ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2291/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2291/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1.448 din 4 decembrie 2008,

din Dosarul nr. 44.036/3/2007, Tribunalul București, secția a II-a penală, în

temeiul art. 174 - art. 176, lit. d), C. pen., cu

aplicarea art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen. și art. 37, alin. (1), lit. a), C.

pen., a condamnat pe

inculpatul C.C.

la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, apoi, în temeiul art. 61, C.

pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1 an și 7

luni închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 239 din 22 martie 2002 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, din Dosarul nr. 3.605/2001, definitivă prin Decizia penală nr. 226/A

din 7 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, din Dosarul nr.

1.143/2002, pe care l-a contopit cu pedeapsa închisorii aplicată, astfel că

inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 25

ani

închisoare, în temeiul art.

65 C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64, alin. (1), literele a) și b), C. pen., pe o durată de 10 ani; în temeiul art.

211, alin. (2) – (1), literele a), b) și c), C. pen., cu aplicarea art. 37, alin.

(1), lit. a), C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 20 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în variante agravate,

iar, în temeiul art. 61, C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru

restul de pedeapsă de 1 an și 7 luni închisoare rămas neexecutat din pedeapsa

de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 239 din 22 martie 2002 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, din Dosarul nr. 3.605/2001,

definitivă prin Decizia penală nr. 226/A din 7 mai 2002 a Curții de Apel

București, secția a l-a penală, din Dosarul nr. 1.143/2002, pe care l-a

contopit cu pedeapsa închisorii aplicată, astfel că inculpatul va executa

pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 20 ani închisoare; în

temeiul art. 192, alin. (2), C. pen., cu aplicarea art. 37, alin. (1), lit. a),

C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, în variantă agravată,

după care, în temeiul art. 61, C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru

restul de pedeapsă de 1 an și 7 luni închisoare rămas neexecutat din pedeapsa

de 9 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 239 din 22 martie 2002 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, din Dosarul nr. 3.605/2001,

definitivă prin Decizia penală nr. 226/A din 7 mai 2002 a Curții de Apel

București, secția I penală, din Dosarul nr. 1.143/2002, pe care l-a contopit cu

pedeapsa închisorii aplicată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa

închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 10 ani închisoare; în temeiul art.

33, litera a), C. pen., raportat la art. 34, litera b), C. pen., a stabilit că

inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 25

ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 ani închisoare, așa încât, în

final, inculpatul va executa

pedeapsa rezultantă de 28 ani închisoare;

în temeiul art. 35, alin. (1) C. pen., a aplicat, alături de

pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), literele a) și b), C. pen., pe o

durată de 10 ani; a făcut aplicarea art. 71-art. 64, lit. a) și b), C. pen.; în

temeiul art. 350, alin. (1), C. proc. pen., a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului; în temeiul art. 88 C. pen., a dedus arestarea

preventivă de la data de 18 iunie 2007 la zi; în temeiul art. 14, C. proc. pen.,

raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006,

modificată prin O.U.G. nr. 72 din 20 septembrie 2006, a admis acțiunea civilă

formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B.A., București,

obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 71,30 lei, despăgubiri

materiale; în temeiul art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346, C. proc.

pen., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S.N.V.,

obligându-l pe inculpat să-i plătească sumele de150.000.000 ROL (15.000 RON),

daune materiale, și de 200.000.000 ROL(20.000 RON), daune morale; în temeiul art.

357, alin. (2), lit. e), C. proc. pen., a dispus restituirea către partea

civilă S.N.V. a sumelor de bani ridicate în baza procesului-verbal din data de

31 noiembrie 2005, întocmit de I.G.P. Ilfov; a respins, ca neîntemeiată,

cererea de restituire a bunurilor ridicate în baza procesului-verbal de percheziție

domiciliară din data de 20 iunie 2005, întocmit de I.G.P. Ilfov, formulată de

inculpat; în temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata

sumei de 4.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondul M.J.

Pentru a pronunța această sentință instanța de

fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Victima S.A.M. locuia la marginea comunei

Berceni, pe drumul județean 140, împreună cu concubina sa și cu martorul C.L.,

ajutor în gospodărie, aceasta având o situație materială foarte bună întrucât

se ocupa cu tranzacțiile imobiliare (terenuri). Inculpatul C.C. a obținut

informația că S.A.M. deține o importantă sumă de bani, și, împreună cu inculpații

B.V. zis V. și G.P. zis P., ambii cetățeni moldoveni (condamnați definitiv) la

data de 30 martie 2005, în jurul orelor 10, s-au deplasat cu autoturismul marca

O., cu număr de înmatriculare X, proprietatea martorului O.D.C.(fiul concubinei

inculpatului) la locuința victimei. Cei trei inculpați s-au prezentat drept

polițiști și au motivat deplasarea pe considerentul că urmează să verifice

veridicitatea informației potrivit căreia martorul C.L. ar deține aparatură

electronică sustrasă de la locul de muncă.

Inculpații au fost invitați în casă și imediat

după închiderea ușii de la intrare, B.V. a imobilizat-o pe S.N.V., legând-o de

mâini și de picioare cu un colier din plastic și cu un cablu electric, după

care i-a aplicat o bandă adezivă pe gură și ochi.

La rândul lor, inculpații C.C. și G.P. au

procedat identic cu S.A.M., căruia i-au aplicat multiple lovituri cu o bâtă de

base-ball în cap și peste corp, pentru a-l determina să dezvăluie locul unde

ținea banii.

În urma loviturilor aplicate victima a decedat,

iar inculpații au început să caute prin locuință bani și bunuri de valoare,

însușindu-și trei brățări din aur, un telefon mobil marca N., o altă brățară și

două inele, toate din aur, și suma de 4000 lei.

După săvârșirea faptei inculpații au părăsit

locul faptei cu autoturismul cu care veniseră.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe

baza declarațiilor părții vătămate, proceselor verbale întocmite de organele de

cercetare, planșelor foto executate în cauză, rapoartelor de expertiză

medico-legală și raportului de constatare tehnico-științifică

biocriminalistică, mijloace de probă coroborate cu declarațiile martorilor T.C.,

O.D.C., T.M., N.C. și A.G.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin

Decizia penală nr. 37 din 19 februarie 2009, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat, în parte, sentința

atacată și, în fond, rejudecând a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptelor penale reținute în sarcina inculpatului C.C. din infracțiunile

prevăzute de art. 174 - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75

alin. (1) lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen., de art. 211 alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și de art. 192 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute de

art. 174 – art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C.

pen., de art. 211 alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

În baza art. 174 – art. 176 alin. (1) lit. d) C.

pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen.

inculpatul C.C. a fost condamnat la pedeapsa de 25 de ani închisoare și la 10

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav asupra victimei S.A.M.

În baza art. 211 alin. (2)

1

lit. a),

b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a mai

fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, în varianta agravantă, asupra aceleiași victime.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa

de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, în

forma agravantă (victimă S.A.M).

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen. au fost contopite pedepsele cu închisoarea.

S-a aplicat un spor de 3 ani închisoare, astfel

încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 28 de ani

închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., alături

de pedeapsa închisorii, inculpatul va executa și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca

nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului

și a fost dedusă perioada arestării preventive începând cu data de 18 iunie

2007 la zi.

Instanța de apel a reținut aceeași situație de

fapt ca și instanța de fond, iar cu privire la încadrarea juridică a faptei a

constatat că nu poate fi reținută agravanta prevăzută la lit. a) din art. 175 C.

pen. (premeditarea) așa cum a susținut procurorul prin apelul formulat,

întrucât dispozițiile art. 176 lit. d) C. pen. înlătură această agravantă.

A motivat instanța de apel că varianta

agravantă a infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. a) C.

pen. este incompatibilă cu varianta agravantă a infracțiunii de omor deosebit

de grav, prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

Referitor la infracțiunea de tâlhărie, a cărei

încadrare juridică a fost pusă în discuție din oficiu, instanța de apel a reținut

că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 151 alin. (1) C. pen. și cum în

momentul comiterii infracțiunii inculpatul s-a folosit de o bâtă de base-ball,

găsită la locul faptei, această împrejurare presupune o înarmare, în sensul art.

211 alin. (2)

1

lit. b) C. pen.

Cu privire la apelul formulat de inculpat (prin

care a solicitat restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi

penale) instanța de apel a reținut că nu sunt incidente cauzele prevăzute de art.

332 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat

recurs invocând cazurile prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 6 C.

proc. pen., solicitând în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el este autorul infracțiunilor

de omor deosebit de grav, tâlhărie și violare de domiciliu, iar în subsidiar a

solicitat casarea ambelor hotărâri cu trimitere spre rejudecare întrucât la

data de 27 mai 2008 a fost lipsit de apărare.

Recursul nu este fondat.

În cauză, instanța de fond și cea de apel au

făcut o analiză judicioasă a probelor administrate, pe baza cărora s-a reținut

o situație de fapt conformă cu realitatea și s-a stabilit în mod corect

vinovăția inculpatului.

Astfel, Înalta Curte constată că în cauză s-a

dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele pentru care acesta a fost judecat

au fost corect încadrate juridic.

Probele administrate, atât în faza de urmărire

penală cât și în faza de cercetare judecătorească confirmă contribuția

inculpatului la săvârșirea infracțiunilor, acesta având reprezentarea faptelor

pe care le-a comis, urmărind și acceptând producerea rezultatelor acestora.

Astfel, procesul verbal de cercetare la locul

faptei încheiat la data de 30 noiembrie 2005 întocmit de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București (filele 8-15, volumul 1 din dosarul de urmărire penală)

consemnează faptul că în fața porții de la intrarea în curtea casei victimei au

fost identificate urme de pneuri auto, iar în interiorul imobilului erau urme

de răvășire și pete de sânge, ocazie cu care s-au ridicat, printre altele o

bâtă de base-ball (obiectul cu care a fost lovită victima) și urme biologice.

Partea vătămată S.N.V., în declarațiile

detaliate date în fața procurorului și instanței precizează că l-a văzut pe

inculpat, ale cărui semnalmente fizice și vestimentare le-a descris și care,

împreună cu alte două persoane, dintre care una vorbea cu accent moldovenesc,

s-a aflat în imobilul victimei la data și ora la care au fost comise

infracțiunile.

Aceeași parte vătămată i-a recunoscut fără

ezitare și fără dubiu pe coinculpații B.V. și G.P., așa cum rezultă din

procesul-verbal de recunoaștere din grup din data de 7/8 iunie 2005, întocmit

de I.P.J. Ilfov – Serviciul criminalistic (filele 19-22, volum III din dosarul

de urmărire penală) cât și pe inculpatul C.C., pe care l-a prezentat ca fiind

liderul grupului și care, după pătrunderea în casă, a lovit victima în hol.

Martorul T.M. a precizat în declarațiile sale

că la data de 30 martie 2005, în jurul orelor 10,00, a văzut un autoturism

marca O., de culoare alb, parcat în fața imobilului victimei, pe care a văzut-o

în timp ce discuta cu trei bărbați, ale căror trăsături le-a descris și care

coincid cu ale inculpaților.

Potrivit procesului-verbal din data de 15 iunie

2005, întocmit de I.P.J. Ilfov – Serviciul criminalistic cu planșele

fotografice însoțitoare (filele 1-9 din volumul III din dosarul de urmărire

penală) martorul l-a recunoscut imediat pe inculpatul C.C., despre care a

arătat că avea o agendă în mână (amănunt prezentat și de partea vătămată S.N.V.).

Referitor la prezența autoturismului marca O.,

de culoare alb, în intervalul orelor 10-11, staționat în fața imobilului

victimei (autoturism aparținând fiului concubinei inculpatului) s-a referit și

martorul N.C.(filele 31-33, volum III dosar de urmărire penală și filele 72, 73

din dosarul instanței de fond).

Din aceleași probe aflate în dosar, rezultă că

inculpatul a fost acela care a intermediat închirierea de către B.V. și G.P.,

cetățeni moldoveni (trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 1323/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București și condamnați pentru săvârșirea

acelorași infracțiuni reținute și în sarcina inculpatului, în Dosarul nr. 43748/3/2005

al Tribunalului București la pedepsele de 25 de ani închisoare, respectiv 22 de

ani închisoare) a imobilului situat în București, sector 3, aflat în

proprietatea martorului T.C. pentru o perioadă de aproximativ două luni și

jumătate.

Martorul O.D.C., fiul concubinei inculpatului,

a confirmat legătura pe care i-a făcut-o inculpatul cu proprietarul imobilului,

adăugând un amănunt important, și anume faptul că în luna decembrie 2004

inculpatul a cumpărat un autoturism marca O., model A., de culoare alb, pe

numele său, fără să înțeleagă inițial motivul (fila 65, volum III, dosar de

urmărire penală). Explicația acestei clandestinități a oferit-o martorul C.L.(care

locuia în imobilul victimei, ca ajutor în gospodărie) potrivit căreia în luna

septembrie sau octombrie 2004, în timp ce victima și partea vătămată lipseau de

acasă, a observat un autoturism marca D. din care au coborât 4 persoane care se

comportau straniu, lăsând impresia că sunt polițiști sau gărzi de corp (filele

85-88, volum III din dosarul de urmărire penală) ceea ce conduce la ideea că a

fost simulată modalitatea de a ajunge la imobilul victimei și de a intra în

contact cu aceasta.

Potrivit planșelor fotografice depuse la dosar

(filele 116 și următoarele, volum IV din dosarul de urmărire penală)

autoturismul marca O., model A., de culoare alb, cu număr de înmatriculare X, a

fost găsit la data de 5 iulie 2005 abandonat în București, sector 3, fără

plăcuțe de înmatriculare, având în interiorul bordului un alt număr de

înmatriculare scris pe o bucată de carton, iar urmele biologice recoltate de pe

volanul mașinii aparțin inculpatului, așa cum a fost stabilit prin raportul de

constatare tehnico-științifică biocriminalistică nr. 77281.1 din 30 noiembrie

2007, întocmit de I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică (filele 8/1-8/4,

volum II din dosarul de urmărire penală).

Cu toate că de la data comiterii infracțiunilor

și până la descoperirea autovehiculului au trecut aproximativ trei luni,

prezența urmelor biologice ale inculpatului pe volan dovedește faptul că acesta

a fost ultimul conducător al autoturismului găsit abandonat, în condiții

aranjate, în mod evident de inculpat.

Aceste mijloace de probă se coroborează cu

depoziția lui B.V. până la condamnarea definitivă a acestuia, alături de

coinculpatul G.P.(declarații aflate la filele 116-132, volum I din dosarul

instanței de fond) în care a relatat împrejurările închirierii garsonierei și

desfășurării activității infracționale, cu detalii asupra participației penale

a inculpatului la comiterea infracțiunilor a căror victimă a fost S.A.M.

Toate aceste dovezi, care se coroborează,

constituie probe clare de vinovăție, a căror lipsă de temeinicie nu a putut fi

dovedită de inculpat, potrivit art. 66 alin. (2) C. proc. pen., astfel încât

primul motiv de recurs invocat este nefondat.

Și cea de-a doua critică formulată este

nefondată (încălcarea dispozițiilor referitoare la dreptul de apărare la

termenul de judecată din data de 27 mai 2008).

Dreptul la apărare, așa cum este reglementat în

art. 6 C. proc. pen., a fost respectat de parchet și instanță, pe tot timpul

procesului penal inculpatul beneficiind de toate drepturile procesuale,

inclusiv de dreptul de a fi asistat de un apărător.

Așa cum rezultă din încheierea din 27 mai 2008

dată în Dosarul nr. 44036/3/2007 al Tribunalului București(fila 139) în

momentul în care a fost audiată partea vătămată S.N.V., inculpatul a fost

asistat de un apărător din oficiu. Deși nu rezultă clar din cuprinsul

încheierii, după ascultarea părții vătămate atât reprezentantul M.P. cât și

apărătorul din oficiu au cerut acordarea unui nou termen pentru a se face

adresă la Baroul București pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să

poată prezenta și delegația de asistență juridică, moment în care audierile

martorilor citați pentru acest termen au fost sistate și s-a amânat cauza la

data de 24 iunie 2008, punându-se în vedere martorilor O.D. și T.C. să se

prezinte în vederea audierii.

În consecință, inculpatul a fost asistat la

termenul menționat de un apărător calificat cu ocazia audierii părții vătămate

și imediat ce s-a invocat incidentul procedural instanța de fond nu a mai

continuat audierile martorilor prezenți și a amânat cauza pentru respectarea

dreptului la apărare a inculpatului. Ca atare, nulitatea absolută invocată de

inculpat (art. 197 alin. (2) C. proc. pen.) nu operează în cauză.

Față de considerentele expuse, recursul

declarat de inculpat nu este fondat și în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. va fi respins.

Se va computa perioada arestării preventive cu

începere de la 18 iunie 2007 la 17 iunie 2009.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 37 din 19 februarie

2009 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Deduce din cuantumul pedepsei

aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 18 iunie 2007 la 17

iunie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat din care suma de

200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iunie 2009.