ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1754/2010

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 898 din 4 noiembrie 2009 a hotărât următoarele: 1. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A.C.O. prin actul de sesizare al instanței din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.

și art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A.C.O. la o pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen. a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04 aprilie 2009 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. 2. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen.

- art. 76 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.F.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. î n baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04 aprilie 2009 la zi. î n baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. 3. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. - art. 76 lit. a) C. pen.

l-a condamnat pe inculpatul D.C.V.F. la o pedeapsă de 6 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04 aprilie 2009 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. f) C. proc. pen. a dispus confiscarea cantității de 2.761,43 grame heroină depusă la I.P.G.R., conform dovezii din 24 aprilie 2009 și din 14 aprilie 2009. În baza art. 118 lit. b) C. proc.

pen. a dispus confiscarea de la inculpatul D.F.D. a unui cântar electronic de mare precizie de culoare argintiu și albastru aflat în custodia I.G.P.R. conform dovezi din 15 aprilie 2009. Conform art. 191 C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat la câte 7000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că inculpații A.C.O., D.F.D. și D.F.V.C. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. reținându-se următoarele: La dată de 03 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., a fost sesizat de către I.G.P.R.

- D.C.C.O. - Serviciul Antidrog cu privire la faptului că, există indicii temeinice privitoare la comiterea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, de către o persoană de sex bărbătesc cunoscută inițial sub porecla P. sau B., ulterior identificat ca fiind inculpatul D.F.D. De asemenea, la data sesizării existau indicii privitoare și la participarea la comiterea unor acte de trafic ilicit de droguri de mare risc și a unei persoane cunoscute sub numele B.F., despre care s-a stabilit apoi că este inculpatul D.C.V.F. Din investigațiile efectuate a rezultat că la data de 03 aprilie 2009, cei doi inculpați, urmau să realizeze o vânzare de droguri în cursul aceleiași zile, respectiv, cantitatea de 2 kg heroină.

Astfel, prin ordonanța nr. 29/2009 din 03 aprilie 2009 s-a dispus autorizarea investigatorilor sub acoperire având numele de cod D.S. și A. i ., precum și a colaboratorului acestora, având nume de cod S.A. Prin aceeași ordonanță investigatorii și colaboratorul mai sus precizați au fost autorizați și privitor la procurarea unei cantități de 3 kg heroină. La data de 03 aprilie 2009, ora 14 00 , a fost emisă ordonanța nr. 130/2009, prin care s-a dispus autorizarea provizorie și în regim de urgență a interceptării și înregistrării comunicărilor telefonice realizate de către persoana cunoscută inițiai ca fiind B.F.

(în fapt, inculpatul D.C.V.F.) de la postul telefonic pentru o durată de 48 ore, respectiv, de la 03 aprilie 2009, ora 14:30 până la 05 aprilie 2009, ora 14:30, precum și autorizarea, în regim de urgență și cu titlu provizoriu privind interceptarea și înregistrarea activităților și discuțiilor purtate în mediul ambiental de către persoanele cunoscute sub numele sau poreclele B.F., P. (identificați ca fiind inculpații D.C.V.F. și D.F.D.) și ce către alte persoane aflate în anturajul acestora, pentru o perioadă ce 48 ore, respectiv de la 03 aprilie 2009, ora 14:30 până la 05 aprilie 2009, ora 14 30 . Măsurile dispuse prin această ordonanță au fost, apoi, confirmate de către Tribunalul București prin încheierea din 06 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 374/AI/2009.

Conform datelor rezultate din materialul probator administrat, s-a stabilit că, la data de 03 aprilie 2009, inculpații A.C.O., D.C.V.F. și D.F.D. au vândut investigatorului sub acoperire având nume de cod D.S. și colaboratorului său, S.A. cantitatea de 0,72 grame pulbere care conținea heroină, morfină, codeină și cofeină (raport de constatare tehnico-științifică din 08 aprilie 2009, redactat de către specialiștii din cadru! Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor - I.G.P.R.), iar, ulterior, în cursul nopții de 03 aprilie 2009 din 04 aprilie 2009, în jurul orei 01 30 , aceeași inculpați, au mai vândut cantitatea de 306,64 grame pulbere care conținea heroină, morfină, codeină și cofeină.

Totodată, în cursul aceleiași nopți, inculpatul A.C.O. a mai predat lucrătorilor de poliție două pachete conținând cantitatea de 2469,4 grame de heroină, morfină, codeină și cafeina (raport de constatare tehnico-științifică din 10 aprilie 2009, redactat de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.). Audiați la termenul de judecată din data de 29 septembrie 2009, inculpații A.C. și D.F. au recunoscut săvârșirea infracțiunii cu care a fost sesizată instanța arătând că într-adevăr în data de 03 aprilie 2009, au vândut în două rânduri colaboratorului si investigatorului sub acoperire cantitățile de 0,72 grame respectiv 306,64 grame heroină, la domiciliul inculpatului A. mai găsindu-se cantitatea de 2469.4 grame heroină.

Declarațiile celor doi inculpați se coroborează cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală cât și cu declarațiile investigatorului șl colaboratorului sub acoperire, audiați de către instanță la termenul de judecată din 14 octombrie 2009, probe care au format convingerea instanței că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea. nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

Referitor la încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului A., instanța a mai reținut că după arestarea sa, inculpatul a formulat un denunț pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, denunț finalizat cu arestarea și trimiterea în judecată a trei inculpați, conform adresei și rechizitoriului atașat la Dosar nr. 2360/2009 al î naltei Curți de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., astfel că, față de acest inculpat, instanța a schimbat încadrarea juridică în temeiul art. 334 C. proc. pen. în sensul reținerii prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. Audiat, la rândul lui, la termenul de judecată din data de 07 octombrie 2009, inculpatul D.C.

a negat săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa arătând că în data de 02 martie 2009, s-a întâlnit cu prietenul său S. un cetățean de origine arabă, căruia avea să-i aducă la cunoștință că prietenul său, inculpatul D. se învârte într-un cerc dubios, S. oferindu-se să-l ajute în sensul de a-l determina pe D. să nu se mai ocupe cu traficul de droguri, cei doi întâlnindu-se cu D., iar acesta oferind o mostră de droguri din cantitatea pe care o deținea inculpatul A., lui S. pentru ca acesta din urmă să găsească cumpărător. Inculpatul a mai arătat că a doua zi a fost contactat ce către S. care i-a spus că acea mostră de droguri a ajuns la polițiști, S. asigurându-l pe D. că nici el și nici inculpatul D. nu vor păți nimic, ținta fiind inculpatul A. cel care deținea de fapt acea mare cantitate de droguri.

Inculpatul a mai arătat că l-a anunțat apoi pe inculpatul D. despre cele relatate de către S., D. fiind de acord să ajute la prinderea în flagrant a inculpatului A., faptele petrecându-se în continuare, conform celor descrise prin rechizitoriu, inculpatul D. fiind ferm convins că ei de fapt colaborează cu organele de poliție pentru prinderea în flagrant a inculpatului A. Instanța a apreciat ca nesinceră declarația inculpatului, pe alocuri de-a dreptul hilară și a înlăturat-o cu următoarea motivare: In primul rând, chiar din declarația inculpatului D. s-a reținut că în data de 02 aprilie 2009 inculpatul a săvârșit un act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de droguri în modalitatea intermedierii, atunci când l-a condus pe S. la D. pentru ca cel din urmă să fie convins de primul să se lase de trafic de droguri, fapt care s-a petrecut exact invers, D. a dat o mostră de droguri lui S. pentru ca acesta din urmă să găsească cumpărători.

În al doilea rând, atât Inculpatul D. cât și colaboratorul și investigatorul sub acoperire, audiați de către Instanță, neagă faptul că inculpatul D. i-ar fi adus la cunoștință, respectiv, ar fi fost recrutat de către ultimii doi, pentru a conduce la prinderea inculpatului A., „adevărata țintă a polițiștilor". În sfârșit, este de observat că toate discuțiile purtate pe marginea efectuării vânzării unei cantități mai mari de droguri se derulează între colaborator și investigator pe de o parte, și inculpații D. și D. pe de altă parte. Inculpatul A. întotdeauna ținându-se departe de aceste discuții, ori în condițiile în care, conform spuselor lui D., ținta polițiștilor era A., era firesc ca D . să atragă în cursă, în sensul participării la negocieri pe A., fapt care nu s-a întâmplat, aspecte care denotă încă o dată nesinceritatea acestui inculpat.

În raport de cele ce preced, instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei penale descrisă în actul de sesizare al instanței și care în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. La ultimul termen de judecată, apărătorul inculpatului D.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri în infracțiunea de tăinuire fără a fi în măsură să justifice în vreun fel care ar fi actele de tăinuire efectuate de inculpatul D. în cauză, cerere pe care instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, pentru următoarele considerentele: Infracțiunea de tăinuire astfel cum este reglementată în art. 221 C. pen.

presupune ca situație premisă săvârșirea unei infracțiuni anterioare celei de tăinuire aspect care în cauza de față nu se justifică, în condițiile în care inculpatul D. astfel cum s-a arătat a săvârșit infracțiunea pusă pe seama sa (cel puțin un act material, „colaborării lui" cu organele de poliție), iar pe de altă parte, în condițiile în care s-ar admite varianta declarației lui D. în sensul că a colaborat cu organele de poliție, infracțiunea pur și simplu nu ar exista. Având în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră manifestată în cursul urmăririi penale și judecății (excepție inculpatul D.), instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii poate fi atins printr-o pedeapsă cu închisoare sub minimum special prevăzut de lege (chiar și pentru inculpatul D.) dar cu executarea în regim de detenție.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptele deținute în sarcina inculpatului A.C.O. prin actul de sesizare al instanței din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.C.O. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen.

a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04 aprilie 2009 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. - art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.F.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată ce 3 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04 aprilie 2009 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. - art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.C.V.F. la o pedeapsă de 6 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04 aprilie 2009 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. Conform art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 7.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații. Procurorul a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei, solicitând aplicarea unor pedepse mal mari, față de gravitatea faptelor, cantitatea mare de droguri traficată, arătând că în raport de concursul dintre circumstanțele agravante și cele atenuante nu se impunea reducerea pedepselor aplicate sub minimul prevăzut de lege.

Inculpații au criticat hotărârea sub aspectul greșitei individualizări în sens contrar celor susținute de Parchet, solicitând aplicarea unor pedepse reduse față de atitudinea pe care au avut-o, de recunoaștere a faptelor. Inculpatul D.C. a solicitat și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tăinuire. Împotriva sentinței a declarat apel în nume propriu și apărătorul inculpatului D.F.D., doamna avocat D.A., care a solicitat înlăturarea sancțiunii amenzii de 500 de lei, având în vedere că și-a respectat toate obligațiile impuse de C. proc. pen. și deontologie. A depus și o cerere prin care a dovedit imposibilitatea de a se prezenta la termenul când a fost aplicată sancțiunea, respectiv a desemnat un alt apărător care să o substituie la acel termen pentru a asigura apărarea.

Verificând sentința apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, curtea a reținut că hotărârea este legală și temeinică. În consecință a respins ca nefondate apelurile parchetului și inculpaților prin Decizia penală nr. 24 din 26 ianuarie 2010. În baza art. 383 alin. (1) 1 și alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. pen. a menținut starea de arest a inculpaților. A fost admis apelul declarat în nume propriu de apărătorul inculpatului D.C. și a fost înlăturată amenda judiciară de 5000 lei aplicată prin sentință. Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații. Prin motivele de recurs scrise hotărârile sunt criticate ca fiind netemeinice sub aspectul individualizării pedepselor.

Astfel, prin recursul procurorului sunt reluate criticile din apel, arătându-se că inculpații prezintă un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială. Astfel, în circumstanțe care nu au putut fi stabilite cu exactitate inculpatul A.O. a intrat în posesia unei cantități foarte mari (aproape 3 kg) de heroină pe care s-a hotărât să o comercializeze. Inculpatul i-a contactat pe inculpații D. și D. care s-au oferit să caute și să găsească cumpărător pentru droguri și astfel au reușit să vândă odată la 3 aprilie 2009, 0,72 gr (pentru a fi testată sub aspectul calității) iar apoi la 4 aprilie 2009 vânzând aceleiași persoane 306,64 gr. În același timp A.C.O. a mai deținut acasă 2469 gr. S-a mai susținut că inculpatul A. nu avea loc de muncă, trăia din expediente, anterior a transportat droguri dintr-o țară în alta pentru un individ numit M. de la care și-a însușit drogurile în cauză hotărând să le aducă și România să le comercializeze în interes personal.

Referitor la ceilalți doi inculpați s-a susținut că față de atitudinea procesuală oscilantă și de contribuția hotărâtoare în săvârșirea infracțiunii pedepsele sunt prea blânde. Motivul de casare invocat este cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. La rândul lor inculpații au criticat hotărârea invocând același motiv de casare, considerând contrar celor susținute de procuror că pedepsele aplicate sunt prea aspre. Astfel D.F. a arătat că pe lângă sinceritatea totală de care a dat dovadă - contribuția sa a fost minoră și singulară, iar pentru că a acceptat ideea de a intermedia vânzarea urma să primească 200 euro. A mai susținut că nu a cunoscut natura și originea drogurilor și nu a mai săvârșit fapte penale, tentația fiind, câștigul a 200 euro.

Inculpatul D. a arătat și el că nu a deținut niciodată droguri, că drogurile nu au trecut vreodată pe la el și că vinovăția lui constă doar în faptul că i-a transportat pe coinculpați la locul unde urma să aibă loc tranzacția. A considerat că pedeapsa de 6 ani este exagerată. Inculpatul A.C.O. a arătat că față de lipsa de antecedente penale, de cooperarea cu polițiștii de la Brigada de droguri, predarea drogurilor și denunțarea unei rețele internaționale de droguri pedeapsa este exagerată. A cerut casarea hotărârilor și aplicarea art. 81 sau 86 C. pen. Recursurile sunt nefondate. Curtea de apel a verificat hotărârea primei instanțe privind respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

cu ocazia stabilirii pedepselor pentru fiecare inculpat în parte. S-a apreciat că în mod justificat prima instanță a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante. Mai mult, prima instanță a hotărât justificat că pedeapsa aplicată inculpatului A. urmează să fie redusă cu ½ ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. În același timp, s-a avut în vedere că nici procurorul prin motivele de apel nu a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante ci doar majorarea pedepselor. Fără a minimaliza pericolul social al faptei mai ales în ceea ce-l privește pe inculpatul A.O. care ajuns în posesia a 3 kg de heroină a hotărât să o vândă, modul cu care inculpații au acționat, demonstrează că aceștia nu sunt adevărați traficanți de droguri.

Astfel ajunși în circumstanțe care nu au putut fi stabilite exact, în posesia unei cantități de heroină au hotărât să o vândă fiind depistați în chiar prima tentativă de a comercializa drogurile. De altfel, declarația inculpatului D.F. care a arătat de la început că a acceptat să participe la afacere fiind tentat de promisiunea câștigării a 200 euro dovedește diletantismul acestui inculpat că nu a avut niciun moment reprezentarea gravității faptei pe care o săvârșea. Având în vedere lipsa antecedentelor penale și vârsta inculpaților, Înalta Curte apreciază că pedepsele cuprinse între 4 ani și 6 luni și 6 ani închisoare cu executare prin privare de libertate sunt în măsură să realizeze atât prevenția generală cât și prevenția specială și că deci hotărârile supuse recursului de față sunt legale și temeinice.

Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile urmează să fie respinse. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 385 17 C. proc. pen. se va deduce timpul reținerii și arestare de la 4 aprilie 2009 pentru fiecare inculpat, până la 4 mai 2010. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații A.C.O., D.F.D. și D.C.V.F. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 aprilie 2009 la 4 mai 2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2010.