ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3668/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 19 din 11 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A.I. și A.V.A., din infracțiunile prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) - 176 alin. (1) lit. a), c) C. pen., respectiv art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 183 C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpaților:

- omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) - 176 lit. a). c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 martie 2010.

- omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), la pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., două fapte, la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul dispozițiile art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 martie 2010.

- omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), 74 lit. a), c), 76 alin. (2) și art. 80 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. a), c) 76 lit. c) C. pen., două fapte, la câte o pedeapsă 2 de ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 martie 2010.

În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul A.I. furca și parul folosite la săvârșirea faptei, aflate în coletul nr. 5 și 6 la arhiva depozit a Tribunalului Iași.

În temeiul dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către părțile civile a obiectelor de îmbrăcăminte aparținând victimei, aflate în sacul nr. 1 la arhiva depozit a Tribunalului Iași, iar către numitul A.C.A., a securii aflată în coletele cu nr. 7 și 8.

În baza dispozițiilor art. 14 și 346 și art. 17 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998 și 999 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații A.I., A.V.A. și B.M. să plătească despăgubiri civile, după cum urmează:

- părții civile A.M. suma de 55000 RON, din care 5000 RON reprezintă daune materiale, iar 50000 RON daune morale;

- părții civile A.I., suma de 50000 RON cu titlu de daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 165 C. proc. pen. s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor aparținând inculpatului A.I., respectiv a unei case de locuit în suprafață de 32 mp și a terenului aferent, amplasată în com. Comarna, jud. Iași, până la concurența sumei de 105000 RON.

S-a dispus ca o copie a prezentei hotărâri să fie înaintată Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Serviciul de Carte funciară Iași.

În temeiul dispozițiilor art. 193 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească câte 500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, părții civile A.M.

În temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează: inculpatul B.M. suma de 3150 RON, din care 700 RON reprezintă onorariu avocat oficiu, iar inculpații A.I., A.V.A. suma de 2850 RON fiecare, din care, câte 400 RON reprezintă onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, întocmit în Dosarul nr. 483/P/2010, la data de 15 iunie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților B.M. și A.V.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 192 alin. (2) C. pen., două fapte, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a inculpatului A.l., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., art. 176 lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpaților faptul că, în noaptea de 24 din 25 martie 2010, l-au lovit în loc public cu o furcă și cu pari, în zone vitale ale corpului, pe parcursul unei perioade mari de timp, pe numitul A.l., provocându-i leziuni care au generat decesul; în aceleași împrejurări, inculpații B.M. și A.V.A. au pătruns fără drept în domiciliile părților vătămate A.C.A. și B.G., iar inculpatul A.l., doar în domiciliul părții vătămate A.C.A.

Acțiunea penală împotriva inculpaților a fost pusă în mișcare prin ordonanța procurorului din data de 25 martie 2010, iar prin încheierea de ședință nr. 46 din data de 26 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Iași s-a dispus arestarea preventivă a acestora pentru o durată de 29 zile, sens în care au fost emise mandatele nr. 46/U, 47/U, 48/U, din data de 26 martie 2010, măsura arestării preventive fiind prelungită, în cursul urmăririi penale și menținută pe parcursul judecății în baza dispozițiilor art. 300

1

și art. 300

2

C. proc. pen. rap. la art. 160

b

C. proc. pen.

În cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen., instanța Ie-a adus la cunoștință inculpaților faptele care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acestora, dreptul de a avea un apărător precum și dreptul de a nu face nicio declarație, iar aceștia au consimțit să dea declarație în cauză, depozițiile lor fiind consemnate în procese-verbale atașate la dosar.

Pe ansamblul urmăririi penale au fost întocmite: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, rapoarte de expertiză psihiatrică pentru inculpați - expertiză obligatorie în cazul infracțiunii de „omor deosebit de grav" și care a stabilit că faptele au fost comise cu discernământ -, raportul de necropsie din 20 mai 2010, au fost audiate părțile vătămate A.C.A. și B.G., martorii B.P., Z.C., Z.E., B.F. și inculpații B.M., A.I. și A.V.A.

Raportul medico-legal de necropsie a precizat că moartea victimei I.A. a fost violentă, s-a datorat șocului traumatico-hemoragic consecința unui politraumatism cu traumatism cranian (plagă epicraniană, infiltrare hemoragică epicranieană, hemoragie subarahnoidiană), traumatism abdominal (plagă hepatică superficială), multiple plăgi, echimoze, excoriații corporale, leziuni ce s-au putut produce prin loviri active cu corpuri contondente alungite și corp înțepător; între leziunile constatate și deces există o legătură directă, necondiționată de cauzalitate; în momentul decesului sângele victimei conținea 1,35 gr.

‰

alcool etilic; decesul datează din 24 martie 2010.

Probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești nu au adus elemente de noutate față de cele strânse în faza de urmărire penală, iar faptele, în materialitatea lor au fost parțial recunoscute de către inculpați.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații B.M., A.V.A. și A.I. locuiesc în satul C., com. C., jud. I., ca de altfel și victima A.I. între aceștia există o relație de dușmănie preexistentă, întrucât între A.V.A. și I.A. a avut loc, în ultima perioadă, o disputa fizică întreruptă de intervenția lui B.M.

În ziua de 24 martie 2010, A.I. zis "P.", împreună cu A.C.A. au mers în mun. Iași unde au vândut fier vechi. După aceea, cei doi au cumpărat băuturi alcoolice și pește și au revenit la domiciliul martorului A.C.A. unde au prăjit peștele pe grătar. Spre seară, cei doi împreună cu B.F. - concubina lui A.C.A. au intrat în casă, unde au continuat să consume băuturi alcoolice, iar I.A., ajungând în stare avansată de ebrietate, a hotărât să rămână peste noapte la A.C.A.

În data de 24 martie 2010, în jurul orei 19:30, inculpatul B.M. a mers acasă la A.V.A. unde au consumat vin și au hotărât să meargă să-l caute pe I.A. ca să-l bată. Au luat fiecare câte un par în mână și au plecat spre locuința părții vătămate A.C.A., unde știau că obișnuiește să-și petreacă timpul I.A. Convorbirea dintre cei doi a fost auzită și de către A.I., tatăl inculpatului A.V.A. care s-a înarmat și el cu o furcă, urmându-i pe cei doi tineri.

Când au ajuns la locuința lui A.C.A. zis "T.", B.M. și A.I. au rămas în urmă, iar A.V.A. a strigat la "T.". Acesta a ieșit afară din casă, iar inculpatul A.V.A. l-a întrebat dacă "P." este înăuntru. În aceste împrejurări, A.I. l-a lovit pe A.C.A. cu furca peste piciorul stâng, iar după ce acesta a căzut la pământ,  l-a lovit cu palma peste față, amenințându-l că îl omoară, reproșându-i totodată că îl adăpostește pe I.A.

Din casă a ieșit I.A. având o bărdiță în mână, îndreptându-se spre poartă. Când i-a văzut pe cei trei inculpați, I.A. a lovit cu piciorul în poartă, dar A.I. a oprit poarta cu furca. I.A. a fugit în casă fiind urmat de către cei trei inculpați, închizând totodată ușa de la casă pentru a-i împiedica pe aceștia să intre după el.

Inculpații au început să împingă în ușă, la un moment dat A.V.A. lovind în ușă cu parul, astfel încât aceasta s-a spart. În aceste condiții, I.A. a dat drumul la ușă și a fugit într-o cameră alăturată având bărdița în mână. Inculpații îi cereau lui I.A. să iasă afară, dar acesta refuza. În acest timp, în casă era și martora B.F., care asista la incident.

I.A. stătea după un colț al camerei și încerca să-i lovească pe inculpați cu bărdița, iar A.V.A. îl lovea cu parul peste mâini, în cele din urmă I.A. a scăpat bărdița din mână, fără a reuși să lovească pe cineva.

B.M. l-a apucat de haine pe A.l. și l-a scos în curte, în fața casei lui A.C.A. Aici, toți cei trei inculpați au început să-l lovească în diferite zone ale corpului pe I.A.: B.M. și A.V.A. cu parii, iar A.I. cu furca, aplicându-i totodată și lovituri cu picioarele peste cap și strigându-i "îmi mai dai foc?". Inculpații au lovit pe partea vătămată până când aceasta nu a mai mișcat, au tras-o de picioare în drum, în apropierea unei fântâni, unde au continuat să o lovească cu obiectele contondente pe care le aveau asupra lor, după care au mers acasă la A.I. Aici, A.V.A. împreună cu B.M. au consumat băuturi alcoolice, iar după puțin timp cei doi s-au dus la magazinul din sat de unde au cumpărat o sticlă cu 2 litri de bere.

La întoarcere, A.V.A. și B.M. au trecut pe lângă locuința lui A.C.A. și l-au auzit pe I.A. care spunea că se va răzbuna și profera amenințări la adresa inculpaților. Atunci A.V.A. l-a sunat pe tatăl său și i-a spus că I.A. îi amenință și l-a chemat pentru a-l bate din nou pe acesta.

A.I. a luat din nou furca și a mers la locuința lui A.C.A., unde s-a întâlnit cu A.V.A. și B.M. Aici toți trei au intrat din nou în casă și l-au găsit pe I.A. care se ascunsese în pat, sub plapumă. Fără a putea să se opună, I.A. a fost scos afară din casă de către B.M. și, în curte, a fost lovit din nou de către cei trei inculpați care aplicau loviturile unde nimereau: A.I. cu furca, A.V.A. cu parul pe care îl folosise prima dată, iar B.M. cu un par pe care îl luase din curtea lui A.C.A. În aceleași împrejurări, inculpatul A.I. a călcat-o și cu piciorul pe gât pe partea vătămată.

Inculpații s-au oprit, iar I.A. a început să se târască pentru a scăpa de ei. După ce s-a îndepărtat câțiva metri de aceștia, I.A. s-a ridicat de jos și a început să fugă. A fost ajuns însă din urmă de către A.V.A. și B.M. care, împreună cu A.I., au început din nou să-l lovească.

Inculpatul A.I. Ie-a spus celorlalți să se oprească, aceștia conformându-se. I.A. s-a ridicat și a fugit în curte la B.G., zis D. Aici partea vătămată a spart geamurile de la ușa de acces în locuință pentru a-l determina pe acesta să iasă afară din casă. A.V.A. și B.M. au intrat și ei în curtea acestuia pentru a-l urmări pe I.A., dar s-au oprit când au văzut că partea vătămată și soția acestuia ieșiseră afară. Când i-a văzut, I.A. Ie-a cerut să-l ajute și să nu-l scoată afară fiindcă va fi bătut de inculpați.

A.V.A. și B.M. au vrut sa meargă să-l lovească din nou, dar B.P. Ie-a spus să nu facă scandal la ea în curte.

Inculpații îi cereau lui B.G. să îl scoată afară din curte pe I.A., iar acesta din urma îl ruga pe B.G. să îl ajute și să îl lase să meargă prin grădină acasă. B.G. l-a ajutat pe I.A. să se ridice de jos și apoi să sară gardul în curte la Z.C. Acesta s-a trezit din cauza zgomotului și l-a luat pe I.A. și l-a scos în stradă. Aici A.V.A. a început să-l lovească cu parul și piciorul în abdomen pe I.A., iar A.I. îl lovea cu furca în zona spatelui și cu picioarele în cap. B.M. nu l-a mai lovit pe I.A.

Z.E. a intervenit și i-a oprit pe A.V.A. și A.I. să-l mai lovească pe I.A., apoi B.M., împreună cu Z.C. au ridicat partea vătămată de jos și au dus-o acasă unde au așezat-o pe pat.

Victima avea multiple leziuni, sângera în zona feței și la un picior, acuza dureri mari și i-a spus tatălui său că a fost bătut de către A.V.A., A.I. și B.M., și i-a cerut să-i dea apă. După aceea, A.I., tatăl victimei a mers la Z.E. să-i ceară niște lumânări pentru a ilumina încăperea, iar când a revenit acasă s-a culcat. A doua zi dimineață, a constatat că fiul său decedase și a anunțat organele de poliție.

Potrivit raportului de necropsie medico-legal din 20 mai 2010, moartea numitului I.A. a fost violentă; ea s-a datorat șocului traumatico-hemoragic consecința unui politraumatism cu traumatism cranian (plagă epicraniană, infiltrate hemoragice epicraniene, hemoragie subarahnoidiana), traumatism abdominal (plagă hepatică superficială), multiple plăgi, echimoze, excoriații corporale; leziunile s-au putut produce prin loviri active cu corp contondent alungit și corp înțepător (posibil furcă);

Între leziunile constatate la autopsie și deces există o legătură directă, necondiționată de cauzalitate; sângele victimei aparține grupului sanguin A II; în momentul decesului sângele sus-numitului conținea 1,35 g

‰

alcool etilic, ceea ce corespunde unei stări cu o oarecare necoordonare în mișcări; decesul poate data din 24 martie 2010.

Instanța de fond a reținut că această situație de fapt este susținută de întreg materialul probator administrat în cauză în cele două faze procesuale.

Astfel, martorul A.C.A. a confirmat că și-a petrecut ziua de 24 martie 2010 în compania victimei, aceasta fiind la domiciliul său în momentul în care A.I., care avea o furcă în mână și A.V.A. și B.M. care aveau câte un par, au strigat la poarta sa, întrebându-l unde este I.A. Când A.C.A. a ajuns la poartă a fost lovit cu furca și palma de către A.I. care l-a amenințat că îl omoară. Cei trei inculpați au intrat în casă de unde l-au scos afară în curte pe I.A. și au început să-l lovească.

Aspecte asemănătoare rezultă și din declarația martorei B.F., aceasta precizând că cei trei inculpați l-au lovit pe I.A., deși concubinul său a încercat să intervină, fiind și el lovit de A.I., care i-a cerut să nu se bage.

B.G. și B.P. au declarat că în noaptea de 24 martie 2010 au fost treziți de zgomotul produs de un geam spart. Martorii au ieșit afară și l-au găsit pe I.A. care prezenta mai multe leziuni și care era murdar de sânge. Acesta îi ruga să-l ajute deoarece a fost bătut de A.I., A.V.A. și B.M., aceștia din urmă intrând în curtea martorilor și intenționând să-l lovească din nou pe I.A. Au fost opriți de B.P. care Ie-a cerut să iasă din curtea sa. B.G. i-a spus lui I.A. să sară gardul prin gradina lui Z.C. pentru a nu fi lovit din nou. După ce a ieșit din curtea lui Z.C., I.A. a fost lovit din nou de către cei trei inculpați.

Z.C. și Z.E. au declarat că în data de 24 martie 2010, în jurul miezului nopții au auzit zgomot afară. Când martorii au ieșit din casă l-au văzut în curtea lor pe I.A., plin de sânge pe față, pe picioare, mâini și haine. Z.C. l-a ridicat pe I.A. și a vrut să-l ducă acasă dar acesta îl ruga să nu-l scoată în drum că va fi omorât. Martorul i-a spus că nu i se va întâmpla nimic cât este și el prezent. Cei doi martori au văzut că inculpatul A.I. avea în mână o furcă, inculpatul A.V.A. avea un par, iar B.M. nu avea nimic în mâini.

Când Z.C. l-a scos în stradă pe I.A., inculpatul A.I. a vrut să-l lovească cu furca dar a fost oprit de Z.E. A.V.A. l-a lovit o singură dată pe I.A. în zona spatelui, acesta din urma strigând să nu-l omoare. Z.C. l-a rugat pe B.M. să-l ajute pentru a-l duce pe I.A. acasă, ceea ce s-a și întâmplat.

Declarațiile succesive ale inculpaților pe parcursul urmăririi penale, dar și cele din cursul cercetării judecătorești au fost apreciate ca fiind contradictorii, ei prezentând diferite variante, pornind de la împrejurările care au generat conflictul, până la recunoașterea, nuanțată, a gradului de participare al fiecăruia în activitatea infracțională.

Astfel, inculpatul A.V.A., în declarația olografă de la dosar urmărire penală a susținut că a fost sunat de B.M., care i-a solicitat ajutorul, întrucât I.A. l-a amenințat cu bătaia. Inculpatul a luat un par din vie și, împreună cu B.M., a mers la locuința numitului A.C.A., unde se afla victima I.A. La scurt timp a venit și inculpatul A.I. cu o furcă în mână, cu care a început să lovească în poartă. În acest timp, victima a venit spre poartă având o bărdiță în mână, cu care intenționa să-i lovească pe agresori, după care a fugit în casă, iar inculpații au pătruns toți trei după el.

Cu parul pe care-l avea asupra sa, inculpatul A.V.A. l-a lovit pe I.A. peste mână, l-a dezarmat, după care, împreună cu B.M. au scos victima în fața casei, unde au continuat să o lovească cu parii peste picioare, în timp ce inculpatul A.I. o lovea cu picioarele peste spate, coaste și picioare.

A susținut inculpatul că ulterior, în jurul orelor 24:30, în timp ce era acasă cu tatăl său și cu B.M., a auzit câinii lătrând și, când au ieșit afară l-a văzut pe I.A. la poartă, care continua să amenințe pe cei din familia A., context în care inculpații au ieșit având în mână țăruși, cu care au lovit victima căzută la pământ.

Aceasta a reușit să se ridice, după care a intrat în curtea părții vătămate B.G., cerând ajutor acestuia, s-a izbit cu capul de ușa de la intrare și, întrucât B.P. a ieșit din casă și i-a cerut să părăsească curtea, victima a intrat în curtea vecinului Z.C., care l-a scos afară în drum. Aici inculpații au început din nou să-l lovească cu parii pe unde nimereau, inculpatul A.V.A. susținând că personal l-a oprit pe tatăl său să-l mai lovească pe I.A.

Z.C., împreună cu B.M. au dus victima acasă.

În declarația dată în calitate de învinuit, A.V.A. a făcut precizări suplimentare cu privire la etapele derulării conflictului, precizând că după primul episod al agresiunii, care a avut loc la locuința părții vătămate A.C.A., inculpații au plecat acasă la familia A., unde au consumat băuturi alcoolice. La un moment dat, inculpații B.M. și A.V.A. au plecat la un bar pentru a cumpăra băuturi alcoolice, iar în timp ce se întorceau, trecând prin fața curții lui A.C.A., au auzit victima care amenința că îl va omorî când îl va prinde pe A.I., context în care fiul său l-a sunat pe telefonul mobil, cerându-i să vină din nou să-l bată pe I.A.

Inculpatul A.I. a revenit, având furca asupra sa, iar toți trei au început să-l lovească pe unde apucau, inculpatul A.I. călcând victima cu piciorul pe gât și aplicându-i două lovituri cu furca peste picioare.

După ce victima s-a refugiat în curtea locuinței părții vătămate Z.C., în curte au pătruns și inculpații A.V.A. și B.M., însă au ieșit după ce partea vătămată a scos victima în stradă, unde au continuat să o lovească cu picioarele și cu parii, respectiv cu furca.

Cu ocazia declarației date în cursul cercetării judecătorești, inculpatul A.V.A. a încercat să minimalizeze implicarea sa și a tatălui său în agresiune, susținând că după ce victima a fost scoasă în drum de martorul Z.C. nu au mai fost exercitate acte de violență asupra acesteia, precizând însă că între familia sa și familia victimei era stare conflictuală preexistentă, generată de suspiciuni pe care le aveau cei din familia A. privind sustragerea unor animale și a unor produse agricole de către cei din familia I.A.

În același sens, inculpatul a susținut că, la data de 27 februarie 2010, în timp ce se întorcea acasă de la pădure, împreună cu sora sa, trecând prin fața curții lui A.C., I.A. a sărit gardul și, cu un cuțit l-a amenințat cerându-i să-i dea banii.

Inculpatul B.M., în prima declarație din data de 25 martie 2010, a confirmat varianta prezentată de inculpatul A.V.A. privind începutul conflictului, precizând că victima, care a ieșit înaintea sa cu o bărdiță în mână, i-a reproșat că a intervenit înainte cu câteva zile într-un conflict avut cu A.V.A.

Derularea primului episod din locuința părții vătămate A.C.A. coincide în declarația inculpatului B. cu cea relatată de inculpatul A.V.A. Astfel, inculpatul B. recunoaște că a lovit victima cu un par peste picioare într-un prim episod, însă susține că ulterior nu a mai intrat în casă după I.A., acesta fiind scos afară de A.V.A. și A.I.

După ce victima a fost scoasă în curte, toți trei l-au lovit cu parii și cu furca peste corp, inculpatul B.M. susținând că i-a tras doar lovituri peste picioare.

Divergențe între declarații sunt și cu privire la momentul în care victima a fost scoasă în drum de către martorul Z.C., inculpatul B.M. susținând că doar inculpatul A.V.A. i-a mai aplicat două lovituri cu parul victimei, după care inculpatul B., împreună cu martorul Z., au târât victima, care nu mai putea să meargă, la domiciliul acesteia.

În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul B.M. a menționat că, la data de 24 martie 2010, în jurul orelor 19:00 a fost sunat la telefonul mobil de către A.V.A. care l-a chemat la el acasă, iar când a ajuns i-a cerut să meargă împreună la locuința lui A.C.A. unde se afla I.A., pentru a-l bate.

Ajunși la locuința lui A.C.A., inculpatul B. susține că el a rămas la poartă, în timp ce ceilalți coinculpați au intrat în casă după victimă. Fiind invitat în curte de partea vătămată A.C.A., inculpatul B. a intrat în curte, dar a rămas în fața casei. După ce victima a fost scoasă din casă, inculpatul susține că a luat un par din curtea părții vătămate și i-a aplicat acesteia două lovituri peste picioare.

Pe parcursul derulării incidentului, în celelalte etape, inculpatul B.M. a declarat că nu a mai participat la agresarea victimei, aceasta fiind lovită de către ceilalți coinculpați.

Inculpatul A.I., în declarația olografă din data de 25 martie 2010 a conturat inițial natura relațiilor dintre familia sa și cea a victimei, precizând atitudinea violentă a victimei, care obișnuia să umble prin comună având un cuțit asupra sa, cu care îl amenința pe el și pe cei din familia sa că-i omoară.

Relativ la evenimentele din data de 24 martie 2010, a declarat că fiul său a fost sunat de inculpatul B.M. care i-a spus că fusese fugărit de I.A. și i-a cerut să se întâlnească. Ulterior, fiul său l-a sunat și pe el, solicitându-i ajutorul, astfel că, după ce a luat o furcă de acasă, împreună cu ceilalți coinculpați, l-au fugărit pe I.A. până la locuința părții vătămate A.C.A.

Aici au lovit toți inculpații au lovit victima cu parii și cu furca, peste picioare. După ce s-au întors acasă, în jurul orelor 24:30, în timp ce inculpatul se pregătea de culcare, a auzit câinii lătrând, iar când a ieșit l-a văzut pe I.A. la poartă, având o bărdiță în mână, strigând la inculpații B.M. și A.V.A. să iasă afară.

În aceste împrejurări, toți cei trei inculpați au luat câte un par și au început să-l fugărească pe I.A. până la locuința părții vătămate A.C.A., unde a avut loc un al doilea episod al agresiunii, au pătruns toți trei în locuința părții vătămate, au scos victima afară, iar inculpații B.M. și A.V.A. au început să o lovească cu parii de la brâu în jos, victima fiind căzută la pământ.

După ce victima a fost scoasă afară din curtea lui Z.C., inculpatul A.I. susține că nu a mai fost lovită de nici un inculpat.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a prezentat o altă variantă a derulării incidentului, pornind de la faptul că inculpatul B. a intrat în fugă în curtea sa, fiind fugărit de către victimă, împrejurare în care inculpatul A.I., care avea o furcă cu care strângea gunoiul, a înțepat victima cu furca în picior, după care i-a tras două lovituri tot în zona picioarelor.

Pentru probarea acestui episod, inculpatul a precizat că în curte la el se afla și numitul P.I., un cioban care venise să discute afaceri, și care a perceput momentul în care victima a pătruns în curtea inculpatului.

Despre celelalte momente ale conflictului, inculpatul A.I. a susținut că victima nu a mai fost lovită de inculpați, încercând să inducă ideea că leziunile grave au fost provocate în momentul în care aceasta s-a lovit cu capul de ușa locuinței părții vătămate B.G., întrucât inculpații au lovit-o doar de la mijloc în jos, în zona picioarelor.

Analizând declarațiile inculpaților în contextul întregului material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că parte din aceste variante nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză și sunt pro causa, fiind infirmate chiar de declarațiile anterioare ale inculpaților, astfel că Ie-a înlăturat cu motivarea că nu sunt expresia adevărului. Pentru a proceda în acest sens, prima instanță a reținut că este de principiu că declarațiile inculpatului sunt divizibile, organul judiciar putând înlătura din acestea părțile care nu se coroborează cu toate celelalte probe existente la dosar. Totodată, posibilitatea retractării totale sau parțiale a declarațiilor există pentru toate fazele procesului penal, instanța având obligația de a aprecia valoarea retractării, Printr-o analiză a temeiniciei motivelor care au stat la baza acesteia, putând reține ca adevărată acea declarație care se coroborează cu ansamblul probator, deoarece nu există o prioritate a declarațiilor și este aplicabilă regula generală privind aprecierea probelor.

Așa fiind, depozițiile inculpaților au fost primite parțial, în condițiile în care martorii oculari B.G., B.P., Z.C. și Z.E. au relatat cu detalii modul de implicare al inculpaților în activitatea infracțională, precum și participarea efectivă a acestora.

Apărarea inculpaților A.V.A. și A.I. a încercat să contureze o atitudine culpabilă a victimei I.A., care în repetate rânduri s-a manifestat agresiv față de membrii familiei A., sens în care a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii P.I., C.V., A.C. și G.C., precum și relații de la Postul de Poliție Comarna, privind sesizările făcute la adresa numitului I.A.

Procedând la audierea nemijlocită a acestor martori, prima instanță a constatat că depozițiile lor nu schimbă esențial situația de fapt reținută de către instanță, iar situația conflictuală preexistentă între membrii familiei A. și victima I.A., astfel cum a fost relevată de martori și de relațiile sosite de la postul de poliție, nu are relevanță sub aspectul exonerării inculpaților de răspundere penală pentru faptele comise, ci doar fixează contextul în care s-au desfășurat evenimentele.

Martorul P.l. a susținut că era în curtea inculpatului A.I., în jurul orelor 18:30, când a văzut doi tineri venind în fugă și intrând în curtea lui A.I., primul, pe care l-a identificat ca fiind B.M., fiind fugărit de cel de-al doilea care avea o bărdiță în mână.

În aceste împrejurări, inculpatul A.I. care avea o furcă în mână l-a lovit pe cel de-al doilea tânăr de două ori peste picioare, după care toți trei inculpații au plecat după acel tânăr care avea bărdița în mână.

A mai susținut martorul că inculpații s-au întors în jurul orelor 21:20 - 22:00 și, fiind târziu, inculpatul A.I., cu care venise să discute afaceri, i-a cerut să vină a doua zi dimineață.

Depoziția acestui martor este contrazisă de declarația inculpatului B.M., care a recunoscut inițial că a fost oprit de victima I.A. și amenințat cu o bărdiță, dar care a susținut că a mers singur la locuința familiei A. pentru a-i povesti prietenului său cele întâmplate; de declarația inițială a inculpatului A.V.A. care a susținut că a fost sunat de inculpatul B.M. care l-a chemat să vină să-l bată pe I.A., sens în care a luat un par de acasă și s-a întâlnit cu inculpatul B. în fața casei părții vătămate A.C., aceeași variantă susținând-o și inculpatul A.I. în declarația olografă din data de 25 martie 2010.

Relevante sunt și declarațiile martorei B.F. și ale părții vătămate A.C.A., care și-au petrecut ziua de 24 martie 2010 în prezența victimei și care au relatat că s-au întors din oraș în jurul orelor 20:00, după care au stat împreună, mâncând și consumând băuturi alcoolice, până când au venit inculpații la poartă.

Ceilalți martori propuși în apărare sunt sora inculpatului A.V.A., care a relatat aspecte care vizează momente anterioare sau posterioare incidentului, nefurnizând elemente menite a elucida împrejurările în care s-au desfășurat faptele, fiind primită de către instanță cu rezerva cuvenită sub aspectul sincerității, dată fiind relația firească de rudenie; un consătean, martorul C.V., care a susținut că personal a asistat de mai multe ori când inculpatul A.V.A. era fugărit de către I.A., persoană pe care a caracterizat-o ca fiind recalcitrantă, consumatoare de băuturi alcoolice, care a mai fost condamnată la pedepse privative de libertate; un martor în circumstanțiere, G.C., care i-a caracterizat pe cei doi membri ai familiei A. ca fiind persoane liniștite, cu o bună conduită în familie și societate, în același sens fiind depuse și acte în circumstanțiere, respectiv caracterizări de la comunitatea locală și din partea parohului din comună.

Înscrisurile depuse de Postul de Poliție Comarna confirmă că, la data de 24 martie 2010, a fost depusă o plângere de către A.V.A. prin care reclama săvârșirea infracțiunii de amenințare de către numitul I.A., precum și faptul că au fost efectuate cercetări împotriva numitului I.A., în plângerea formulată de A.I. pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 C. pen., cu soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Coroborând toate elementele probatorii analizate mai sus, prima instanță a constatat că vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită, loviturile repetate cu furca și cu parii aplicate de aceștia, pe o perioadă îndelungată, producând victimei I.A. un politraumatism cu traumatism cranian (plagă epicraniană, infiltrate hemoragice epicraniene, hemoragie subarahnoidiana), traumatism abdominal (plagă hepatică superficială), multiple plăgi, echimoze, excoriații corporale, urmate de un șoc traumatico-hemoragic, consecința fiind aceea a morții violente a victimei.

În lumina celor expuse mai sus, s-a constatat că, în latură subiectivă, inculpații A.I., A.V.A. și B.M. au acționat cu intenție directă, în accepțiunea legală a noțiunii definite prin art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. Astfel, raportat la firul acțiunilor întreprinse de către inculpați în noaptea de 24 martie 2010, se poate desprinde concluzia că aceștia au urmărit să suprime viața victimei I.A., sens în care și-au conjugat eforturile, au aplicat pe o perioadă îndelungată de timp lovituri cu pari și cu o furcă, vizând zone vitale ale corpului, cu mare intensitate și i-au cauzat traumatisme incompatibile cu supraviețuirea.

În apărare s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, infracțiune praeterintenționată prevăzută de art. 183 C. pen., apreciindu-se însă că circumstanțele speței împiedică posibilitatea reținerii acestei forme de vinovăție. Astfel, inculpații s-au înarmat cu corpurile contondente pe care le-au și folosit în împrejurările arătate, situație în care nu se poate reține că urmarea vătămătoare mai gravă (moartea victimei) s-a produs în mod culpabil.

Nici teza provocării nu a fost primită, motivat de faptul că inculpații au fost inițiatorii agresiunii, iar timpul scurs de la incidentul anterior dintre victimă și inculpatul A.V.A. înlătură în mod obiectiv posibilitatea ca autorul să se fi aflat sub stăpânirea unei tulburări puternice, la o zi după alegată provocare.

În drept, faptele inculpaților A.I., A.V.A. și B.M., care, la începutul nopții de 24 martie 2010, în public, au lovit în mod repetat victima, pe parcursul unei perioade mari de timp, cu pari și cu o furcă, provocând astfel mai multe leziuni în zonele vitale ale corpului, dintre care cele de la nivelul craniului și a toracelui au condus la decesul victimei, datorită șocului traumatico-hemoragic, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 lit. a) și lit. c) (pentru inc. A.I.) C. pen.

Natura, multitudinea și localizarea plăgilor constatate pe corpul victimei evidențiază faptul că prin modalitatea de acțiune inculpații au produs victimei suferințe fizice mari, prelungite în timp și care prin brutalitatea lor au depășit cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere. Așa cum s-a reținut din raportul de necropsie, decesul victimei s-a datorat politraumatismului cu traumatisme cranian, toracic și abdominal, consecință a multiplelor lovituri aplicate cu corpuri contondente, în condițiile în care victima i-a rugat pe inculpați să nu o mai lovească, împrejurări ce relevă ferocitatea de care au dat dovadă inculpații în comiterea faptei, trezind un sentiment de oroare în rândul persoanelor care au luat cunoștință de faptă.

În ceea ce-l privește pe inc. A.I., reținerea agravantei prev. de art. 176 lit. c) C. pen., respectiv omorul săvârșit de o persoană care a mai săvârșit un omor, a fost atrasă de un antecedent al făptuitorului care demonstrează persistența sa în ceea ce privește săvârșirea faptei și îl caracterizează ca deosebit de periculos.

Reținerea agravantei se justifică și în condițiile în care anterior inculpatul a fost condamnat pentru o tentativă de omor, întrucât legiuitorul, caracterizând antecedența făptuitorului, se referă la săvârșirea anterioară a altui omor, deci a unei infracțiuni de omor.

Totodată, fapta inculpaților A.V.A. și B.M. care, în seara de 24 martie 2010, au pătruns fără drept în domiciliile părților vătămate A.C.A. și B.G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (două fapte), iar fapta inculpatului A.I. care, în noaptea de 24 martie 2010, a pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate A.C.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Inculpații au săvârșit infracțiunile în condiții de concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., mai înainte de a fi condamnați definitive pentru vreuna dintre ele.

Circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen. a fost reținută față de toți inculpații pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, cooperarea celor trei inculpați la săvârșirea faptei mărind forța de acțiune, a dat acestora mai multă îndrăzneală, Ie-a creat condiții de natură a realiza scopul propus.

În baza textelor de lege mai sus arătate, inculpații au fost condamnați, iar la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și disp. art. 52 C. pen. relative la scopul pedepsei, cu referire la dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, împrejurările care au generat conflictul, de urmările grave și ireversibile produse, precum și de gradul de pericol social concret al faptelor.

În principal, prima instanță a ținut cont de circumstanțele reale și personale, contextul conflictual, vârsta părților implicate, urmările ireversibile produse, antecedența penală în cazul inculpatului A.I., dar care nu atrage starea de recidivă, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală oscilantă în cazul inculpaților A.V.A. și B.M., gradul de participare al fiecărui inculpat în comiterea faptelor, atitudinea adoptată după comiterea faptei.

Față de inculpatul B.M., a cărui contribuție la comiterea faptei de omor a fost mai redusă, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor Z.C. și Z.E., el neparticipând la a treia etapă a agresiunii asupra victimei, respectiv cea care a avut loc în fața curții martorilor sus-menționați, având în vedere și atitudinea manifestată de inculpat ulterior săvârșirii faptei, de conducere a victimei la domiciliul ei, prima instanță a apreciat ca justificată acordarea cuvenitei semnificații juridice acestor circumstanțe, în sensul reținerii dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 80 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de norma de incriminare.

Aceleași circumstanțe se impun și în cazul infracțiunilor de violare de domiciliu, pedepsele aplicate pentru aceste două infracțiuni fiind și ele coborâte sub limita specială minimă.

Cu privire la latura civilă, s-a constatat că, în cauză, sunt întrunite toate elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale în condițiile art. 998 C. civ., coroborat cu art. 14 și art. 346 C. proc. pen.

Având în vedere manifestarea expresă de voință a inculpaților, care au achiesat la pretențiile civile invocate de către părțile civile, instanța a obligat pe inculpați, în solidar, să plătească despăgubirile civile către părțile civile, în cuantumul solicitat.

B. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în temeiul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpatul A.I., A.V.A. și B.M. invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.

În motivarea apelului promovat, inculpatul A.I. a susținut că fapta pentru a cărei săvârșire a fost trimis în judecată întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., sens în care a solicitat a fi schimbată încadrarea juridică.

A mai precizat inculpatul apelant că el a urmărit doar să-i aplice o corecție victimei, așa explicându-se și faptul că i-a aplicat lovituri peste picioare, iar după receptarea lor, victima a continuat să se deplaseze.

Apărătorul inculpatului A.I. a mai subliniat faptul că între părți există o stare conflictuală mai veche, victima îi amenințase pe inculpat în repetate rânduri, acesta a sesizat organele de poliție locale, dar nu au luat nicio măsură. Așa fiind, a solicitat a se reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. „b" C. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și respingerea pretențiilor civile solicitate în cauză.

Motivându-și apelul, inculpatul A.V.A. a susținut că nu a dorit moartea victimei și nu a acționat cu acest scop, ci doar aplicarea unor lovituri peste picioare. A solicitat reaprecierea materialului probator administrat în cauză și schimbarea încadrării juridice a situației de fapt din infracțiunea de omor deosebit de grav în lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

S-a solicitat înlăturarea depoziției martorului A.I. întrucât acesta era beat în momentul în care a fost audiat; apărătorul inculpatului a mai precizat că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa forma agravantă a omorului, prev. de art. 176 lit. „a" C. pen., respectiv săvârșirea omorului prin cruzimi, în condițiile în care el i-a aplicat victimei câteva lovituri peste picioare.

A mai subliniat inculpatul apelant că ori de câte ori se întâlnea cu victima aceasta îl amenința, așa încât a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. „b" C. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și înlăturarea despăgubirilor la plata cărora a fost obligat în favoarea părților civile.

În motivarea apelului promovat, inculpatul B.M. a susținut că nu a avut intenția de a ucide victima și că a acționat în stare de legitimă apărare. A solicitat admiterea apelului promovat și, pe fond, admiterea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. „a" raportat la art. 10 lit. „e" C. proc. pen., cu referire la art., 44 C. pen.

A mai precizat inculpatul apelant că fapta la a cărei săvârșire a participat întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, sens în care a solicitat a se dispune schimbarea de încadrare juridică.

S-a mai arătat că fapta nu a fost comisă prin cruzimi și pe cale de consecință nu se justifică reținerea dispozițiilor art. 176 lit. „a" C. pen.

Inculpatul a mai precizat că din declarația martorului P.M. rezultă că victima l-a provocat iar el a reacționat în stare de legitimă apărare.

A solicitat reaprecierea materialului probator administrat și, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate și respingerea pretențiilor civile formulate în cauză.

Prin Decizia penală nr. 117 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A.I., A.V.A. și B.M. împotriva Sentinței penale nr. 19 din 11 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, în Dosarul nr. 5261/99/2010, menținându-se starea de arest a acestora, apreciindu-se toate criticile ca fiind nefondate.

C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații A.I. și A.V.A., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență criticile din apel legate de omisiunea reținerii circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., greșita individualizare a pedepselor care sunt exagerate în raport de activitatea infracțională a inculpaților și împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, precum și față de rezolvarea dată laturii civile.

Examinând recursurile inculpaților prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Solicitarea constantă a inculpaților, de a fi reținută în favoarea lor circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., formulată în toate gradele de jurisdicție, este neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții cerute de lege pentru reținerea provocării drept circumstanță atenuantă, respectiv: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei, iar provocarea să se fi produs prin violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. în speță, împrejurarea că între victima și familia inculpaților A. exista o stare de dușmănie mai veche, care s-a amplificat în timp inclusiv datorită ineficienței activității organelor de poliție, nu prezenta un element de noutate de natură a genera acțiunea extrem de violentă împotriva victimei, iar de pe altă parte, între ultimul incident dintre victimă și inculpatul A.V.A. trecuse o zi, ceea ce înlătură în mod obiectiv posibilitatea ca autorii să se fi aflat sub stăpânirea unei tulburări puternice care să facă aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Sub un alt aspect, al circumstanțelor personale invocate de inculpatul A.I. - constând în împrejurarea că are 5 copii în întreținere - Înalta Curte constată că, în ansamblul criteriilor indicate de art. 72 C. pen., persoana inculpatului reprezintă doar un reper care nu poate prevala față de criteriul gradului de pericol social concret ridicat pe care îl prezintă fapta acestuia, astfel că nu se justifică reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că solicitarea de reducere a pedepselor aplicate de instanța de fond și menținute în apel, este nejustificată, față de împrejurările și modalitatea în care au fost comise faptele, de gravitatea deosebită a acestora, de periculozitatea de care au dat dovadă inculpații, criterii în raport de care instanța de fond a dozat corespunzător atât cuantumul cât și modalitatea de executare a pedepselor aplicate, inculpații neprezentând garanțiile unei conduite care să permite instanței să dea dovadă de clemență. Totodată, inculpatul A.I. a avut anterior săvârșirii faptei o conduită antisocială, fiind condamnat pentru infracțiuni săvârșite cu violență - art. 20 rap. la art. 174, art, 193, art. 180 C. pen. - care deși nu atrag starea de recidivă, pun în evidență periculozitatea sporită a acestuia și necesitatea de a se aplica o pedeapsă care să asigure atât reeducarea, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Ca atare, apreciind că prin cuantumul și modalitatea de executare, pedepsele aplicate inculpaților sunt apte să asigure reeducarea acestora, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii, Înalta Curte va respinge recursurile sub acest aspect.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpați, ca nefondate, constatând că aceștia au săvârșit cu vinovăție faptele pentru care au fost condamnați iar pedepsele aplicate sunt bine dozate și nu se justifică reducerea acestora.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. pr