ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3264/2009

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 675 din 24 iunie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul L.I. din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/200 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.I. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 19 ianuarie 2009 până la 24 iunie 2009. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,20 grame heroină.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că în data de 19 ianuarie 2009 inculpatul a vândut martorului I.A. două doze de heroină în schimbul sumei de 100 lei și a deținut fără drept pentru consum propriu heroină pusă în evidență în seringi și fiole.

Actul de inculpare s-a probat cu: denunțuri formulate de B.A. și T.B.; proces-verbal de constatare a infracțiunii; proces-verbal de percheziție corporală a martorului I.A.; raporturi de constatare tehnico-științifică; declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor I.A., T.P. și C.I.A. În cursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul, care a recunoscut și regretat faptele arătate în actul de sesizare. Au fost audiați martorii T.P. și I.A., care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale. Examinând și coroborând materialul probator administrat, atât în faza de cercetare penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, tribunalul a reținut următoarele: În data de 19 ianuarie 2009, inculpatul, în timp ce se afla la domiciliul său, a vândut martorului I.A.

cantitatea de 0,20 grame heroină, în schimbul sumei de 100 lei. La aceeași dată, în urma unei percheziții, la domiciliul inculpatului s-au găsit 3 fiole din sticlă sparte (în care s-a pus în evidență heroină), o seringă hipodermică și două spatule din carton. Inculpatul a recunoscut că obiectele ridicate din locuința sa, la care s-a făcut referire mai sus, erau folosite pentru prepararea și administrarea heroinei, întrucât este consumator de droguri. Faptele săvârșite de inculpat, așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de asemenea droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Tribunalul a reținut că încadrarea juridică a faptelor este cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din aceeași lege pentru următoarele considerente: Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producerea fabricarea, experimentarea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. În conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consumul propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amendă. În conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani. Din textele de lege la care s-a făcut referire mai sus rezultă că în alin. (1) se face referire la drogurile de risc, iar în alin. (2) la drogurile de mare risc. În condițiile în care obiectul material este diferit, rezultă existența a câte două infracțiuni, iar nu a câte două variante ale aceleiași infracțiuni.

Faptul că modalitățile normative ale infracțiunilor prevăzute de alin. (2) și alin. (4) sunt raportate la cele din alin. (1) nu constituie un argument pentru a reține existența a câte două variante ale aceleiași infracțiuni, întrucât în acest caz suntem în prezența unei norme de trimitere al cărei conținut a fost stabilit astfel din rațiuni de tehnică legislativă. La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere criteriile menționate în art. 72 C. pen. și a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L.I., criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie, constând în greșita individualizare a pedepsei.

Inculpatul a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă, în raport cu circumstanțele comiterii faptei și cu datele ce caracterizează persoana sa. De asemenea, a criticat individualizarea modalității de executare pedepsei, apreciind că se poate face aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei. Prin Decizia penală nr. 175 din 14 august 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul L.I. împotriva sentinței penale nr. 675 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. A fost dedusă prevenția de la 19 ianuarie 2009 până la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

A fost obligat apelantul inculpat la 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a avansat din fondul M.J.L.C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate în cauză, faptele de trafic de droguri de mare risc și, respectiv, consum de droguri au fost dovedite. Totodată, s-a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., nefiind justificată reindividualizarea acesteia. Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului M.P., precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul L.I. este fondat pentru considerentele ce se vor arăta: Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitor la aprecierea probelor, stabilind că faptele inculpatului L.I., care la data de 19 ianuarie 2009 a vândut două doze de heroină în schimbul sumei de 100 lei și a deținut fără drept pentru consum propriu heroină pusă în evidență în seringă și fiole, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Din probele administrate (denunțuri formulate de B.A. și T.B., procesul verbal de constatare a infracțiunii, procesul verbal de percheziție corporală, raportul de constatare tehnico-științifică), declarația inculpatului, declarația martorilor I.A., T.P.

și C.I. au rezultat împrejurările în care faptele au fost săvârșite. Examinarea criticii formulate de inculpat va fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege), recursul său fiind fondat, astfel încât, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., îl va admite sub acest aspect. Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, instanța de fond, precum și instanța de control judiciar nu au avut în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, precum și persoana inculpatului.

Se reține astfel că în realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situațiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracțiunii și care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorilor, ea nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Având în vedere faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, a recunoscut și regretat fapta, Înalta Curte apreciază că se poate acorda o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpatului. O astfel de atitudine a inculpatului, raportată la lipsa antecedentelor penale ale acestuia, reflectă un grad de periculozitate mai scăzut astfel încât îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) C. pen., îl va condamna pe același inculpat la 6 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. O astfel de pedeapsă apare ca fiind justă și proporțională, de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală, înscrise și în C. pen. român, art. 52 alin. (1), potrivit cărora „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.

Fapta inculpatului este una gravă, ce are consecințe asupra sănătății populației, însă, coroborată cu atitudinea inculpatului, cu lipsa antecedentelor penale, cu vârsta tânără a acestuia, se poate considera că resocializarea sa viitoare pozitivă este posibilă prin aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, care este în deplin acord cu dispozițiile art. 1 C. pen., care prevăd că „legea penală apără … persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept”.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ținând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său atât anterior săvârșirii faptei, cât și ulterior acesteia, precum și timpul petrecut în stare de arest preventiv (19 ianuarie 2009), Înalta Curte apreciază că îndreptarea acestuia se poate realiza prin executarea pedepsei în condițiile supravegherii prevăzute de art. 86 1 C. pen., pedeapsa atingându-și scopul și prin executarea în această modalitate. Astfel, în baza art. 86 1 C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86 2 C. pen.

Va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu de reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea ; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen.

va suspenda pedeapsa accesorie aplicată. Va dispune punerea în libertate a inculpatului, dacă nu e arestat în altă cauză. Va deduce timpul reținerii și arestării preventive de la 19 ianuarie 2009 până la punerea efectivă în libertate. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva Deciziei penale nr. 175/ A din 12 august 2009 a Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și de familie, și a sentinței penale nr. 675 din 24 iunie 2009 a Tribunalului București, secția I penală. Casează decizia și în parte sentința atacată și rejudecând în fond: Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a), b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpatul L.I.

la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. condamnă pe același inculpat la 6 luni închisoare. În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului L.I. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen.

Obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu de reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea ; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Atrage atenția inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei, în condițiile art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă pe același interval de timp, pedeapsa accesorie aplicată.

Dispune de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 ianuarie 2009 până la punerea sa efectivă în libertate. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.