ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2615/2011

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 81 din 08 februarie 2011 a Tribunalului Iași, a fost condamnat inculpatul S.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen.

din art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 de ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; - lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare; - violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare; În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului S.V., pe durata și în condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 17 septembrie 2010 la zi. În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuțitul folosit la comiterea faptei. S-a respins acțiunea civila pornită și exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă B.M.

În baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, publicată în M.Of. nr. 803 din 25 septembrie 2006, coroborate și cu dispozițiile art. 14-15 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., raportat și la art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul S.V. să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță al județului lași, prin reprezentanții săi legali, suma de 628 lei, reprezentând cheltuielile de transport ale victimelor C.I. și B.M., iar părții civile Spitalului Clinic de Urgență „Sf. Ioan” Iași, suma de 538,66 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de spitalizarea părții vătămate B.M. și suma de 4.217,33 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de spitalizarea părții vătămate C.I.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: Inculpatul o cunoștea pe partea vătămată I.C. de mai bine de 20 de ani, întrucât cei doi au locuit în același cartier din municipiul Iași. În prezent, I.C. are o relație de concubinaj cu partea vătămată B.M. și de aproximativ 5 ani cei doi locuiesc într-o baracă metalică amplasată în municipiul Iași. Pe la începutul lunii august 2010, în zonă a început să-și facă apariția frecvent și inculpatul S.V. Întâlnindu-se întâmplător cu partea vătămată I.C. și aflând unde locuiește acesta, inculpatul s-a autoinvitat de mai multe ori la baraca părții vătămate cu intenția de a consuma împreună băuturi alcoolice. Cum inculpatul avea un limbaj vulgar și deranja pe vecinii părții vătămate, care nici nu este consumatoare de băuturi alcoolice, propunerea sa a fost refuzată de fiecare dată, cele două părți vătămate solicitându-i inculpatului să nu le mai deranjeze și să-și vadă de treaba lui.

Din datele de anchetă rezultă că, în urmă cu circa 4 zile de ziua critică, inculpatul a venit din nou în zona barăcii părților vătămate fiind înarmat cu un cuțit și amenințând-o pe B.M., de asemenea, adresându-i injurii. În dimineața zilei de 8 septembrie 2010, părțile vătămate dormeau în baraca lor, când la un moment dat, în jurul orelor 04 00 – 04 30 au auzit bătăi puternice în ușă. Crezând că este un nepot al său – care vindea produse agricole în Piața Alexandru cel Bun și obișnuia să mai vină la ei la ore atât de matinale – partea vătămată I.C. s-a dat jos din pat și a deschis ușa barăcii. A avut timp doar să sesizeze prezența în fața ușii a inculpatului S.V., care în clipele următoare l-a lovit cu un cuțit în abdomen.

Partea vătămată a reușit să se retragă un pas sau doi în interiorul barăcii și a căzut lângă patul din încăpere. Inculpatul a intrat după dânsul în baracă, momentul în care partea vătămată B.M. a început să țipe și a sărit la rândul său din pat, fiind însă și ea lovită cu același cuțit de către inculpat, în brațul stâng și în gamba dreaptă. Imediat după comiterea faptelor, inculpatul a ieșit din baracă și a părăsit zona, mergând la domiciliul său din blocul M–2, blocul „Fantoma” de la Piața Podul de Piatră. De aici avea să fie ridicat de către organele de poliție, pe care le-a întâmpinat înarmat cu bucăți de cărămidă și cu un cuțit. După plecarea inculpatului, partea vătămată B.M. s-a deplasat imediat la geamul balconului familiei L.C.

și L.I., situat la parterul blocului L 6 și a cerut ajutor. Cei doi martori menționați au sunat imediat la numărul de urgență 112 și au acordat primul ajutor celor două victime. Acestea au fost apoi internate la Spitalul Clinic de Urgențe Iași. Medicii legiști au constatat că partea vătămată I.C. a prezentat o plagă epigastrică penetrantă cu leziune de arteră epigastrică superioară și plagă de ligament gastro-colic, hemiperitoneu mediu. Leziunile descrise au fost de natură să-i pună viața în primejdie. La rândul său, partea vătămată B.M. a prezentat o plagă tăiată gamba dreaptă și plagă tăiată braț stâng cu secțiune parțială mușchi triceps și a necesitat miorafie și suturi. Leziunile au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și nu au fost de natură să pună în primejdie viața părții vătămate.

Audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, pe care le-a pus pe seama stării avansate de ebrietate în care se găsea în acel moment, fără a putea preciza însă vreun mobil sau scop al săvârșirii acestora. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul și-a menținut aceeași poziție procesuală, a recunoscut că a lovit partea vătămată I.C., nu și-a amintit dacă a lovit-o și pe concubina acestuia, susținând că era în stare avansată de ebrietate, iar în legătură cu obiectul vulnerant a susținut că a aplicat loviturile cu un briceag, nu cu cuțitul pe care l-au ridicat lucrătorii de poliție de la domiciliul său. Situația de fapt reținută mai sus este susținută de întreg materialul probator administrat în cauză în cele două faze procesuale.

Astfel, martorul L.C. confirmă că partea vătămată B.M., care sângera la un picior, i-a solicitat ajutorul în dimineața zilei de 08 septembrie 2010, a mers la baraca în care locuiau părțile vătămate, l-a văzut pe I.C. care sângera abundent în zona abdomenului, după care a anunțat Salvarea și Poliția. Aspecte asemănătoare rezultă și din declarația martorei L.I., aceasta precizând că inculpatul obișnuia să vină la locuința părților vătămate, însă acestea i-au interzis în ultima perioadă să-i mai viziteze, întrucât inculpatul devenise nervos și provoca scandal. În dimineața de 08 septembrie 2010, fiind anunțată de partea vătămată B.M., a mers la baraca acesteia unde l-a găsit pe I.C. în stare gravă, sângerând și a încercat să acorde primul ajutor.

Partea vătămată I.C. a fost reaudiată la data de 18 octombrie 2011 pentru precizări suplimentare privind locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, astfel că s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a bătut la ușa barăcii în care locuiau părțile vătămate, I.C. i-a deschis ușa, iar inculpatul a intrat înăuntru și l-a lovit cu cuțitul. Raportat acestor precizări, a fost schimbată încadrarea juridică a tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art.20 raportat la art.174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.37 lit. b) C. pen., întrucât agravanta prevăzută de art.175 lit. i) C. pen.

ia în considerare periculozitatea sporită a faptei care este dată de locul săvârșirii, un loc public în accepțiunea art. 152 C. pen., premise care nu se regăsesc în speța de față. Fapta este considerată că este comisă în public atunci când a fost săvârșită într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane. Nu pot fi încadrate în prevederile art. 175 lit. i) C. pen. acțiunile inculpatului desfășurate în baraca aparținând părților vătămate, loc care nu este accesibil publicului. În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul S.V. și criticată ca netemeinică.

Apelantul a formulat critici pe planul individualizării pedepsei, solicitând, în raport de condițiile concrete în care a comis faptele – pe fondul stării de ebrietate, prin folosirea unui briceag – precum și de circumstanțele personale – atitudinea procesuală caracterizată prin recunoașterea faptelor și regret și situația familială dificilă determinată de faptul că are în întreținere 7 copii – reducerea cuantumului pedepselor aplicate spre minimul special prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 65 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Iași, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.V., solicitând reducerea pedepselor aplicate, pe care le consideră prea aspre în raport cu faptele comise, cu atitudinea sa procesuală sinceră, situația familială dificilă, având în întreținere șapte copii minori.

Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: În sarcina inculpatului s-au reținut corect infracțiunile pentru care a fost condamnat, constând în aceea că în noaptea de 8 septembrie 2010, în jurul orelor 4 00 -4 30 , a pătruns în baraca folosită de părțile vătămate, fără consimțământul acestora, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit victimei I.C., în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie. De asemenea, în aceeași împrejurare, inculpatul a aplicat părții vătămate B.M. lovituri cu cuțitul în zona membrelor inferioare și superioare, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale.

Pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea celor trei infracțiuni au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările săvârșirii acestora, urmărire produse, datele care circumstanțiază persoana inculpatului. Astfel, acesta este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind prezentele infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., a fost liberat din penitenciar cu doar șase luni în urmă, dovedind astfel perseverență infracțională. Din examinarea fișei de cazier judiciar rezultă că inculpatul are o bogată activitate infracțională, fiind condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Inculpatul a recunoscut și regretat faptele comise, prezintă diagnosticul de „Tulburare de personalitate de tip instabil- impulsiv cu agravări onirofile”, conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică. Pedepsele aplicate inculpatului – prin cuantumul lor și modalitatea de executare – sunt în măsură să corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. și nu se impune reducerea acestora. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, iar în temeiul art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsă perioada executată, începând cu 17 septembrie 2010 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 65 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 17 septembrie 2010, la 29 iunie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2011.