ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1013/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1013/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 315 din 02 noiembrie

2011, Tribunalul Harghita a dispus următoarele:

A respins cererea de

schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul R.F.C., prin apărător.

A admis cererea

Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, de înlăturare a dispozițiilor art.

37 lit. b) C. pen. față de inculpatul S.B.N.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost

trimiși în judecată inculpații, din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) C. pen., în

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b),

alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen.

În baza art. 174

alin. (1), art. 176 alin. (1), lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76

lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.F.C. la pedeapsa de 12 ani

închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. timp de 2 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen. cu

aplicarea art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat

la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea,

aceea de 12 ani închisoare.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării

preventive de la data de 29 octombrie 2010, până la zi.

În baza art. 71 C.

pen., în timpul executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a

inculpatului.

În baza art. 174

alin. (1), art. 176 alin. (1), lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.B.N.

la pedeapsa de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. timp de 5 ani

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., l-a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea,

aceea de 15 ani închisoare, pe care a sporit-o spre maximul special cu 1 an,

urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării

preventive de la data de 29 octombrie 2010 până la zi.

În baza art. 71 C.

pen., în timpul executării pedepsei, inculpatului i-au fost interzise

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a

inculpatului.

În baza art. 174

alin. (1), art. 176 alin. (1), lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., l-a condamnat pe inculpatul H.C.R. la pedeapsa de 18 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen. timp de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav.

În baza art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea,

aceea de 18 ani închisoare pe care a sporit-o spre maximul special cu 2 ani,

urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 20 de ani închisoare.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării

preventive de la data de 29 octombrie 2010 până la zi.

În baza art. 71 C.

pen., în timpul executării pedepsei, inculpatului i-au fost interzise

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a

inculpatului.

În baza art. 118

alin. (1) lit. e) și alin. (4) C. pen., a confiscat de la inculpați suma de 400

RON, stabilind caracterul solidar al acestei obligații a inculpaților.

A obligat în solidar

pe inculpați să plătească statului suma de 4.956,71 RON cheltuieli judiciare

avansate de acesta în cursul urmăririi penale și a judecății.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din

data de 22 martie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a dispus trimiterea

în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților R.F.C., H.C.R. și S.B.N.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174

alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în concurs cu infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit.

c) C. pen., reținându-se față de ultimii doi inculpați incidența dispozițiilor

art. 37 lit. b) C. pen.

În cuprinsul actului de

sesizare s-a reținut, în esență, că în noaptea de 28/29 octombrie 2010 inculpații

s-au deplasat la locuința victimei H.D. în vârstă de 77 de ani pentru a-i solicita

acestuia bani de băutură. Inculpații au forțat ușa de la intrare și i-au aplicat

lovituri victimei, obținând suma de 400 RON. Observând că victima și-a pierdut cunoștința,

cei trei inculpați au părăsit locul faptei și s-au deplasat la locuința lui H.C.R.

unde s-au spălat de urmele de sânge și și-au schimbat hainele, fiind depistați ulterior

în județul Mureș. Victima a decedat, iar în urma expertizei medico-legale s-a stabilit

că moartea a fost violentă, cauzată de asfixia mecanică prin aspirarea sângelui

în căile respiratorii, consecutiv unui politraumatism corporal multiplu.

Împotriva acestei hotărâri,

în termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și inculpații R.F.C., S.B.N. și H.C.R.

Parchetul, în motivarea

apelului, arată că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța de fond a omis

să rețină agravanta prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. în cazul infracțiunii

de omor deosebit de grav.

În susținerea orală a

apelului, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice prin reținerea infracțiunii

de violare de domiciliu în sarcina celor trei inculpați.

În motivarea apelului,

inculpatul H.C.R. a arătat că pedeapsa aplicată în primă instanță este prea mare,

astfel că solicită reducerea pedepsei din motive familiare, iar fapta nu a fost

comisă în mod intenționat.

În motivarea orală a apelului,

avocatul din oficiu al inculpatului a solicitat și schimbarea încadrării juridice

a faptelor pentru care inculpatul a fost dedus judecății în infracțiunea de tâlhărie

prev. de art. 211 alin. (3) C. pen.

În motivarea orală a apelului,

avocatul din oficiu al inculpatului R.F.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice

a faptelor pentru care inculpatul a fost dedus judecății în infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., întrucât inculpații au urmărit săvârșirea

unui furt prin violență, însă s-a produs un rezultat mai grav, respectiv moartea

victimei.

De asemenea, se arată

că instanța de fond în mod greșit a individualizat pedeapsa aplicată, nefiind respectate

dispozițiile art. 72 C. pen.

Inculpatul S.B.N. solicită

admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, achitarea

sa, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine și fără

dubiu că inculpatul se face vinovat de faptele pentru care a fost dedus judecății.

În subsidiar, a solicitat

reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Instanța de apel a reținut

ca fiind întemeiat, în parte, doar apelul declarat de parchet.

S-a reținut că din probele

administrate a rezultat fără echivoc că fapta de omor deosebit de grav a fost comisă

de cei trei inculpați împreună, astfel că trebuiau reținute și disp. art. 75

alin. (1) lit. a) C. pen. pentru această infracțiune.

În cazul infracțiunii

de tâlhărie nu se impunea reținerea circumstanței prev. de art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen., întrucât ea este implicit reținută în prima agravantă a tâlhăriei

prev. de alin. (2

1

) lit. a) al art. 211 C. pen.

Cât privește solicitarea

parchetului, de reținere a infracțiunii de violare de domiciliu s-a apreciat că

acest lucru nu se poate face direct în apel, în condițiile în care nu s-a făcut

niciun act de cercetare pentru această infracțiune, nu s-a început urmărirea penală,

nu s-a pus în mișcare acțiunea penală nu au fost audiați inculpații.

Schimbând încadrarea juridică,

instanța de apel a reindividualizat pedepsele aplicate inculpaților, sporindu-le

în funcție de circumstanța agravantă reținută, astfel că solicitările inculpaților

de reducere a pedepselor au fost respinse.

De asemenea, s-a apreciat

neîntemeiată solicitarea inculpaților R.F.C. și H.C.R. de schimbare a încadrării

juridice a faptelor în infracțiunea prev. de art. 211 alin. (3) C. pen., probatoriul

administrat făcând dovada că omorul a fost comis de cei trei inculpați în scopul

de a avea condițiile prielnice de comitere a tâlhăriei, cele două infracțiuni fiind

comise în concurs.

Nici apărarea inculpatului

S.B.N. nu a fost primită în condițiile în care acesta a recunoscut la urmărirea

penală comiterea faptelor, recunoaștere ce se coroborează cu celelalte probe administrate

în cauză.

În consecință, Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia penală nr. 9/A din 03 februarie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva sentinței penale nr. 315 din 02 noiembrie

2011 pronunțată de Tribunalul Harghita, în Dosarul nr. 894/96/2011.

S-a desființat parțial

hotărârea atacată și, rejudecând cauza:

C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de procuror de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin.

(1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. pentru care cei trei inculpați au fost condamnați,

în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1)

lit. d) C. pen., însă cu reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75

alin. (1) lit. a) C. pen., iar în cazul inculpatului H.C.R. și cu reținerea

art. 37 lit. b) C. pen.

alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1)

lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.,

l-a condamnat pe inculpatul R.F.C., în prezent deținut în Penitenciarul Târgu Mureș,

la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit

de grav și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru

o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 ani închisoare

aplicată de prima instanță pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, inculpatul

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani.

În baza art. 381

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv, începând cu data de

02 noiembrie 2011 până la zi.

alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1)

lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.B.N., în prezent deținut în Penitenciarul

Târgu Mureș, la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor

deosebit de grav și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen. pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare

aplicată de prima instanță pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, inculpatul

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare pe care a sporit-o

cu 1 an, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă

de 5 ani.

În baza art. 381

alin. (1) C. proc. pen, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv, începând cu data de

02 noiembrie 2011 până la zi.

alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1)

lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul H.C.R.,

în prezent deținut în Penitenciarul Târgu Mureș, la pedeapsa de 18 ani închisoare

pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă de 7 ani.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 10 ani închisoare

aplicată de prima instanță pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, inculpatul

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare pe care a sporit-o

cu 2 ani, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 20 de ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă

de 7 ani.

În baza art. 381

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv, începând cu data de

02 noiembrie 2011 până la zi.

alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la

cei trei inculpați după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar în baza

art. 5 alin. (5) din aceeași lege a informat inculpații că probele biologice recoltate

au fost utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare a profilului genetic.

C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de procuror de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunile pentru care inculpații au fost condamnați, în aceleași

infracțiuni, dar cu reținerea și a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută

de art. 192 alin. (2) C. pen.

S-au menținut celelalte

dispoziții din hotărârea atacată și care nu au contravenit prezentei decizii.

În baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații

R.F.C., S.B.N. și H.C.R. împotriva aceleași hotărâri.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-au respins cererile formulate de inculpații R.F.C. și H.C.R. de schimbare

a încadrării juridice din infracțiunile pentru care inculpații au fost condamnați,

în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., au obligat fiecare inculpat la plata sumei 400 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare parțiale în favoarea statului. Onorariul avocaților

din oficiu, în sumă de 900 RON, s-a avansat Baroului Mureș din fondul special al

Ministerului Justiției.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs inculpații R.F.C., H.C.R. și S.B.N., care au invocat cazurile

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

În cadrul cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., inculpatul R.F.C. a solicitat

schimbarea încadrării juridice din autorat în complicitate prev. de art. 26 C.

pen., întrucât nu a săvârșit nemijlocit fapta, nu a efectuat acte cu caracter de

executare, ci doar de complicitate, iar inculpații H.C.R. și S.B.N. au solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptelor din omor deosebit de grav în concurs cu

tâlhărie în infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 211

alin. (3) C. pen.

De asemenea, recurenții-inculpați

au solicitat reducerea pedepselor aplicate (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând

decizia penală recurată, atât din perspectiva criticilor formulate de recurenți,

cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta

este legală și temeinică.

În ceea ce privește primul

motiv de recurs invocat de inculpatul R.F.C., prin care se solicită să i se rețină

calitatea de complice și nu de coautor la comiterea faptelor (caz de casare prev.

de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.), Înalta Curte apreciază că solicitarea

este nefondată.

Probele administrate în

cauză au fost corect interpretate și coroborate de instanțele de fond și apel, care

au reținut participarea inculpatului în calitate de coautor la comiterea celor două

infracțiuni.

S-a stabilit că toți cei

trei inculpați au pătruns în locuința victimei și i-au aplicat acesteia lovituri.

Participarea inculpatului

R.F.C., la agresarea victimei a fost probată de urmele de sânge de pe hainele și

încălțămintea sa, pe care acesta le-a schimbat după săvârșirea faptei, urme puse

în evidență de expertiza tehnico-științifică efectuată în cauză.

Pe lângă constatările

privitoare la urmele de sânge, instanțele au mai reținut că o urmă papilară palmară,

ridicată de pe blatul noptierei din încăperea în care a fost omorâtă victima a fost

creată de relieful papilar al mâinii stângi a inculpatului R.F.C., ceea ce dovedește

că acesta a participat și la căutarea sumelor sustrase de la victimă.

Nici solicitarea inculpaților

H.C.R. și S.B.N., de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile

de omor deosebit de grav și tâlhărie aflate în concurs în infracțiunea de tâlhărie

urmată de moartea victimei, nu este fondată.

Pentru reținerea infracțiunii

de tâlhărie urmată de moartea victimei, prev. de art. 211 alin. (3) C. pen., este

necesar, sub aspectul laturii subiective, să se acționeze cu praeterintenție, respectiv

se cere ca inculpații să fi acționat cu intenție în ceea ce privește fapta de tâlhărie

(agresiunea și obținerea lucrurilor prin violență) și să fie în culpă față de producerea

rezultatului mai grav, respectiv să nu fi prevăzut moartea victimei sau să fi socotit

fără temei că nu se va produce.

Probele administrate în

cauză exclud varianta susținută de inculpați că moartea s-a produs din culpă.

Din raportul medico-legal

a rezultat că moartea numitului H.D. a fost violentă. Cauza medicală a morții a

fost „asfixie mecanică prin expirarea sângelui în căile respiratorii superioare

și inferioare după un politraumatism corporal multiplu, cu comprimarea toracelui

între două planuri dure și a gâtului între degete umane, loviri cu și de corpuri

dure contondente”.

Este neîndoielnic că lovind

cu o asemenea intensitate o persoană în vârstă de 77 ani, comprimându-i toracele

și gâtul, agresând-o de multiple ori prin lovire cu și de corpuri dure contondente,

inculpații au avut reprezentarea că aceasta va muri și, ca atare, au acționat cu

intenția de a ucide.

Înalta Curte, apreciază

că în speță, nu numai că nu se poate vorbi de culpă, dar forma intenției a fost

una directă, aspect ce rezultă din împrejurarea că unul dintre inculpați H.C.R.,

a strigat la coinculpatul S.B.N. „să întoarcă victima cu fața în jos, pentru ca

aceasta să nu se înece cu propriul sânge”.

Cum niciunul dintre inculpați

nu a acționat pentru a întoarce victima, reiese că aceștia nu numai că au prevăzut

rezultatul letal, dar l-au și urmărit.

Scopul urmărit prin săvârșirea

agresiunii a fost acela de a deposeda victima de bani, ceea ce au și făcut, astfel

încât elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav în concurs

cu infracțiunea de tâlhărie sunt întrunite.

Nici motivul de recurs

invocat de cei trei inculpați privind individualizarea pedepsei (caz de casare prev.

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondat.

Pedepsele au fost gradual

și just stabilite pentru fiecare inculpat, în raport de circumstanțele personale

ale fiecăruia și participarea la săvârșirea faptelor.

În favoarea inculpatului

R.F.C. s-a reținut deja circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

dat fiind că acesta nu are antecedente penale, era elev la data comiterii faptelor,

pe care le regretă.

Pentru S.B.N. s-a reținut

că acesta, fără a fi recidivist, are antecedente penale, iar H.C.R. se află în stare

de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

Gravitatea deosebită a

faptelor comise și urmarea ireversibilă a acestora fac ca solicitarea inculpaților

de reducere a pedepselor să nu poată fi primită.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 385

14

,

art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru fiecare

inculpat.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., inculpații-recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru fiecare inculpat, urmând

a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații R.F.C., H.C.R. și S.B.N. împotriva deciziei

penale nr. 9/A din 03 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 29 octombrie 2010, la

04 aprilie 2012.

Obligă recurenții-inculpați

la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 300 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2012.