ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3279/2011

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 23 din 3 martie 2011, Tribunalul Caraș-Severin, în baza

art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor

săvârșite de inculpații B.D. și G.I.P. prin rechizitoriu din infracțiunile de

omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 176 alin. (1) lit.

d) C. pen. și tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2)

1

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie ce a avut ca

urmare moartea victimei, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (3) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (3) C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și a art. 37 lit. b) C.

pen., inculpatul B.D., a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie urmată de moartea victimei, la pedeapsa de 13 (treisprezece) ani

închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis

inculpatului B.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe toată durata executării pedepsei.

În baza art. 64 alin. (1) C. pen. i-a fost

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 118 C. pen. s-a dispus

confiscarea de la inculpat a unui cuțit.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost

menținută starea de arest a inculpatului B.D.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 17

iunie 2010 și până la zi.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat

inculpatul B.D. la plata sumei de 1300 lei cheltuieli judiciare față de stat,

din care suma de 300 lei, reprezentând onorar avocat oficiu, se va avansa din

fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 38 și art. 320

1

C.

proc. pen. s-a dispus disjungerea judecății față de inculpatul G.I.P. sub

aspectul laturii penale și laturii civile și față de inculpatul D.B. sub

aspectul laturii civile a cauzei și continuarea judecății.

În baza art. 300

2

, art. 160

b

alin. (1), (3) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a

inculpatului

G.I.P.

, pe o

perioadă de 30 de zile de la data de 3 martie 2011 până la data de 01 aprilie

2011, inclusiv.

S-a acordat termen cu această finalitate la

07 aprilie 2011, termen dat în cunoștință părților civile H.A. și N.D. și

pentru când se citează inculpații B.D. și G.I.P. la Penitenciarul Timișoara.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În

ziua de 14 iunie 2010, la numai câteva ore de la liberarea sa din penitenciar,

inculpatul B.D. i-a propus lui G.I.P. să se deplaseze în localitatea Apadia,

pentru a fura bani sau aur de la un anume N.

Întrucât

nu au putut pătrunde în locuința potențialei victime din cauza câinilor, iar

inculpatul B.D. a pretins că T.A., din aceeași localitate, îi datorează bani,

cei doi inculpați s-au dus la locuința acestuia cu intenția de a-l bate și a-i

lua banii.

Inculpații

au pătruns în locuința victimei care dormea și au lovit și au amenințat-o,

cerându-i să spună unde ține banii.

Primul

a părăsit locul faptei inculpatul G.I.P., după care a plecat și inculpatul B.D.,

sustrăgând alimente și suma de 10 lei și folosind pentru a se deplasa tractorul

victimei.

Din

concluziile raportului de autopsie medico-legală nr. 140/A3 din 15 iunie 2010

rezultă că moartea numitului T.A. a fost violentă și s-a datorat

politraumatismului prin traumatism cranio-cerebral și traumatism

toraco-abdominal acut.

Fiind

audiat în instanță, inculpatul B.D. a arătat că se prevalează de dispozițiile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în sensul recunoașterii în

totalitate a faptelor și însușirii probatoriului administrat în faza de

urmărire penală.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Caraș-Severin și părțile civile H.A., N.D. înregistrate pe rolul Curții de Apel

Timișoara la data de 06 aprilie 2011, sub nr. 4796/115/2010.

În

motivarea apelului, procurorul a arătat că sentința penală apelată este

netemeinică și nelegală în sensul greșitei schimbări a încadrării juridice față

de ambii inculpați, a modului greșit de aplicare a prevederilor Legii nr. 202/2010

față de inculpatul B.D. și prin faptul că instanța nu a delimitat perioada pentru

care a fost menținută starea de arest în dispozitivul hotărârii.

Părțile

civile H.A., N.D. în motivarea apelului au arătat că sentința este netemeinică

și nelegală, deoarece în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică și au

fost aplicate prevederile art. 320

1

C. proc. pen., solicitând

continuarea judecării cauzei de către Tribunalul Caraș-Severin față de ambii

inculpați atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Au

mai arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică raportat la fapta

săvârșită.

Curtea

de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 83/A din 2 mai 2011, a admis

apelurile declarate, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare Tribunalului Caraș-Severin.

Starea

de arest preventiv a inculpatului B.D. a fost menținută, iar perioada

prevenției a fost dedusă de la 3 martie 2011, la zi.

Curtea

a constatat că inculpatul a recunoscut doar parțial faptele reținute prin actul

de sesizare, astfel că prima instanță urmează să procedeze la rejudecarea

cauzei și să analizeze apărările invocate de apelanți cu privire la schimbarea

încadrării juridice.

În

termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.D.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul

inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

menținerea sentinței.

Examinând

recursul prin prisma cazului de casare invocat precum și din oficiu, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că acesta este nefondat din următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen. – text de lege introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010

– „până la începerea

cercetării

judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că

recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și

solicită

ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Judecata poate avea loc numai în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul

declară că recunoaște în totalitate

faptele

reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe,

cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra

la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanța întreabă pe

inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la

audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.

Instanța de judecată soluționează latura

penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului

sunt stabilite și sunt suficiente date cu

privire

la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se

impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea

acesteia.

În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea

alin. (1), dispozițiile art. 334 și art. 340 - 344 se aplică în mod

corespunzător.

Instanța va pronunța condamnarea

inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Dispozițiile alin. (1) – (6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală

vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În caz de respingere a cererii, instanța

continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun”.

Procedura

astfel instituită poate fi aplicată numai dacă sunt întrunite integral și

cumulativ condițiile prevăzute de lege. Sub acest aspect, inculpatul trebuie să

recunoască în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței.

Or,

astfel cum rezultă din declarația luată inculpatului de către prima instanță,

filele 97-98, inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reținute prin

actul de sesizare, deoarece a revenit asupra declarației date inițial în faza

urmăririi penale, arătând că coinculpatul G. „nu a intrat în casă, nu a

exercitat niciun act de violență asupra părții vătămate și nu a sustras niciun

bun”.

Prin

actul de sesizare a instanței, la stabilirea situației de fapt s-a avut în

vedere și declarația dată inițial de către inculpatul B.D. (fila 10

rechizitoriu), astfel încât recunoașterea inculpatului cu privire la faptele

săvârșite este numai parțială.

Așa fiind, prima instanță nu a rezolvat

fondul cauzei, motiv pentru care, în mod corect, curtea de apel a dispus

trimiterea ei spre rejudecare, instanța de fond urmând să examineze și cererile

formulate de apelanți cu privire la încadrarea juridică a faptei.

Pentru

aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpat.

Durata

reținerii și arestării preventive se va deduce de la 17 iunie 2010, la zi.

Văzând

dispozițiile art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen.,

art. 192 alin. (2) și art. 189 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr.

83/A din 2 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2010 la

27 septembrie 2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 27 septembrie 2011.