ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2804/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2804/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din 29 martie 2011, pronunțată de Tribunalul

Argeș, s-a admis cererea formulată de inculpatul M.C.M., în temeiul

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul M.C.M.

, la câte:

-

6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (

1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.;

-

5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (

2)

C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele

aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a C. pen.

și lit. b) C. pen., dispunându-se ca pedeapsa să se execute prin privare de

libertate în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346 C. pen. și art. 998 C. civ.

, s-au admis acțiunile civile pornite de părțile civile T.M.A. și O.M.A. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile O.M.A., contravaloarea în lei la data plății a sumei de 8600 euro cu titlu de daune materiale

și părții civile T.M.A. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

De asemenea, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.

J. Argeș și a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de

1318,07 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100

lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu (50 % ) și 480 lei pentru faza de urmărire

penală.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin

rechizitoriul nr. 185/ P din 23 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a dispus

trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.C.M., pentru

săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de

art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen.,

cu

aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

În esență, prin actul de sesizare, s-a reținut că inculpatul M.C.M., în data de 19 septembrie 2009, pe timp de noapte, folosindu-se de un cuțit și o bâtă

de baseball a aplicat mai multe lovituri părților vătămate O.M.A. și

T.M.A., producându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30

zile îngrijiri medicale, în ceea ce privește pe partea vătămată O.M.A., și 7-

8 zile îngrijiri medicale, în ceea ce privește pe partea vătămată T.M.A.

La termenul din 22 martie 2011, înainte de începerea cercetării judecătorești,

inculpatul M.C.M. a solicitat instanței a lua act de faptul că recunoaște

săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute prin actul de sesizare, înțelegând să se

judece pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și să nu propună alte

probe pe situația de fapt, solicitând aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

S-a luat declarație de inculpat, care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute prin actul de sesizare, precizând totodată că este de

; acord să achite sumele cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză.

Părțile vătămate, la termenul din 22 martie 2011, s-au constituit părți civile în

cauză și anume: reprezentantul părții vătămate O.M.A. a arătat că se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 8.600 euro, reprezentând daune materiale

iar partea vătămată T.M.A. a arătat că se constituie parte civilă cu

suma de 10.000 lei daune morale.

Tribunalul, având în vedere faptul că inculpatul până la începerea

cercetării judecătorești a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precum și faptul că probele administrate în faza de urmărire penală sunt suficiente pentru stabilirea situației de fapt și de drept deduse judecății, a

admis cererea formulată de inculpat în temeiul dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Din actele și lucrările dosarului, respectiv sesizarea formulată de părțile

vătămate, raportul de expertiză medico-legală nr. 476/ A7 emis de S.M.L. Argeș, certificatul medico-legal nr. 1198 emis pe numele lui T.A. de S.M.L. Argeș, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor C.A.F. și

T.M., precum și declarațiile părților vătămate, decontul de cheltuieli emis de

S.J. Argeș, instanța de fond a reținut următoarele:

O.M.A. și T.M.A. au formulat plângere

penală împotriva

inculpatului

M.C.M., deoarece, în noaptea de

19 septembrie 2009, cu un cuțit, Ie-a provocat leziuni traumatice ce au necesitat pentru

vindecare 30 de zile, respectiv 7-8 zile îngrijiri medicale.

Și M.C.M., la rându-i, a formulat plângere împotriva

celor doi, întrucât în aceleași împrejurări l-au lovit, producându-i leziuni vindecabile în

23 - 24 zile de îngrijiri medicale

Urmărirea penală efectuată privind cele 2 plângeri penale conexate, a

evidențiat următoarea situație de fapt:

Inculpatul M.C.M.,

în luna septembrie 2009, locuia cu chirie într-o garsonieră din blocul 25 A,

cartierul G.

II,

unde i-a cunoscut pe O.A., T.M.A. și

martorul C.A., toți locatari în zonă, cu care a intrat în relații de amiciție.

În contextul acelor relații, în seara de 19 septembrie 2009, s-au deplasat la un local

din cartierul Craiovei, unde au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 01,00,

când au revenit în cartier.

Aici, în timp ce se aflau lângă blocul E 25, din cauza consumului de

băuturi alcoolice, a izbucnit un conflict între O.A. și T.M.A.,

pe de o parte, și M.C.M., pe de altă parte, soldat cu lovituri reciproce.

La un moment dat, inculpatul M.C.M. a plecat in fugă spre

blocul in care locuia, afirmând către adversari „vă omor”, revenind după câteva minute,

având in mâna stângă o bâtă de baseball, iar în dreapta un cuțit.

Martorul C.A. care a participat la prima parte a conflictului

fără a interveni, a precizat cele sus arătate, adăugând că văzându-l pe inculpat înarmat,

a revenit in stradă observându-i pe O.A. căzut pe alee, curgându-i sânge de la gât

și din zona abdomenului, pe T.M.A. cu urechea tăiată din care-i curgea

sânge, precum și pe inculpat având cuțitul in mână, îndepărtându-se de lângă ei,

râzând.

Partea vătămată, T.A. a confirmat situația de fapt, susținând că după primul episod al

agresiunii,

s-a deplasat împreună cu O. către blocurile în care locuiau, însă au fost ajunși din urmă pe alee de către

inculpat,

mai întâi a fost tăiat el cu cuțitul la ureche, apoi O.A. înțepat în zona gâtului, precum și în abdomen.

În momentele următoare, s-au luat măsuri de transportare a victimelor la

S.J. Argeș.

Din certificatul medico-legal 476/A7/2009 al S.M.L. Argeș, rezultă că partea vătămată O.M.A. a suferit „plagă înjunghiată abdominală cu

secțiuni vasculare, hemoperitoneu masiv, plăgi multiple jejune, plagă

superficială latero-cervicală stângă, leziuni traumatice produse prin lovire cu corp

tăietor înțepător, sau de corp dur, ce pot data din 20 septembrie 2009, necesită circa 30

zile îngrijiri medicale de la producere și au pus viata in primejdie victimei”.

Tot astfel, din certificatul medico-legal 1198 din 23 septembrie 2009 al S.M.L. Argeș,

reiese că partea vătămată T.M.A. a prezentat plagă tăiată de

1,5 cm, suturată pe pavilionul urechii drepte, leziune traumatică produsă prin lovire cu

corp tăietor înțepător ce poate data din 20 septembrie 2009 și necesită 7-8 zile de îngrijiri

medicale.

În drept, a reținut prima instanță, fapta inculpatului M.C.M.,

care în noaptea de 19 septembrie 2009, cu intenție, folosindu-se de un cuțit a aplicat mai multe

lovituri părții vătămate O.M.A., producându-i leziuni ce au necesitat pentru

vindecare circa 30 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de

art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

De asemenea, a apreciat instanța de fond, fapta inculpatului M.C.

M., care în noaptea de 19 septembrie 2009, cu intenție, i-a aplicat părții vătămate

T.M.A. o lovitură cu un cuțit, rezultând o plagă tăiată de 1,5 cm, pe pavilionul urechii drepte, leziune ce a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de

art. 180 alin. (2) C. pen.

Având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit cele două fapte înainte de a

fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză instanța de fond a făcut aplicarea

și a

dispozițiilor prevăzute de

art. 33 lit. a) C. pen.

Partea vătămată O.M.A. nu a putut fi audiat, întrucât este

plecat din țară, necunoscându-se cu exactitate locul în care acesta se află, însă a dat împuternicire numitei T.M. pentru a-l reprezenta în această cauză.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, s-au avut în

vedere criteriile

prevăzute de

art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al

faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, respectiv pe timp de noapte și pe

fondul unui conflict spontan, izbucnit și ca urmare a consumului de băuturi alcoolice,

faptul că inculpatul a reacționat extrem de violent, aplicând lovituri la întâmplare în timp

ce avea în mână un cuțit, acceptând posibilitatea producerii de leziuni care să pună în

primejdie viața părții vătămate, precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale,

este tânăr, a recunoscut în instanță săvârșirea faptelor, este fără ocupație și a fost de

acord să achite prejudiciul cauzat părților civile.

În consecință, având în vedere circumstanțele arătate mai sus, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei, așa cum este

prevăzute de

art. 52 C. pen., se poate realiza prin

condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea, așa cum s-a arătat mai sus cu

ocazia redării dispozitivului sentinței.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata executării i pedepsei.

Având în vedere faptul că inculpatul a achiesat la pretențiile părților civile,

arătând că este de acord să achite sumele cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile, în temeiul dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346 C. pen. și art. 998 C. civ., s-au admis acțiunile civile pornite de părțile civile T.M.A. și O.M.A. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile O.M.A.,

contravaloarea în lei la data plății a sumei de 8600 euro, cu titlu de daune materiale și

părții civile T.M.A., suma de W.000 lei cu titlu de daune morale.

S.J.U. Pitești, prin adresa nr. 4684 din 17 martie 2011, a

arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1318, 07 lei, reprezentând

cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate O.

M.

În consecință, având în vedere că între fapta săvârșită de inculpat și

prejudiciul suferit de S.J.U. Pitești există legătură de cauzalitate,

în temeiul

dispozițiilor art. 14

raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 999 C. civ., s-a admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă S.J. Argeș, și a fost obligat inculpatul să

plătească acestei părți civile suma de 1318,07 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.C.

M., criticând soluția sub aspectul netemeiniciei, solicitând prin motivele invocate, atât

în scris, cât și oral, în sensul reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege și aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

În acest sens, a arăta că și el a fost lovit de către părțile vătămate, așa

cum rezultă din certificatul medico-legal, cauza fiind în curs de soluționare la poliție, în

același timp susținând că nu are antecedente penale și a avut un comportament bun în societate, este tânăr și singurul sprijin pentru mama sa, care nu are posibilități materiale

și, ca atare, beneficiind de astfel de circumstanțe atenuante, se impune reducerea

pedepsei și executarea acesteia în condiții neprivative de libertate, modalitate care

corespunde scopului pedepsei care trebuie să fie nu numai coercitiv dar și educativ.

Prin decizia penală nr. 89/2011 din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.C.M.,

împotriva sentinței penale nr. 178 din 29 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, în

dosarul nr. 4933/109/2010.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că faptele

săvârșite au fost recunoscute de către inculpat, recunoaștere care se coroborează cu

toate celelalte probe administrate în cauză, căreia i s-a dat efect în procedura prevăzută

de art. 320

1

C. proc. pen., prin orientarea instanței spre limita minimă prevăzută de

textul penal incriminator al art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., infracțiunea cea mai gravă reținută în sarcina inculpatului, care are limite de pedepse cuprinse între 15 și 25 de ani, ca infracțiune consumată, respectiv între 7 ani și 6 luni și

12 ani și 6 luni, ca tentativă la o astfel de infracțiune.

Instanța, orientându-se, astfel, la această pedeapsă de 6 ani închisoare,

spre limita minimă admisă ca urmare a reducerii cu o treime, conform prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a dat, în consecință, eficiență deplină susținerilor

inculpatului prin criticile adresate, așa cum rezultă chiar din motivarea hotărârii, în sensul

că a luat în considerare faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr, a recunoscut fapta, a fost de acord să achite prejudiciul cauzat părților civile.

Ca atare, reținerea acelorași împrejurări, ca de altfel și altele invocate,

cum este aceea că a avut un comportament bun înainte de săvârșirea faptei, este

singurul sprijin al mamei sale, datorită lipsei de posibilități materiale, pentru a fi avute în

vedere ca și circumstanțe atenuante, care să conducă la o nouă reducere a pedepsei, nu

au fost primite de instanța de apel, având în vedere, mai ales, natura și gradul extrem de

ridicat de pericol social al unei asemenea fapte, prin care s-a pus în primejdie, prin modul

în care a acționat inculpatul, lovind cu cuțitul în zona gâtului și a abdomenului, zone

vitale, viața părții vătămate, constituită parte civilă, O.M.A., la aceasta adăugându-se și activitatea infracțională în dauna celeilalte părți vătămate T.

M.A.

Împotriva deciziei

penale nr. 89/2011 din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, criticând decizia pronunțată în apel pentru greșita individualizare judiciară a pedepsei invocând

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând, de asemenea, aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 73 C. pen. dar și aplicarea art. 86

1

C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 4933/109/2010. Î

nalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivul de recurs invocat, cât și din

oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că instanța de apel și instanța de fond au reținut în mod corect situația de fapt și

au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum

și o corectă individualizare a pedepsei.

I.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanța de

fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile

art. 72 C. pen., dar și că a fost lezată valoarea cea mai de preț apărată de legea

penală și anume viața persoanei, dar și modalitatea de comitere a faptelor respectiv că

„în data de 19 septembrie 2009, pe timp de noapte, folosindu-se de un cuțit și o bâtă de

baseball a aplicat mai multe lovituri părților vătămate O.M.A. și T.

M.A., producându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 zile îngrijiri

medicale, în ceea ce privește pe partea vătămată O.M.A., și 7-8 zile

îngrijiri medicale, în ceea ce privește pe partea vătămată T.M.A.”

În egală măsură s-a ținut cont și de persoana inculpatului, persoană tânără, a recunoscut faptele, aplicând o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textul incriminator, pedeapsă care a fost menținută și de instanța de apel, astfel că nu se impune coborârea pedepsei întru-un

cuantum mai redus fată de textul incriminator.

În mod corect s-a ținut cont de către ambele instanțe și de pericolul social la

faptelor săvârșite care au pricinuit părții vătămate O.M.A. „plagă înjunghiată

abdominală cu secțiuni vasculare, hemoperitoneu masiv, plăgi multiple jejune, plagă superficială latero-cervicală stângă, ce au necesitat circa 30 zile îngrijiri medicale de la producere și au pus viata in primejdie victimei” dar și părții vătămate T.M.A. o plagă tăiată de 1,5 cm, suturată pe pavilionul urechii

drepte, leziune traumatică produsă prin lovire cu corp tăietor înțepător ce a necesitat

7-8 zile de îngrijiri medicale.

Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare

dispozițiilor generale de reindividualizare, aceste criterii fiind reținute de instanța de apel

și instanța de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de

individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 6 ani închisoare

; reținută în sarcina inculpatului, evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al

infracțiunii săvârșite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în

care au fost săvârșite, respectiv faptele inculpatului conducând la îngrijiri medicale celor două victime, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai

impune.

Astfel, Înalta Curte constată că, întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-

moral și de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea pedepsei reținută deja

în sarcina inculpatului, pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei stabilit de

textul incriminator.

Ca urmare a acestor considerente nu se pot reține circumstanțele prevăzute de art. 74

pct. 1 lit. a) și c) C. pen., solicitate de apărătorul recurentului.

De asemenea, Înalta Curte nu poate reține nici dispozițiile art. 73 C. pen., solicitate de apărătorul inculpatului, în recurs, ca urmare a faptului că din probele

administrate coroborate și administrate în prezenta cauză, nu rezultă agresarea

inculpatului de către părțile vătămate.

:

ll. Cu privire la critica recurentului, în sensul că înțelege să critice această

hotărâre și din perspectiva modalității de executare a pedepsei solicitând aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatului M.C.

M. cât și a modalității de executare prin aplicarea unei pedepse cu executare, față

de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică micșorarea

pedepsei stabilite sau schimbarea modalității de executare, deoarece examinarea

criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen., se efectuează în mod plural, fără

preeminența vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele

personale ale inculpatei au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de

pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale

atinse, precum și consecințele pe care le-au produs sub aspectul atingerii integrității,

libertății și inviolabilității persoanei.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte reține că nu se justifică micșorarea

pedepsei reținută în sarcina inculpatei într-un asemenea cuantum care să permită

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., modalitatea de executare a pedepsei fiind corect apreciată de ambele instanțe, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., nici din această perspectivă.

În baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.M. împotriva deciziei penale

nr. 89/2011 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul M.C.M. va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.M.

împotriva deciziei penale nr. 89/2011 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2012.