ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 47/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 47/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor penale de față, în baza lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală

nr. 4/ MF din 12 mai 2011, Tribunalul

Argeș, secția penală, a dispus următoarele:

I. În baza art.

13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul L.V.

la

pedeapsa închisorii de 6 ani și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 12

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul L.V. la

pedeapsa închisorii de 7 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 13

alin. (1) și (3) teza I. raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.V. la

pedeapsa închisorii de 8 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele și a

aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare care a fost

sporită cu 1 an, urmând ca inculpatul să execute în total 9 ani închisoare în

condițiile art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 71

alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei

drepturile prev. de art 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.

A dedus

din pedeapsă, conform art. 88 C. pen., durata reținerii și arestării preventive,

începând cu 13 mai 2010 la zi

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului.

Il. În

baza art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpata L.R.L. la pedeapsa închisorii de 5

ani și 3 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 alin. (1) lit. a), b) și

e) C. pen.

În baza art.

13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. 2 lit.

a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa închisorii

de 7 ani și 4 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 alin. (1) lit. a), b)

și e) C. pen.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele

și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu

executare în condițiile art 57 C. pen., și 4 ani interzicerea drepturilor prev

de art 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art.

71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei,

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

A dedus

din pedeapsă, conform art. 88 C. pen., durata reținerii și arestării preventive

începând cu 13 mai 2010 la zi.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a

inculpatei.

III.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art.

19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea specială din

patrimoniul inculpatului L.V. a echivalentului în lei, la data plății, a sumei

de 32.823,5 euro.

În baza art.

118 lit. e) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a dispus

confiscarea specială din patrimoniul inculpatului L.V. a sumei de 1200 Euro,

ridicată cu ocazia percheziției domiciliare și consemnată la CEC Bank cu

recipisele nr. 836619/1 și 3081257/1.

În baza art.

1 18 lit. e) C. pen. și art. 119 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus

confiscarea specială din patrimoniul inculpatei L.R.L. a echivalentului în lei,

la data plății, a sumei de 32.823,5 Euro.

A luat

act că părțile vătămate A.A.I. și T.R.M. nu s-au constituit părți civile.

În baza art.

14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998 și următoarele C. civ., cu

referire la art. 17 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea

f

procurorului

de acordare a daunelor morale către părțile vătămate minore A.A.I. și T.R.M.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat

pe inculpatul L.V.

la

plata sumei de 1310 lei, iar pe inculpata L.R.L. la plata sumei de 1.060 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de

fapt:

In

perioada anilor 2007-2009, inculpații L.V. și L.R., după ce au

recrutat-o pe partea vătămată minoră A.A.I., au

obligat-o să se prostitueze

în diverse locații din orașul italian

Vicenza, în beneficiul lor.

Astfel,

în declarațiile sale, partea vătămată A.A.I. a arătat că la

începutul anului 2007, în timpul minoratului, l-a

cunoscut pe inculpatul L.V. cu

care a avut o relație intimă și care i-a

propus să meargă în Italia, în orașul Vicenza, la

prima lui soție pe nume P.A. Acolo partea vătămată urma să se

prostitueze, iar

cu banii rezultați urma să construiască o casă împreună

cu inculpatul L.V. care, pentru a fi mai convingător, i-a promis și că o să se

căsătorească cu ea.

Partea

vătămată a acceptat propunerea motivând gestul său și prin faptul că era îndrăgostită

de inculpat. În acest context, s-a deplasat în Italia, transportul fiind plătit

de inculpatul L.V. care a avansat suma necesară martorului C.V.

În Italia, partea vătămată a fost preluată de prima

soție a inculpatului L.V.,

numita

P.A. care, până la împlinirea de către partea vătămată a vârstei de 18 ani, a

asigurat și supravegherea acesteia în timp ce practica prostituția.

Partea

vătămată a mai arătat că banii rezultați din practicarea prostituției erau

preluați, în cea mai mare parte, de numita P.A. care, la rândul ei, îi

transmitea prin serviciile bancare W.U. sau M.G., inculpatului L.V. aflat în

România, aspecte confirmate de documentelor bancare depuse la dosar (filele 287-290,

vol. I d.u.p.).

În luna

iunie 2007, după ce a împlinit vârsta de 18 ani, partea vătămată s-a întors

în țară, inculpatul L.V. exercitând presiuni

asupra ei să se întoarcă în Italia pentru

a practica prostituția. Urmare

presiunilor, partea vătămată s-a întors în Italia, tot la

Vicenza unde, în perioada iulie 2007 - aprilie

2009, a desfășurat activități de prostituție.

În acest

interval de timp, partea vătămată a trimis inculpatului, prin intermediul

sistemelor bancare W.U. sau M.G., sume de bani

cuprinse între 100 și

1.500 euro pe săptămână, rezultate din practicarea

prostituției. Aceste sume au fost depuse, în cea mai mare parte, pe numele

inculpatei L.R., la indicația

inculpatului,

așa cum o atestă și documentele bancare depuse la dosar (filele 187-197 vol. I

d.u.p.).

In Italia, partea vătămată a fost supravegheată permanent de inculpata L.R.

care exercita o presiune psihică constantă, dar și de inculpatul L.V., de câte

ori acesta venea în Italia.

Partea

vătămată a mai relatat în declarațiile sale despre o serie de violențe

exercitate asupra ei de către inculpatul L.V.,

atât de natură fizică, cât și de natură

psihică.

Martora A.R.M., sora părții vătămate a declarat că, la

începutul

anului 2009,

deoarece era îngrijorată de discuțiile telefonice purtate cu sora sa, l-a contactat

pe inculpatul L.V. ca să ceară amănunte despre soarta surorii sale, prilej cu

care acesta i-a propus să plece la sora sa în Italia unde să practice

prostituția în beneficiul său.

Martora

a acceptat promisiunea, cu gândul de a-și vedea sora, în acest sens

deplasându-se în Italia, la Vicenza, unde a găsit-o pe sora sa într-o stare

deplorabilă și a aflat că aceasta era obligată să practice prostituția în

beneficiul celor doi inculpați.

Martora

i-a propus părții vătămate să fugă împreună cu ea în țară, astfel că cele două

surori au urcat în microbuzul care trebuia să le aducă spre Câmpulung Muscel și

care era condus de martorul C.C., martor care la rândul său mai efectuase transporturi

cu inculpații și victimele acestora pe ruta România - Italia. Pe drumul spre casă,

martorul C.C. a fost sunat de inculpatul L.V. care, după ce a aflat că în

microbuz se aflau cele două surori Antone, s-a deplasat, în așteptarea lor, la vama

Nădlac. La vamă, inculpatul le-a amenințat pe cele două surori și le-a

transportat cu forța în municipiul Câmpulung, fără a-i permite victimei A.A.I.

să ia legătura cu familia sa.

În declarațiile

lor, cele două surori A. au mai relatat că în apartamentul din Italia unde au

stat se mai aflau alte tinere pe care cei doi inculpați le obligau, de

asemenea, să practice prostituția.

Partea

vătămată A.A.I. a mai declarat că, potrivit aprecierii sale, a câștigat pentru L.V.,

în tot intervalul de timp cât s-a aflat sub supravegherea acestuia și a soției

lui, suma de aprox. 40.000 euro. De asemenea, a relatat că a scăpat de sub

controlul inculpatului în luna aprilie 2009 când a reușit să fugă din Italia în

Germania unde a găsit o sursă de venit prin intermediul unei fete care, de asemenea,

fugise de sub supravegherea inculpatului L.V.

Comparând

declarațiile părții vătămate A.A.I., date în cursul judecății, cu cele date în

cursul urmăririi penale, prima instanță a apreciat că, sub aspectul valorii

probante, declarațiile date în cursul urmăririi penale sunt corespunzătoare

adevărului întrucât acestea se coroborează și cu declarațiile martorelor A.R.M.,

V.M. - mama celor două surori și P.E., bunica celor două surori, dar și cu cele

consemnate în documentele bancare depuse la dosar.

Cercetările

efectuate în cauză au mai relevat faptul că cei doi inculpați, împreună cu fiul

lor, L.R.A., în perioada ianuarie - martie 2010, au racolat-o pe minora T.R.M.

și au transportat-o în Germania și Italia unde au obligat-o să practice

prostituția stradală alături de alte tinere, în scopul obținerii unor beneficii

materiale.

Victima

T.R.M. nu a dorit să dea inițial declarații în fata organelor de urmărire

penală, ci doar spre finalul cercetărilor, pentru ca în fața instanței să

declare că acuzația pe care organele de urmărire penală o aduc celor doi

inculpați în ceea ce o privește nu este adevărată A arătat că vizitele în

străinătate le-a făcut singură și că a lucrat într-un bar, la Roma.

Declarațiile

acestei părți vătămate au fost considerate ca fiind necorespunzătoare adevărului

deoarece alte probe administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în  cursul

judecății au relevat altă situație de fapt. Astfel, s-a reținut că martorul M.P.,

fost prieten al părții vătămate T.R.M., a relatat că, o perioadă, partea

vătămată a fost găzduită de cei doi inculpați la domiciliul lor din

Câmpulung Muscel; totodată, aceștia au convins-o să

practice prostituția pentru ca apoi,

cu

banii câștigați să facă nuntă cu fiul lor, L.R.A., și să-și cumpere un

apartament și o mașină.

În acest

context, partea vătămată a fost transportată în Italia, în același oraș

Vicenza, și în Germania unde, sub supravegherea permanentă a inculpatei L.R.

practica prostituția, banii încasați fiind preluați în marea majoritate de

inculpată care îi trimitea la rândul ei în țară, după cum rezultă din

documentele bancare aflate la dosar.

Declarațiile

acestui martor se coroborează cu cele consemnate în procesele-verbale conținând

convorbirile telefonice purtate între inculpați, fiul acestora și partea

vătămată, din care reiese cu prisosință faptul că victima era obligată să

practice activități de prostituție, fiind îndemnată la acestea chiar de

viitorul ei soț, în persoana numitului L.R.A., elemente în raport de care s-au

apreciat ca lipsite de relevanță cele declarate de partea vătămată cu prilejul

audierilor.

Continuarea activităților ce au avut-o drept victimă pe T.R. a fost

întreruptă, practic, de intervenția organelor de urmărire penală care au

demarat formele

procedurale

în vederea punerii sub acuzare și în vederea reținerii și arestării celor doi

inculpați.

În raport de

materialul probator administrat în cauză, anterior analizat, prima instanță a

apreciat dovedită atât existența faptelor de trafic de minori și trafic de

persoane, cât și vinovăția inculpaților în comiterea acestora.

S-a mai

reținut că, în pofida probatoriului administrat, inculpații au negat constant

comiterea faptelor. L.V. a recunoscut doar faptul întreținerii de relații

intime cu cele două părți vătămate, negând împrejurarea că le-ar fi recrutat,

că ar fi exercitat acte de violență asupra acestora sau că le-ar fi transportat

în Italia sau Germania unde le-ar fi determinat să practice prostituția.

Aceeași

atitudine a avut-o și inculpata L.R..

În raport de

probatoriul administrat, prima instanță a apreciat că declarațiile inculpaților

nu corespund realității, susținerea apărării în sensul că activitatea părții

vătămate Tonghioiu nu ar fi fost determinată prin constrângere, ci de faptul că

aceasta avea o relație cu fiul inculpaților, fiind înlăturată cu argumentarea

că mijloacele de constrângere au fost relevate prin conținutul convorbirilor

telefonice interceptate, coroborate cu declarația martorului M.P. În ceea ce

privește starea de promiscuitate invocată cu privire la victima T., rezidând în

faptul că aceasta a întreținut relații intime atât cu inculpatul L.V., cât și

cu fiul acestuia, prima instanță a reținut că, departe de a contracara

acuzațiile aduse, această situație nu face decât să întărească concluzia

privind existența faptelor imputate.

Ca

urmare, în raport de elementele reținute, prima instanță a apreciat că, în

drept, fapta inculpatului L.V. care, în perioada aprilie-iunie 2007, a

recrutat-o pe minora A.A.I., i-a asigurat transportul și cazarea în Italia în

scopul exploatării prin practicarea prostituției și a obligat-o să practice

prostituția,. întrunește

elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Fapta

aceluiași inculpat care, împreună cu inculpata L.R.L., în perioada iulie 2007 -

aprilie 2009, au recrutat-o, au transportat-o și cazat-o în Italia, prin

constrângere psihică, violență și amenințare pe partea vătămată A.A.I., în

scopul exploatării, prin practicarea prostituției și au obligat-o la

practicarea prostituției pentru obținerea unor beneficii materiale,a fost

apreciată ca întrunind

elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta aceluiași inculpat care, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, în luna martie 2009, a recrutat-o pe minora A.R.M., în scopul

exploatării acesteia prin obligarea la activități de prostituție, iar în

perioada ianuarie - martie 2010, împreună cu inculpata L.R. și numitul L.R.A.,

au recrutat-o pe minora T.R.M., i-au asigurat transportul și cazarea în

Germania și Italia, în scopul exploatării prin practicarea prostituției și au

obligat-o să practice prostituția pentru obținerea unor beneficii materiale, a

fost reținută ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.

13 alin. (1) și (3) teza I. raportat la art 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Raportat

la această ultimă faptă, prima instanța a procedat la extinderea acțiunii

penale față de inculpatul L.V. și cu privire la actul material ce se referă la

victima A.R.M., operațiune judiciară făcută prin încheierea din data de 12

octombrie 2010, dar și la schimbarea încadrării juridice a faptei pe care a

antrenat-o extinderea acțiunii penale, făcută prin încheierea din data de 9

noiembrie 2010.

Totodată,

constatând că faptele au fost comise înainte ca împotriva inculpatului să se

pronunțe o condamnare definitivă, instanța a reținut și dispozițiile art. 33 lit.

a) C. pen.

În ceea

ce o privește pe inculpata L.R., prima instanță a reținut că fapta acesteia

constând în aceea că, în perioada iulie 2007 - aprilie 2009, împreună cu

inculpatul L.V., au recrutat-o, au transportat-o și cazat-o în Italia, prin constrângere

psihică, violență și amenințare pe partea vătămată A.A.I., în scopul

exploatării prin practicarea prostituției și au obligat-o la practicarea

prostituției pentru obținerea unor beneficii materiale, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta

aceleiași inculpate care, în perioada ianuarie - martie 2010, împreună cu

inculpatul L.V. și numitul L.R.A., au recrutat-o pe minora T.R.M., i-au

asigurat transportul și cazarea în Germania și Italia, în scopul exploatării

prin practicarea prostituției și au obligat-o să practice prostituția pentru

obținerea unor beneficii materiale, a fost reținută ca întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I.

raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cele două fapte

aflându-se în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.

La

individualizarea judiciară a pedepselor, instanța fondului a avut în vedere

criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv :

limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare ; gradul de pericol

concret al faptelor, reliefat de modul și mijloacele folosite ce au constat în

folosirea de violențe, atât fizice, cât și psihice, utilizarea unor false

promisiuni, profitarea de faptul că victimele aveau o stare materială precară,

împrejurările în care au fost comise ce au inclus și elemente de extraneitate,

perioada relativ îndelungată cât timp victimele au fost exploatate ( mai ales A.A.

), calitatea de minore a victimelor, dar și moralitatea lor îndoielnică, urmările

produse ce au constat în afectarea libertății sexuale și de mișcare a

victimelor; persoana celor doi inculpați care nu sunt cunoscuți cu antecedente

penale, dar care au avut o atitudine constantă de nerecunoaștere a vinovăției.

Totodată,

s-a avut în vedere faptul că împotriva inculpatului L.V. s-a pronunțat anterior

o hotărâre de condamnare pentru comiterea aceluiași gen de fapte,

nedefinitivă, dar și faptul că împotriva

aceluiași inculpat organele de urmărire penală au

demarat deja proceduri

de angajare a răspunderii penale pentru comiterea aceluiași gen de fapte.

Împotriva

acestei sentințe,

în

termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații L.V. și L.R.L.

Parchetul

a criticat hotărârea atacată sub aspectul limitelor pedepsei accesorii

aplicate inculpaților, solicitând interzicerea

numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a))

teza a Ii-a C. pen. cu

argumentarea că lipsirea inculpaților de exercițiul drepturilor menționate în

teza I, ca pedeapsa accesorie, nu se face în mod automat, prin efectul legii,

așa cum a dispus instanța, ci numai după aprecierea acestora.

Inculpații

au criticat hotărârea pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei lor condamnări,

solicitând achitarea cu argumentarea că nu sunt vinovați de săvârșirea

infracțiunilor de care au fost acuzați.

Prin Decizia penală

nr. 92/A/ MF din 6

octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și. de familie, au foste respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a apreciat că prima

instanță a stabilit corect situația de fapt, pe baza unor probe concludente,

legal administrate și corect interpretate reținând în mod just că inculpații au

recrutat, transportat și cazat în Italia mai multe părți vătămate, unele majore

alte minore, în scopul exploatării lor sexuale, prin practicarea prostituției.

Obligarea victimelor la prostituție s-a realizat prin constrângere psihică,

prin violență ori amenințare. Activitatea desfășurată de inculpați aducându-le

beneficii materiale.

Totodată,

contrar opiniei inculpaților, Curtea a apreciat că acuzațiile au fost dovedite,

reținându-se în acest sens că declarațiile părților vătămate se coroborează cu

declarațiile martorilor audiați în cauză și cu conținutul convorbirilor

telefonice interceptate.

Astfel,

s-a avut în vederea declarația martorei A.R.M. care a relatat că inculpatul i-a

propus să plece la sora sa în Italia, pentru a practica prostituția în

beneficiul său și că, ulterior, ajunsă în Italia, a aflat de la sora sa că a

fost obligată să practice prostituția în beneficiul celor doi inculpați,

depoziția martorului C.

C. care a declarat

că a efectuat transportul cu inculpații și victimele acestora pe

ruta

România-Italia și declarațiile martorilor V.M. și P.E., mijloace

probatorii apreciate ca dovezi ale recrutării

părții vătămate minore A.A.I., dar și a obligării acesteia de către inculpați

la practicarea prostituției în diverse localități

din orașul italian.

Vicenza, în beneficiul lor.

De

asemenea, s-a apreciat ca fiind pe deplin dovedită săvârșirea de către

inculpați a infracțiunii de trafic de persoane asupra minorei T.R.M.,

reținându-se că din probatoriul administrat rezultă că au transportat-o în

Germania și Italia unde au obligat-o să se prostitueze în scopul obținerii unor

beneficii materiale.

Cu

privire la aceeași acuzație s-a reținut că martorul M.P. a declarat că partea

vătămată a fost luată de cei doi inculpați și găzduită un interval de timp în

Câmpulung Muscel, la domiciliul lor,

și convinsă să practice prostituția pentru a câștiga bani. În Germania și în

Italia, partea vătămată a fost supravegheată de inculpata L.R. în practicarea

prostituției, banii obținuți astfel fiind preluați, în mare parte, de către

inculpată.

Î

n ce privește acuzația de trafic de

persoane, Curtea a apreciat că și această faptă este dovedită prin

procesele-verbale conținând transcriptul convorbirilor telefonice purtate între

inculpați, fiul acestora și partea vătămată, din acestea rezultând obligarea

părții vătămate la practicarea prostituției.

În consecință,

în raport de argumentele anterior menționate, instanța de apel a apreciat că

apărarea inculpaților în sensul inexistenței vinovăției lor nu are suport

probator.

În ceea

ce privește limitele pedepsei accesorii aplicate inculpatului în primă

instanță, instanța de apel a apreciat că în mod corect i-au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.,

reținând că limitarea acestor drepturi este justificată de faptul că inculpații

s-au dovedit nedemni prin conduita lor ilegală să-și exercite dreptul de vot și

să ocupe ori să fie aleși în funcții publice sau implicând exercițiul

autorității de stat. Ca urmare, solicitarea parchetului de interzicere numai a

dreptului de a fi ales în funcții elective a fost apreciată ca fiind

neîntemeiată.

În ceea

ce privește starea de arest preventiv a inculpaților, curtea a apreciat că se

impune menținerea acesteia având în vedere condamnarea dispusă de prima

instanță și subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, reținându-se că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă

pericol concret pentru ordinea publică ce se reflectă în rezonanța socială

deosebită a faptelor săvârșite având în vedere gravitatea infracțiunilor,

modalitatea de comitere a acestora și urmările produse, o faptă fiind săvârșită

asupra unei minore.

Împotriva

Deciziei penale

nr. 92/A/

MF din data de 06 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs inculpații L.V. și L.R.L.,

solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., cu

consecința reducerii corespunzătoare a pedepsei aplicate.

La

termenul de dezbateri din 16 ianuarie 2012, Înalta Curte a luat act de

manifestarea de voință a inculpaților L.V. și L.R.L., exprimată nemijlocit în

fața instanței, în sensul că înțeleg să invoce beneficiul art. 320

1

C.

proc. pen.

În raport

de manifestarea de voință a inculpaților L.V. și L.R.L., exprimată nemijlocit

în fața instanței de recurs, examinând cauza prin prisma criticilor formulate

și cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile

sunt fondate pentru considerentele ce urmează:

Prima

instanță și instanța de apel, uzând de argumente factuale rezultate din

probatoriul administrat și argumente juridice pertinente, au reținut o corectă

situație de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt

reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale care reglementează

faptele deduse judecății.

În acest

sens, confirmând valabilitatea reținerilor factuale detaliat prezentate în

considerentele prezentei hotărâri, rețineri care-și găsesc fundamentarea în

probatoriul administrat în cauză, deopotrivă amplu descris anterior, Înalta Curte

reține că faptele comise de inculpații L.V. și L.R.L. au primit o corectă

încadrare juridică astfel încât, având în vedere manifestarea de voință a

inculpaților, exprimată de o manieră neechivocă în fața instanței de recurs, la

termenul din 16 ianuarie 2012, în sensul că înțeleg să se prevaleze de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., constatând incidență în cauză

situația tranzitorie prevăzută de art. 11 din O. U. G. nr. 121/2011, Înalta Curte

va da eficiență dispozițiilor legale menționate urmând a reduce în mod adecvat

pedepsele aplicate inculpaților susmenționați în limitele stabilite de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Cu

privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., Înalta

Curte reține următoarele:

Potrivit

art. 320

1

C. proc. pen., introdus prin art. 18 pct. 43 din Legea nr.

202/2010 (M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010), până la începerea cercetării

judecătorești inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că

recunoaște faptele reținute prin actul de sesizare a instanței și solicita ca

judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În acest

caz, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Prin Decizia nr.

1470/ 08 noiembrie 2011 (M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011) Curtea

Constituțională a decis că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt

neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai

favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și

care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare.

Urmare

acestei decizii, prin art. 11 din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 (M. Of. nr.

din 931 din 29 decembrie 2011) s-a stabilit că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură

completă, imediat următor intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

În

cauză, cercetarea judecătorească a început înainte de intrarea în vigoare a art.

320

1

C. proc. pen., iar cauza a fost soluționată în fond, respectiv

apel înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curții Constituționale nr. 1470/2011

și a O.U.G nr. 121/2011.

Ca

urmare, în cauză fiind incidență situația tranzitorie statuată de O.U.G nr. 121/2011,

înalta Curte constată că reținerea în beneficiul inculpaților L.V. și L.R.L. a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. este justificată de

împrejurarea că inculpații au solicitat aplicarea dispozițiilor legale

menționate la primul termen cu procedura completă care permitea invocarea

acestui beneficiu, 16 ianuarie 2012.

În

consecință, constatând incidența dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., Înalta Curte va proceda la reindividualizarea pedepselor aplicate

inculpaților, în limitele de pedeapsă care, calculate conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., se reduc pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 de la 5 - 15 ani, la 3,4 - 10

ani, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, de la 5 la 15 ani, la 3,4 la 10 ani, iar pentru infracțiunea prev. de

art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, de la 7-18 ani, la 4,8 - 12 ani.

În

cadrul aceleiași evaluări, analizând solicitarea inculpaților de diminuare a

pedepselor aplicate, corespunzător diminuării limitelor de pedeapsă ca efect al

aplicării dispozițiilor art. 320 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

aceasta nu este

întemeiată

deoarece reducerea limitelor pedepsei nu determină de plano diminuarea

corespunzătoare a pedepselor aplicate decât în contextul amplului proces de

apreciere a întregului context faptic și probator al cauzei, precum și a

persoanei inculpaților și a consecințelor produse prin faptele acestora.

Dacă în

urma procesului de individualizare a pedepselor se apreciază că acestea se

impune a fi diminuate sau daca pedepsele inițial aplicate depășesc noile limite

rezultate în urma aplicării art. 320 C. proc. pen., se va opera o reducere a

pedepselor aplicate, dar doar ca rezultat a aprecierii întregii cauze și nu ca

un simplu calcul matematic rezultat din transpunerea diminuării cu o treime a

limitelor pedepsei și la pedeapsa în sine aplicată.

Astfel, raportându-se criteriilor de individualizare

prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen.

,

Înalta Curte constată că atât inculpatul L.V., cât și inculpata L.R.L. nu au

avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești,

recunoscând fapta doar în contextul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010

pentru a beneficia de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

Totodată,

reține că faptele celor doi inculpați sunt foarte grave, traficul de persoane

fiind o infracțiune cu un ridicat grad de pericol social și cu repercusiuni

atât fizice cât și psihice asupra victimelor infracțiunilor. Faptul că ambele

părți vătămate A.A.I. și T.R.M. erau minore la momentul racolării lor de către

inculpați, precum și modalitatea de înfăptuire a activității infracționale,

respectiv inducerea în eroare a părțile vătămate, iar ulterior întrebuințarea

de amenințări și acte de constrângere fizică și morală asupra acestora, sunt

elemente care potențează gravitatea faptelor și periculozitatea inculpaților.

În plus,

se constată că inculpații L.V. și L.R.L. și-au desfășurat activitatea pe durata

unei perioade de aproximativ 2 ani, faptele imputate neavând caracter izolat,

accidental, ci demonstrând o rezoluție infracțională care s-a menținut pe toată

perioada și o stăruință a inculpaților în conduita infracțională, scopul

urmărit fiind obținerea unor importate sume de bani de pe urma practicării

prostituției de către cele două minore. Inculpații și-au urmărit scopul cu

asiduitate, relevant fiind faptul că în momentul în care partea vătămată A.A.I.

a fugit împreună cusora sa din imobilul unde era ținută în Italia, inculpatul L.V.

a așteptat-o pe aceasta la întoarcerea în țară, forțând-o să desfășoare în

continuare activități de prostituție în beneficiul său.

Față de

aceste aspecte, constatând că pedepsele aplicate inculpatului L.V., de 4 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/200, de 7 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 și de 8 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.

13 alin. (1) și (3) teza I. raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. se încadrează în limitele de

pedeapsă reduse ca urmare a aplicării art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. și respectă principiul proporționalității cu natura și gradul de pericol

social al faptelor săvârșite și luând act de faptul că inculpatul nu a făcut

dovada unor împrejurări cu caracter circumstanțial care să impună reducerea

cuantumului pedepselor, înalta Curte le va menține, apreciindu-le ca just

individualizate.

În raport

de aceleași considerente, Înalta Curte apreciază că și pedepsele complementară

și accesorie aplicate inculpatului L.V. sunt just individualizate atât în ceea

ce privește cuantumul, cât și sfera acestora.

Cu toate

acestea, Înalta Curte apreciază că în partida inculpatului L.V. nu se impune și

aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă stabilită potrivit disp.art.

33 lit. a)

- art. 34 lit. b) C.

pen., pedepsele stabilite în cuantumul anterior menționat reflectând în mod

adecvat gradul de pericol social al faptelor săvârșite și fiind apte să asigure

scopul

sancționator și de reeducare al acestora.

În ceea

ce o privește pe inculpata L.R.L., Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată

acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/200, de 5 ani închisoare, se încadrează în limitele de

pedeapsă

reduse ca urmare a aplicării art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și respectă principiul

proporționalității cu natura

și gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care va fi

menținută.

În ceea

ce privește pedeapsa aplicată aceleiași inculpate pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001

rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în cuantum de 7 ani

închisoare, Înalta Curte apreciază că, raportat la contribuția afectivă a

inculpatei - care a vizat - o numai pe minora T.R.M., comparativ cu cea a

coinculpatului L.V. care a vizat-o și pe minora A.A.I., se impune reducerea

pedepsei la 6 ani închisoare, cu menținerea pedepsei complementare a

interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o

durată de 4 ani.

Totodată,

similar partidei inculpatului L.V., constatând că pedepsele complementară și

accesorie aplicate coinculpatei L.R.L. sunt just individualizate atât în ceea

ce privește cuantumul, cât și sfera acestora, argumentele instanței de apel sub

acest aspect, detaliat prezentate anterior, fiind pe deplin aplicabile și în

recurs, Înalta Curte urmează a le menține.

Așa fiind,

pentru argumentele expuse, înalta Curte va admite recursurile

formulate de inculpații L.V. și L.R.L. împotriva Deciziei

penale

nr. 92/A/ MF din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va casa decizia penală atacată și, în parte, sentința

penală nr. 4/ MF din 12 mai 2011 a Tribunalului Argeș, secția penală, și în

rejudecare:

Va

descontopi pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen. aplicate inculpatului L.V. și repune în individualitatea

lor pedepsele componente.

Va înlătura sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

pentru infracțiunile

prev.de

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 și

art. 13 alin. (1) și (3) teza I

rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin.

(2) C. pen. reținute în sarcina inculpatului L.V. și va menține pedepsele

aplicate acestui inculpat prin hotărârea primei instanțe.

În baza art.

33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate

inculpatului L.V. pentru infracțiunile

susmenționate, urmând ca acesta să execute

în final pedeapsa de 8 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilorprev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Va

descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. aplicată inculpatei L.R.L.

și va repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Va face

aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. pentru infracțiunile prev.de

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și (3)

teza I din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

reținute în sarcina inculpatei L.R.L.

Va

menține pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

drepturilor prev.de de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. aplicate

inculpatei L.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen.

Va

reduce de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei L.R.L.

pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. art. 13 alin.

(1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 și va menține pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 4

ani.

În baza art.

33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate

inculpatei L.R.L. pentru infracțiunile susmenționate, urmând ca acesta să

execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Va

menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Va

deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata prevenției de la 13 mai 2010

la 16 ianuarie 2012.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea

prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de inculpații L.V. și L.R.L. împotriva Deciziei penale nr.

92/A/ MF din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează

decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 4/ MF din 12 mai 2011

a Tribunalului Argeș, secția penală, și în rejudecare:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

aplicate inculpatului L.V. și repune în individualitatea lor pedepsele

componente.

Înlătură sporul

de pedeapsă de 1 an închisoare.

Face

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. pentru infracțiunile

prev.de

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 și art. 13 alin. (1) și (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținute în

sarcina inculpatului L.V. și menține pedepsele aplicate acestui inculpat prin

hotărârea primei instanțe.

În baza art.

33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate

inculpatului L.V. pentru infracțiunile susmenționate, urmând ca acesta să

execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prev.

de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. aplicată inculpatei L.R.L. și repune în

individualitatea lor pedepsele componente.

Face

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. pentru infracțiunile

prev.de

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și (3)

teza I din Legea

ț

nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 reținute în sarcina inculpatei L.R.L.

Menține

pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a drepturilor prev.de

de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. aplicată inculpatei L.R.L. pentru

săvârșirea infracțiunii prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

Reduce

de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei L.R.L.

pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. art. 13 alin.

(1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev.de

art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art.

33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate

inculpatei L.R.L. pentru infracțiunile susmenționate, urmând ca acesta să

execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata prevenției de la 13

mai 2010 la

16 ianuarie

2012.

Sumele

de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu

pentru inculpații L.V. și L.R.L. se suportă din

fondul Ministerului

Justiției.

Sumele de câte

150 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru părți

vătămate A.A.I. și T.R.M., se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 16 ianuarie 2012.