ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1528/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1528/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

penale de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 218 din 12 noiembrie

2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea

inculpatului V.I., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la

pedeapsa de: 5 ani închisoare.

În baza art. 174 C.

pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

a) și art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat,

pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa de: 24 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 211

alin. (1) teza I, alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea

același inculpat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa de: 18

ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor

mai sus aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de

24 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani, care a fost

sporită cu 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală

de: 27 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 61 C.

pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 315

zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința

penală nr. 1178/2008 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 217/A/2008 a Tribunalului Satu Mare, rest pe care-l contopește cu

pedeapsa cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta hotărâre de 27 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa finală de 27 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 10 ani.

În baza art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute, de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de

la 13 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000.000 RON

despăgubiri civile către părțile civile F.A. și F.Z.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei 6.000 RON

cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 C.

proc. pen. s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul

Baroului de Avocați Satu Mare a sumei de 200 RON pe seama avocat C.O., conform

delegației nr. 2039/2012.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, inculpatul V.I. a fost trimis în

judecată în stare de arest preventiv, în sarcina sa reținându-se comiterea

infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) și 61 C. pen. și furt calificat, prevăzută și

pedepsită de art. 208, 209 lit. g), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și

61 C. pen.

S-a reținut în actul

de sesizare că, în data de 12 octombrie 2011, în jurul orelor 19, inculpatul

V.I. s-a întors de la lucru din Satu Mare și s-a oprit la barul din Baba Novac

unde a consumat o sticlă de bere și 500 ml coniac și a rămas astfel la bar până

în jurul orelor 21:30 - 22:00. După ce a părăsit localul, în timp ce se

îndrepta spre domiciliu, în momentul în care a ajuns în fața locuinței victimei

P.I., inculpatul s-a gândit să facă rost de bani. Întrucât o cunoștea pe

victimă, deoarece obișnuia să presteze munci ocazionale în gospodăria acesteia

și știa că locuiește singură și era femeie în vârstă, inculpatul prin

escaladare a pătruns în locuință.

A început să caute

bani în cele două încăperi din față ale locuinței și constatând că nu sunt bani

inculpatul a trecut prin cea de-a treia încăpere îndreptându-se spre bucătărie,

de unde se auzea televizorul și știa că victima este acolo, astfel încât a

intrat în bucătărie, a salutat victima, după care i-a cerut bani.

Conform declarației

inculpatului victima l-a refuzat și i-a aplicat o palmă, iar inculpatul a

început să o lovească și el, aplicându-i mai multe lovituri cu palma și pumnul,

spărgându-i arcada ochiului drept, astfel încât încăperea s-a umplut de sânge,

s-au luptat, inculpatul a apucat victima de brațe și a târât-o prin cameră până

când victima a ajuns cu capul în dreptul intrării la șpais, moment în care

inculpatul a apucat-o cu mâinile de cap și a lovit-o cu capul de pardoseală de

3 ori, după care a strâns-o de gât.

Inițial, inculpatul a

încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală declarând că i-a aplicat

victimei doar cinci lovituri după care a așezat-o pe pat când încă trăia și i-a

sustras cerceii din urechi și lănțișorul de la gât, insistând asupra variantei

că victima trăia atât în momentul în care i-a sustras bunurile cât și în

momentul în care a părăsit locuința. Din acest motiv, inițial în sarcina

inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu,

prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

a) și 61 C. pen. și tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută și pedepsită

de art. 211 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și 61 C. pen.

Întrucât rezultatul

autopsiei a relevat că victima a fost supusă și altor violențe de către

inculpat, în sensul că în timp ce era căzută inculpatul s-a suit cu genunchii

pe ea, comprimându-i toracele și provocându-i fracturi costale, iar decesul s-a

datorat insuficienței ventilatorii acute, astfel încât victima a decedat pe

loc, în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat

din infracțiunile de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 61 C. pen. și tâlhărie

urmată de moartea victimei, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (3) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 61 C. pen. în infracțiunile de omor,

prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

a) și 61 C. pen. și furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208, 209

lit. g), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și 61 C. pen., deoarece în

momentul în care bunurile au fost sustrase victima era decedată, decesul

survenind în momentul în care i-a fost comprimat toracele și i s-a produs o

insuficiență ventilatorie acută.

Inculpatul a

confirmat starea de fapt reținută urmare autopsiei, în sensul că a recunoscut

că victima a decedat în timp ce se afla pe jos, el a ridicat-o și a pus-o pe

pat, după care i-a sustras cerceii și lănțișorul, astfel încât sustragerea s-a

produs după momentul intervenim decesului.

Inculpatul este

recidivist, deoarece a avut două condamnări cu închisoare pentru infracțiuni de

violare de domiciliu și furt calificat, prima fiind la 2 ani închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, termen de încercare 4 ani,

aplicată prin Sentința penală nr. 2398 din 27 noiembrie 2006 a Judecătoriei

Satu Mare, definitivă prin neapelare, iar cea de-a doua la 3 ani închisoare, la

care se adaugă revocarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin prima

condamnare, pe care o va executa separat, pedeapsă care a fost ulterior redusă

în apel de la 3 ani la 1 an închisoare, cu menținerea revocării suspendării

condiționate a executării pedepsei de 2 ani, arestat la 17 decembrie 2008

eliberat la 4 februarie 2011, rest 315 zile.

Prin Sentința penală nr.

79/2012 a Tribunalului Satu Mare inculpatul V.I. a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de omor la pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare și

interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b), C. pen., conform art. 65 C. pen.

Aplicând dispozițiile

art. 61 C. pen. de revocare a beneficiului liberării condiționate pentru

pedeapsa neexecutată din Sentința penală nr. 1778/2008, cu aplicarea unui spor,

inculpatului s-a stabilit ca pedeapsă finală de executat 20 de ani și 6 luni

închisoare.

Prin Decizia penală

nr. 89/A/2012 Curtea de Apel Oradea a admis apelurile formulate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Satu Mare, părțile vătămate și inculpat, a desființat

sentința și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Satu Mare cu

obligarea instanței de fond de a analiza criticile formulate de parchet cu

privire la încadrarea juridică corectă a faptei.

Tribunalul, în

rejudecarea cauzei a reținut următoarele:

Instanța de fond în

urma punerii în discuție a cererii Parchetului de schimbare a încadrării

juridice a faptei, a admis-o și a reținut în sarcina inculpatului infracțiunile

de: violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a), art. 61 C. pen. și art. 37 lit. b)

C. pen.; omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen.,

raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea prevederilor art.

37 lit. a), art. 61 C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen. și tâlhărie, prevăzută

și pedepsită de art. 211 alin. (1) teza I, alin. (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea prevederilor de art. 37 lit. a), art. 61 C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.

Conform declarațiilor

inculpatului date pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești,

în data de 12 octombrie 2011, pe timp de noapte (după ce a părăsit barul din

localitate la orele 21:30 - 22) trecând pe lângă locuința numitei P.I., s-a

hotărât să sustragă bani de la aceasta și în acest scop a sărit gardul și a

intrat în casă pe fereastră.

Fapta de pătrundere

prin efracție în locuința victimei pe timp de noapte, astfel cum a fost

recunoscută de inculpat și dovedită cu probe, constituie infracțiunea de violare

de domiciliu în forma calificată astfel cum este prevăzută și pedepsită de art.

192 alin. (2) C. pen.

Tot din declarațiile

inculpatului și confirmată de probe a rezultat că după pătrunderea prin

efracție în casa victimei, inculpatul a căutat bani, pe întuneric în două

camere și negăsind, a intrat în bucătărie unde i-a cerut victimei bani. În urma

refuzului, inculpatul a lovit-o, i-a dat palme, căzută fiind a lovit-o cu capul

de podea, a strâns-o de gât și în timp ce horcăia, i-a luat lănțișorul și cerceii.

S-a constatat că

această faptă se încadrează în dispozițiile art. 211 alin. (1) teza I -

"furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări sau prin

punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra" -

și ale alin. (2) lit. b) - în timpul nopții, respectiv alin. (2

1

)

lit. c) - într-o locuință sau dependințe ale acesteia.

Din declarația

inculpatului dată la data de 13 octombrie 2011 la IPJ Satu Mare a rezultat că

după ce a lovit victima căzută la podea, "a ridicat-o, a pus-o în pat,

apoi a strâns-o de gât gândindu-se că oricum l-a recunoscut și ca să nu sune la

poliție să îl reclame".

Această susținere a

fost reiterată în declarația din 14 octombrie 2011 dată în fața procurorului

"temându-mă că mă va turna ulterior la poliție, am strâns-o de gât".

Astfel, inculpatul a

mărturisit intenția de a ucide victima pentru a ascunde săvârșirea celorlalte

fapte ale sale.

Declarațiile

inculpatului au fost inconsecvente: dacă la data de 13 octombrie 2011 a

declarat că a aplicat doar palme victimei, la 14 octombrie 2011 recunoaște și

lovirea ei cu pumnii și izbirea capului victimei de pardoseală.

În declarația dată în

fata instanței la 18 octombrie 2012 acesta a mai adăugat că i-a presat victimei

pieptul cu genunchii.

Modalitatea de comitere

a omorului, gradul de violență - relevante pentru aprecierea pericolului social

pe care îl prezintă inculpatul - au fost prezentate în raportul medico-legal de

autopsie nr. aaa/2011.

S-a conchis în

temeiul probelor că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor deosebit de grav, astfel cum este prevăzută de art. 174,

176 alin. (1) lit. d) C. pen.

În aprecierea

vinovăției inculpatului instanța de fond a considerat ca semnificativă și

împrejurarea că inculpatul a cunoscut victima în trecut, a prestat munci în

gospodăria acesteia, beneficiind de toleranță și ajutor în asigurarea

subzistenței, din partea acesteia.

De asemenea, s-a

apreciat faptul că, gradul de pericol social al inculpatului s-a reflectat și

în perseverența și "evoluția" infracțională de la multiple

infracțiuni în contra patrimoniului la infracțiuni contra vieții, confirmate

prin cazierul judiciar.

Inculpatul a comis

infracțiunile reținute în sarcina sa atât în stare de recidivă postexecutorie

cât și în stare de recidivă post condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C.

pen., respectiv, art. 37 lit. a) C. pen., respectiv în concurs real de

infracțiuni, prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.

Primul termen al

recidivei post executorii l-a reprezentat condamnarea, pentru infracțiuni de

violare de domiciliu și furt calificat, la 2 ani închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, termen de încercare 4 ani, aplicată prin

Sentința penală nr. 2398 din 27 noiembrie 2006 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă

prin neapelare, revocată prin Sentința penală nr. 1178/2008 a Judecătoriei Satu

Mare, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 217/A/2008 a Tribunalului Satu

Mare și executată separat în perioada 17 decembrie 2008 - 16 decembrie 2010.

Primul termen al recidivei

post condamnatorii l-a constituit condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare,

ulterior redusă, în apel, de la 3 ani la 1 an închisoare, dispusă prin Sentința

penală nr. 1178/2008 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin Decizia penală

nr. 217/A/2008 a Tribunalului Satu Mare, la care s-a adăugat revocarea pedepsei

de 2 ani închisoare aplicată prin prima condamnare, pe care a executat-o

separat, cu menținerea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei

de 2 ani. Pentru această din urmă condamnare inculpatul a început executarea la

17 decembrie 2010, a fost eliberat la 4 noiembrie 2011, rest 315 zile.

În sensul reținerii,

în concurs real, atât a infracțiunii de tâlhărie cât și a infracțiunii de

violare de domiciliu a fost pronunțată Decizia nr. 31/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, Secțiile Unite, într-un recurs în interesul legii, iar în

sensul reținerii concomitente, atât a recidivei post condamnatorii, prevăzută

de art. 37 lit. a) C. pen. cât și a recidivei post executorii, prevăzută de

art. 37 lit. b) C. pen. a fost pronunțată Decizia nr. 18/2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin care a fost soluționat recursul în

interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Inculpatul a invocat

ca și circumstanță atenuantă, recunoașterea faptei.

Circumstanța invocată

de inculpat are ca temei legal dispoziția art. 74 lit. c) C. pen. -

"atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din

prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul

procesului".

Instanța de fond a

considerat că nu pot fi reținute aceste circumstanțe în favoarea inculpatului.

Declarația de

recunoaștere a inculpatului a intervenit în urma demersurilor poliției, iar nu

din proprie inițiativă. De altfel, declarațiile sale au devenit detailate pe

măsură ce i-au fost prezentate noile probe (declarația din 14 octombrie în urma

cercetării zonei bălții unde a fost găsită jacheta alb cu verde a

inculpatului).

În consecință, s-a

constatat că recunoașterea faptei în împrejurările prezentate nu a fost

determinată de un regret sincer al faptei comise, ci de interesul exclusiv al

inculpatului de a-și ușura situația.

Împotriva sentinței

Tribunalului Satu Mare a declarat apel inculpatul V.I., solicitând reducerea

pedepselor motivat de împrejurarea că a recunoscut faptele comise.

Prin Decizia penală

nr. 12/A din 24 ianuarie 2013 Curtea de Apel Oradea a admis apelul penal

declarat de inculpatul V.I. împotriva Sentinței penale nr. 218 din 12 noiembrie

2012, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desființat-o în sensul că:

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 27 ani închisoare în pedepsele componente de 27 ani

închisoare aplicată în prezenta cauză și restul de 315 zile rămas neexecutat

din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1178/2008 a

Judecătoriei Satu Mare.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 27 ani închisoare aplicată în prezenta cauză în

pedepsele componente de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea articolului 37 lit. a),

b) C. pen., 24 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen., 18 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) teza 1 alin. (2) lit. b), alin.

(2) din 1 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen. și înlătură sporul

de 3 ani închisoare aplicat în cauză.

A redus pedeapsa

aplicată inculpatului V.I. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.

174 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a), b) C. pen. de la 24 ani închisoare până la 22 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34

C. pen. a contopit pedeapsa mai sus redusă cu pedepsele de 5 ani închisoare și

18 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, fără a-i mai

aplica vreun spor, astfel că inculpatul V.I. a executat o pedeapsă rezultantă

de 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 61 C.

pen. a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 315 zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală

nr. 217/A/2008 a Judecătoriei Satu Mare, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 22

ani închisoare aplicată în cauză, fără a-i mai adăuga vreun spor, astfel că

inculpatul a executat o pedeapsă rezultantă de 22 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. pe o durată de 10 ani.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în

sarcina acestuia.

În baza art. 160

b

C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului V.I. și a

dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.

S-a reținut că în mod

corect prima instanță a stabilit starea de fapt dedusă judecății constând în

aceea că în data de 12 octombrie 2011, în jurul orelor 19:00, inculpatul V.I.,

după ce a consumat băuturi alcoolice la barul din localitatea Baba Novac, s-a

deplasat spre locuința victimei P.I., a escaladat gardul locuinței victimei

pătrunzând în curte; constatând că unul din geamurile de la încăperile din față

ale locuinței se mișcă, inculpatul a pătruns în interior, prin escaladarea

geamului.

După ce a intrat în

cameră inculpatul a început să caute bani în două încăperi ale imobilului, însă

nu a găsit nicio sumă de bani motiv pentru care s-a îndreptat spre bucătărie

unde se afla victima, a intrat, a salutat-o și i-a cerut bani.

Deoarece victima l-a

refuzat și i-a aplicat o palmă, inculpatul a început să o lovească de mai multe

ori cu palma și pumnul, spărgându-i arcada ochiului drept; cei doi s-au luptat,

inculpatul apucând victima de brațe și târând-o prin cameră până când victima a

ajuns cu capul în dreptul intrării la spais, moment în care inculpatul a

apucat-o cu mâinile de cap, a lovit-o cu capul de pardoseală de 3 ori după care

a strâns-o de gât.

Deși inculpatul a

arătat că victima trăia în momentul în care el a părăsit locuința, din raportul

medico legal de autopsie nr. aaa/2011 întocmit de Serviciul Medico-Legal Satu

Mare a rezultat că moartea victimei P.I. s-a datorat insuficienței ventilatorii

acute, astfel încât a decedat pe loc.

Starea de fapt expusă

a fost dovedită de probele administrate în fața instanței - declarații martori

M.N.M., C.V., D.V. și C.E., care s-au coroborat și cu materialul probator

administrat în faza de urmărire penală - proces-verbal de cercetare la fața

locului, planșe foto, raport medico-legal de autopsie și procese-verbale de

predare bunuri.

Audiat fiind

inculpatul V.I. a recunoscut că a lovit-o pe victimă cu palmele, arătând că a

căzut, a apăsat-o și cu genunchii pe piept. De asemenea, a arătat inculpatul că

a dat-o pe victimă cu capul de parchet de vreo două, trei ori.

Curtea a apreciat că

este corectă și încadrarea juridică dată de prima instanță faptelor comise de

inculpat, prin încheierea din ședința publică din 18 octombrie 2012 prima

instanță admițând cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de

reprezentantul ministerului public și dispunând schimbarea încadrării juridice

a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunile

de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 61 C. pen. și furt

calificat faptă prevăzută și pedepsită de 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g)

și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și 61 C. pen. în

infracțiunile de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192

alin. (2) C. pen. și omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de

art. 174 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și tâlhărie,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) teza I, alin. (2) lit. b),

alin. (2

1

) lit. c), toate cu aplicarea articolului 37 lit. a) și b)

C. pen. și 33 - 34 C. pen., avându-se în vedere Decizia nr. 31/2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin care a fost soluționat un

recurs în interesul legii.

Raportat la starea de

fapt mai sus expusă, curtea a apreciat ca dovedită vinovăția inculpatului V.I.,

în condițiile în care acesta a și recunoscut comiterea faptelor, descriind

modul în care a aplicat lovituri victimei.

Cu privire la cererea

inculpatului de reducere a pedepsei aplicată, curtea a considerat-o întemeiată,

având în vedere declarațiile de recunoaștere date de inculpat, motiv pentru

care a procedat la reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit.

d) C. pen. cu aplicarea articolului 37 lit. a), b) C. pen. de la 24 de ani

închisoare până la 22 ani închisoare.

S-a apreciat că nu se

impune reținerea în favoarea inculpatului ca circumstanță atenuantă atitudinea

de recunoaștere a acestuia și nici reducerea pedepsei aplicate de prima

instanță sub minimul special prevăzut de lege, întrucât declarația de

recunoaștere a fost determinată doar de existența probelor care au fost

administrate de organele de urmărire penală cu privire la vinovăția

inculpatului.

Împotriva Deciziei

penale nr. 12/A din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Oradea au declarat recurs

inculpatul V.I. și părțile civile F.Z.F. și F.A.

În motivarea

recursurilor, părțile civile au susținut că se impune majorarea pedepselor

inculpatului, omorul fiind săvârșit prin cruzimi.

Inculpatul a arătat că

la individualizarea pedepselor nu au fost avute în vedere circumstanțele

personale favorabile, constând în recunoașterea faptelor, motiv pentru care se

impune reducerea pedepselor.

Recursurile sunt

nefondate.

Înalta Curte constată

că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului V.I. pentru faptele

săvârșite - violare de domiciliu, omor deosebit de grav, tâlhărie, au fost

avute în vedere, corect, criteriile generale de prev. de art. 72 C. pen.,

respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura și

gravitatea faptelor comise (infracțiuni contra vieții, patrimoniului,

libertății persoanei), împrejurările comiterii faptelor în timpul nopții,

într-o locuință, omorul fiind comis pentru a săvârși o tâlhărie, urmările

produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului recidivist în

modalitatea prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

În cazul infracțiunii

de omor deosebit de grav pedepsită cu detențiunea pe viață alternativ cu

închisoarea de la 15 la 25 de ani, instanța alege una dintre pedepsele

alternative.

În speță, pentru

infracțiunea de omor deosebit de grav săvârșită de inculpatul V.l. a fost

aleasă pedeapsă alternativă a pedepsei închisorii aplicându-i-se în apel 22 ani

închisoare.

Fiind stabilite

pedepse într-un cuantum orientat spre maximul special prevăzute de lege,

inclusiv pentru infracțiunile de tâlhărie - 18 ani închisoare, violare de

domiciliu - 5 ani închisoare, s-au avut în vedere într-o măsură suficientă atât

datele care circumstanțiază persoana inculpatului (în vârstă de 28 ani,

necăsătorit, cu un copil minor, studii 8 clase, recidivist), cât și pericolul

social concret al faptelor pus în evidență de împrejurările și modalitatea în

care a acționat, omorul fiind comis asupra unei persoane în vârstă de 79 ani,

pentru a săvârși o tâlhărie.

În raport de

circumstanțele reale ale comiterii faptelor, existența stărilor de agravare a

pedepsei - concursul de infracțiuni și recidiva, antecedentele penale ale

recurentului, reducerea pedepselor nu se justifică.

Se reține că

inculpatul V.l. a suferit în trecut o condamnare în minorat la 6 luni

închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui

termen de încercare de 1 an și 6 luni aplicată prin Sentința penală nr. 1352

din 2 septembrie 2002 a Judecătoriei Satu Mare, pentru comiterea infracțiunilor

de furt și violare de domiciliu.

Apoi, prin Sentința

penală nr. 2398 din 27 noiembrie 2006 a Judecătoriei Satu Mare, inculpatul a

fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani

pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt.

De asemenea, prin

Sentința penală nr. 1178 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Satu

Mare, definitivă prin Decizia nr. 217/A/2008 a Tribunalului Satu Mare,

inculpatul V.l. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare,

pentru furt calificat și violare de domiciliu, fiindu-i revocată și suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 2398/2006 a Judecătoriei Satu Mare, fiind arestat la 17 decembrie

2008 și liberat condiționat la 4 februarie 2011, cu un rest rămas neexecutat de

315 zile.

Întrucât a săvârșit

faptele deduse judecății în perioada liberării condiționate - la data de 12

octombrie 2011, în temeiul disp. art. 61 alin. (1) și (2) C. pen. s-a dispus

revocarea liberării condiționate (fiind obligatorie întrucât a comis o

infracțiune de omor dispunându-se contopirea restului rămas neexecutat de 315 zile

cu pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare stabilită pentru infracțiunile

săvârșite ulterior.

Pe de altă parte, o

majorare a cuantumului pedepselor, solicitată în recurs de părțile civile

F.Z.F. și F.A. nu se impune, prin raportare la conduita sinceră manifestată în

proces de inculpatul V.l., care a recunoscut, a regretat faptele săvârșite și a

descris modalitatea în care a acționat, ceea ce a contribuit la stabilirea în

concret a situației de fapt și la aflarea adevărului.

Avându-se în vedere

dispozițiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa - ca măsură de

constrângere - are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce

privește faptele penale săvârșite cât și comportarea făptuitorului.

Pe de altă parte,

pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea

în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare, ceea ce se realizează prin

aplicarea unor pedepse inculpatului V.l. spre maximul special cu executare în

regim de detenție.

În ceea ce privește

susținerea recurentelor părți civile, în sensul că omorul săvârșit asupra

victimei P.I. a fost comis prin cruzimi, ceea ce ar atrage încadrarea juridică

a faptei în art. 174 - 176 lit. a) C. pen. - nu poate fi reținută.

Caracterizarea

omorului deosebit de grav săvârșit prin cruzimi, constă în aceea că făptuitorul

întrebuințează procedee sălbatice, nemiloase, de chinuire a victimei care

depășesc pe cele proprii acțiunii de a ucide și care cauzează victimei mari

dureri, suferințe puternice, prelungite în timp (ce nu trebuie confundate cu

suferințele inerente faptei de omor), determinând oroare și revoltă în psihicul

celor care i-au cunoștință de faptă.

În speță, loviturile

aplicate victimei se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de omor, sunt

specifice acțiunii de a ucide și au pricinuit victimei suferințe inerente

oricărei fapte de omor.

Inculpatul nu a

conceput și executat fapta în așa fel încât să producă victimei suferințe mult

mai mari decât cele pe care le implică, în mod firesc suprimarea violentă a

vieții, ci pe fondul consumului de alcool și cu scopul de a jefui a aplicat

victimei lovituri repetate cu pumnii la nivelul capului, comprimându-i gâtul și

toracele cu genunchii, a strâns-o de gât, cauzându-i leziuni traumatice ce au

condus la decesul acesteia.

Pe de altă parte, în

conformitate cu disp. art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., persoanele

prevăzute în art. 362 (care pot face apel: procurorul, inculpatul, partea

vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente, etc), pot declara

recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul,

dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și

numai cu privire la această modificare.

În situația în care

instanța de apel a admis apelul declarat de o altă persoană prevăzută în art.

362 C. proc. pen. și a modificat soluția din sentință, persoanele prevăzute în

același text de lege care nu au folosit sau și-au retras apelul pot declara

recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, însă numai cu privire la această

modificare.

Astfel, dacă părțile

civile nu au folosit apelul, iar în apelul inculpatului, instanța de apel a modificat

numai durata pedepsei închisorii în sensul reducerii cuantumului, recursul

părților civile poate fi examinat numai sub acest aspect nu și cu privire la

încadrarea juridică dată faptei definitiv stabilită prin hotărârea instanței de

fond la care părțile au achiesat din moment ce nu au înțeles să o atace cu

apel.

În speță părțile

civile F.Z.F. și F.A. nu au declarat apel împotriva Sentinței penale nr.

218/2012 a Tribunalului Satu Mare, iar în apelul inculpatului V.I., instanța de

apel i-a redus pedeapsa pentru omor deosebit de grav la 22 ani închisoare.

Prin urmare, recursul

părților civile poate fi examinat numai cu privire la această modificare,

potrivit dispozițiilor legale enunțate și nu pot solicita în recurs și

reținerea prevederilor art. 174 - 176 lit. a) C. pen. - omor comis prin

cruzimi, din considerentele expuse.

Constatând că decizia

atacată este legală și temeinică, în temeiul disp. art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de

inculpatul V.I. și de părțile civile F.Z.F. și F.A. împotriva Deciziei penale

nr. 12/A din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

13 octombrie 2011 la 07 mai 2013, iar în temeiul disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va dispune obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpatul V.I. și de părțile civile F.Z.F.

și F.A. împotriva Deciziei penale nr. 12/A din 24 ianuarie 2013 a Curții de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13

octombrie 2011 la 07 mai 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele

părți civile la plata sumei de câte 25 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 07 mai 2013.

Procesat

de GGC - NN