Decizia nr. 4135/2012 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 26640/3/2011 — recurs împotriva sentinței nr. 159/2012 a Tribunalului București

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.M. (necunoscut cu antecedente penale) la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor calificat și deosebit de grav. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 192 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la violare de domiciliu. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele menționate mai sus și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 26 octombrie 2010 la 4 noiembrie 2010, respectiv de la 18 februarie 2011 la 10 iunie 2011.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.M.T. (zis "B.", necunoscut cu antecedente penale) la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat și deosebit de grav. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.M.T. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele menționate mai sus și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 17 februarie 2011 la 10 iunie 201 i.

În baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplic. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.M. (zis "B.I.", recidivist) la o pedeapsă de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele menționate mai sus și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, din 20 octombrie 2010 (reținere 24 de ore), respectiv de la 18 februarie 2011 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul D.N. (recidivist) la o pedeapsă de 11 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat și deosebit de grav. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele menționate mai sus și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 11 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, din 20 octombrie 2010 (reținere 24 de ore), respectiv de la 18 februarie 2011 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.V.F. (zis "D.P.", necunoscut cu antecedente penale) la o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.V.F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele menționate mai sus și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, din 17 februarie 2011 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.N. (necunoscut cu antecedente penale) la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat și deosebit de grav. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. - art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.N. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele menționate mai sus și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 17 octombrie 2011 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. cu ref. la art. 998 - 999 C. civ. și art. 1003 C. civ. au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile G.C., G.M., G.N., G.A. (asistată de ocrotitorii legali G.C. și G.M.), G.H. (reprezentat legal G.C. și G.M.) și G.C.Z. (reprezentat legal de mama sa, R.I.) și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata următoarelor sume de bani: - 50.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă G.N. (fratele defunctului); - 5.000 RON cu titlu de daune materiale și 100.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă G.C. (tatăl defunctului); - 5.000 RON cu titlu de daune materiale și 100.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă G.M. (mama defunctului); - 50.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă G.A. (sora defunctului); - 50.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă G.H. (fratele defunctului); - 100.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă G.C.Z. (fiul defunctului), reprezentat legal de mama sa, R.I.; - o rentă lunară în cuantum de 1/4 din salariul minim pe economie de la data de 15 octombrie 2010 până la împlinirea vârstei de 18 ani, către partea civilă G.C.Z. (fiul defunctului), reprezentat legal de mama sa, R.I.; În baza art. 163 alin. (1), (5) și (6) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților până la concurența sumei de 200.000 RON în vederea reparării pagubei produse părților civile G.A., G.H. și G.C.Z. (minori lipsiți de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă). În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar - Arseni și obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 5.519 RON către partea civilă. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii profilurilor genetice ale acestora în S.N.D.G.J. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: La data de 09 octombrie 2010, în jurul orei 19.00, trimiși de inculpatul B.M., inculpații V.M., V.V.F., D.N., G.M.T. și L.N. s-au deplasat la locuința numitului C.I. zis "Ț." din com. Glina, jud. Ilfov cu intenția de a săvârși agresiuni asupra numitului G.P., care se afla acolo. Ajunși la fața locului, inculpatul G.M.T. a asigurat paza rămânând în fața imobilului, inculpatul D.N. l-a imobilizat pe martorul B.C. pentru ca acesta să nu intervină în sprijinul victimei, inculpații V.M. și V.V.F. l-au agresat pe G.P. folosind bâte de lemn, iar inculpatul L.N., aflat și el în imobil, a asistat la întreaga scenă. În urma loviturilor primite, victima a decedat la spital, în data de 15 octombrie 2010. I. Situația preexistentă și relațiile dintre persoanele implicate în evenimentele din data de 09 octombrie 2010. Instanța a reținut mai întâi că între inculpatul B.M. și fiul său, B.C., în vârstă de 21 de ani la data faptelor, exista o relație tensionată, determinată de faptul că acesta din urmă era consumator de heroină și nu dorea să urmeze tratament, de asemenea neavând un loc de muncă sau o sursă licită de venituri. Totodată, din probele administrate în cauză a rezultat că B.C. era o persoană violentă, implicată în diverse conflicte, iar tatăl său a fost obligat în mai multe ocazii să achite sume de bani pentru a despăgubi persoane agresate de fiul său. De asemenea, pentru a obține fondurile necesare satisfacerii dependenței de heroină, B.C. săvârșea diverse infracțiuni de furt pe raza comunei, inclusiv în dauna tatălui său. În acest context, cu aproximativ 5 zile înainte de evenimente, la data de 05 octombrie 2010, inculpatul B.M. a interzis fiului său să mai locuiască în casa sa situată în com. Glina. Odată cu fiul său, inculpatul i-a îndepărtat din imobil pe numita N.M.A., concubina lui B.C., împreună cu cele două fiice minore ale acestuia, precum și pe propria soție, B.C.Z., acestea din urmă datorită faptului că ar fi avut o atitudine relativ tolerantă față de consumul de droguri al fiului său. În urma îndepărtării din casa părintească, numitul B.C. s-a mutat la locuința unui prieten al său, C.I. zis "Ț.", locuință aflată tot în comuna Glina. Una dintre persoanele împreună cu care B.C. consuma stupefiante era numitul G.P. zis "C.", în vârstă de 18 ani, locuind tot în comuna Glina și provenind dintr-o familie cu posibilități materiale extrem de reduse. Între acesta și numitul B.M. exista o situație tensionată, deoarece inculpatul considera că G.P. era una din persoanele care îl determinau pe fiul său să se drogheze. De altfel, cu aproximativ 2 săptămâni înainte de incident, din inițiativa inculpatului B.M. a avut loc o întâlnire între acesta și G.P., la care a asistat și tatăl acestuia din urmă, G.C., declarațiile participanților conținând diferențe notabile cu privire la cele discutate. Astfel, B.M. a arătat că la întâlnirea respectivă doar i-a propus lui G.P. să se interneze la un centru de dezintoxicare, iar acesta a fost de acord, în timp ce G.C. a arătat că, în afară de discuția privind dezintoxicarea, inculpatul B.M. a adresat și amenințări fiului său. S-a menționat și că tratamentul lui G.P. ar fi urmat să fie achitat de B.M., care avea posibilități materiale net superioare familiei victimei. Referitor la acest incident, instanța a apreciat ca fiind mai plauzibilă declarația lui G.C. atât datorită faptului că B.M. nu a făcut demersuri serioase pentru internarea la dezintoxicare a victimei (declarația inculpatului G.M.T., care la solicitarea lui B.M. îl programase pe B.C. la o cură de dezintoxicare, fără a face același lucru și pentru victimă), dar și datorită evenimentelor petrecute ulterior întâlnirii, care vor fi expuse în continuare. Cu privire la situația socială a inculpaților, Tribunalul a reținut că inculpatul B.M., în vârstă de 57 de ani, este o persoană cunoscută și influentă în comuna Glina, datorită situației materiale foarte bune - inculpatul deține mai multe imobile, un magazin și o firmă de construcții. Inculpatul L.N. era la acel moment omul de încredere al inculpatului B., care îi asigura toate cele necesare traiului - L.N., provenind dintr-o familie foarte săracă, muncea pentru inculpatul B. de la vârsta de 14 ani, în anul 2010 locuia împreună cu concubina sa, C.A., într-o dependință a unuia din imobilele aparținând lui B.M. iar singurele venituri pe care le obținea îi erau furnizate de către acesta din urmă. Inculpatul G.M.T. este cumnatul inculpatului B., fiind căsătorit cu sora acestuia, B.F. și, potrivit propriei declarații, avea un respect deosebit față de acesta datorită diferenței de vârstă, "considerându-l ca pe socrul său". Inculpații V.M. și V.V.F. sunt persoane cu posibilități financiare reduse și un grad de instrucție precar (inc. V.V.F. fiind neșcolarizat și prestând și el diferite munci pentru inc. B., iar inc. V.M., absolvent a 6 clase, lucrând ca muncitor necalificat), în timp ce inculpatul D.N., deși beneficia de mijloace materiale superioare inculpaților L.N., V.M. și V.V.F., se afla la rândul său într-o poziție subordonată inculpatului B., datorită poziției influente în comunitate a acestuia. II. Evenimentele petrecute în data de 09 octombrie 2010, înainte de agresarea victimei G.P. La data de 09 octombrie 2010, pe fondul consumului de băuturi alcoolice (aproximativ un litru de țuică), inculpatul B.M. a decis să administreze prin interpuși o corecție fizică numitului G.P., pentru ca acesta să nu mai consume droguri împreună cu fiul său. În consecință, în jurul orei 17.00, inculpatul B. le-a comunicat inculpaților L.N. și G.M.T. hotărârea sa și, apreciind că pentru a o traduce în fapt este nevoie de mai multe persoane, l-a trimis pe inculpatul L.N. să-l aducă cu autoturismul din satul Poșta la magazinul său din satul Bălăceanca pe inculpatul D.N. Acesta din urmă l-a cooptat la săvârșirea faptei pe inculpatul V.M., concubinul surorii sale, care s-a deplasat cu autoturismul personal la magazinul inculpatului B.. Inculpatul V.V.F., care se afla încă din cursul dimineții la locuința lui L.N. (aflată într-un imobil al inculpatului B. din satul Bălăceanca, în aceeași curte cu magazinul acestuia), a fost și el de acord să participe la agresarea lui G.P., deplasându-se de altfel împreună cu L.N. în satul Poșta, pentru a-l aduce pe D.N. După ce toți participanții s-au adunat la magazinul inculpatului B.M., acesta le-a expus în detaliu planul pe care îl pusese la punct. Astfel, inculpatul B.M. dorea ca victimei G.P. să îi fie administrată o corecție extrem de violentă ("să îi rupă o mână sau un picior", declarația inc.D.N., "să îi dea o mamă de bătaie", declarația inc. V.M., declarația inc. V.V.F.), dar fără a fi lovită în zona capului, atrăgând în mod special atenția celorlalți inculpați asupra acestui ultim aspect (fapt confirmat de declarațiile tuturor coinculpaților). De asemenea, inculpatul B.M. le-a cerut numiților L.N., G.M.T., D.N., V.V.F. și V.M. să ia cu ei obiecte contondente pentru săvârșirea agresiunii și, de asemenea, să poarte cagule pentru a nu fi recunoscuți (decl. inc. D.N., decl. inc. V.V.F., decl. inc. V.M., decl. inc. L.N.). În consecință, inculpatul L.N. a adus niște bâte din lemn și, de asemenea, a confecționat trei cagule dintr-o pereche de colanți ai concubinei sale, C.A.. Referitor la numărul obiectelor contondente deținute de inculpați, Tribunalul a reținut că acesta nu poate fi stabilit cu certitudine, în principal deoarece inculpații au dat declarații contradictorii în acest sens - două bâte din lemn de corn de 1 metru lungime (inc. B.), o bâtă de baseball și două "ghioage" (inc. G.), 3 bâte de lemn (inc. D.N.), 3 bâte de lemn sau 4 bâte de lemn (inc. V.M.), o bâtă de baseball și un baston telescopic (inc. L.N.), două bâte de lemn și un baston telescopic sau trei bâte de lemn (inc. V.V.F.). Ceea ce s-a putut stabili însă cu certitudine a fost faptul că inculpații au avut asupra lor cel puțin două bâte de lemn (cel mai probabil trei) iar în autoturism inculpatul G. avea și un baston telescopic, care nu este clar dacă a fost folosit la comiterea faptei. În privința cagulelor, Tribunalul a reținut că fiecare dintre inculpați a deținut în final câte un astfel de obiect, inculpații G. și V.M. având cagulele proprii, iar ceilalți pe cele prelucrate de inculpatul L.N. B.M. a stabilit și ca inculpații să se deplaseze la locuința lui C.I. cu un autoturism marca T., de culoare roșu cu negru, care aparținea lui G.M.T. (deoarece autoturismul nu era cunoscut în comună) și, totodată, a cerut lui D.N. (cel mai solid dintre aceștia) să îl imobilizeze pe fiul său și să îl deposedeze de drogurile pe care le avea asupra sa (decl. inc. D.N., , decl. inc. L.N.). Totodată, înainte de a pleca de la magazinul inculpatului B., numerele de înmatriculare ale autoturismului au fost schimbate de către inculpatul L.N. (decl. inc. D.N., decl. inc. V.V.F.). De asemenea s-a reținut și că, pe parcursul întregii zile, inculpatul B.M. a ținut legătura telefonic cu martorul C.I. zis "Ț." pentru a se interesa dacă fiul său și G.P. se află la locuința acestuia (listing convorbiri telefonice), iar în seara zilei de 09 octombrie 2010, sub pretextul de a discuta despre furnizorii de droguri ai fiului său, inculpatul B. s-a întâlnit personal cu acesta. Martorul a fost adus la magazinul inculpatului B. cu autoturismul de către inculpații L.N. și V.V.F., iar pe toată durata evenimentelor care au avut loc la locuința sa în seara respectivă acesta s-a aflat împreună cu B.M. (declarație C.I.). La acest moment, instanța a apreciat că se impune a fi discutate declarațiile inculpatului B. privind cele întâmplate la magazinul său, înainte de agresiunea asupra victimei. Astfel, Tribunalul nu a acceptat apărările inculpatului B., care, deși a recunoscut că i-a trimis pe ceilalți inculpați să îl agreseze pe G.P., a negat că el le-ar fi spus să folosească bâte și cagule cu această ocazie, aceste susțineri fiind contrazise de declarațiile celorlalți coinculpați, deja menționate. De asemenea, instanța a apreciat ca nereală și afirmația inculpatului B. privind faptul că, în afară de agresarea victimei, coinculpații ar fi trebuit și să îl readucă la domiciliul familiei B. pe fiul său. Și în acest caz, declarațiile inculpaților (inclusiv cele ale lui B.M., contradictorii sub acest aspect - nu se vede cum inculpații ar fi putut și să "îi alerge pe C.Z. și C.", dar și să îl aducă pe fiul său acasă) dar, în special conduita lor ulterioară, contrazic această afirmație. La fel de necredibilă a fost apreciată a fi și declarația inculpatului B. în sensul că ar fi solicitat ca și fiul său să fie agresat, contrazisă ulterior atât de inculpatul B. în fața instanței ("..le-am cerut să le dea peste mâini și picioare numai dacă se vor opune.."), precum și de desfășurarea ulterioară a evenimentelor. III. Agresarea lui G.P. și evenimentele ulterioare acestui moment. După ce punerea la punct a planului de acțiune s-a încheiat, în jurul orei 19.00, cei cinci inculpați au plecat cu autoturismul T.C. de culoare roșu cu negru condus de G.M.T. către locuința lui C.I. din comuna Glina. Lângă G.M.T. se afla D.N., iar pe bancheta din spate ceilalți trei inculpați. Ajunși la destinație, toți inculpații au coborât din autoturism, au intrat în curtea imobilului, iar V.V.F. a vrut să acționeze clanța, moment la care concubina lui C.I., martora B.M.Z., aflată în imobil, a deschis ușa de la intrare. V.V.F. i-a spus martorei să fugă, aceasta i-a răspuns că are copilul în casă, iar inculpatul i-a cerut să-și ia copilul și să plece, martora conformându-se (declarație B.M.Z.). După plecarea martorei, inculpații V.V.F., D.N., L.N. și V.M. au pătruns în locuința formată din două încăperi - un hol folosit ca bucătărie și un dormitor (cercetare la fața locului), iar inculpatul G.M.T. a rămas în curtea imobilului, unde a stat pe toată durata evenimentelor. S-a reținut și faptul că la momentul pătrunderii în casă, unul dintre inculpați, fie D.N., fie V.V.F., a strigat "Poliția! Nu mișca! Culcat!". În dormitorul locuinței se afla victima G.P. împreună cu martorii B.C. și O.V. zis "R.". Martorul B.C. și G.P. se aflau sub influența drogurilor, fapt confirmat de declarațiile martorilor B.M.Z. și O.V. Inculpatul D.N., care a pătruns primul în dormitor, l-a imobilizat pe B.C., punându-l la podea și răsucindu-i o mână la spate, aspect rezultat din declarațiile tuturor inculpaților și din cele ale lui B.C. (evident, acesta din urmă nu a putut preciza identitatea celui care l-a imobilizat, deoarece inculpatul D.N. avea pe față cagula). Din acel moment și până la finalul evenimentelor, inculpatul D.N. a rămas în dormitorul locuinței, ținându-l la pământ pe B.C.. Martorul O.V. a rămas întins pe pat și nu s-a mișcat de acolo pe toată durata desfășurării faptelor. Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că în dormitorul locuinței au intrat numai inculpații D.N., V.M. și V.V.F. Faptul că doar trei dintre inculpați au intrat în dormitor rezultă atât din declarațiile lui B.C. și O.V., dar și din structura camerei care are 2 metri lățime și 5 metri lungime (proces-verbal de cercetare la fața locului), o mare parte din aceasta fiind ocupată de un pat, o sobă, o măsuță pentru televizor, două dulapuri, dar și de inculpatul D.N. care îl ținea la pământ, lângă pat, pe B.C.. În aceste condiții, era foarte dificil ca în dormitor să poată pătrunde patru dintre inculpați (instanța a făcut aceste considerații, deoarece unii dintre inculpați au afirmat că și L.N. ar fi intrat în încăpere). Potrivit declarațiilor lui O.V. și B.C., victima a fost lovită inclusiv în cap imediat după intrarea inculpaților în dormitor, iar apoi a fost trasă de picioare afară din cameră, pe holul locuinței. Faptul că victimei i s-au administrat lovituri încă de la momentul în care se afla în dormitor a fost confirmat și de cercetarea la fața locului, în cursul căreia au fost identificate mai multe urme lăsate de bâtele folosite de inculpați pe tavanul camerei. De asemenea, faptul că victimei i s-au administrat lovituri în dormitor a exclus în totalitate posibilitatea ca în această cameră să fi intrat mai mult de trei inculpați. Astfel, chiar dacă, teoretic, spațiul din cameră ar fi permis pătrunderea a încă trei inculpați (în afară de D.N.), în niciun caz aceștia nu ar fi avut loc să administreze lovituri de bâtă victimei, atingând totodată tavanul cu obiectele contondente folosite în cadrul acestei activități. Pe hol, lângă ușa de acces în dormitor, inculpații V.M. și V.V.F. au continuat agresiunea asupra lui G.P., acestuia fiindu-i administrate lovituri inclusiv în zona capului, până la pierderea cunoștinței. În final, G.P. a rămas la pământ, căzut lângă ușa dormitorului. Faptul că agresiunile asupra victimei au continuat și pe hol, precum și poziția victimei a rezultat cu claritate din fotografiile judiciare realizate la locul faptei. De asemenea, martorii O. și B. au auzit atât zgomotele produse de loviturile încasate de G.P. pe hol, cât și țipetele și rugămințile acestuia de a nu fi omorât. În tot acest timp, inculpatul L.N. s-a aflat pe hol, asistând la desfășurarea faptelor, fiind posibil chiar să îi fi încurajat pe ceilalți doi inculpați să continue agresiunea asupra victimei (cu privire la acest ultim aspect, a fost reținută declarația din 09 octombrie 2010 a martorului O., care a auzit astfel de îndemnuri). După încheierea violențelor asupra victimei, inculpatul V.V.F. a reintrat în dormitor, pentru a-i spune lui D.N. care îl imobiliza în continuare pe B.C. că trebuie să plece, iar apoi toți inculpații au părăsit locuința lui C.I. cu autoturismul condus de G.M.T., întorcându-se la magazinul inculpatului B.M. din Bălăceanca. Imediat după întoarcerea celor cinci inculpați, B.M. i-a cerut lui L.N. să îl transporte pe C.I. zis "Ț." la locuința acestuia (martorul fusese anunțat telefonic despre cele întâmplate la domiciliul său de către concubina sa, B.M.Z.), iar ulterior s-a deplasat și el acolo, în scopul de a discuta cu fiul său, B.C.. După ce a ajuns la locul faptei, inculpatul B.M. a fost observat de fiul său, care i-a reproșat pe un ton ridicat că a ordonat uciderea lui G.P. Între cei doi a avut loc o ceartă la care au asistat mai multe persoane (C.I., B.M.Z., C.M., C.C.) și în decursul căreia B.C. a repetat în mai multe rânduri că tatăl său este cel care a trimis persoanele care au agresat victima. Având în vedere faptul că la doar 30 de minute - 1 oră de la săvârșirea faptei, fiul inculpatului B.M. a afirmat că tatăl său este cel care a ordonat agresarea lui G.P., Tribunalul a apreciat că acesta este încă un argument în sensul că relațiile dintre victimă și B.M. erau departe de a fi cordiale anterior datei de 09 octombrie 2010, în caz contrar fiul inculpatului neavând niciun motiv să aducă astfel de acuzații acestuia. Numitul G.P. nu a decedat în seara zilei de 09 octombrie 2010, ci a fost transportat la spital, încetând din viață datorită leziunilor suferite la data de 15 octombrie 2010. Raportul de necropsie întocmit în cauză a stabilit că moartea victimei a fost violentă, datorându-se "dilacerării și hemoragiei meningo-cerebrale consecință a politraumatismului cu fractură craniană multieschiloasă, fractură metacarpian II mâna stângă, plagă contuză scalp, plăgi înjunghiate antebraț stâng". S-a mai arătat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovituri repetate cu corp dur contondent și respectiv corp dur tăietor-înțepător la nivelul antebrațului stâng. În fine, s-a concluzionat că între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată. De asemenea, examenul extern al cadavrului a relevat un număr impresionant de leziuni traumatice prezente pe corpul victimei [pct. 11 lit. c) a raportului de necropsie]. După demararea cercetărilor în cauză, inițial, niciunul dintre inculpați nu a recunoscut participarea la omorul comis asupra lui G.P. și, mai mult chiar, aceștia au încercat să își creeze alibiuri (D.N. a susținut că în seara zilei de 09 octombrie 2010 s-a aflat la domiciliul concubinei sale, B.P. din com. Plătărești, jud. Călărași), au ascuns armele folosite la agresiune și cagulele (de aceasta ocupându-se inculpatul L.N., potrivit declarațiilor inculpaților D.N., V.M. și V.V.F., respectiv inculpatul V.M., potrivit celor arătate de L.N.), iar inculpatul G. a înstrăinat autoturismul folosit în seara zilei de 09 octombrie 2010 și apoi a părăsit teritoriul țării, plecând în Germania, de unde a revenit abia în luna decembrie 2010 (decl. G.). De asemenea, inculpatul B., asupra căruia planau bănuieli că ar fi instigatorul omorului încă din seara de 09 octombrie 2010, a încercat să îi determine pe ceilalți inculpați să nu declare nimic în legătură cu implicarea sa în omorul săvârșit, dându-le diverse sume de bani (de exemplu, 500 de lei înainte de Crăciun) și promițându-le avantaje materiale, fapt confirmat de inculpații D.N., V.V.F., L.N. și V.M.. Relevantă în legătură cu acțiunile inculpatului B. ulterior comiterii faptei a fost apreciată a fi și interceptarea unei convorbiri în mediul ambiental purtată de acesta la data de 26 februarie 2011, după arestarea sa preventivă, cu un anume "F.", aflat și el în arestul D.G.P.M.B. Practic, din cuprinsul conversației a rezultat cu claritate atât faptul că inculpatul B. făcea chiar și la acel moment tot posibilul să evite tragerea la răspundere penală, discutând cu F. diverse variante pe care le-ar putea susține în fața instanței și, totodată, că anterior arestării acesta a încercat să îi determine pe ceilalți inculpați prin promisiunea unor sume importante de bani (50.000 de euro și o casă de persoană) să susțină în fața autorităților o variantă care nu l-ar fi implicat în fapta săvârșită. Din cuprinsul conversației a reieșit destul de clar atât că relațiile cu inculpatul L.N. erau departe de a fi bune la acel moment (inculpatul adresează înjurături repetate la adresa lui L.N.), ca urmare a autodenunțului făcut de acesta dar și că inculpatul B. îi considera pe V.V.F., V.M. și L.N. "trei proști" pentru că nu au acceptat propunerea sa (discuția avea loc într-un moment când, urmare a autodenunțului lui L.N., ceilalți inculpați declaraseră că B.M. îi trimisese la locuința lui C.I.). La fel, discuția menționată a confirmat faptul că după săvârșirea faptei între inculpați au avut loc mai multe întâlniri, în cursul cărora s-a stabilit ce să declare în fața organelor judiciare. Oricum, acest aspect a reieșit și din declarațiile unora dintre inculpați și din interceptările convorbirilor telefonice purtate de aceștia și de alte persoane apropiate lor. În final, la data de 17 februarie 2011, într-un moment în care cercetările organelor de poliție păreau să stagneze, inculpatul L.N. a formulat un autodenunț în cuprinsul căruia a descris evenimentele petrecute în data de 09 octombrie 2010, implicându-i astfel în cauză pe toți ceilalți inculpați. Abia după acest moment, restul inculpaților și-au recunoscut participarea la evenimente și au prezentat versiunile lor cu privire la cele întâmplate. În cuprinsul considerentelor, prima instanță a făcut o serie de considerații asupra mijloacelor de probă pe baza cărora s-au stabilit modul în care a fost agresat G.P. și identitatea persoanelor responsabile de aceasta. Astfel, pentru lămurirea acestor aspecte, instanța nu a avut la dispoziție ca probe directe decât declarațiile inculpaților L.N., V.V.F. și V.M., care au observat în totalitate desfășurarea faptelor, precum și pe cele ale martorilor O.V., B.C. și ale inculpatului D.N., care au observat doar parțial cele întâmplate. La probele directe deja enumerate s-au adăugat o serie de probe și indicii cu caracter indirect, anume testele poligraf efectuate de inculpații V.V.F. și V.M., declarațiile inculpaților G. și D.N. privind ceea ce s-a discutat în autoturism imediat după săvârșirea faptei, precum și declarații ale unor persoane care au aflat de la inculpații prezenți la fața locului detalii despre cele întâmplate - inculpatul B.M., martorele C.A. (concubina inculpatului L.N.), P.M.R. (concubina inculpatului V.V.F.), C.A.M. (mama martorei C.A.) și C.T. (concubinul martorei C.A.M.). În aprecierea declarațiilor inculpaților, instanța a avut în vedere, alături de subiectivitatea inerentă a acestora, derivată din intenția inculpaților de a-și diminua propria responsabilitate, și conflictul survenit între inculpați ulterior săvârșirii faptei. Practic, după autodenunțul inculpatului L.N., când și ceilalți inculpați au fost obligați să recunoască implicarea în evenimentele din 09 octombrie 2010, aceștia au încercat să îl incrimineze exclusiv pe L.N. și să acrediteze ideea că acesta este cel care l-a ucis pe G.P. Situația probatorie a fost complicată și mai mult datorită faptului că declarațiile inculpaților din fața instanței cu privire la agresarea lui G.P. diferă de declarațiile date tot de aceștia referitor la același aspect în cursul urmăririi penale. Totodată, același grad de subiectivism există și în privința unora din declarațiile martorilor, datorită legăturilor dintre aceștia și unii din inculpați (declarațiile concubinelor inculpaților L.N. și V.V.F.). De aceea, la stabilirea identității inculpaților care l-au ucis pe G.P., instanța s-a bazat mai întâi pe declarațiile martorilor B.C. și O.V. date la scurt timp după desfășurarea faptelor (mai exact la datele de 09 octombrie 2010 și 10 octombrie 2010), moment la care aceștia își aminteau cel mai bine întâmplările la care au asistat, nu cunoșteau identitatea persoanelor care pătrunseseră în imobil și colaborau pe deplin cu organele judiciare (trebuie menționat că începând cu data de 25 octombrie 2010, B.C. a refuzat să mai dea declarații în cauză, folosindu-se de dispozițiile art. 80 C. proc. pen. Alături de aspectele înfățișate de cei doi martori, instanța a avut în vedere într-o mare măsură și declarațiile inculpatului L.N., acestea fiind de departe cele mai credibile dintre declarațiile date de inculpați și coroborându-se de totodată și cu susținerile martorilor B. și O. Instanța de fond precizează, în continuare, motivele pentru care declarațiile celorlalți inculpați nu sunt plauzibile. Astfel, inculpatul V.M. a arătat că D.N. a intrat primul în locuință, urmat fiind de el, L.N. și V.V.F.. Inculpatul a mai arătat că el s-a repezit la G.P. pentru a-l pune jos, acesta l-a împins, ceea ce i-a provocat căderea, iar inculpatul L.N. a lovit victima cu bâta în cap. G.P. nu a căzut în urma loviturii, ci i-a împins pe inculpați, ieșind pe hol, unde cei aceștia i-au administrat lovituri peste mâini și picioare, până când victima a căzut. După ce aceasta se afla la pământ, L.N. i-ar mai fi administrat o lovitură de bâtă în cap. În fața instanței, inculpatul a oferit variantă întrucâtva diferită a modului în care au avut loc faptele. Astfel, la termenul din 27 mai 2011, acesta a arătat că în casă au intrat în ordine D.N., V.V.F., el și L.N., apoi, în dormitor, el și inc. V.V.F. au lovit victima în zona mâinilor și picioarelor. A mai declarat inculpatul că, apărându-se, G.P. l-a împins, iar el a căzut în ușă, moment la care inc. L.N. a lovit victima în cap. A arătat inculpatul și că victima s-a refugiat pe hol, unde L.N. a continuat să o lovească, iar el, observând aceasta, i-a spus inculpatului V.V.F. ce se întâmplă, acesta din urmă oprindu-l pe inculpatul L.N. În fine, la termenul din 24 iunie 2011, inculpatul a precizat și că i-a administrat victimei doar 3 - 4 lovituri în zona picioarelor și, de asemenea, că a intervenit verbal, cerându-i lui L.N. să nu îl mai agreseze pe G.P.. În ambele declarații din fața instanței inculpatul a susținut că în cursul incidentului a întins mâna pentru a-l proteja pe G.P. de loviturile lui L.N., suferind astfel o leziune la unul din brațe. Din motive evidente, judecătorul cauzei a apreciat că afirmațiile lui V.M. nu prezintă credibilitate. Astfel, dincolo de diferențele dintre propriile declarații, acestea sunt infirmate de martorii B. și O. După cum s-a menționat deja, aceștia au arătat că în cameră au intrat doar trei persoane, două dintre acestea au lovit victima, inclusiv în cap, iar apoi au scos-o din cameră, trăgând-o de picioare (a treia persoană intrată în cameră era D.N., care l-a imobilizat pe martorul B. și nu agresat pe G.P.). Niciunul din martori nu a făcut vreo mențiune despre o eventuală opoziție a victimei, care să fi împins pe vreunul din agresori și cu atât mai puțin despre căderea la pământ a unuia dintre aceștia. La fel, martorii nu au auzit decât strigătele victimei (martorul O. auzind și încurajări din partea unui participant la adresa celor care îl băteau pe G.P.), nespunând nimic despre îndemnuri ale unora dintre agresori de a se opri sau de a nu ucide pe G.P. Pe lângă acestea, instanța a reamintit aspectele deja arătate cu privire la dimensiunile camerei, care nu ar fi permis în niciun caz o desfășurare a evenimentelor conform celor expuse de inculpatul V.M. Oricum, declarațiile acestuia conțin elemente vădit necredibile - dacă victima i-ar fi împins pe inculpați și ar fi ajuns pe hol, rezultă că aceștia au rămas în dormitor, astfel că G.P. ar fi avut posibilitatea de a se îndrepta către ieșire, încercând să scape; la fel, nu se vede motivul pentru care inc.V.M. ar fi trebuit să îi spună inc. V.V.F. că L.N. îl ucide pe G.P., în condițiile în care acesta se afla la câțiva pași distanță și vedea perfect ce se întâmplă. În fine, s-a menționat și faptul că testul poligraf realizat în faza de urmărire penală a stabilit că inc.V.M. prezintă indicii ale comportamentului simulat când neagă că l-a lovit în zona capului pe G.P. Instanța nu a primit afirmațiile inculpatului, care a susținut că ar fi fost bătut de polițiști în cursul testului, atât deoarece acestea nu sunt susținute de vreun mijloc de probă (inculpatul a semnat fără obiecțiuni declarația de consimțământ și fișa cu întrebări), cât și deoarece, într-o astfel de situație (lovituri administrate celui supus unui test poligraf), acesta nu ar fi prezentat indicii ale comportamentului simulat doar la întrebările relevante ale cauzei. Inculpatul V.V.F. a prezentat o variantă diferită a evenimentelor din locuința lui C.I.. Astfel, acesta a arătat că în dormitor au intrat doar el și cu D.N., moment la care victima a încercat să fugă, ajungând pe hol, unde L.N. a lovit-o cu bâta în cap și în zona brațelor. A mai arătat inculpatul că, după lovitura la cap, G.P. s-a rezemat de perete, a fost lovit de V.M. cu bâta peste picioare, după care victima a căzut și din acel moment nu mai fost agresată de nimeni. În fața instanței, inculpatul V.V.F. a prezentat o nouă variantă a desfășurării faptelor. Astfel, acesta a arătat în continuare că în dormitor au intrat doar el și D.N., că victima a încercat să fugă, el a lovit-o peste picioare, dar G.P. a sărit peste el, l-a luat (probabil în brațe) pe inculpatul V.M. și s-au prăbușit amândoi la podea. Inculpatul a afirmat că, în timp ce se prăbușea împreună cu inculpatul V.M., victima a fost lovită în cap de L.N. și după aceea nu s-a mai ridicat. În cadrul aceleiași declarații, inculpatul a învederat că și V.M. l-a lovit pe G.P. peste mâini și peste picioare când acesta se afla pe hol (deși nu este clar cum ar fi putut face acest lucru, dacă victima căzuse împreună cu el la pământ), iar apoi și că L.N. l-a mai lovit pe G.P. în cap când acesta încerca să se ridice. Nici declarațiile acestui inculpat nu au fost considerate credibile. Astfel, niciuna din declarațiile sale nu s-a coroborat în vreun fel cu cele arătate de martorii B. și O. (nici măcar cu privire la numărul celor care au intrat în dormitor), numărul de lovituri administrate victimei conform celor arătate de inculpat nejustificând numărul leziunilor constatate pe corpul acesteia, iar declarația din fața instanței a fost apreciată a fi lipsită de logică și contradictorie. Testul poligraf la care a fost supus inculpatul în cursul judecății a stabilit că acesta nu prezintă modificări specifice comportamentului simulat când afirmă că nu l-a lovit în zona capului pe G.P. și, totodată, nici când afirmă că l-a lovit pe acesta și în alte zone ale corpului decât mâinile și picioarele. În fine, după ce pe tot parcursul procesului penal inculpatul D.N. a susținut că, datorită faptului că l-a imobilizat pe B.C. în tot timpul desfășurării evenimentelor, nu a putut vedea cum a fost agresată victima, afirmând doar într-o singură ocazie, la modul general, că ceilalți patru inculpați ar fi lovit-o, acesta depunând la dosarul cauzei un înscris, în cuprinsul căruia a arătat că, de fapt, a observat cum inculpații L.N. și V.V.F. loveau victima cu bâtele în cap, iar inculpatul V.M. era căzut jos. A mai învederat acesta că a strigat la cei doi, cerându-le să se oprească și a vrut chiar să se ridice de jos și să intervină, dar, deoarece se temea ca "persoana aflată în pat să nu îi dea în cap" (martorul O.) și, totodată, B.C. se mișcase, nu a mai făcut nimic. Totodată, inculpatul a afirmat că a văzut cum inculpatul V.M. îi împingea pe inculpații L.N. și V.V.F., strigându-le să nu îl mai lovească pe G.P. Tribunalul a constatat că nici declarația acestui inculpat nu este mai credibilă decât cele ale inculpaților V.V.F. și V.M. prezentate mai sus, acesta urmărind prin cele afirmate să îi incrimineze pe inculpații V.V.F. și L.N. și să îl disculpe pe V.M.. Astfel, lăsând la o parte momentul la care inculpatul a înfățișat aceste aspecte, instanța a reținut și în cazul său că susținerile sale sunt contrazise de declarațiile martorilor O. și B. (atât cu privire la cele petrecute în dormitor, cât și cu privire la ceea ce au auzit martorii, niciunul dintre aceștia neamintind nimic despre intervenții verbale ale unor inculpați în sprijinul lui G.P., deși D.N. afirmă că atât el cât și V.M. ar fi "țipat" la inculpații L.N. și V.V.F.), dar și de declarațiile inculpatului V.M., care a afirmat că doar L.N. l-a lovit în cap pe G.P. (nu și V.V.F.) și că sprijinul său față de victimă a constat doar într-un îndemn de a opri agresiunile adresat lui L.N. (inculpatul nu a afirmat niciodată că i-ar fi împins pe V.V.F. și L.N.). Raportat la cele arătate, instanța a reiterat faptul că declarațiile inculpatului L.N. privind desfășurarea evenimentelor sunt singurele care par a avea corespondent în realitate. Astfel, s-a reținut că inculpatul L.N. nu a intrat în dormitorul imobilului, loviturile primite de victimă în acea cameră neputând fi administrate de el. Este adevărat că după ce G.P. a fost târât în hol, ar fi fost teoretic posibil ca L.N. să săvârșească agresiuni asupra acestuia, dar, în condițiile în care inculpații V.V.F. și V.M., singurii care puteau vedea cele petrecute în acea parte a imobilului, nu pot prezenta o variantă plauzibilă și coerentă a evenimentelor, Tribunalul a acceptat cele arătate de inculpatul L.N., mai ales în contextul în care afirmațiile sale s-au coroborat cu cele ale martorilor B. și O.. S-a apreciat de către judecătorul cauzei că orice altă soluție nu ar constitui decât o încălcare nejustificată a prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul. S-a mai arătat că nici probele cu caracter indirect care l-ar incrimina pe inculpatul L.N. nu prezintă o credibilitate deosebită. Astfel, inculpatul G. a arătat în fața instanței că din discuțiile purtate în autoturism imediat după plecarea de la locul faptei "a înțeles că L.N. lovise victima în cap". Declarația acestuia nu pare însă credibilă, atâta timp cât la audierile din faza de urmărire penală inculpatul a arătat că în discuțiile din autoturism s-a menționat doar faptul că victima a fost lovită în cap, fără a se preciza cine a făcut aceasta. La fel, nici declarația inculpatului B.M., care, încercând să susțină una din variantele prezentate de inculpatul V.M., a afirmat că din discuțiile avute cu ceilalți inculpați a reieșit faptul că L.N. este cel care a lovit victima în zona capului, nu a fost apreciată de j