ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3264/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3264/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 675 din 24 iunie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat

încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul L.I. din art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/200 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.I. la 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat

la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele

aplicate inculpatului urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția inculpatului de la 19 ianuarie 2009 până la 24 iunie 2009.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a constatat consumată în

procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,20 grame heroină.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 600 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța astfel,

tribunalul a reținut, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial București, s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului L.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 2 alin. (1), (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În actul de sesizare s-a

reținut, în esență, că în data de 19 ianuarie 2009 inculpatul a vândut martorului

I.A. două doze de heroină în schimbul sumei de 100 lei și a deținut fără drept

pentru consum propriu heroină pusă în evidență în seringi și fiole.

Actul de inculpare s-a probat

cu: denunțuri formulate de B.A. și T.B.; proces-verbal de constatare a

infracțiunii; proces-verbal de percheziție corporală a martorului I.A.;

raporturi de constatare tehnico-științifică; declarațiile inculpatului și

declarațiile martorilor I.A., T.P. și C.I.A.

În cursul cercetării

judecătorești a fost ascultat inculpatul, care a recunoscut și regretat faptele

arătate în actul de sesizare.

Au fost audiați martorii T.P.

și I.A., care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Examinând și coroborând

materialul probator administrat, atât în faza de cercetare penală, cât și în

faza de cercetare judecătorească, tribunalul a reținut următoarele:

În data de 19 ianuarie 2009,

inculpatul, în timp ce se afla la domiciliul său, a vândut martorului I.A. cantitatea

de 0,20 grame heroină, în schimbul sumei de 100 lei.

La aceeași dată, în urma

unei percheziții, la domiciliul inculpatului s-au găsit 3 fiole din sticlă

sparte (în care s-a pus în evidență heroină), o seringă hipodermică și două

spatule din carton. Inculpatul a recunoscut că obiectele ridicate din locuința

sa, la care s-a făcut referire mai sus, erau folosite pentru prepararea și

administrarea heroinei, întrucât este consumator de droguri.

Faptele săvârșite de inculpat,

așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de asemenea

droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzute și pedepsite de art. 2 alin.

(2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Tribunalul a reținut că

încadrarea juridică a faptelor este cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din aceeași lege pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producerea fabricarea, experimentarea,

prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea,

distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul, procurarea, cumpărarea,

deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept,

se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

În conformitate cu alin. (2)

al aceluiași articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri

de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea

unor drepturi.

Potrivit art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,

extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de

risc pentru consumul propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la 6

luni la 2 ani sau amendă.

În conformitate cu alin. (2)

al aceluiași articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de

mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.

Din textele de lege la care

s-a făcut referire mai sus rezultă că în alin. (1) se face referire la

drogurile de risc, iar în alin. (2) la drogurile de mare risc.

În condițiile în care

obiectul material este diferit, rezultă existența a câte două infracțiuni, iar

nu a câte două variante ale aceleiași infracțiuni. Faptul că modalitățile normative

ale infracțiunilor prevăzute de alin. (2) și alin. (4) sunt raportate la cele

din alin. (1) nu constituie un argument pentru a reține existența a câte două

variante ale aceleiași infracțiuni, întrucât în acest caz suntem în prezența

unei norme de trimitere al cărei conținut a fost stabilit astfel din rațiuni de

tehnică legislativă.

La individualizarea

pedepselor, tribunalul a avut în vedere criteriile menționate în art. 72 C.

pen. și a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul L.I., criticând soluția instanței de fond pentru

netemeinicie, constând în greșita individualizare a pedepsei.

Inculpatul a susținut că

pedeapsa aplicată este prea severă, în raport cu circumstanțele comiterii

faptei și cu datele ce caracterizează persoana sa. De asemenea, a criticat

individualizarea modalității de executare pedepsei, apreciind că se poate face

aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 175

din 14 august 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de

inculpatul L.I. împotriva sentinței penale nr. 675 din 24 iunie 2009 pronunțată

de Tribunalul București, secția I penală.

A fost dedusă prevenția de

la 19 ianuarie 2009 până la zi și a fost menținută starea de arest a

inculpatului.

A fost obligat apelantul

inculpat la 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a avansat din fondul M.J.L.C.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că situația de fapt a fost

corect reținută în raport de probele administrate în cauză, faptele de trafic

de droguri de mare risc și, respectiv, consum de droguri au fost dovedite.

Totodată, s-a reținut că

pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, cu respectarea

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., nefiind justificată

reindividualizarea acesteia.

Împotriva acestei din urmă

decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând hotărârea

sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, solicitând reținerea

circumstanțelor atenuante și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C.

pen.

Concluziile apărătorului

recurentului inculpat, ale reprezentantului M.P., precum și ultimul cuvânt al

inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat

prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., precum și din oficiu, în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul L.I. este

fondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect

instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în

baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în raport cu situația de fapt

reținută.

Înalta Curte consideră că în

cauză prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin.

(2) C. proc. pen., referitor la aprecierea probelor, stabilind că faptele

inculpatului L.I., care la data de 19 ianuarie 2009 a vândut două doze de heroină în schimbul sumei de 100 lei și a deținut fără drept pentru consum

propriu heroină pusă în evidență în seringă și fiole, întrunește atât obiectiv

cât și subiectiv conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.

(2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Din probele administrate

(denunțuri formulate de B.A. și T.B., procesul verbal de constatare a

infracțiunii, procesul verbal de percheziție corporală, raportul de constatare

tehnico-științifică), declarația inculpatului, declarația martorilor I.A., T.P.

și C.I. au rezultat împrejurările în care faptele au fost săvârșite.

Examinarea criticii

formulate de inculpat va fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege), recursul său fiind fondat, astfel încât, în baza

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., îl va admite sub acest

aspect.

Astfel, Înalta Curte

constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, instanța de fond, precum și

instanța de control judiciar nu au avut în vedere împrejurările concrete în

care fapta a fost săvârșită, precum și persoana inculpatului.

Se reține astfel că în

realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în

cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situațiile sau

împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracțiunii

și care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al

faptei.

Chiar dacă individualizarea

pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorilor, ea nu este

un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui

examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli

și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a

criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea

explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia

este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată

îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și

al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau

neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului

de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât

și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și

de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai

printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana

căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe în sensul adaptării

la condițiile socio-etice impuse de societate.

Având în vedere faptul că

inculpatul este la primul contact cu legea penală, a recunoscut și regretat

fapta, Înalta Curte apreciază că se poate acorda o mai mare eficiență

circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpatului.

O astfel de atitudine a

inculpatului, raportată la lipsa antecedentelor penale ale acestuia, reflectă

un grad de periculozitate mai scăzut astfel încât îl va condamna pe inculpat la

pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen. și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

74 lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin.

(1) C. pen., îl va condamna pe același inculpat la 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) -

art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

O astfel de pedeapsă apare

ca fiind justă și proporțională, de natură să asigure atât exemplaritatea, cât

și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală, înscrise și în C. pen.

român, art. 52 alin. (1), potrivit cărora „scopul pedepsei este prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni”.

Fapta inculpatului este una

gravă, ce are consecințe asupra sănătății populației, însă, coroborată cu

atitudinea inculpatului, cu lipsa antecedentelor penale, cu vârsta tânără a

acestuia, se poate considera că resocializarea sa viitoare pozitivă este

posibilă prin aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, care este

în deplin acord cu dispozițiile art. 1 C. pen., care prevăd că „legea penală

apără … persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și

întreaga ordine de drept”.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, ținând seama de persoana inculpatului, de

comportamentul său atât anterior săvârșirii faptei, cât și ulterior acesteia,

precum și timpul petrecut în stare de arest preventiv (19 ianuarie 2009),

Înalta Curte apreciază că îndreptarea acestuia se poate realiza prin executarea

pedepsei în condițiile supravegherii prevăzute de art. 86

1

C. pen.,

pedeapsa atingându-și scopul și prin executarea în această modalitate.

Astfel, în baza art. 86

1

C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui

termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

Va obliga inculpatul ca pe

durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu de reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea

;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă

;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Va atrage atenția asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda pedeapsa

accesorie aplicată.

Va dispune punerea în

libertate a inculpatului, dacă nu e arestat în altă cauză.

Va deduce timpul reținerii

și arestării preventive de la 19 ianuarie 2009 până la punerea efectivă în

libertate.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul L.I. împotriva Deciziei penale nr. 175/ A din 12 august 2009 a Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și de familie, și a

sentinței penale nr. 675 din 24 iunie 2009 a Tribunalului București, secția I penală.

Casează decizia și în parte sentința

atacată și rejudecând în fond:

Descontopește pedeapsa rezultantă de

4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a), b) C.

pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen.,

condamnă pe inculpatul L.I. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen.

condamnă pe același inculpat la 6 luni închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit.

a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului L.I. urmând

ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.

dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen.

Obligă inculpatul ca pe durata

termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu de reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea

;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra

revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei, în condițiile art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen.,

aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C.

pen., suspendă pe același interval de timp, pedeapsa accesorie aplicată.

Dispune de îndată, punerea în

libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 ianuarie

2009 până la punerea sa efectivă în libertate.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 15 octombrie 2009.