ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2679/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2679/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului penal de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 217 din 09 septembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 830/96/2011 în baza art. 334 C.

proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul B.T.Z., din infracțiunile de omor deosebit de

grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și

viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., într-o singură infracțiune de

viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. A fost menținută încadrarea

juridică dată celorlalte fapte prin actul de sesizare.

În baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost

condamnat inculpatul B.T.Z. la pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare și la

pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b), d), e) C. pen. timp de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de

viol.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.T.Z. la pedeapsa de 9 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost

condamnat inculpatul B.T.Z. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33

lit.

a) și art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. a

fost aplicată

inculpatului pedeapsa principală, cea mai grea, aceea de

16 ani și 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 5 ani închisoare,

inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 21 de ani și 8 luni

închisoare. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. timp

de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată

liberarea condiționată a inculpatului, fiind contopit restul de 544 de zile

închisoare rămas din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 91 din 27

august 2009 a Judecătoriei Toplița cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză,

urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 21 de

ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. în timpul executării pedepsei

inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d),

e) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei

aplicate durata reținerii și arestării preventive de la data de 23 ianuarie

2011 la zi.

A

fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

În

baza art. 118 alin. (1) lit. e) și alin. (4) C. pen. a fost confiscată de la

inculpat suma de 400 lei.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de

2.244,34 lei cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru

a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 14 martie 2011 Parchetul

de pe lângă Tribunalul Harghita a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului

B.T.Z. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, violare de

domiciliu, viol și tâlhărie.

Parchetul a reținut în fapt că în noaptea de 22

ianuarie 2011 inculpatul s-a deplasat la locuința numitei Ț.A. de 82 de ani.

Inculpatul a intrat în curte îndepărtând cârligul porții, iar apoi în locuință,

spărgând în acest scop geamul ușii. Inculpatul a imobilizat victima cu brațele

și genunchii și i-a astupat gura cu o pătură pentru a nu i se auzi strigătele

de ajutor după care a întreținut cu aceasta raport sexual vaginal și anal.

Constatând că victima nu mai mișcă, inculpatul a căutat prin casă banii după

care venise, sustrăgând suma de 400 lei dintr-un portofel și părăsind locul

faptei.

În urma necropsiei s-a constatat că moartea victimei a

fost cauzată de leziunile traumatice și aspirarea sângelui agonial.

Sesizată cu prezenta cauză, instanța de fond a pus în

discuție încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare. Încadrarea

juridică de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 alin. (1), art. 176 alin.

(1) lit. d) C. pen. nu permitea aplicarea procedurii recunoașterii de

vinovăție, astfel că instanța a găsit necesară lămurirea cu întâietate a

acestei chestiuni.

Schimbarea de încadrare juridică s-a realizat în

ședința de judecată, iar inculpatul a uzat de procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., el recunoscând săvârșirea faptelor în modalitatea reținută de

parchet și însușindu-și probele administrate în faza de urmărire penală.

Instanța a constatat că probele administrate sunt

valide și pot duce la aflarea adevărului. Având în vedere declarația

inculpatului și dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., tribunalul a

dispus condamnarea.

La individualizarea pedepselor instanța a ținut seama

de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în special de persoana

inculpatului. Astfel, acesta a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă

postcondamnatorie, la scurt timp după liberarea condiționată din executarea

unei pedepse anterioare. Totodată, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa

închisorii pentru același tip de infracțiuni, demonstrând perseverență

infracțională și exacerbarea pulsiunilor violente.

Ținând seama de aceste aspecte, tribunalul a constatat

că pedeapsa trebuie orientată spre maximul special prevăzut de lege. De

asemenea, având în vedere

dispozițiile art.

34 C. pen., instanța a constatat că maximul special al pedepsei

celei

mai grele nu este îndestulător pentru sancționarea tuturor infracțiunilor

aflate în concurs. Inculpatului i s-a aplicat astfel un spor de 5 ani

închisoare.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat, în

termen legal, apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.

În motivele de apel invocate de Parchet sentința a fost

criticată sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptelor

reținute în sarcina inculpatului și sub aspectul greșitei aplicări a art. 320 C.

proc. pen.

În motivele de apel invocate de inculpat sentința a

fost criticată sub aspectul pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 23/A din 20 martie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - secția penală și pentru cauze cu

minori s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Harghita și de către inculpatul B.T.Z. împotriva sentinței penale nr. 217 din 9

septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 830/96/2011.

S-a

desființat parțial sentința atacată și în urma rejudecării cauzei:

A fost condamnat inculpatul B.T.Z. după cum urmează:

În baza art. 174 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 176

alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 23 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de violare

de domiciliu.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de viol.

În baza art. 211

alin. (1),

alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit.

a) C. pen., la 17 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. și aplicarea

art. 3, 5 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, în

pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea

beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă de 544 zile

închisoare rămas neexecutat din sentința penală nr. 91 din 27 august 2009 a

Judecătoriei Toplița, rest ce va fi contopit cu pedeapsa aplicată prin

prezenta, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 23 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a dispus ca pe timpul

executării pedepsei, se interzice inculpatului aplicarea prevederilor art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a

dedus prevenția de la pronunțarea sentinței la zi.

S-au menține restul dispozițiilor din sentința atacată, care

nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare în apel rămân la stat, din care suma

de 200 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu se va suporta din fondul

Ministerului Justiției către Baroul Mureș.

Pentru a pronunța această decizie. Curtea de apel a reținut

următoarele:

Inculpatul a fost trimis în judecată, prin

rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, pentru comiterea a

patru infracțiuni concurente, după cum urmează:

și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 176 alin. (1) lit. d)

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

și ped. art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța de fond, prin încheierea din 05 septembrie 2011 a

schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu, din cele

patru fapte de mai sus în trei fapte, prevăzute de:

- art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit.

a) C. pen.;

- art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. tâlhărie;

- art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a)

C. pen. violare de domiciliu.

S-a

apreciat că poziția psihică inițială a inculpatului nu a cuprins elemente

intelective sau volitive privitoare la uciderea victimei. Acesta s-a deplasat

la locuința victimei în scopul de a obține bani. Ulterior pătrunderii în

locuință, inculpatul a luat hotărârea violului. De asemenea s-a mai reținut că

nu există elemente de fapt care să demonstreze că inculpatul a urmărit sau

acceptat moartea victimei. Inițial, în actul de sesizare, nici parchetul nu a

descris o astfel de intenție criminală, reținând însă încadrarea juridică a

infracțiunii de omor. Ulterior, prin concluziile orale, procurorul a precizat

că leziunile cauzate victimei demonstrează că, peste intenția de viol, s-a

suprapus aceea de ucidere.

Instanța de fond a constatat că această acuzație nu

este fondată. Astfel cum rezultă din raportul de necropsie (f. 68 dosar de

urmărire penală) leziunile victimei sunt cele proprii agresiunii de dinainte și

din timpul violului. Semnele de violență exterioare includ doar hematoame și

excoriații, mai pronunțate și numeroase în zona brațelor și mai neînsemnate în

zona capului. Aceste aspecte demonstrează că între inculpat și victimă a avut

loc o luptă în cursul căreia victima a uzat și s-a apărat cu brațele.

Inculpatul nu a vizat, cu lovituri, zona vitală a capului.

S-a constatat, de asemenea, că leziunile interne cele

mai importante au survenit în zona plămânilor și a abdomenului (rupturi

pulmonare bilaterale și ruptură splenică). Aceste leziuni au putut fi produse

și prin comprimare între două planuri dure și comprimare cu degetele umane,

aspect ce confirmă ipoteza producerii acestor leziuni în cursul violului, când

inculpatul putea comprima corpul victimei cu corpul său situat deasupra.

Examenul intern al gâtului victimei a constatat lipsa

urmelor de violență în această zonă vitală. De asemenea, s-a constatat lipsa

fracturilor la oasele capului.

Față de cele reținute, tribunalul a constatat că

moartea victimei a reprezentat un rezultat praeterintenționat, pe care

inculpatul nu l-a urmărit dar pe care acesta trebuia și putea să îl prevadă.

În raport de această nouă schimbare de încadrare juridică

operată de instanța de fond inculpatul a înțeles să uzeze de prev. art. 3201 C. proc. pen., ceea ce nu era

posibil dacă s-ar fi menținut încadrarea inițială deoarece în cazul

infracțiunii de omor deosebit de grav pedeapsa prevăzută de lege este

detențiunea pe viață, situație în care nu este posibilă aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., așa cum prevede alin. (7) al art. 320

1

C. proc. pen.

Curtea a reținut că în apelul parchetului unul din motivele

de critică era tocmai greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, în

sensul că trebuia reținută încadrarea juridică cu care instanța a fost sesizată

omor deosebit de grav astfel că nu era posibilă aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen.

Instanța de apel, având în vedere motivul de apel invocat de

parchet, precum și ținând cont de caracterul devolutiv al apelului la termenul

din 21 octombrie 2011 a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a

faptelor comise de inculpat iar prin încheierea din 03 noiembrie 2011 a

schimbat încadrarea juridică a faptelor din cele trei infracțiuni reținute de

către instanța de fond în sentință în patru infracțiuni, prevăzute de art. 174 alin.

(1) C. pen., coroborat cu art. 176 alin. (1), lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37

lit. a) C. pen., omor deosebit de grav, art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic.

art. 37

lit. a)

C. pen., violare de

domiciliu, art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., viol

și, prev. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., tâlhărie.

S-a apreciat că din probele administrate rezultă

presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi acționat cu intenția de a ucide

victima, față de gravitatea loviturilor de pe corpul acesteia, zona afectată,

și vârsta înaintată a victimei.

Totodată s-a ținut cont de concluziile raportului de

necropsie, potrivit cărora, moartea s-a datorat șocului traumatic în cadrul

unui politraumatism prin heteroagresiune cu rupturi pulmonare bilaterale,

ruptură splenică favorizată de aspirat sanguin agonial și că leziunile

traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovituri directe,

repetate, cu un corp contondent, prin comprimarea între două planuri dure și

comprimare între degete umane. S-a apreciat că leziunile și modul de producere

a acestora, nu sunt specifice agresiunii de dinainte și din timpul unui viol.

Toate acestea au îndreptățit instanța de apel să

schimbe încadrarea juridică a faptelor.

Ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor,

prin reținerea infracțiunii de omor deosebit de grav, s-a apreciat că nu mai

este posibilă aplicarea art. 320 C. proc. pen. astfel că solicitarea

inculpatului, în raport de prev. art. 320 alin.

(7) teza finală C. proc. pen., a fost respinsă.

Având în vedere efectul devolutiv al apelului, instanța

de apel a considerat că nu este cazul trimiterii cauzei spre rejudecare la fond

ci se poate proceda la continuarea judecării cauzei, în raport de noua

încadrare.

Cum judecarea cauzei în raport de noua încadrare, nu

mai era posibilă pe baza probelor de la urmărirea penală s-a procedat la

verificarea regularității actului de sesizare, la citirea rechizitoriului, fila

30 dosar apel. Totodată inculpatul a fost întrebat dacă nu dorește să facă

declarații, acesta susținând că își menține declarațiile date, își recunoaște

fapta și nu dorește să facă noi declarații (f.30).

Instanța a procedat la audierea martorilor acuzei, L.C.,

fila 50, S.L., fila 31, C.S.A., fila 52, M.L., fila 88, D.D., fila 89, E.L.,

fila 90.

Având în vedere că unii din martorii acuzei nu au putut fi

audiați s-a procedat la citirea declarațiilor date de aceștia în faza de

urmărire penală. Astfel au fost citite declarațiile martorilor M.I.M. și B.F.M.

La dosar a fost depusă de către fiul defunctei o solicitare,

fila 48, prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

Analizând

toate probele indicate mai sus precum și procesu-verbal de cercetare la fața

locului, fila 1 dosar urmărire penală, raportul de constatare dactiloscopică,

filele 43-65, raportul medico-legal de necropsie, filele 68, 84, raportul

medico-legal de expertiză psihică a inculpatului, filele 104-107, declarațiile

inculpatului din faza de urmărire penală, filele 140-148, instanța de apel a

reținut următoarele:

Inculpatul, în seara de 23 ianuarie 2011, a consumat

alcool cu mai mulți prieteni și la un moment dat s-a deplasat la locuința

victimei Ț.A., de 82 de ani, din localitatea Subcetate pentru a-i cere bani.

Ajuns la locuința victimei inculpatul a intrat în

curte, îndepărtând cârligul porții, a urcat pe terasă și din fața ușii a

strigat-o pe victimă. Văzând că aceasta nu răspunde, inculpatul a spart cu

pumnul drept geamul ușii și a înlăturat rama care despărțea ochiurile de geam.

Prin spațiul astfel creat, inculpatul a intrat în locuință, moment în care a

văzut-o pe numita Ț.A. ridicându-se din pat și încercând să ia telefonul mobil

de pe noptieră pentru a suna după ajutor. Pentru a o împiedica să solicite

ajutor, inculpatul i-a luat telefonul, a trântit-o pe pat, a imobilizat-o cu

genunchii și cu brațele, i-a astupat gura cu o pătură pentru a nu i se auzi

strigătele de ajutor. După câteva minute de luptă, în care victima l-a zgâriat

cu unghiile pe față, inculpatul a reușit să dezbrace victima de pantaloni și a

întreținut cu aceasta, prin constrângere, raport sexual vaginal și anal.

Când inculpatul și-a terminat raportul sexual și s-a

ridicat, a constatat ca victima nu mai mișca. Inculpatul apoi a aprins lumina,

a început să caute prin casă banii după care venise, găsind în sertarul

bufetului din bucătărie un portofel. A luat din portofel toți banii, respectiv

400,00 lei, în bancnote de câte 50,00 lei, apoi cu o cârpă i-a șters victimei

sângele de pe față, sânge care provenea de la rănile inculpatului produse în

momentul spargerii geamului de la ușa de acces în locuință, i-a introdus

victimei cârpa în gură, apoi a stins lumina și a părăsit locuința, mergând pe

jos, în comuna Sărmas.

Ulterior, inculpatul s-a întâlnit cu martorii L.C., C.S.A.,

S.L. și Z.T.F., împreună cu aceștia deplasându-se în municipiul Toplița, la

discotecă, inculpatul fiind văzut de aceștia murdar și cu sânge.

Conform Raportului medico-legal de necropsie emis la data de

17 februarie 2011, de Serviciul Județean de Medicină Legala Harghita, moartea

numitei Ț.A. a fost violentă. Moartea s-a datorat șocului traumatic în cadrul

unui politraumatism prin heteroagresiune, cu rupturi pulmonare bilaterale,

ruptură splenică, favorizat de aspirat sanguin agonial. Leziunile traumatice

tanatogeneratoare s-au putut produce prin loviri directe, repetate, cu corp

contondent, prin comprimare între două planuri dure și comprimare între

degetele umane, iar leziunile traumatice descrise la organele genitale (ruptură

vaginală și ruptură anală) s-au putut produce prin penetrare cu corp cilindric

(penis). Între leziunile traumatice și decesul victimei există legătură directă

de cauzalitate.

În

cauză s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice, conform raportului de

expertiză medico-legală psihiatrică din 2 martie 2011, emis de I.N.M.L.

"Mina Minovici", s-a constatat că inculpatul B.T.Z. prezintă

diagnosticul: "tulburare de personalitate de tip antisocial",

păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor

faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este

cercetat.

S-a arătat că activitatea inculpatului, care în noaptea

de 23 ianuarie 2011 a pătruns mai întâi în curtea locuinței părții vătămate,

prin îndepărtarea cârligului porții iar mai apoi prin spargerea geamului de la

ușă, a pătruns în locuința părții vătămate întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Acțiunile ulterioare ale inculpatului, după pătrunderea

în locuință, constând în aceea că în momentul în care a văzut că victima a

încercat să ceară ajutor a făcut tot posibilul să o împiedice, în sensul că a

trântit victima pe pat, a imobilizat-o cu genunchii și brațele, i-a astupat

fața cu o pătură, în tot acest timp între inculpat și victimă dându-se o luptă

și datorită diferenței de forță și vârstă inculpatul a reușit să o dezbrace pe

victimă după care cu forța a întreținut raport sexual normal și anal cu

victima, confirmă și comiterea infracțiunii de viol.

Activitatea inculpatului nu s-a oprit aici ci a

continuat în sensul că, după viol și în condițiile în care a constatat că

victima nu mai opune rezistență, a aprins lumina și a început să caute bani

prin casă după care a șters victima cu o cârpă de sânge pe față și i-a introdus

acesteia o cârpă în gură după care a plecat luând banii cu el.

Din toate cele de mai sus rezultă clar că intenția

inculpatului a fost aceea de a omorî victima, această intenție rezultând din

gravitatea leziunilor constatate pe corpul victimei, zona afectată, leziuni

constatate prin raportul medico-legal.

Rezultă așadar comiterea de către inculpat și a

infracțiunii de omor deosebit de grav după cum rezultă și comiterea

infracțiunii de tâlhărie.

S-a arătat că față de cele de mai sus, încadrarea

juridică corectă a faptelor comise de către inculpat este cea reținută în

rechizitoriu și stabilită de instanța de apel astfel că în raport de această

încadrare inculpatul urmează să fie condamnat.

S-a mai arătat că la individualizarea pedepselor ce se

vor aplica inculpatului se va ține cont de împrejurările concrete în care s-au

comis faptele, de persoana inculpatului, care nu este la primul contact cu

legea penală, fiind anterior condamnat pentru alte fapte prevăzute de art. 192 C.

pen., art. 217 C. pen., art. 202 C. pen., fapte comise cât inculpatul era

minor.

De asemenea s-a constatat că și după ce inculpatul a

devenit major, acesta a comis alte fapte de tâlhărie, pentru o astfel de faptă

fiind condamnat în anul 2009 de către Judecătoria Toplița.

Ca

urmare, chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele, în raport de împrejurările

concrete de comitere a acestora și de antecedentele inculpatului s-a precizat

că nu se justifică aplicarea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepselor

sub minimum prevăzut de lege pentru faptele comise.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs

inculpatul, criticând-o cu privire la individualizarea pedepsei.

Astăzi, în ședință publică, recurentul inculpat a

arătat că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva deciziei instanței

de apel.

Având în vedere manifestarea de voință a recurentului

inculpat, în baza art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 369

C. proc. pen., înalta Curte va lua act de declarația acestuia că își retrage

recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 23/A din 20 martie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - secția penală și pentru cauze cu

minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de

retragerea recursului declarat de inculpatul B.T.Z.

Împotriva deciziei penale nr. 23/A din 20 martie 2012

pronunțată de Curtea de

Apel Târgu Mureș - secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 6 septembrie 2012