ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2333/2011

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3/MF din 9 martie 2010, Tribunalul Argeș a admis cererea inculpatului Z.I., și în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.I., din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.I. la pedeapsa închisorii de 12 ani și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.I. la pedeapsa închisorii de 9 ani și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 323 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.I. la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele și aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57 C. pen. și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestări preventive de la 14 martie 2008, până la zi și în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.

În baza art. 323 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat pe inculpata F.F. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din legea nr. 678/2001 a condamnat pe aceiași inculpată la pedeapsa închisorii de 5 ani și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele și aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a),b) și e) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 323 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat pe inculpata M.D. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe aceiași inculpată la

pedeapsa închisorii de 6 ani și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele și aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu executare în condițiile art. 57 C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executări pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza an.323 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.F. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.F. la pedeapsa închisorii de 5 ani și 6 luni și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare cu executare în condițiile art. 57 C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 323 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.N.M. la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.N.M. la pedeapsa închisorii de 6 ani și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57 C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

Î

n baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpații Z.F. și M.D. a 3 cârje și a unui căruț pentru transport persoane cu handicap.

În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul Z.I. la plata către partea civilă T.G. a sumei de 30.000 lei daune morale și către partea civilă P.R. a sumei de 30.000 lei daune morale.

A constatat că părțile vătămate C.V. și G.F.L. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A luat act că partea vătămată M.C. a renunțat la pretențiile civile.

A respins acțiunile civile ale părților civile M.V. și B.A., ca nefondate.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul Z.I. a racolat prin răpire și lipsire de libertate în baza unei rezoluții infracționale unice pe părțile vătămate minore P.R., T.G. și G.F.L. în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea cerșetoriei și a prostituției, iar pe părțile vătămate P.R. și M.C. le-a determinat să se prostitueze în scopul obținerii de foloase materiale

Inculpata M.D., împreună cu inculpații F.F., Z.F. și Z.L., au recrutat persoane cu handicap fizic, părțile vătămate M.V. și B.A. și le-au transportat pe acestea în Constanța (partea vătămată M.V. ) și în Austria (partea vătămată B.A.), în scopul exploatării lor ca cerșetori.

Inculpații Z.N.M. și Z.L. au recrutat-o prin răpire în seara de 12 martie 2008, pe partea vătămată C.V. și a transportat-o din Țițești în Curtea de Argeș, unde a determinat-o să cerșească, ulterior au transportat-o la Arad în scopul de a o trece peste graniță în vederea exploatării acesteia ca cerșetor.

S-a mai reținut că inculpații s-au asociat în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane de sex feminin și de trafic de persoane cu handicap, în scopul exploatării acestora.

Instanța de fond a reținut că inculpații Z.I., Z.F., M.D., Z.N.M., Z.V.L. și

F.F. au creat, pe parcursul anilor 2005 - 2008, o rețea ce avea drept scop traficarea unor persoane de sex feminin în vederea exploatării sexuale a acestora și a unor persoane cu handicap de sex masculin în vederea exploatării acestora prin obligarea la activități de cerșetorie. Această asociere a inculpaților a fost facilitată și de faptul că aceștia fac parte din aceeași familie.

Capul acestei rețele și cel care a avut contribuția cea mai însemnată la săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore a fost inculpatul Z.I., fiind cel care, prin promisiuni fictive de căsătorie le amăgea pe părțile vătămate, pe care ulterior le obliga să se prostitueze.

A reținut instanța de fond în ceea ce privește persoanele de sex masculin, respectiv părțile vătămate M.V., C.V. și B.A., toți cu handicap locomotor, că aceștia erau recrutați sub forma unor promisiuni ce constau, în procurarea unor proteze adecvate, în oferirea unor condiții mai bune de viață, după care erau obligați să cerșească în România și Austria. In cazul acestor părți vătămate, inculpatul Z.I. a beneficiat și de concursul celorlalți inculpați.

Pentru desfășurarea activităților de prostituție și cerșetorie, inculpații și-au asigurat în prealabil un spațiu pentru cazarea părților vătămate în România ce corespundea practic cu domiciliul inculpatului Z.I., a părinților și fraților lui, și în Austria, Viena, prin încheierea unui apartament.

Partea vătămată P.R. în plângerea dată în faza de urmărire penală a arătat că în luna iulie 2006 inculpatul Z.I. a răpit-o de pe stradă, a dus-o în Austria unde prin violență a obligat-o să practice prostituția. Partea vătămată a arătat că în vara anului 2006, când abia împlinise 14 ani, fiind împreună cu sora sa și tatăl ei în localitatea Mioveni la medic, în timp ce se deplasa să cumpere o înghețată împreună cu sora ei, a fost răpită de inculpatul Z.I., dusă în București și apoi în Ploiești, unde inculpatul i-a spus că s-a îndrăgostit de ea și că vrea să o ia de soție.

În fața acestor promisiuni, ce s-au dovedit a fi ulterior mincinoase, partea vătămată a acceptat să se mute la domiciliul inculpatului din comuna T.. Intre timp tatăl părții vătămate, în persoana martorului Păcuraru Ilie, a reclamat fapta la poliție, ceea ce a făcut-o pe partea vătămată să dea o declarație în care a spus că nu a fost răpită de pe stradă, ci de bună voie a mers cu

inculpatul Z.I., iar acesta a dat o declarație prin care se obliga să o ia de soție pe P.R. .

Partea vătămată în declarațiile sale a mai arătat că inculpatul Z.I. i-a propus să-l însoțească în Austria și deoarece avea nevoie de consimțământul părinților pentru a ieși din țară, partea vătămată învățată de inculpat și-a amenințat părinții P.I. și P.E.M., că se va sinucide dacă aceștia nu vor da o declarație în fața notarului, ulterior aceștia dând o declarație în fața notarului prin care au arătat că sunt de acord ca fiica lor minora să efectueze împreună cu inculpatul Z.I. călătorii în spațiul Schengen în perioada 28 august 2006 - 31 decembrie 2006.

După ce a ajuns în Viena, inculpatul Z.I. i-a spus părții vătămate că pentru a face rost de bani trebuie să se prostitueze, aceasta refuzând, însă fiind amenințată, lovită și obligată de inculpat a întreținut contra cost raporturi sexuale cu diverși clienți, iar în perioada menstruației era obligată să cerșească. Partea vătămată a revenit împreună cu inculpatul și cu fiul lui în țară în preajma sărbătorilor de iarnă, iar în luna ianuarie 2007 au plecat din nou împreună la Viena, unde a fost obligată prin violență să se prostitueze. Partea vătămată a reușit să o pe sune mama sa care, la data de 12 martie 2007, a venit după ea în Austria împreună cu sora ei.

Partea vătămată T.G. a arătat că în luna ianuarie 2005 inculpatul Z.I. a răpit-o de pe stradă și a dus-o în localitatea Pătroaia unde a obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu el, după care i-a propus să devină soția lui. La scurt timp au plecat împreună la Viena, unde partea vătămată a fost cazată într-o garsonieră de mama inculpatului. După câteva zile, Z.I. i-a spus că trebuie să se prostitueze și lovindu-se de refuzul părții vătămate, inculpatul a determinat-o sa cerșească, lucru pe care 1-a făcut pentru pe o perioadă de 2-3 săptămâni. Partea vătămată a arătat că a reușit să îi ia telefonul inculpatului când acesta dormea și a luat legătura cu sora sa, căreia i-a spus ce i se întâmplă. La scurt timp inculpatul a fost sunat și amenințat de tatăl părții vătămate și ulterior inculpatul Z.I. a revenit în țară împreună cu partea vătămată T.G. pe care a dus-o la domiciliul său unde, în prezența concubinei, M.C. și a copiilor săi minori, a obligat-o să întrețină raporturi sexual.

Partea vătămată M.C. a arătat că cinci ani a trăit în concubinaj cu inculpatul Z.I. împreună cu care are

trei copii minori și că în toți acești ani inculpatul a avut un comportament violent față de ea și a obligat-o să cerșească prin țară și prin Viena pentru a se întreține. După ce a adus pe lume al treilea copil, inculpatul Z.I., a obligat-o să se prostitueze, iar timp de trei luni partea vătămată a practicat prostituția cu diverși clienți. Partea vătămată a revenit în țară cu inculpatul, iar aici, după ce a refuzat să-l însoțească din nou pe Z.I. în Austria, a fost agresată de acesta fiind tăiată cu cuțitul la picior și tunsă, la scurt timp însă, partea vătămată a reușit să fugă. Aceasta a confirmat incidentul de-a dreptul abominabil în perversitatea sa când Z.I. a violat-o pe partea vătămată T.G. în fața sa și a copiilor, dar și faptul că cealaltă parte vătămată P.R. a fost determinată să se prostitueze în Viena, chiar ulterior a revenit asupra acestor declarații.

Partea vătămată G.F.L. a declarat că în luna august 2007 în timp ce se afla internată într-un spital din Câmpulung Muscel, a fost răpită de inculpatul Z.I. sub pretextul că vrea să se căsătorească cu ea. Inculpatul a dus-o acasă la el în comuna Tițești, după care s-au deplasat în Constanța unde au stat două zile împreună cu părinții și surorile inculpatului, unde a observat că familia Z. folosea pentru cerșit persoane cu handicap. La revenirea în comuna Tițești inculpatul a fost sunat de părinții părții vătămate care l-au amenințat că va anunța poliția dacă nu o va aduce pe fata lor acasă, ceea ce l-a făcut pe Z.I. să o aducă pe partea vătămată G.F.L. la domiciliul său.

Partea vătămată M.V. a arătat că în ziua de 03 ianuarie 2007 inculpatul Z.V.L. spunându-i că are un căruț pe care vrea să i-l doneze, deoarece observase că partea vătămată are un handicap (piciorul stâng lipsă), i-a propus să vină la mănăstire să probeze căruțul. Partea vătămată a fost de acord s-a urcat în mașină, dus în comuna Tițești, și ulterior s-au deplasat cu trenul spre municipiul Constanța, cu intenția de a-l duce la cerșit. Partea vătămată profitând de un moment în care cele două inculpate care îl însoțeau F.F. și M.D., dormeau, a făcut un semn controlorului de teren că are nevoie de poliție, iar la scut timp, în compartiment, a apărut un polițist de la Poliția Transporturi care a consemnat într-un proces verbal întocmit de I.P.T Constanța aspectele precizate de partea vătămată în sensul că a fost răpit.

Partea vătămată C.V. a arătat că în vara anului 2007 a fost luată de pe stradă din Gara de Nord de inculpatul Z.I. și dus în comuna Tițești, unde l-a văzut și pe partea vătămată B.A. pe care aceeași inculpați l-au dus ulterior în Austria la cerșit. A arătat că din vară și până în decembrie 2007, inculpații Z.N.M. și Z.L. l-au dus în Curtea de Argeș, la cerșit, cei doi fiind cei care-l supravegheau și care-i luau banii. În luna decembrie 2007 inculpații au încercat să-l ia pe C.V. în Austria să-l ducă la cerșit și, pentru că nu avea o carte de identitate, i-au procurat una Întocmită pe numele de C.G., însă la punctul de frontiera falsul a fost depistat, celor trei întocmindu-le dosar penal de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat a României și fals privind identitatea (filele 86-89 vol. III d.u.p.).

Partea vătămată B.A. a arătat că a fost luat în luna octombrie 2007, din fața Spitalului Județean Argeș de inculpații Z.F. și M.D. care i-au propus să-l ia în spațiu în locuința lor. Ajunși în comuna Tițești, cei doi inculpați i-au spus că îi fac buletin pe domiciliul lor numai dacă acesta este de acord să meargă cu ei în Austria să cerșească și în felul acesta sa-și procure o proteză la picior. Partea vătămată B.A. își pierduse piciorul stâng intr-un accident de muncă și în acel moment nu avea nicio locuință, astfel că împreună cu inculpații Z.F. și M.D. au plecat în Austria, unde B.A. a fost pus de inculpați să cerșească. După ce inculpatul Z.I. a fost arestat, inculpații Z.F. și M.D. s-au întors cu partea vătămată B.A. în țară.

Inculpații în cursul audierilor nu au recunoscut săvârșirea faptelor susținând că totul este o înscenare și o răzbunare a familiei Păcuraru și a părții vătămate M.C., însă aspectele relatate de aceștia nu se pot corobora însă cu nici unul din mijloacele de probă existente la dosar, instanța de fond considerând că sunt dovedite atât existența faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată cât și vinovăția inculpaților în comiterea acestora, sub forma intenției directe, încadrarea juridică dată faptelor fiind corectă.

În drept, faptele inculpatului Z.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., faptele inculpatei F.F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., și de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, faptele inculpatei M.D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. și de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptele inculpatului Z.F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., și de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptele inculpatului Z.N.M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. și de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatorii pedeapsa închisorii de la 3 la 18 ani, gradul de pericol social concret al faptelor reliefat de modul și mijloacele de utilizare ce au constat în folosirea violenței prin acțiuni de răpire, lovire, violare a părților vătămate, acționarea într-un grup organizat, chiar dacă, în forme mai precare decât cele enumerate în Legea nr. 39/2003, împrejurările în care au fost comise, fapte asupra unor părți vătămate minore sau care erau afectate de un handicap și erau pe o treaptă de jos a societății, elementul de extraneitate pe care 1-a implicat extinderea activității infracționale în Austria, dar și întinderea actelor materiale pe o perioadă relativ mare de timp, urmările produse ce au constat atât în restrângerea sferei de libertate a părților vătămate, cât și în vătămările corporale, dar și cele de natură psihică suferite de cele mai multe dintre acestea, persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, dar care au avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului.

împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpații Z.I., Z.F., Z.N.M., F.F. și M.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș

a criticat sentința în sensul că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu, din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul Z.I., înlăturând astfel infracțiunea prevăzută art. 329 alin. (1) C. pen., în mod nejustificat instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse orientate spre minimul special al acestora, încălcându-se criteriile de individualizare, instanța a omis să aplice în cauză dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2001, privind sumele de bani proveniți din activitatea infracțională a inculpaților.

Inculpații Z.I., Z.F., Z.N.M., F.F. și M.D.,

au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. și arătând că nu sunt vinovați de comiterea infracțiunilor ce li se rețin în sarcină, iar în subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor și aplicarea art. 13 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 13/A/MF din 26 ianuarie 2011 Curtea de Apel Pitești

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva sentinței penale nr. 3/MF din data de 09 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, a desființat în parte sentința penală atacată și în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpații Z.I., Z.F. și M.D., sumele de 4.240 euro și 400 lei consemnate la B.R.D., prin chitanțele din 01 aprilie 2008, respectiv câte 1.413 euro și 133 lei, de la flecare.

A făcut aplicarea prevederilor art. 13 C. pen. cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din legea nr. 678/2011 reținută în sarcina inculpaților, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Z.I. și a dedus în continuare detenția.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații Z.I., Z.F., Z.N.M., F.F. și M.D., împotriva aceleași sentințe și i-a obligat pe aceștia la cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de apel a constatat că apelul parchetului este fondat în ceea ce privește omisiunea luării măsurii confiscării speciale asupra sumelor de bani consemnate pe numele

inculpaților Z.F., Z.I. și M.D. la B.R.D., constatând că, potrivit chitanțelor din 01 aprilie 2008 și a relațiilor de la B.R.D. au fost consemnate la B.R.D. sumele de 4.240 euro și 400 lei pe numele inculpaților Z.F., Z.I. și M.D., astfel că a dispus confiscarea acestor sume în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., având în vedere că aceste sume nu au fost folosite la despăgubirea părților civile M.V., B.A., C.V., G.F.L. și M.C.

Referitor la părțile vătămate, T.G. și P.R., a constatat că acestea s-au constituit părți civile în cauză, astfel încât, în privința părților care au această calitate, nu se mai poate dispune confiscarea de la inculpați a sumelor obținute prin săvârșirea infracțiunilor.

De asemenea, a mai constatat că vinovăția inculpaților este dovedită, circumstanțele personale ale acestora, atitudinea lor procesuală, nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante și pe cale de consecință, nici reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații Z.I., F.F., M.D., Z.F., Z.N.M. și Z.V.L. și au invocat dispozițiile cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. arătând că hotărârea curții de apel este nemotivată.

În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., au solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit a) raportat la art. 10 lit b) și c) C. proc. pen., (conform motivelor de recurs aflate la dosarul cauzei), arătându-se că s-a comis o gravă eroare de fapt prin hotărârea pronunțată, având în vedere infracțiunile săvârșite, respectiv cele prevăzute de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, în realitate toate declarațiile au fost date la inițiativa părții vătămate P.R.

În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., au solicitat reducerea pedepsei arătând că pedepsele au fost greșit individualizate, iar pedepsele aplicate sunt exagerate în raport de faptele săvârșite.

S-a mai solicitat, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 reținută în sarcina inculpatului Z.I. în

infracțiunea prevăzută de art. 199 C. pen., având în vedere că nu rezultă din nicio probă că inculpatul ar fi dus părțile vătămate pentru prostituție, ci rezultă că, sub promisiunea de a încheia o căsătorie, a sedus mai multe minore, care l-au acuzat pe nedrept de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenții inculpați, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la recursul inculpatului Z.V.L., Înalta Curte constată că acesta nu are calitate în prezenta cauză, întrucât prima instanță, Tribunalul Argeș, prin sentința penală nr. 3 din 7 martie 2011 a disjuns cauza față de acesta.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul Z.I. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1397/109/2008, prin care în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Z.I., Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a inculpatului la termenul din 7 martie 2011 în sensul retragerii recursului împotriva încheierii din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce privește critica recurenților inculpați întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., în sensul că decizia atacată este nemotivată, Înalta Curte constată că această critică este neîntemeiată, întrucât în considerentele deciziei se regăsesc motivele și argumentele (pag. 15-18) care au condus la pronunțarea deciziei. O hotărâre judecătorească este suficient motivată dacă răspunde în ansamblu problemelor supuse dezbaterii, astfel că hotărârea atacată răspunde criticilor formulate de către părți în apel. De asemenea, în considerentele deciziei atacate, instanța a făcut referire la toate probele administrate și a dezvoltat pe larg motivele invocate de inculpați, astfel că nu se regăsește aplicabilitate cazului de casare invocat de către inculpați prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., deoarece hotărârea pronunțată de instanța de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, acestea fiind cuprinse și detaliate în pag. 15-18 din hotărârea pronunțată.

În ceea ce privește critica inculpaților Z.I., F.F., M.D., Z.F., Z.N.M. privind cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., prin care se solicită achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit a) raportat la art. 10 lit b) și c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod neechivoc că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, temeinicia acuzațiilor aduse fiind verificată pe baza probelor din dosar administrate în faza de urmărire penală, de prima instanță și de instanța de apel.

Astfel, se constată că prima instanță și instanța de apel au stabilit în mod corespunzător împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională, rezultând că părțile vătămate au fost obligate să practice prostituția și cerșetoria în condițiile impuse de inculpatul Z.I. și de către ceilalți inculpați în folosul lor exclusiv. Părțile vătămate s-au aflat exclusiv sub controlul strict al inculpaților și nu dispuneau de resurse financiare, unele părți vătămate având și handicap locomotor.

Astfel, în plângerea penală adresată organelor de urmărire penală și în declarațiile ulterioare partea vătămată P.R. a arătat că în iulie 2006 inculpatul Z.I. a răpit-o de pe stradă, a dus-o în Austria și a obligat-o, prin violență, să practice prostituția, declarațiile acesteia coroborându-se și cu declarațiile martorilor P.I. și P.E.M., care au confirmat împrejurările legate de răpirea fiicei lor. De asemenea declarațiile părților vătămate M.C. și T.G. și ale martorului T.B.V. (filele 54-55 vol. I d.u.p au confirmat împrejurările în care au fost săvârșite faptele de inculpați, cât și violențele la care erau supuse părțile vătămat. în declarațiile sale inițiale, partea vătămată M.C. a confirmat incidentul când inculpatul Z.I. a violat partea vătămată T.G. în fața sa și a copiilor, dar și faptul că cealaltă parte vătămată P.R. a fost determinată să se prostitueze în Viena, chiar daca a revenit ulterior asupra aspectelor relatate inițial.

De asemenea, declarația părții vătămate G.F.L. se coroborează cu declarațiile martorului G.C. și ale părții vătămate M.V. din care rezultă situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond și de instanța de apel, în sensul că în luna august 2007, în timp ce se afla internată într-un spital din Câmpulung Muscel, partea

vătămată G.F.L. a fost răpită de inculpatul Z.I., sub pretextul că vrea să se căsătorească cu ea, ulterior dusă la el acasă și totodată că părții vătămate M.V. i-au fost luate cârjele și buletinul, acesta a încercat să fugă, însă dimineața a fost prins de inculpații Z.F. și M.D. și ulterior dus la cerșit.

Din interceptările telefonice, al căror conținut a fost redat prin procesul verbal aflat la dosarul de urmărire penală, a rezultat că inculpatul Z.I. desfășura activități de racolare a unor fete tinere cărora le spunea că vrea să se căsătorească cu ele, dar și faptul că era în căutarea unor persoane cu handicap, pe care să le ducă la cerșit în Austria.

Astfel, Înalta Curte constată că situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost corect stabilită, iar solicitarea achitării acestora în temeiul art. 10 lit b) și c) C. proc. pen., în sensul că faptele nu sunt prevăzute de legea penală și că nu au fost săvârșite de inculpați, este nefondată, întrucât probele administrate infirmă susținerile acestora. Astfel, declarațiile părților vătămate date în faza de urmărire penale menționate mai sus și declarațiile martorilor M.A. fila 463, C.G. fila 464, M.A. fila 580, M.C.P. fila 583, T.B.V. fila 584, P.E.M. filele 585-586, P.I. filele 587-588, dosar instanța de fond, confirmă situația reținută de prima instanță și de instanța de apel, cu privire la modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, rezultând că părțile vătămate au fost obligate să practice prostituția și cerșetoria în condițiile impuse de inculpați, prin amenințări, constrângeri și chiar prin violență.

În ceea ce privește solicitarea recurentului inculpat Z.I., întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 reținută în sarcina inculpatului Z.I. în infracțiunea prevăzută de art. 199 C. pen., Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite, iar instanța de control judiciar, în mod just a confirmat soluția primei instanțe cu privire la încadrarea juridică.

Textul incriminator prevăzut de art. 199 C. pen. prevede că „fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determină o persoană de sex feminin mai mică de 18 ani de a avea cu el

raport sexual", nu își găsește aplicarea în prezenta cauză, date fiind condițiile concrete în care părțile vătămate erau obligate să practice prostituția sau cerșetoria, fiind exploatate, așa cum rezultă din probele administrate în cauză. Astfel, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de seducție, având în vedere activitatea desfășurată de inculpați, modul de acționare al acestora în sensul că activitatea infracțională s-a desfășurat prin recrutarea, transportare, găzduirea părților vătămate în scopul exploatării acestora.

Rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din legea nr. 678/2001, astfel cum prevede textul incriminator „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori, iar dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea sau acceptarea ori primirea de bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului".

De asemenea, Înalta Curte are în vedere contribuția inculpatului Z.I. în desfășurarea activității infracționale, acesta fiind capul rețele și persoana implicată cel mai activ în comiterea infracțiunilor, fiind avută în vedere și împrejurarea relatată de părțile vătămate T.G. și M.C., referitoare la violarea părții vătămate în fața concubinei sale și a copiilor minori, aspecte ce dovedesc gradul de perversitate al acestuia și gradul de pericol social față de regulile de conviețuire socială.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., prin care inculpații Z.I., F.F., M.D., Z.F., Z.N.M. au solicitat reducerea pedepsei, arătând că pedepsele au fost greșit individualizate, înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare, cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pedepsele aplicate au fost corect individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. care stabilește criteriile generale de individualizare ținându-se seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De asemenea, în raport de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea concretă de săvârșire și durata în timp a activității infracționale, precum și conduita necorespunzătoare manifestată în cursul procesului de către inculpați, înalta Curte constată că nu sunt temeiuri de reducere a pedepselor aplicate inculpaților, împrejurările invocate în favoare fiind deja valorificate prin limitele de pedeapsă stabilite de instanța de fond și confirmate de instanța de apel.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, iar pedepsele, astfel cum au fost individualizate, față de dispozițiile art. 72 C. pen., sunt necesare realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, neimpunându-se o reducere a pedepselor stabilite, care răspund atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale inculpaților, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte, analizând decizia recurată și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. constată întemeiat recursul inculpaților Z.I., Z.F. și M.D. cu privire la greșita confiscare în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. a sumelor de 4.240 euro și 400 lei consemnate la B.R.D., prin chitanțele din 01 aprilie 2008, de la inculpații Z.I., Z.F. și M.D., respectiv câte 1.413 euro și 133 lei, de la fiecare, având în vedere dispozițiile art. 19 din legea mai sus menționată, întrucât nu există nicio probă care să demonstreze în mod cert că sumele de 4.240 euro și 400 lei consemnate la B.R.D., prin chitanțele din 01 aprilie 2008, pe numele inculpaților sunt produsul săvârșirii infracțiunilor de către inculpați.

Astfel, constată că în mod greșit instanța de apel a dispus confiscarea sumelor de bani, respectiv 4.240 euro și 400 lei, de la inculpații Z.I., Z.F. și M.D., câtă vreme nu există nicio o dovadă că aceste sume de bani au fost dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, reținute în sarcina inculpaților.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări, precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va admite recursurile declarate de inculpații Z.I., Z.F. și M.D., în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit d) C. proc. pen., va casa în parte decizia atacată și, rejudecând va înlătura măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 4.240 euro și 400 lei dispusă față de inculpații Z.I., Z.F. și M.D. și va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

În temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații Z.N.M. și F.F. împotriva aceleiași decizii.

În temeiul art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul Z.I. împotriva încheierii din 20 ianuarie

2011a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1397/109/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsă aplicată inculpatului Z.I. timpul reținerii și arestării preventive de la de la 13 martie 2008 la 9 iunie 2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații Z.I., Z.F. și M.D. împotriva Deciziei penale nr. 13/A/MF din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia atacată și, rejudecând:

Înlătură măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 4.240 euro și 400 lei dispusă față de inculpații Z.I., Z.F. și M.D.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații Z.N.M. și F.F. împotriva aceleiași decizii.

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul Z.I. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1397/109/2008.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Z.I., durata reținerii și arestării preventive de la 13 martie 2008 la 9 iunie 2011.

Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea avocaților aleși pentru inculpații Z.I., Z.F. și M.D. în sumă de câte 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele P.R., T.G. și M.C., în sumă de câte 150 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați Z.N.M. și F.F. la plata sumei de câte 1.000 lei, fiecare cheltuieli judiciare statului, din care sumele de câte 400 lei și, respectiv 150 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpați și intimații B.A., M.V. și G.F.L. se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

9 iunie 2011.