ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 25.04.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2688/2013

HOTĂRÂRE

25.04.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2688/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 113 din 28 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 20106/117/2012, a fost condamnat inculpatul V.M.V., la pedepsele de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 75 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320

C. proc. pen., 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. raportat la art. 75 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320

C. proc. pen., faptă comisă la data de 9 din 10 noiembrie 2012 și 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. raportat la art. 75 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320

C. proc. pen., faptă comisă la data de 14 octombrie 2011.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiuni au fost comise de inculpat în condițiile concursului de infracțiuni și în baza art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final rezultând pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. de la data terminării executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia timpul arestului preventiv din data de 10 noiembrie 2012 la 28 martie 2013.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 1392 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă C.C. și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia despăgubiri civile în sumă de 3777 RON, reprezentând daune materiale.

În baza art. 14, art. 17 și art. 346 C. proc. pen. și art. 1390 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții vătămate minore C.S. a sumei de 25000 RON, reprezentând daune morale și începând cu data de 10 noiembrie 2012 la plata unei prestații lunare în cuantum de o pătrime din salariul minim net pe economie, până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a șurubelniței folosite la comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 5100 RON.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în noaptea de 09/10 noiembrie 2012, inculpatul V.M.V. a pătruns prin escaladare și efracție în locuința numitei C.E.M., fără consimțământul acesteia și, surprinzând-o în dormitor, unde aceasta vorbea la telefon, în pat, s-a repezit la ea și a început s-o strângă de gât. După ce inculpatul a văzut că victima nu mai reacționa, opunându-se agresiunii, a lăsat-o, s-a dus în bucătăria locuinței, a luat un cuțit și imediat s-a întors în dormitor și a lovit-o pe sus-numită de mai multe ori cu acel cuțit, în gât și ceafă.

După acest nou atac de violență susceptibilă de a produce moartea, inculpatul a lăsat victima pe pat, în dormitor, a ieșit din încăpere cu intenția de a părăsi apartamentul, a aruncat cuțitul-corp delict în bucătărie, după care a plecat. Inculpatul a ieșit din apartament pe ușa acestuia.

În aceeași noapte, inculpatul a fost identificat de organele de poliție în fața Spitalului Municipal Gherla (după ce a fost oprit pe strada Horea, unde conducea un moped). A declarat, de îndată ce a fost întrebat ce caută în zonă, că a vrut să ajungă la spital să se intereseze de "starea de sănătate a prietenei sale, C.E.M.". Cu acea ocazie asupra inculpatului (după percheziția corporală) s-au găsit o șurubelniță "cu cap stea și mâner negru, având rigla metalică în lungime de 4,5 centimetri", și un telefon mobil N.

Examinarea medico-legală a victimei (autopsia cadavrului numitei C.E.M.) a permis formularea următoarelor concluzii: (1) moartea a fost violentă și s-a datorat "hemoragiei externe consecutivă unor multiple plăgi înțepate-tăiate la nivelul extremității cefalice (facial, mastoidian, occipital, pavilion auricular) și cervical, la o persoană posibil aflată în stare de inconștiență consecutivă asfixiei mecanice prin comprimarea căilor respiratorii"; (2) leziunile traumatice identificate la nivelul gâtului s-au putut produce "prin comprimare cu mâna și posibil cu laț"; (3) leziunile traumatice care au fost identificate pe corpul și gâtul victimei (descrise în raportul medico-legal la punctele 9, 10, 13, 14, 16 - 21, 23) au avut caracter tanato-generator și s-au putut produce "prin loviri active repetate cu corp înțepător-tăietor, cu o direcție de aplicare dinspre posterior spre anterior și dinspre cranial spre caudal cu victima aflată în decubit ventral"; (4) "moartea victimei poate data din 10 noiembrie 2012".

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că inculpatul și victima au trăit împreună, până când firea agresivă a inculpatului, lipsa lui de încredere în ea, au determinat-o să pună capăt relației. Inculpatul însă nu a acceptat despărțirea și a insistat că fosta lui prietenă să reia relația lor, C.E.M. a refuzat, motiv pentru care inculpatul s-a răzbunat.

Concret, se reține că între orele 06

și 19

, ale zilei de 09 noiembrie 2012, inculpatul a fost "la lucru" acasă la prietenul lui M.R., în Cluj-Napoca. Întors în Gherla, acasă la el (în locuința unde stau și părinții lui), inculpatul a rămas acolo până la ora 23 sau 24, după care a ieșit din casă și s-a dus la un bar. După "o oră și ceva" de stat în local, inculpatul s-a dus direct la locuința victimei. Apartamentul în care locuia victima la data faptei este proprietatea numitului C.G.I., aflat în Germania la acea dată. A urcat pe o schelă care era montată la blocul de locuințe, respectiv până la balconul apartamentului victimei, a intrat în balcon printr-un geam și, din balcon, a pătruns în camera-sufragerie, după ce, cu o șurubelniță pe care o avea la el, a forțat (în trei puncte de contact) deschiderea ușii de intrare în camera respectivă.

Inculpatul a arătat că, încă din balcon a auzit-o pe victimă că vorbește la telefon, precum și, interesat fiind de ce spunea aceasta (a înțeles că vorbea cu un bărbat), a ascultat "o oră și jumătate" pe balcon și "20 de minute" în sufragerie, până când, pricepând că nu se va mai întoarce la el ("acel bărbat era noua ei relație", explică inculpatul), a hotărât să intre în camera unde era C.E.M. și să îi ia viața.

Șocată de prezența inculpatului, victima nu a mai apucat să reacționeze în apărarea ei altfel decât să strige în telefon că cineva a venit peste ea. În clipele următoare, inculpatul ataca deja și începea să o strângă de gât, eliminând astfel pericolul ca strigătele victimei să alerteze vecinii. A urmat "imediat" (cum recunoaște inculpatul) lovirea repetată a ei cu cuțitul. Agresorul simțea că trebuia să-și spună ultimul cuvânt: ori cu el, ori cu nimeni altcineva.

Victima vorbea la telefon chiar cu numitul C.G.I., prietenul ei, care înțelegând gravitatea situației, l-a sunat la telefon pe prietenul lui, numitul I.I.A. (care locuiește tot în Gherla) ca să îi spună ce s-a întâmplat în timp ce vorbea cu victima și să-i ceară ajutor să intervină la apartament să vadă ce s-a întâmplat. Acesta din urmă este persoana care a sesizat evenimentul la 112. Urmele papilare ale inculpatului au fost găsite pe suprafața geamului de intrare în balcon și a ușii de acces în camera sufragerie pe care acesta le-a deschis ca să intre în locuință.

Constatarea tehnico-științifică efectuată de Institutul Național de Criminalistică a ajuns la concluzia că șurubelnița găsită asupra inculpatului este cea folosită la forțarea ușii pe care se intră din balcon în cameră.

În telefonul victimei s-au identificat apeluri telefonice primite de la inculpat la data de 10 noiembrie 2012. Inculpatul a recunoscut abia la prezentarea materialului de urmărire penală că a sunat-o pe victimă pe telefonul ei după comiterea faptelor.

În data de 14 octombrie 2011, în jurul orelor 23,30 inculpatul V.M.V. a pătruns fără drept în locuința numitei C.E.M., fără consimțământul acesteia, și, cu aceeași pornire agresivă și vindicativă, a agresat-o fizic, provocându-i leziuni corporale pentru care au fost necesare 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.

În noaptea respectivă, în fața organului de poliție care a intervenit de urgență la fața locului, persoana vătămată C.E.M. a explicat, justificând gravitatea faptelor comise de inculpat, că a avut o relație cu inculpatul, care a apărut la ușa ei în acea noapte, forțând ușa de acces ca să intre și, pentru că nu a reușit, a escaladat din stradă balconul reușind să pătrundă în locuință și apoi a agresat-o fizic din răzbunare. C.E.M. a precizat că "nu și-a dat acceptul ca numitul V.M.V. să pătrundă în locuința ei", lipsa acestui consimțământ fiind recunoscută și de către inculpat, găsit la fața locului; audiat în cauză, acesta a precizat că, la data faptei, ei erau despărțiți.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul V.M.V. a recunoscut în fața judecătorului, în totalitate, săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpatul a declarat că și le însușește, instanța a admis cererea acestuia de a fi judecat conform dispozițiilor art. 320

C. proc. pen., reținând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că aceste fapte există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.

În drept, faptele inculpatului V.M.V., care în noaptea de 9/10 noiembrie 2012 în jurul orei 1,30 a pătruns prin efracție în balconul și apoi în locuința numitei C.E.M. și luând-o prin surprindere pe aceasta a atacat-o, agresând-o fizic prin strangulare cu mâinile și aplicarea unor lovituri de cuțit în zona posterioară a gâtului, acte de violența care au cauzat decesul acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care la data de 14 octombrie 2011 în jurul orelor 23,30 a pătruns fără drept în locuința aceleiași victime, fără consimțământul acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului, instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., limite reduse cu o treime, potrivit art. 320

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, din perspectiva împrejurărilor în care acestea s-au comis, pe fondul unei stări de frustrare, cauzată de refuzul victimei de a se împăca și de faptul că aceasta intrase deja într-o nouă relație, inculpatul acționând cu deosebită violență asupra fostei concubine, curmându-i în acest fel viața la o vârstă foarte tânără, dar și persoana infractorului care a recunoscut fapta comisă și nu este cunoscut cu antecedente penale.

În același context, s-a reținut din cuprinsul referatului de evaluare psiho-socială întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj că factorii care au concurat la comiterea infracțiunii, respectiv, trăirile la nivel afectiv ale acestuia față de victimă, stările de frustrare resimțite de acesta, dorința lui de a stabili cauza despărțirii și de a stabili dacă există un alt bărbat, gelozia, atitudinea posesivă și furia oarbă pe care le-a resimțit, (aceasta din urmă constituind cea mai puternică stare emoțională negativă din scala emoțiilor descrisă în literatura de specialitate), fond pe care inculpatul nu s-a mai gândit la acțiunile sale, constituie factori de risc pentru acesta însă nu pot influența negativ comportamentul său viitor, deoarece aceștia au fost determinați de trăirile acestuia raportat la victima infracțiunii, anterior acesta neavând manifestări similare la adresa altor persoane. Au fost apreciate ca pozitive asumarea și regretul săvârșirii faptelor, dorința de despăgubire a moștenitorilor defunctei, experiența negativă a detenției și sprijinul necondiționat al familiei, coroborate cu buna integrare socială anterior comiterii faptei și implicarea sa de timpuriu în muncă.

S-a apreciat că este corectă reținerea circumstanței agravante a comiterii faptelor din motive josnice în condițiile art. 75 lit. d) C. pen., având în vedere că inculpatul a acționat de maniera descrisă mai sus din răzbunare, împrejurare care intră în conținutul noțiunii de motive josnice.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că partea vătămată C.C., sora victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3777 RON reprezentând daune materiale, constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, fiind depuse la dosar o serie de înscrisuri în dovedirea acestor pretenții.

Având în vedere că la termenul de judecată din data de 21 februarie 2013 inculpatul în mod expres, a declarat că achiesează la despăgubirile pretinse de partea civilă, instanța de fond în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1392 C. civ. a obligat pe inculpat să plătească acesteia despăgubiri civile în sumă de 3777 RON reprezentând daune materiale.

Totodată, s-a reținut că victima C.E.M. avea un copil minor C.S. care îi era încredințat spre creștere și educare în urma divorțului de tatăl copilului, C.M.C., însă acesta din urmă în calitate de reprezentant legal al minorei, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, pentru a-și preciza pretențiile civile în numele acesteia.

Având în vedere însă prevederile art. 17 C. proc. pen., referitoare la exercitarea din oficiu a acțiunii civile când cel vătămat este o persoană lipsită de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, chiar în lipsa unei constituiri de parte civilă, instanța a considerat că minora a fost prejudiciată atât din punct de vedere material, prin aceea că pe viitor va fi lipsită de sprijinul material al mamei sale dar și moral, afectiv, aceasta fiind obligată să crească fără a se bucura de ocrotirea mamei sale de la o vârstă fragedă, acest eveniment nefericit din viața sa fiind fără îndoială unul dramatic care o va marca profund, dispariția celei mai importante ființe din viața sa, având implicații deosebite asupra dezvoltării sale ulterioare sub aspect psihic și emoțional.

În acest context instanța a apreciat că se impune repararea prin acordarea unei compensații bănești atât a prejudiciului moral, nepatrimonial cauzat minorei dar și prin acordarea unei sume lunare care să compenseze oarecum lipsa sprijinului material de care beneficia minora până la decesul mamei sale, aceasta din urmă stabilită la o pătrime din salariul minim net pe economie, în condițiile în care victima nu avea un venit fix la momentul decesului, ci desfășura activități independente la domiciliu, fiind coafeză, neputând fi stabilit venitul lunar realizat de aceasta.

II. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal, atât inculpatul cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a învederat faptul că față de natura și gravitatea deosebită a faptei comise, de faptul că inculpatul din gelozie a pătruns fără drept în locuința victimei și i-a suprimat acesteia viața se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate iar sub aspectul laturii civile, majorarea cuantumului daunelor morale în favoarea fiicei minore a victimei, despăgubiri ce se justifică raportat la greaua și ireversibila pierdere suferită de către aceasta.

În motivarea apelului său, inculpatul a arătat că se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia, raportat la conduita sa procesuală corectă, la faptul că recunoaște și regretă sincer săvârșirea faptei și dorește despăgubirea părții civile.

Prin Decizia penală nr. 87/A din data de 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Cluj , secția penală și de minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva Sentinței penale nr. 113/D/2013 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului V.M.V., a cuantumului sporului aplicat ca urmare a efectuării contopirii și cu privire la cuantumul daunelor morale acordate.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, curtea de apel a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor de la 10 ani închisoare la 13 ani închisoare și a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu de la 2 ani și 6 luni la 4 ani și de la 2 ani la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a constatat concursul de infracțiuni, a contopit pedepsele aplicate, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea la care a adăugat un spor de 3 ani închisoare, pedeapsa finală fiind de 16 ani închisoare, cu menținerea pedepsei complementare dispusă de prima instanță.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa stabilită timpul detenției preventive începând cu data de 10 noiembrie 2012 la 25 aprilie 2013.

A obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile minore C.S. a sumei de 25.000 euro daune morale.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul inculpatului V.M.V. declarat împotriva aceleiași hotărâri și a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

În urma administrării unui vast probatoriu și a analizării atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă conformă cu realitatea. Astfel, a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, de altfel recunoscută de către acesta conform art. 320

C. proc. pen., constând în aceea că în noaptea de 09/10 noiembrie 2012, a pătruns prin escaladare și efracție în locuința numitei C.E.M., fără consimțământul acesteia și, surprinzând-o în dormitor, unde aceasta vorbea la telefon, în pat, s-a repezit la ea și a început s-o strângă de gât. După ce inculpatul a văzut că victima nu mai reacționa s-a dus în bucătăria locuinței, a luat un cuțit și imediat s-a întors în dormitor și a lovit-o pe aceasta de mai multe ori cu acel cuțit, în gât și ceafă.

Față de starea de fapt expusă mai sus, de circumstanțele concrete în care s-au comis faptele, de împrejurarea că inculpatul a părăsit domiciliul victimei fără a anunța serviciile de ambulanță, fiind depistat de organele de poliție, conducând un moped, apoi faptul că la o dată anterioară și anume 14 octombrie 2011, pătrunsese de asemenea fără drept în locuința părții vătămate și o agresase pe aceasta cauzându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare între 5 - 6 zile de îngrijiri medicale, curtea a apreciat că se impune o reindividualizare judiciară a pedepsei.

În ceea ce privește stabilirea unui cuantum al daunelor morale care să asigure repararea prejudiciului moral suferit de minoră, afectată în mod deosebit și ireversibil de decesul victimei (mama acesteia) curtea de apel și-a însușit opinia formulată în literatura de specialitate potrivit căreia, scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral este compensarea suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

A considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.

III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul V.M.V., invocând greșita aplicare a legii cu privire ia stabilirea sporului ca urmare a contopirii celor 3 pedepse.

Examinând recursul declarat de inculpatul V.M.V., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Potrivit vechiului text ai art. 385

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidență în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunțate anterior intrării în vigoare a legii. În această situație, rezultă că în cazul hotărârilor pronunțate de către instanțele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispozițiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În speță, se constată că inculpatul V.M.V. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate la data de 25 aprilie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conținutul textelor art. 385

C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. I din această lege.

Având în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greșita individualizare a sporului de pedeapsă aplicat de către instanța de apel, rezultă cu evidență că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385

pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nici cazului de casare prevăzut de art. 385

pct. 17

C. proc. pen. și niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.M.V. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din data de 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de Minori, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 10 noiembrie 2012 la 12 septembrie 2013 și va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M.V. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din data de 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 10 noiembrie 2012 la 12 septembrie 2013.

Obligă recurentul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2013.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare