ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3967/2011

Asupra recursurilor de față;

Prin sentința penală nr. 2/MF din 24 martie 2009 Tribunalul Argeș, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului L.V., din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a), cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., ambele în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. coroborat cu art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul L.V., la 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului L.V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. coroborat cu art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul L.V. la 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale și complementară aplicate, inculpatul L.V. având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen. a suspendat executarea pedepsei rezultante sub supraveghere, pe o perioadă de 8 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen., inculpatul trebuie să se supună pe durata termenului de încercare, de 8 ani, următoarelor măsuri de supraveghere:

4) Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, de 24 h, din data de 24 august 2006 și perioada arestului preventiv începând cu data de 29 august 2006 până la data de 24 noiembrie 2006.

S-a luat act că părțile vătămate C.D., L.R.V., M.L.A. și Z.E., nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul L.V. suma de 2.730 euro.

În temeiul art. 353 C. proc. pen. rap.la art. 163 C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător până la concurența valorii confiscate.

În fapt, s-a reținut că la data de 18 august 2006 inculpatul L.V. împreună cu fratele său L.T., le-au racolat prin răpire pe părțile vătămate C.D. și L.R.V., în scopul de a le determina să practice prostituția, partea vătămată L.R. reușind să fugă în aceeași zi, în timp ce se îndreptau spre Câmpulung, iar partea vătămată C.D. a fugit în data de 21 august 2006, după ce a fost vândută cu suma de 1.000 euro în vederea practicării prostituției. Inculpatul L.V., prin intermediul lui P.A. și prin înșelăciune asupra naturii muncii pe care urma să o presteze în Italia a racolat-o spunându-i că va lucra ca menajeră, a transportat-o și cazat-o pe partea vătămată M.L.A., în scopul exploatării sexuale.

De asemenea, inc. L.V., prin intermediul lui A.M.E., a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată Z.E., a cărei racolare în vederea prostituției a fost înlesnită prin soția inculpatului, învinuita L.R.

Împotriva sentinței Tribunalului Argeș au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul L.V.

Prin Decizia penală nr. 27/A din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul L.V. împotriva sentinței penale nr. 2/MF din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul penal nr. 7309/109/2006.

A desființat în parte sentința, în sensul că a înlăturat circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., aplicarea disp. art. 76 lit. b) C. pen. și dispozițiile art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen. cu toate consecințele, precum și schimbarea încadrării juridice.

A fost achitat inculpatul L.V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

A descontopit pedepsele aplicate și a înlăturat pedeapsa rezultantă.

A fost majorată pedeapsa principală aplicată în temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. de la 3 ani închisoare la 5 ani.

A fost majorată pedeapsa principală aplicată în temeiul art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1 an și 10 luni închisoare, la 2 ani închisoare și au fost interzise inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33, 34, 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare (art. 57 și 71 C. pen.) și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii apelate.

În motivare, s-a reținut că situația de fapt privind pe inculpatul L.V. a fost corect reținută de către prima instanță. în mod corespunzător s-a reținut și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptelor penale.

Astfel, din ansamblul probatoriu administrat în cauză, a rezultat că inculpatul L.V., împreună cu fratele său L.T. le-au racolat prin răpire pe părțile vătămate C.D. și L.R.V.  în scopul de a le determina să practice prostituția. Partea vătămată L.R., a reușit să fugă în aceeași zi de sub supravegherea inculpatului, în timp ce aceștia intenționau să ajungă în orașul Câmpulung. Partea vătămată C.D. a fost vândută cu suma de 1.000 euro, în vederea practicării prostituției. Ulterior, a reușit sa fugă. Faptele au fost comise în luna august 2006.

Inculpatul L.V., prin intermediul numitei T.A. și prin înșelăciune cu privire la natura muncii pe care urma să o presteze în Italia a racolat-o, a transportat-o și a cazat-o pe partea vătămată M.L.A. în scopul exploatării sexuale.

De asemenea, din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul L.V., prin intermediul numitei A.M.E., a obținut foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată Z.E.

Instanța a avut în vedere la stabilirea situației de fapt și la stabilirea vinovăției inculpatului, ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați în cauză, actele depuse la dosar privind intrările și ieșirile din țară ale părților vătămate și procesele verbale de consemnare a rezultatului unor verificări în baza de date a I.G.P.R.

În mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt probe potrivit cărora inculpatul L.V. este implicat și în activitatea infracțională de traficare a persoanelor vătămate minore.

Referitor la apelurile declarate în cauză, curtea a constatat următoarele:

Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a fost fondat pentru următoarele motive:

În mod greșit prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. a), c) C. pen., cu aplic.disp. art. 76 lit. b) C. pen.

Inculpatul a avut o atitudine relativ nesinceră pe parcursul procesului penal, deoarece, deși evidente probele nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost acuzat. In cauză, nu au existat probe în raport cu care să se poată reține în favoarea inculpatului vreuna din circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Prima instanță a realizat o greșită individualizare judiciară a pedepsei stabilită pentru inculpat în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Gradul de pericol social concret al faptelor inculpatului este deosebit de ridicat, iar consecințele acestora pentru părțile vătămate, dar și pentru relațiile sociale protejate de legea penală sunt deosebit de grave.

Prin urmare, cuantumul pedepsei aplicat inculpatului și modalitatea de executare a acestei sancțiuni nu au fost adecvate scopului urmărit de legea penală.

Sub acest aspect, s-a apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicată inculpatului și executarea acesteia prin privare de libertate în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen.

Prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat corect că cauză nu există probe din care să rezulte implicarea inculpatului L.V. în săvârșirea infracțiunii de traficare de persoane minore, procedând la schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Însă, în raport cu situația de fapt reținută, corect se impunea ca inculpatul L.V. să fie achitat în baza dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

În temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de parchet și de inculpatul L.V.

S-a desființat în parte sentința și s-au înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lita, C. pen., precum și dispozițiile art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen.

În baza disp.art. 10 lit. a) Cod de procedură penală, inculpatul L.V. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost descontopite pedepsele aplicate și a fost înlăturată pedeapsa rezultantă.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului în temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1 an și 10 luni închisoare, la 2 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară.

Au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, prin privare de libertate și pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza disp.art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești și inculpatul L.V.

Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 10 și 17 C. proc. pen., însă reprezentantul parchetului, oral, în ziua judecății și-a restrâns motivele de casare, criticând decizia atacată numai sub aspectul greșitei deduceri a duratei prevenției din pedeapsa aplicată inculpatului L.V.

Inculpatul L.V. a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., - pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

În susținerea recursului a arătat că la individualizarea pedepselor nu au fost avute în vedere circumstanțele personale favorabile, solicitând reducerea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de parchet și inculpatul L.V. sunt nefondate.

În urma analizării materialului probator se constată că a fost reținută o corectă situație de fapt, o justă încadrare juridică a faptelor inculpatului L.V., constatând că vinovăția acestuia a fost dovedită, fiind întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism, prevăzută de art-329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Acțiunea infracțională a inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăție, în acest sens fiind declarațiile părților vătămate Z.E., M.L.A., procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală, înscrisuri, depozițiile martorilor T.M., A.M.E., coroborate cu procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice și mesajelor interceptate, inclusiv cu relatările inculpatului L.V., făcute pe parcursul procesului.

În recurs, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului L.V. pentru faptele săvârșite, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, natura și gravitarea faptelor comise - trafic de persoane și proxenetism, împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului. Infracțiunile au fost săvârșite în formă continuată (mai multe acte materiale săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale) prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., împrejurare care, potrivit dispozițiilor art. 42 C. pen. este de natură să atragă agravarea răspunderii penale.

Cuantumul pedepselor astfel cum au fost stabilite în apel - 5 ani închisoare pentru trafic de persoane și 2 ani închisoare pentru proxenetism - sunt în acord cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și în măsură să realizeze scopul definit de art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Fiind aplicate pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale), cât și pericolul social concret al faptelor, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat, fiind adusă atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, demnitatea persoanei, traficul de persoane reprezentând o formă gravă a criminalității organizate.

Inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, însă această împrejurare este insuficientă a conduce la reținerea circumstanțelor atenuante și implicit la reducerea pedepselor sub minimul special, în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor. De altfel, lipsa antecedentelor penale a fost reținută și avută în vedere la individualizarea pedepselor, prin aplicarea unor pedepse spre minimul special.

Așadar, reducerea pedepselor inculpatului L.V. nu se justifică, date fiind împrejurările și modalitatea în care a acționat, existența stărilor de agravare a pedepsei - infracțiunea continuată și concursul de infracțiuni, iar în ceea ce privește schimbarea modalității de executare din detenție în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 86

1

C. pen., aceasta nu este posibilă întrucât, potrivit dispozițiilor art. 86

1

alin. (2) C. pen., poate fi acordată în cazul concursului de infracțiuni, numai dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani.

Cum pedeapsa rezultantă stabilită inculpatului L.V. pentru concursul de infracțiuni este de 5 ani, iar aceasta din considerentele expuse nu se impune a fi redusă, nu este posibilă nici suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În ceea ce privește recursul parchetului, se constată că reprezentantul parchetului și-a restrâns motivele de casare, criticând decizia atacată numai sub aspectul greșitei deduceri a duratei prevenției din pedeapsa aplicată inculpatului L.V., de la 29 august 2006 la 17 noiembrie 2006.

Susținerea parchetului este întemeiată.

Într-adevăr, inculpatul L.V. a fost arestat preventiv la 29 august 2006 și pus în libertate la 17 noiembrie 2006, prin revocarea măsurii arestării preventive de către Tribunalul Argeș. Prin urmare, se impune deducerea corectă a prevenției inculpatului de la 29 august 2006 la 17 noiembrie 2006, iar nu de la 29 august 2006 la 24 noiembrie 2006, cum greșit a dispus prima instanță -Tribunalul Argeș.

Dispozițiile art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că în conținutul deciziei pronunțate în recurs în cazul când inculpatul s-a aflat în stare de deținere, în expunere și dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsă.

În raport de dispozițiile legale enunțate, instanța de recurs o dată cu pronunțarea asupra recursurilor, în temeiul dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va arăta în conținutul deciziei și timpul care se deduce din pedeapsa inculpatului L.V., anume de la 29 august 2006 la 17 noiembrie 2006.

Din aceste considerente recursul parchetului, care se fundamentează numai pe greșita deducere a prevenției este nefondat, atâta vreme cât sunt incidente prevederile art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că decizia atacată este legală și temeinică și pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești și inculpatul L.V. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.V., timpul reținerii și arestării preventive de la 29 august 2006 la 17 noiembrie 2006, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești și inculpatul L.V. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.V., timpul reținerii și arestării preventive de la 29 august 2006 la 17 noiembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate M.L.A., A.M., C.D., E.N.M., L.R.V., R.M.I., V.E.A., Z.E. și intimatele părți civile F.M., I.I. și J.A., în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 noiembrie 2011.