ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 47/2012

Asupra recursurilor penale de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4/ MF din 12 mai 2011, Tribunalul Argeș, secția penală, a dispus următoarele: I. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul L.V. la pedeapsa închisorii de 6 ani și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul L.V. la pedeapsa închisorii de 7 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I. raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

a condamnat pe inculpatul L.V. la pedeapsa închisorii de 8 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare care a fost sporită cu 1 an, urmând ca inculpatul să execute în total 9 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. A dedus din pedeapsă, conform art. 88 C. pen., durata reținerii și arestării preventive, începând cu 13 mai 2010 la zi În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Il. În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpata L.R.L. la pedeapsa închisorii de 5 ani și 3 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa închisorii de 7 ani și 4 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu executare în condițiile art 57 C. pen., și 4 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. A dedus din pedeapsă, conform art. 88 C. pen., durata reținerii și arestării preventive începând cu 13 mai 2010 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatei. III. În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea specială din patrimoniul inculpatului L.V. a echivalentului în lei, la data plății, a sumei de 32.823,5 euro. În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a dispus confiscarea specială din patrimoniul inculpatului L.V.

a sumei de 1200 Euro, ridicată cu ocazia percheziției domiciliare și consemnată la CEC Bank cu recipisele nr. 836619/1 și 3081257/1. În baza art. 1 18 lit. e) C. pen. și art. 119 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea specială din patrimoniul inculpatei L.R.L. a echivalentului în lei, la data plății, a sumei de 32.823,5 Euro. A luat act că părțile vătămate A.A.I. și T.R.M. nu s-au constituit părți civile. În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998 și următoarele C. civ., cu referire la art. 17 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea f procurorului de acordare a daunelor morale către părțile vătămate minore A.A.I. și T.R.M. În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc.

pen. a obligat pe inculpatul L.V. la plata sumei de 1310 lei, iar pe inculpata L.R.L. la plata sumei de 1.060 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: In perioada anilor 2007-2009, inculpații L.V. și L.R., după ce au recrutat-o pe partea vătămată minoră A.A.I., au obligat-o să se prostitueze în diverse locații din orașul italian Vicenza, în beneficiul lor. Astfel, în declarațiile sale, partea vătămată A.A.I. a arătat că la începutul anului 2007, în timpul minoratului, l-a cunoscut pe inculpatul L.V. cu care a avut o relație intimă și care i-a propus să meargă în Italia, în orașul Vicenza, la prima lui soție pe nume P.A.

Acolo partea vătămată urma să se prostitueze, iar cu banii rezultați urma să construiască o casă împreună cu inculpatul L.V. care, pentru a fi mai convingător, i-a promis și că o să se căsătorească cu ea. Partea vătămată a acceptat propunerea motivând gestul său și prin faptul că era îndrăgostită de inculpat. În acest context, s-a deplasat în Italia, transportul fiind plătit de inculpatul L.V. care a avansat suma necesară martorului C.V. În Italia, partea vătămată a fost preluată de prima soție a inculpatului L.V., numita P.A. care, până la împlinirea de către partea vătămată a vârstei de 18 ani, a asigurat și supravegherea acesteia în timp ce practica prostituția. Partea vătămată a mai arătat că banii rezultați din practicarea prostituției erau preluați, în cea mai mare parte, de numita P.A.

care, la rândul ei, îi transmitea prin serviciile bancare W.U. sau M.G., inculpatului L.V. aflat în România, aspecte confirmate de documentelor bancare depuse la dosar (filele 287-290, vol. I d.u.p.). În luna iunie 2007, după ce a împlinit vârsta de 18 ani, partea vătămată s-a întors în țară, inculpatul L.V. exercitând presiuni asupra ei să se întoarcă în Italia pentru a practica prostituția. Urmare presiunilor, partea vătămată s-a întors în Italia, tot la Vicenza unde, în perioada iulie 2007 - aprilie 2009, a desfășurat activități de prostituție. În acest interval de timp, partea vătămată a trimis inculpatului, prin intermediul sistemelor bancare W.U. sau M.G., sume de bani cuprinse între 100 și 1.500 euro pe săptămână, rezultate din practicarea prostituției.

Aceste sume au fost depuse, în cea mai mare parte, pe numele inculpatei L.R., la indicația inculpatului, așa cum o atestă și documentele bancare depuse la dosar (filele 187-197 vol. I d.u.p.). In Italia, partea vătămată a fost supravegheată permanent de inculpata L.R. care exercita o presiune psihică constantă, dar și de inculpatul L.V., de câte ori acesta venea în Italia. Partea vătămată a mai relatat în declarațiile sale despre o serie de violențe exercitate asupra ei de către inculpatul L.V., atât de natură fizică, cât și de natură psihică. Martora A.R.M., sora părții vătămate a declarat că, la începutul anului 2009, deoarece era îngrijorată de discuțiile telefonice purtate cu sora sa, l-a contactat pe inculpatul L.V.

ca să ceară amănunte despre soarta surorii sale, prilej cu care acesta i-a propus să plece la sora sa în Italia unde să practice prostituția în beneficiul său. Martora a acceptat promisiunea, cu gândul de a-și vedea sora, în acest sens deplasându-se în Italia, la Vicenza, unde a găsit-o pe sora sa într-o stare deplorabilă și a aflat că aceasta era obligată să practice prostituția în beneficiul celor doi inculpați. Martora i-a propus părții vătămate să fugă împreună cu ea în țară, astfel că cele două surori au urcat în microbuzul care trebuia să le aducă spre Câmpulung Muscel și care era condus de martorul C.C., martor care la rândul său mai efectuase transporturi cu inculpații și victimele acestora pe ruta România - Italia.

Pe drumul spre casă, martorul C.C. a fost sunat de inculpatul L.V. care, după ce a aflat că în microbuz se aflau cele două surori Antone, s-a deplasat, în așteptarea lor, la vama Nădlac. La vamă, inculpatul le-a amenințat pe cele două surori și le-a transportat cu forța în municipiul Câmpulung, fără a-i permite victimei A.A.I. să ia legătura cu familia sa. În declarațiile lor, cele două surori A. au mai relatat că în apartamentul din Italia unde au stat se mai aflau alte tinere pe care cei doi inculpați le obligau, de asemenea, să practice prostituția. Partea vătămată A.A.I. a mai declarat că, potrivit aprecierii sale, a câștigat pentru L.V., în tot intervalul de timp cât s-a aflat sub supravegherea acestuia și a soției lui, suma de aprox.

40.000 euro. De asemenea, a relatat că a scăpat de sub controlul inculpatului în luna aprilie 2009 când a reușit să fugă din Italia în Germania unde a găsit o sursă de venit prin intermediul unei fete care, de asemenea, fugise de sub supravegherea inculpatului L.V. Comparând declarațiile părții vătămate A.A.I., date în cursul judecății, cu cele date în cursul urmăririi penale, prima instanță a apreciat că, sub aspectul valorii probante, declarațiile date în cursul urmăririi penale sunt corespunzătoare adevărului întrucât acestea se coroborează și cu declarațiile martorelor A.R.M., V.M. - mama celor două surori și P.E., bunica celor două surori, dar și cu cele consemnate în documentele bancare depuse la dosar.

Cercetările efectuate în cauză au mai relevat faptul că cei doi inculpați, împreună cu fiul lor, L.R.A., în perioada ianuarie - martie 2010, au racolat-o pe minora T.R.M. și au transportat-o în Germania și Italia unde au obligat-o să practice prostituția stradală alături de alte tinere, în scopul obținerii unor beneficii materiale. Victima T.R.M. nu a dorit să dea inițial declarații în fata organelor de urmărire penală, ci doar spre finalul cercetărilor, pentru ca în fața instanței să declare că acuzația pe care organele de urmărire penală o aduc celor doi inculpați în ceea ce o privește nu este adevărată A arătat că vizitele în străinătate le-a făcut singură și că a lucrat într-un bar, la Roma.

Declarațiile acestei părți vătămate au fost considerate ca fiind necorespunzătoare adevărului deoarece alte probe administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății au relevat altă situație de fapt. Astfel, s-a reținut că martorul M.P., fost prieten al părții vătămate T.R.M., a relatat că, o perioadă, partea vătămată a fost găzduită de cei doi inculpați la domiciliul lor din Câmpulung Muscel; totodată, aceștia au convins-o să practice prostituția pentru ca apoi, cu banii câștigați să facă nuntă cu fiul lor, L.R.A., și să-și cumpere un apartament și o mașină. În acest context, partea vătămată a fost transportată în Italia, în același oraș Vicenza, și în Germania unde, sub supravegherea permanentă a inculpatei L.R.

practica prostituția, banii încasați fiind preluați în marea majoritate de inculpată care îi trimitea la rândul ei în țară, după cum rezultă din documentele bancare aflate la dosar. Declarațiile acestui martor se coroborează cu cele consemnate în procesele-verbale conținând convorbirile telefonice purtate între inculpați, fiul acestora și partea vătămată, din care reiese cu prisosință faptul că victima era obligată să practice activități de prostituție, fiind îndemnată la acestea chiar de viitorul ei soț, în persoana numitului L.R.A., elemente în raport de care s-au apreciat ca lipsite de relevanță cele declarate de partea vătămată cu prilejul audierilor. Continuarea activităților ce au avut-o drept victimă pe T.R.

a fost întreruptă, practic, de intervenția organelor de urmărire penală care au demarat formele procedurale în vederea punerii sub acuzare și în vederea reținerii și arestării celor doi inculpați. În raport de materialul probator administrat în cauză, anterior analizat, prima instanță a apreciat dovedită atât existența faptelor de trafic de minori și trafic de persoane, cât și vinovăția inculpaților în comiterea acestora. S-a mai reținut că, în pofida probatoriului administrat, inculpații au negat constant comiterea faptelor. L.V. a recunoscut doar faptul întreținerii de relații intime cu cele două părți vătămate, negând împrejurarea că le-ar fi recrutat, că ar fi exercitat acte de violență asupra acestora sau că le-ar fi transportat în Italia sau Germania unde le-ar fi determinat să practice prostituția.

Aceeași atitudine a avut-o și inculpata L.R.. În raport de probatoriul administrat, prima instanță a apreciat că declarațiile inculpaților nu corespund realității, susținerea apărării în sensul că activitatea părții vătămate Tonghioiu nu ar fi fost determinată prin constrângere, ci de faptul că aceasta avea o relație cu fiul inculpaților, fiind înlăturată cu argumentarea că mijloacele de constrângere au fost relevate prin conținutul convorbirilor telefonice interceptate, coroborate cu declarația martorului M.P. În ceea ce privește starea de promiscuitate invocată cu privire la victima T., rezidând în faptul că aceasta a întreținut relații intime atât cu inculpatul L.V., cât și cu fiul acestuia, prima instanță a reținut că, departe de a contracara acuzațiile aduse, această situație nu face decât să întărească concluzia privind existența faptelor imputate.

Ca urmare, în raport de elementele reținute, prima instanță a apreciat că, în drept, fapta inculpatului L.V. care, în perioada aprilie-iunie 2007, a recrutat-o pe minora A.A.I., i-a asigurat transportul și cazarea în Italia în scopul exploatării prin practicarea prostituției și a obligat-o să practice prostituția,. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Fapta aceluiași inculpat care, împreună cu inculpata L.R.L., în perioada iulie 2007 - aprilie 2009, au recrutat-o, au transportat-o și cazat-o în Italia, prin constrângere psihică, violență și amenințare pe partea vătămată A.A.I., în scopul exploatării, prin practicarea prostituției și au obligat-o la practicarea prostituției pentru obținerea unor beneficii materiale,a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta aceluiași inculpat care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna martie 2009, a recrutat-o pe minora A.R.M., în scopul exploatării acesteia prin obligarea la activități de prostituție, iar în perioada ianuarie - martie 2010, împreună cu inculpata L.R. și numitul L.R.A., au recrutat-o pe minora T.R.M., i-au asigurat transportul și cazarea în Germania și Italia, în scopul exploatării prin practicarea prostituției și au obligat-o să practice prostituția pentru obținerea unor beneficii materiale, a fost reținută ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I. raportat la art 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Raportat la această ultimă faptă, prima instanța a procedat la extinderea acțiunii penale față de inculpatul L.V. și cu privire la actul material ce se referă la victima A.R.M., operațiune judiciară făcută prin încheierea din data de 12 octombrie 2010, dar și la schimbarea încadrării juridice a faptei pe care a antrenat-o extinderea acțiunii penale, făcută prin încheierea din data de 9 noiembrie 2010. Totodată, constatând că faptele au fost comise înainte ca împotriva inculpatului să se pronunțe o condamnare definitivă, instanța a reținut și dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata L.R., prima instanță a reținut că fapta acesteia constând în aceea că, în perioada iulie 2007 - aprilie 2009, împreună cu inculpatul L.V., au recrutat-o, au transportat-o și cazat-o în Italia, prin constrângere psihică, violență și amenințare pe partea vătămată A.A.I., în scopul exploatării prin practicarea prostituției și au obligat-o la practicarea prostituției pentru obținerea unor beneficii materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Fapta aceleiași inculpate care, în perioada ianuarie - martie 2010, împreună cu inculpatul L.V.

și numitul L.R.A., au recrutat-o pe minora T.R.M., i-au asigurat transportul și cazarea în Germania și Italia, în scopul exploatării prin practicarea prostituției și au obligat-o să practice prostituția pentru obținerea unor beneficii materiale, a fost reținută ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I. raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cele două fapte aflându-se în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv : limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare ; gradul de pericol concret al faptelor, reliefat de modul și mijloacele folosite ce au constat în folosirea de violențe, atât fizice, cât și psihice, utilizarea unor false promisiuni, profitarea de faptul că victimele aveau o stare materială precară, împrejurările în care au fost comise ce au inclus și elemente de extraneitate, perioada relativ îndelungată cât timp victimele au fost exploatate ( mai ales A.A. ), calitatea de minore a victimelor, dar și moralitatea lor îndoielnică, urmările produse ce au constat în afectarea libertății sexuale și de mișcare a victimelor; persoana celor doi inculpați care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, dar care au avut o atitudine constantă de nerecunoaștere a vinovăției.

Totodată, s-a avut în vedere faptul că împotriva inculpatului L.V. s-a pronunțat anterior o hotărâre de condamnare pentru comiterea aceluiași gen de fapte, nedefinitivă, dar și faptul că împotriva aceluiași inculpat organele de urmărire penală au demarat deja proceduri de angajare a răspunderii penale pentru comiterea aceluiași gen de fapte. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații L.V. și L.R.L. Parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul limitelor pedepsei accesorii aplicate inculpaților, solicitând interzicerea numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)) teza a Ii-a C. pen.

cu argumentarea că lipsirea inculpaților de exercițiul drepturilor menționate în teza I, ca pedeapsa accesorie, nu se face în mod automat, prin efectul legii, așa cum a dispus instanța, ci numai după aprecierea acestora. Inculpații au criticat hotărârea pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei lor condamnări, solicitând achitarea cu argumentarea că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor de care au fost acuzați. Prin Decizia penală nr. 92/A/ MF din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și. de familie, au foste respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a apreciat că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, pe baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate reținând în mod just că inculpații au recrutat, transportat și cazat în Italia mai multe părți vătămate, unele majore alte minore, în scopul exploatării lor sexuale, prin practicarea prostituției. Obligarea victimelor la prostituție s-a realizat prin constrângere psihică, prin violență ori amenințare. Activitatea desfășurată de inculpați aducându-le beneficii materiale. Totodată, contrar opiniei inculpaților, Curtea a apreciat că acuzațiile au fost dovedite, reținându-se în acest sens că declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate.

Astfel, s-a avut în vederea declarația martorei A.R.M. care a relatat că inculpatul i-a propus să plece la sora sa în Italia, pentru a practica prostituția în beneficiul său și că, ulterior, ajunsă în Italia, a aflat de la sora sa că a fost obligată să practice prostituția în beneficiul celor doi inculpați, depoziția martorului C. C. care a declarat că a efectuat transportul cu inculpații și victimele acestora pe ruta România-Italia și declarațiile martorilor V.M. și P.E., mijloace probatorii apreciate ca dovezi ale recrutării părții vătămate minore A.A.I., dar și a obligării acesteia de către inculpați la practicarea prostituției în diverse localități din orașul italian. Vicenza, în beneficiul lor.

De asemenea, s-a apreciat ca fiind pe deplin dovedită săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de trafic de persoane asupra minorei T.R.M., reținându-se că din probatoriul administrat rezultă că au transportat-o în Germania și Italia unde au obligat-o să se prostitueze în scopul obținerii unor beneficii materiale. Cu privire la aceeași acuzație s-a reținut că martorul M.P. a declarat că partea vătămată a fost luată de cei doi inculpați și găzduită un interval de timp în Câmpulung Muscel, la domiciliul lor, și convinsă să practice prostituția pentru a câștiga bani. În Germania și în Italia, partea vătămată a fost supravegheată de inculpata L.R. în practicarea prostituției, banii obținuți astfel fiind preluați, în mare parte, de către inculpată.

Î n ce privește acuzația de trafic de persoane, Curtea a apreciat că și această faptă este dovedită prin procesele-verbale conținând transcriptul convorbirilor telefonice purtate între inculpați, fiul acestora și partea vătămată, din acestea rezultând obligarea părții vătămate la practicarea prostituției. În consecință, în raport de argumentele anterior menționate, instanța de apel a apreciat că apărarea inculpaților în sensul inexistenței vinovăției lor nu are suport probator. În ceea ce privește limitele pedepsei accesorii aplicate inculpatului în primă instanță, instanța de apel a apreciat că în mod corect i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen., reținând că limitarea acestor drepturi este justificată de faptul că inculpații s-au dovedit nedemni prin conduita lor ilegală să-și exercite dreptul de vot și să ocupe ori să fie aleși în funcții publice sau implicând exercițiul autorității de stat.

Ca urmare, solicitarea parchetului de interzicere numai a dreptului de a fi ales în funcții elective a fost apreciată ca fiind neîntemeiată. În ceea ce privește starea de arest preventiv a inculpaților, curtea a apreciat că se impune menținerea acesteia având în vedere condamnarea dispusă de prima instanță și subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, reținându-se că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică ce se reflectă în rezonanța socială deosebită a faptelor săvârșite având în vedere gravitatea infracțiunilor, modalitatea de comitere a acestora și urmările produse, o faptă fiind săvârșită asupra unei minore.

Împotriva Deciziei penale nr. 92/A/ MF din data de 06 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs inculpații L.V. și L.R.L., solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., cu consecința reducerii corespunzătoare a pedepsei aplicate. La termenul de dezbateri din 16 ianuarie 2012, Înalta Curte a luat act de manifestarea de voință a inculpaților L.V. și L.R.L., exprimată nemijlocit în fața instanței, în sensul că înțeleg să invoce beneficiul art. 320 1 C. proc. pen. În raport de manifestarea de voință a inculpaților L.V. și L.R.L., exprimată nemijlocit în fața instanței de recurs, examinând cauza prin prisma criticilor formulate și cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează: Prima instanță și instanța de apel, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat și argumente juridice pertinente, au reținut o corectă situație de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale care reglementează faptele deduse judecății. În acest sens, confirmând valabilitatea reținerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, rețineri care-și găsesc fundamentarea în probatoriul administrat în cauză, deopotrivă amplu descris anterior, Înalta Curte reține că faptele comise de inculpații L.V.

și L.R.L. au primit o corectă încadrare juridică astfel încât, având în vedere manifestarea de voință a inculpaților, exprimată de o manieră neechivocă în fața instanței de recurs, la termenul din 16 ianuarie 2012, în sensul că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., constatând incidență în cauză situația tranzitorie prevăzută de art. 11 din O. U. G. nr. 121/2011, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor legale menționate urmând a reduce în mod adecvat pedepsele aplicate inculpaților susmenționați în limitele stabilite de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 320 1 C. proc.

pen., introdus prin art. 18 pct. 43 din Legea nr. 202/2010 (M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010), până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște faptele reținute prin actul de sesizare a instanței și solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În acest caz, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Prin Decizia nr. 1470/ 08 noiembrie 2011 (M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011) Curtea Constituțională a decis că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Urmare acestei decizii, prin art. 11 din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 (M. Of. nr. din 931 din 29 decembrie 2011) s-a stabilit că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a ordonanței de urgență. În cauză, cercetarea judecătorească a început înainte de intrarea în vigoare a art. 320 1 C. proc. pen., iar cauza a fost soluționată în fond, respectiv apel înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curții Constituționale nr. 1470/2011 și a O.U.G nr. 121/2011. Ca urmare, în cauză fiind incidență situația tranzitorie statuată de O.U.G nr. 121/2011, înalta Curte constată că reținerea în beneficiul inculpaților L.V.

și L.R.L. a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. este justificată de împrejurarea că inculpații au solicitat aplicarea dispozițiilor legale menționate la primul termen cu procedura completă care permitea invocarea acestui beneficiu, 16 ianuarie 2012. În consecință, constatând incidența dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., Înalta Curte va proceda la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților, în limitele de pedeapsă care, calculate conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., se reduc pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 de la 5 - 15 ani, la 3,4 - 10 ani, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, de la 5 la 15 ani, la 3,4 la 10 ani, iar pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, de la 7-18 ani, la 4,8 - 12 ani.

În cadrul aceleiași evaluări, analizând solicitarea inculpaților de diminuare a pedepselor aplicate, corespunzător diminuării limitelor de pedeapsă ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta nu este întemeiată deoarece reducerea limitelor pedepsei nu determină de plano diminuarea corespunzătoare a pedepselor aplicate decât în contextul amplului proces de apreciere a întregului context faptic și probator al cauzei, precum și a persoanei inculpaților și a consecințelor produse prin faptele acestora. Dacă în urma procesului de individualizare a pedepselor se apreciază că acestea se impune a fi diminuate sau daca pedepsele inițial aplicate depășesc noile limite rezultate în urma aplicării art. 320 C. proc.

pen., se va opera o reducere a pedepselor aplicate, dar doar ca rezultat a aprecierii întregii cauze și nu ca un simplu calcul matematic rezultat din transpunerea diminuării cu o treime a limitelor pedepsei și la pedeapsa în sine aplicată. Astfel, raportându-se criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. , Înalta Curte constată că atât inculpatul L.V., cât și inculpata L.R.L. nu au avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, recunoscând fapta doar în contextul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 pentru a beneficia de prevederile art. 320 1 C. proc. pen. Totodată, reține că faptele celor doi inculpați sunt foarte grave, traficul de persoane fiind o infracțiune cu un ridicat grad de pericol social și cu repercusiuni atât fizice cât și psihice asupra victimelor infracțiunilor.

Faptul că ambele părți vătămate A.A.I. și T.R.M. erau minore la momentul racolării lor de către inculpați, precum și modalitatea de înfăptuire a activității infracționale, respectiv inducerea în eroare a părțile vătămate, iar ulterior întrebuințarea de amenințări și acte de constrângere fizică și morală asupra acestora, sunt elemente care potențează gravitatea faptelor și periculozitatea inculpaților. În plus, se constată că inculpații L.V. și L.R.L. și-au desfășurat activitatea pe durata unei perioade de aproximativ 2 ani, faptele imputate neavând caracter izolat, accidental, ci demonstrând o rezoluție infracțională care s-a menținut pe toată perioada și o stăruință a inculpaților în conduita infracțională, scopul urmărit fiind obținerea unor importate sume de bani de pe urma practicării prostituției de către cele două minore.

Inculpații și-au urmărit scopul cu asiduitate, relevant fiind faptul că în momentul în care partea vătămată A.A.I. a fugit împreună cusora sa din imobilul unde era ținută în Italia, inculpatul L.V. a așteptat-o pe aceasta la întoarcerea în țară, forțând-o să desfășoare în continuare activități de prostituție în beneficiul său. Față de aceste aspecte, constatând că pedepsele aplicate inculpatului L.V., de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/200, de 7 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și de 8 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I. raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

se încadrează în limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și respectă principiul proporționalității cu natura și gradul de pericol social al faptelor săvârșite și luând act de faptul că inculpatul nu a făcut dovada unor împrejurări cu caracter circumstanțial care să impună reducerea cuantumului pedepselor, înalta Curte le va menține, apreciindu-le ca just individualizate. În raport de aceleași considerente, Înalta Curte apreciază că și pedepsele complementară și accesorie aplicate inculpatului L.V. sunt just individualizate atât în ceea ce privește cuantumul, cât și sfera acestora. Cu toate acestea, Înalta Curte apreciază că în partida inculpatului L.V.

nu se impune și aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă stabilită potrivit disp.art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele stabilite în cuantumul anterior menționat reflectând în mod adecvat gradul de pericol social al faptelor săvârșite și fiind apte să asigure scopul sancționator și de reeducare al acestora. În ceea ce o privește pe inculpata L.R.L., Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/200, de 5 ani închisoare, se încadrează în limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și respectă principiul proporționalității cu natura și gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care va fi menținută.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în cuantum de 7 ani închisoare, Înalta Curte apreciază că, raportat la contribuția afectivă a inculpatei - care a vizat - o numai pe minora T.R.M., comparativ cu cea a coinculpatului L.V. care a vizat-o și pe minora A.A.I., se impune reducerea pedepsei la 6 ani închisoare, cu menținerea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani. Totodată, similar partidei inculpatului L.V., constatând că pedepsele complementară și accesorie aplicate coinculpatei L.R.L.

sunt just individualizate atât în ceea ce privește cuantumul, cât și sfera acestora, argumentele instanței de apel sub acest aspect, detaliat prezentate anterior, fiind pe deplin aplicabile și în recurs, Înalta Curte urmează a le menține. Așa fiind, pentru argumentele expuse, înalta Curte va admite recursurile formulate de inculpații L.V. și L.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 92/A/ MF din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va casa decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 4/ MF din 12 mai 2011 a Tribunalului Argeș, secția penală, și în rejudecare: Va descontopi pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

aplicate inculpatului L.V. și repune în individualitatea lor pedepsele componente. Va înlătura sporul de pedeapsă de 1 an închisoare. Va face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. pentru infracțiunile prev.de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și (3) teza I rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținute în sarcina inculpatului L.V. și va menține pedepsele aplicate acestui inculpat prin hotărârea primei instanțe. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului L.V. pentru infracțiunile susmenționate, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilorprev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. aplicată inculpatei L.R.L. și va repune în individualitatea lor pedepsele componente. Va face aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. pentru infracțiunile prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 reținute în sarcina inculpatei L.R.L. Va menține pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a drepturilor prev.de de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. aplicate inculpatei L.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. Va reduce de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei L.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și va menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatei L.R.L. pentru infracțiunile susmenționate, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata prevenției de la 13 mai 2010 la 16 ianuarie 2012. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații L.V. și L.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 92/A/ MF din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 4/ MF din 12 mai 2011 a Tribunalului Argeș, secția penală, și în rejudecare: Descontopește pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. aplicate inculpatului L.V. și repune în individualitatea lor pedepsele componente. Înlătură sporul de pedeapsă de 1 an închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. pentru infracțiunile prev.de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținute în sarcina inculpatului L.V. și menține pedepsele aplicate acestui inculpat prin hotărârea primei instanțe. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului L.V. pentru infracțiunile susmenționate, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

aplicată inculpatei L.R.L. și repune în individualitatea lor pedepsele componente. Face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. pentru infracțiunile prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea ț nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 reținute în sarcina inculpatei L.R.L. Menține pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a drepturilor prev.de de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. aplicată inculpatei L.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. Reduce de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei L.R.L.

pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatei L.R.L. pentru infracțiunile susmenționate, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata prevenției de la 13 mai 2010 la 16 ianuarie 2012. Sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații L.V.

și L.R.L. se suportă din fondul Ministerului Justiției. Sumele de câte 150 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru părți vătămate A.A.I. și T.R.M., se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2012.