația de carburanți.

La chioșcul mai sus menționat se vinde și se

vindea produse alimentare și

băuturi alcoolice.

În

noaptea de 28/29 noiembrie 2004 la chioșcul mai sus menționat a vândut produse

părții vătămate I.M.D.

Printre consumatori a fost și martorul T.N.,

care a mers în acest

loc în jurul orelor 2.00. Martorul împreună cu

partea vătămată I.M.D.

au consumat bere, au

discutat și la un moment dat a venit și învinuitul

P.M.C., care, la fel a cumpărat și consumat bere

și a discutat cu cei

doi mai sus menționați. In jurul orelor 4.00-4.30,

la chioșcul în cauză a venit martorul O.D.

,

vânzător la acea dată la chioșc, care, după ce și-a făcut o cafea a mers

o

masă la anexa de lângă chioșc, unde, fuma și bea cafea.

Între învinuitul P.M.C.

și partea vătămată I.M.D. a început o discuție ce a degenerat în injurii,

moment în care I.D. i-a cerut învinuitului să părăsească incinta chioșcului.

Rămași în fața chioșcului,

martorul T.N. și

partea

vătămată I.M.D.

au continuat să discute și

la un moment dat, după aproximativ 15-20 de minute, martorul l-a văzut pe

învinuitul P.M.C. întorcându-se însă nu a dat importanță acestui fapt și nu i-a

comunicat părții vătămate.

Ajuns

în apropierea părții vătămate învinuitul cu un topor ce și-l procurase în

timpul cât plecase de la chioșc și pe care îl ținea ascuns la spate în timp ce

se apropia i-a aplicat o lovitură puternică peste capă, moment în care partea

vătămată se întorcea, întrucât simțea că cineva se aproprie.

În

urma loviturii aplicate, partea vătămată a căzut, imediat învinuitul P.M.C.

i-a mai aplicat o

lovitură peste piept, iar în momentul când acesta

intenționa să-i mai aplice o nouă lovitură, martorul T.N. s-a repezit,

a

prins coada toporului, împiedicând să mai lovească partea vătămată.

Martorul T.N. a smuls toporul din mâna învinuitului, care imediat a fugit. În

acel loc a venit și martorul O.D., care, a auzit strigătul de

durere a părții vătămate, și, în momentul în care

a ajuns în fața chioșcului l-a văzut

pe învinuitul P.M.C., fugind, iar

pe partea vătămată I.M.D. căzută în genunchi, iar din frunte îi curgea sânge,

iar martorul T.N. încercând să-l ajute.

Imediat

cei doi martori au dus partea vătămată, care își pierduse conștiința,

la

autoturismul martorului T.N., aflat în apropiere.

Partea vătămată a

fost transportată de urgență la spitalul din Podu Iloaie. după care la Spitalul de urgență „Prof. N. Oblu” din mun. Iași, unde a fost spitalizat în perioada 29

noiembrie 2004 - 02 decembrie 2004, cu diagnosticul: „TCC fractură liniară

fronto-orbitală stg. (agresiune) contuzie cerebrală minoră”.

Prin certificatul

medico - legal nr. 3309 din 3 decembrie 2004, s-a concluzionat că: „I.M.D.

prezintă echimoze, plăgi tăiate, hemoragie subconjuctivală, contuzie cerebrală

minoră, fractură liniară fronto-orbitală stângă. Leziunile s-au putut produce

prin lovire corp - despicător (posibil topor) și pot data din 29 noiembrie 2004.

Necesită 27-29 zile îngrijiri medicale pentru vindecare”

Ulterior, toporul cu

care învinuitul a intenționat să ucidă partea vătămată a fost ridicat de către

organele de poliție de la martorul O.D., întrucât martorul, după ajutarea la

transportul părții vătămate până la autoturism, a luat

toporul și l-a dus în chioșcul aparținând SC D.S. SRL Podu Iloaiei.

Situația de fapt,

astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu declarațiile și

sesizarea părții vătămate, proces-verbal de conducere în teren și planșe foto,

proces – verbal de ridicare corp delict și planșă foto, acte medico-legale,

declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat,

inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, încercând să acrediteze ideea

că a fost agresat cu pumnii și picioarele de către partea vătămată care i-a

cerut să părăsească barul.

Instanța de fond nu a

avut în vedere la pronunțarea soluției această situație descrisă de inculpat,

reținând că nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză.

Reține, de asemenea,

instanța de fond că încadrarea juridică a faptei este de tentativă la omor

prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. și nu se impune

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen., așa cum

solicită inculpatul.

Reține instanța de

fond că zonele afectate, numărul loviturilor și intensitatea lor, obiectul

folosit ca și relațiile de dușmănie existente între inculpat și victimă, precum

și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, el fugind de la locul faptei

sunt elemente ce conturează intenția inculpatului în săvârșirea faptei.

La individualizarea

pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72

C. pen.

Cu privire la latura

civilă a cauzei, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata

daunelor morale în cuantum de 3000 lei, respingând daunele materiale în sumă de

70.000 lei, reținând că acestea nu au fost dovedite, partea civilă neproducând

nici o probă în dovedirea acestor pretenții.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat apel inculpatul P.M.C. și partea civilă I.M.D.

În apelul său,

inculpatul susține schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.

181 C. pen., întrucât nu a avut intenția de a ucide. Solicită, de asemenea, a

se avea în vedere că are o situație materială precară și are în întreținere 3

copii minori.

Partea vătămată nu a

motivat apelul și nu s-a prezentat în fața instanței să-l susțină.

Prin decizia penală

nr. 99 din 3 iunie 2010, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.M.C. și a părții civile I.M.D.

împotriva sentinței penale nr. 62 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Iași, pe care o menține.

A fost obligat

inculpatul P.M.L. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat din

care suma de 200 lei cheltuieli judiciare către Baroul Iași reprezentând

onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale M.J.

A fost obligat partea

civilă I.M. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că încadrarea juridică dată faptei

corespunde situației de fapt reținute, pedeapsa aplicată inculpatului a fost

just individualizată și este proporțională cu fapta și persoana inculpatului,

iar latura civilă este legală și temeinică sub aspectul antrenării răspunderii

civile a inculpatului și limitele acestei răspunderi în cuantumul just stabilit

de instanța de fond.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.M.C., pe care nu l-a

motivat în scris și nici nu s-a prezentat în fața instanței de recurs pentru

a-l susține oral.

Apărătorul desemnat din

oficiu a invocat greșita încadrare juridică a faptei și netemeinicia pedepsei aplicate.

În susținerea

recursului inculpatului se invocă cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate,

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare

pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, realizând

o analiză coroborată a tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire

penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, situație de fapt ce a fost

corect încadrată juridic în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev.

de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Astfel, probele

administrate în cauză au relevat faptul că inculpatul în urma unui incident

verbal avut cu partea vătămată I.M.D. s-a înarmat cu un topor pe care la ascuns

sub haina cu care era îmbrăcat și îndreptându-se spre partea vătămată a lovit-o

cu toporul în partea stângă a capului, iar după ce aceasta a căzut în genunchi,

i-a mai aplicat o lovitură în piept. Inculpatul era pregătit să aplice o a

treia lovitură victimei, însă a fost oprit de martorul T.N.

Ca atare, obiectul

vulnerant folosit, apt să producă rezultatul letal, zona vitală vizată,

respectiv zona capului, și intensitatea loviturilor aplicate justifică și în

același timp impun încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tentativă la

omor calificat, forma vinovăției cu care inculpatul a comis fapta, fiind aceea

a intenției directe în sensul că inculpatul a urmărit producerea rezultatului

letal și chiar a acceptat posibilitatea producerii lui.

În acest context

trebuie să avem în vedere și comportamentul inculpatului după agresarea

victimei, el fugind de la locul faptei.

Modul în care a

acționat inculpatul, atitudinea acestuia atât înainte de comiterea faptei, el

înarmându-se cu un topor pentru a lovi victima, cât și după comiterea faptei,

constând în fuga de la locul faptei, ca și împrejurarea că a fost oprit de

către martorul T.N. de a aplica victimei o nouă lovitură cu toporul care putea

fi fatală, converg spre concluzia că intenția inculpatului a fost aceea de a

ucide victima și nu aceea de a-i produce o simplă vătămare corporală.

Ca atare, în raport

de toate aspectele invocate Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată

faptei este corectă și nu este susceptibilă de a fi schimbată fapt pentru care reține

că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct.

17 C. proc. pen.

Nici cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., nu este incident în cauză.

Instanța de fond a

realizat o corectă individualizare a pedepsei în raport de toate criteriile prev.

de art. 72 C. pen., pedeapsă aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului,

cât și a modalității de executare, fiind proporțională cu gradul de pericol social

concret al faptei comise ca și cu modalitatea de comitere a faptei, respectiv

agresivitatea deosebită de care a dat dovadă inculpatul el lovind victima cu

toporul , în public, fără a se teme de reacția celor din jur.

Faptul că inculpatul

a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului penal, încercând doar să

circumstanțieze modalitatea de comitere a faptei în sensul că a fost provocat de

victimă, a fost avut în vedere de instanța de fond, care a orientat pedeapsa

spre minimul special prevăzut de lege.

Modalitatea concretă

a comiterii faptei fac imposibilă reținerea unor circumstanțe atenuante care să

aibă drept efect reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege,

Înalta Curte apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este în măsură să

asigure scopul educativ și coercitiv al pedepsei reglementat de disp. art. 52 C.

pen.

Față de

considerentele arătate și având în vedere că nu există alte cazuri de casare,

care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei

recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. să respingă, ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.M.C. împotriva deciziei penale nr. 99 din 3 iunie 2010 a Curții de

Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat P.M. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 27 ianuarie 2011.