ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 166/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 166/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Prin sentința penală nr. 139/ P din 26 mai 2009 a

Tribunalului Bihor, în baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen. a fost condamnat

inculpatul G.K.

,

fiul lui B. și I., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 18 ani

închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

închisorii.

În baza art. 211

alin. (2)

1

lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 192

alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b)

C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele rezultante de mai

sus, în pedeapsa mai grea, pe care inculpatul urmează să o execute în regim de

detenție de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

închisorii.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului

preventiv de la 23 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 14

raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata

despăgubirilor solicitate de partea civilă P.I., respectiv la plata sumei de

10.000 lei cu titlu de daune morale.

S-au respins restul

pretențiilor civile formulate de partea civilă P.I. ca nedovedite.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei,

reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Costul raportului de

constatare medico-legală și a expertizei medico - legale psihiatrice de 1199

lei, respectiv 135 lei, va fi plătit din fondul special al M.J., în favoarea S.M.L.

al Județului Bihor.

Onorariile apărătorilor din oficiu

din faza de urmărire penală, V.B. de 200 lei, conform împuternicirii avocațiale

nr. 5134/2008 și B.B. de 200 lei, conform împuternicirii avocațiale nr.

5433/2008, respectiv onorariile apărătorilor din oficiu din faza de judecată, B.A.

de 100 lei, conform împuternicirii avocațiale nr. 5450/2008 și O.L. de 200 lei,

conform împuternicirii avocațiale nr. 6162/2008 vor fi avansate din fondurile M.J.,

în favoarea Baroului de Avocați Bihor.

S-a reținut în fapt că în data de 19

octombrie 2008 inculpatul G.K. a pătruns în imobilul din localitatea Voivozi

aparținând victimei Ș.G. de 61 de ani, fără acordul acesteia, prin forțarea

ușii de acces dinspre grădină care a prezentat urme de forțare, atât pe cadru

cât și la lamela zarului, aceasta fiind îndoită spre exterior. Inculpatul

cunoscând victima, care nu avea familie și care obișnuia să consume alcool în

barurile din localitate, de aproximativ un an, în chiar ziua respectivă

inculpatul și victima întâlnindu-se „la barul lui F.”. După pătrunderea în

locuința victimei aceasta a fost lovită cu un cuțit de către inculpat, fiindu-i

cauzate mai multe plăgi la nivelul abdomenului, mai precis în torace și în

umărul stâng, în urma cărora a decedat, raportul de expertiză medico-legală

efectuat în cauză relevând că moartea victimei Ș.G. a fost violentă, s-a

datorat hemoragiei interne exteriorizat, consecința unor plăgi toraco-pulmonare

care au interesat atât elementele parenchimului pulmonar cât și elemente

vasculare importante din cavitatea toracică și că între leziunile toracice

localizate la nivelul hemitoracelui stâng și decesul victimei există o legătură

de cauzalitate directă necondiționată. După exercitarea acestor violențe

inculpatul a sustras din locuința victimei aproximativ 200 lei și mai multe

pachete de țigări și a părăsit locul faptei lăsând ușa de acces în locuință

deschisă. Inculpatul a mers în aceeași noapte la locuința martorului K.K. respectiv

în jurul orelor 22,30 căruia i-a cerut să-l ducă cu mașina la gară, pentru a

pleca în Biharia la sora sa, cerere refuzată de martor care, anterior venise de

la gară și știa că nu sunt trenuri, în plus martorul i-a relatat inculpatului

că a consumat țuică. În cursul aceleiași nopți inculpatul s-a deplasat în

localitatea Biharia la locuința martorei K.M. căreia i-a cerut să-l primească

în chirie, pretextând că s-a certat cu părinții și nu mai avea unde să stea și

i-a plătit martorei suma de 150 lei reprezentând chirie. Inculpatul i-a spus

acesteia că are banii de la părinții săi, martora remarcând că inculpatul era

în stare de nervozitate.

Starea de fapt sus expusă rezultă din următorul

probatoriu:

fața locului din care rezultă că: accesul în curtea locuinței victimei se face

pe o ușă și o poartă pentru acces auto confecționată din lemn și fixată în țevi

metalice, poarta și ușa având înălțimea de 1,70 m; ușa de acces în curte este

prevăzută cu sistem de închidere cu o broască tip vechi în stare de

nefuncționare ușa angrenându-se în poarta de sus cu o sârmă făcută colac și

care se așează peste cele două țevi (fixă și mobilă) ; în partea dreaptă a ușii

de acces în curte pe iarbă se află o pungă din plastic transparent, în care se

află câteva mere; de la ușa de acces în curte la o distanță de 4 m pe poarta

stângă se află o ușă de acces în clădire (hol și o cameră); ușa este din lemn

cu geamuri, cu două canate și este asigurată prin exterior cu un zăvor ruginit

cu lacăt; ușa a fost găsită închisă și asigurată și nu prezintă urme de

forțare; de la această ușă pe direcția înainte se ajunge în spatele imobilului

unde se află o terasă acoperită, pe care sunt depozitate lemne de foc, o presă

de struguri, o cantitate de cca. 300 kg porumb știuleți, precum și flacoane de

plastic de 5 L goale; de pe această terasă se face accesul în celelalte

încăperi ale imobilului, respectiv hol, cămară și două camere; accesul în hol

se face printr-o ușă din lemn prevăzută cu sistem de închidere cu zar tip

vechi; ușa a fost găsită în poziția larg deschisă, limba zăvorului acționat de

cheie, fiind acționată în poziția închis printr-o singură răsucire de cheie și

este ușor îndoită, prezentând urme de forțare; de asemenea și pe tocul ușii se

observă în dreptul zăvorului ușoare urme de forțare; prin această ușă se face

accesul într-un hol de dimensiuni 3 x 3 m în care se află mai mulți saci cu

cartofi, o bicicletă D., o sobă G. și un sac de borcane; din această încăpere

pe direcția înainte se pătrunde într-o cameră de 4 x 4 m în care se află

depozitate 3 baloane de plastic, o cutie de sertar pentru un TV E., un dulap de

bucătărie, o mașină de spălat haine, un frigider, o canapea extensibilă o masă

pe care sunt așezate borcane pline cu ardei iuți iar pe jos sunt așezate mai

multe căpățâni de varză; din această cameră, pe direcția înainte se pătrunde

într-o cameră de 4 x 4 m ce dă spre stradă; ușa de la această cameră a fost

găsită în poziție larg deschisă, este prevăzută cu sistem de închidere cu o

yala aplicată în partea mediană a ușii; ușa nu prezintă urme de forțare, cheia

a fost găsită în yala prin interior însă sistemul permite închiderea yalei și

prin interior; că în camera de la stradă a fost găsit cadavrul victimei Ș.G.,

acesta fiind cu bustul pe dună și cu picioare în pat, prezentând urme de plăgi

la nivelul abdomenului, mai precis în torace și în umărul stâng;că din locuința

victimei s-au sustras aproximativ 200 lei și mai multe pachete de țigări ; că

în aceeași cameră a fost găsit și ridicat un cuțit de bucătărie cu mâner de

ebonită, lama cuțitului fiind detașată de mâner și se aflau sub masă lateral dreapta

de cadavru; ca o bucată din mânerul de ebonită a fost găsită în pat între

perne, iar pe lama cuțitului se observă urme de culoare brun roșcată cu aspect

de sânge; că, cadavrul victimei era cu picioarele în pat, iar victima avea pe

ea pantalonii și nu era dezbrăcată;

rezultă că: moartea numitului Ș.G. a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei

interne exteriorizat, consecința unor plăgi toraco-pulmonare care au interesat

atât elementele parenchimului pulmonar cât și elemente vasculare importante din

cavitatea toracică; direcția de acțiune a instrumentului a fost dinainte înapoi

și de la stânga spre dreapta, cu traiectoria aproape latero-laterală, în cazul

leziunii parasternale dreapta. Aceste aspecte pledează pentru o poziție a

victimei în decubit dorsal și agresorul în față și lateral stânga față de

aceasta; între leziunile toracice localizate la nivelul hemitoracelui stâng și

decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă necondiționată;

alcoolemia victimei în momentul decesului era de 2,20 gr%.; moartea poate data

din 19 octombrie 2008 între orele 21.00 și 24.00.

la reconstituire a participat inculpatul, lucrătorii de poliție, procurorul și

în calitate de martori asistenți eu și C.M. În acel context l-am auzit pe

inculpat că a fost invitat de către victimă, anterior, respectiv în momentul în

care se întâlnise cu acesta în barul din localitate. Inculpatul a relatat că

după ce a intrat în locuința victimei a consumat cu acesta bere și după aceea

s-a ajuns la agresiune. Inculpatul a spus că victima nu a vrut să-l lase să

meargă acasă ci dorea ca inculpatul să rămână la locuința sa, pentru a

întreține raporturi sexuale orale. Inculpatul a spus că s-a speriat și întrucât

era un cuțit pe masă, a luat cuțitul și a lovit victima de trei ori, victima a

căzut, s-a speriat și a fugit. Inculpatul a mai menționat că înainte să ia

cuțitul de pe masă, victima l-a amenințat ținându-i cuțitul la gât, deoarece nu

mai voia să rămână la locuința acestuia. Îmi amintesc că inculpatul spunea că,

cuțitul pe care victima îl ținea la gât era un briceag și că el a ucis victima

cu un cuțit ce era pe masă. Inculpatul a spus că victima i-a deschis poarta de

la stradă și că împreună cu aceasta a intrat în casă. Îmi amintesc că în acel

context inculpatul a afirmat că a luat din casa victimei 1 milion jumătate nu

știu dacă de pe masă sau din altă parte. Cu ocazia reconstituirii nu am văzut

cele două cuțite la care a făcut referire inculpatul. Eu sunt consătean cu

victima și nu am auzit niciodată despre aceasta că, ar fi întreținut raporturi

sexuale de cele în genul reclamat de inculpat, ce i l-ar fi pretins victima”.

partea civilă au avut o relație de familie normală și din când în când s-au

vizitat, respectiv în măsura în care partea vătămată putea să meargă în sat; că

aceasta a fost foarte afectată de moartea fratelui său; că a constatat acest

lucru personal, deoarece personal a anunțat-o telefonic pe partea civilă că

fratele său a murit; că partea vătămată a suportat cheltuielile de înmormântare

însă nu poate preciza cuantumul acestora ; că la înmormântare au participat

destul de multe persoane de asemeni la cimitir și la masa ulterioară; că știe

că partea vătămată a suportat cheltuielile cu parastasul de 6 săptămâni; că

știe că până în prezent nu s-au făcut lucrări de reamenajare a mormântului.

avea soție sau copii și se afla în grija surorii sale P.I.; că de înmormântarea

victimei s-a ocupat partea vătămată; că știe că victima avea pensie, însă după

câte știe nu avea puși bani de o parte, aceasta agreând alcoolul și era

fumător; că știe cu certitudine că partea vătămată a suportat cheltuielile de

înmormântare; că nu ar putea spune la ce sumă s-a ajuns cu cheltuielile de

înmormântare, dar la masă a participat un număr rezonabil de persoane, mai mult

familia, rude, gropari; că știe că partea vătămată a suportat cheltuielile cu

parastasul de 6 săptămâni și de 6 luni; că nu știe că victima să fi avut

datorii; că știe că partea vătămată a fost foarte afectată de moartea fratelui

său, cu atât mai mult cu cât nu a fost o moarte naturală.

calitate de martor asistent la conducerea în teren l-am auzit pe inculpat

spunând că a fost împreună cu victima într-un bar unde au consumat băuturi

alcoolice și că acesta l-a invitat la locuința sa; că în aceeași seară a plecat

la locuința victimei unde a bătut la geam, acesta i-a deschis ușa, a intrat în

casă și au început să consume vin sau bere; că la un moment dat victima a scos

un cuțit de sub pernă și i-a cerut să întrețină raport sexual cu acesta, moment

în care s-a speriat, i-a luat cuțitul din mână și a lovit victima cu cuțitul.

Îmi amintesc cum inculpatul în mod expres a spus că a luat acel cuțit din mâna

victimei. Inculpatul a mai spus că văzând victima căzută la pământ, a văzut pe

masă suma de 150 lei, pe care a luat-o și apoi a fugit. Cu ocazia acelei

conduceri în teren nu am remarcat ca vreuna din ușile victimei să prezinte urme

de forțare”.

cunoscut-o pe victimă și îl cunoaște pe inculpatul G.K.; că știe că victima a

fost ucisă întrucât a găsit-o în casa în care locuia; că în seara în care a

fost ucisă victima, s-a întâlnit cu aceasta, la barul din localitate, unde a și

discutat cu victima, aceasta cerându-i ca a doua zi să via la locuința sa și să

o ajut la niște trebuiri gospodărești; că la bar era și inculpatul dar nu l-a

văzut să stea cu victima și să consume alcool împreună cu aceasta însă arata că

a plecat la ora 6 iar aceștia au rămas în continuare la bar; că a doua zi

dimineața a plecat cu copii săi la locuința victimei, primul a intrat în casă

fiul sau B.I., iar acesta a ieșit imediat și i-a spus că victima este beată și

că a căzut din pat; că a intrat și a văzut-o pe victimă căzută jos, cu capul

sub masă, a văzut sânge pe cămașa acesteia și si-a dat seama că murise; că nu a

atins nimic și a mers la o vecină să anunțe organul de poliție; că atunci când

a mers la locuința victimei poarta de la stradă era închisă, însă nu cu cheia

ci legată cu o sârmă, însă ușa de la casă și celelalte uși era deschise; că nu

a văzut să fie răvășite lucrurile victimei; că victima era îmbrăcată cu cămașă

și trening; că nu știe că victima să fi întreținut relații sexuale cu bărbați;

că nu a văzut urme de forțare a ușilor locuinței victimei.

cunoaște pe inculpat și pe victimă, cu care a copilărit și care locuia la opt

case distanță; că știe că aceasta trăia singură ; că în noaptea în care s-a

comis omorul, la ora aprox. 22,30 după ce venise de la gară, a venit la

locuința sa inculpatul, cu care a vorbit peste gard și i-a cerut să-l ducă cu

mașina la gară, pentru a pleca în Biharia la sora lui; că întrucât venise de la

gară știa că nu sunt trenuri și totodată i-a spus acestuia că servise o țuică;

că dimineața a auzit că victima Ș. fusese ucisă; că în seara în care a fost

omorâtă a văzut-o pe victimă în timp ce mergea la o vecină și că victima trăia

singură; că după ce victima a fost omorâtă a auzit spunându-se că aceasta i-ar

fi cerut inculpatului să întrețină raporturi sexuale însă poate să spună cu

certitudine cunoscând-o din copilărie că aceasta nu întreținea relații sexuale

cu bărbați; că atunci seara când a venit la locuința sa nu l-a văzut pe

inculpat dar după voce a observat că era agitat; că în acea seară când a

întâlnit-o pe victimă aceasta nu era sub influența alcoolului, era lucidă; că

apreciază că acest omor s-a comis pe fondul consumului de alcool, întrucât știe

că victima era consumatoare de alcool la fel și inculpatul; că nu știe ca

victima să fi avut vreo relație cu o femeie în sat, însă știe de la părinții

săi că ar fi fost căsătorit în Lupeni; că trăiește în Voivozi de 15 ani la fel

și victima și nu știe ca în această perioadă victima să fi trăit cu vreo femeie;

că știe că de înmormântarea victimei s-a ocupat sora acesteia partea civilă pe

care a ajutat-o dar aceasta nu i-a spus niciodată ce sumă a cheltuit.

inculpat, iar anul trecut în luna octombrie i-a cerut să-l primească în chirie;

că acesta a pretextat că s-a certat cu părinții și nu mai avea unde să stea; că

ziua în care inculpatul a venit la locuința sa să-l primească în chirie era o

zi de vineri, iar acesta era îmbrăcat în blugi, geacă de blugi și cizme de

cauciuc; că inculpatul i-a dat în acea zi 150 lei reprezentând chirie și i-a

spus că are banii de la părinții săi; că nu a văzut ca inculpatul să aibă

asupra lui alte lucruri; că atunci când a venit la locuința sa inculpatul era

într-o stare de nervozitate datorită faptei comise; că nu i-a spus că a comis o

faptă de omor, însă după 4 zile cât a stat la locuința sa a venit poliția

pentru a-l ridica și în acel moment l-a auzit pe inculpat recunoscând că l-a

ucis pe Ș.G.; că nu l-a auzit pe inculpat dând detalii despre modul în care a

săvârșit fapta și nici să spună că victima a dorit să întrețină relații sexuale

cu acesta și că de aceea l-ar fi omorât.

tatăl său R.L. a găsit victima decedată în locuința acesteia; că luni dimineața

a plecat cu tatăl sau la locuința victimei pentru a efectua aici anumite

treburi gospodărești; că poarta era închisă fiind legată cu o sârmă și se referea

aici la poarta de la stradă; că în casa victimei se putea pătrunde prin trei

uși, toate acestea erau larg deschise; că și ușa dinspre terasa acoperită era

deschisă; că a intrat primul în locuința victimei și a văzut-o pe jos crezând

că este beată; că după aceea a intrat tatăl sau în locuință, apoi a ieșit și

i-a spus că de fapt numitul Ș. este mort; că nu a văzut sânge sau urme de sânge

în casă iar lucrurile din interior nu păreau răvășite; că nu a văzut ca vreuna

din ușile de acces să fi avut urme de forțare; că a intrat prin ușa de lângă

terasa acoperită, aceasta fiind ușa pe care de regulă se intra; că s-a uitat și

la celelalte uși de acces și acestea nu păreau forțate.

în cursul urmăririi penale, în prezența martorilor asistenți M.G. și K.M. precum

și a avocatului, s-a procedat la conducerea în teren a inculpatului, ocazie cu

care acesta a susținut că a comis faptele în aceleași împrejurări în care le-a

relatat și în declarațiile sale.

inculpatului, care a concluzionat că: acesta prezintă un retard mintal ușor în

grad de intelect liminal; discernământul său raportat de fapta comisă a fost

păstrat; nu se impun măsuri de siguranță medicală în acest caz.

recunoaște omorul comis asupra victimei Ș.G.; că a pătruns în locuința victimei

cu acordul acesteia, respectiv a fost chemat de victimă la locuința sa și odată

ajuns acolo acesta i-a deschis ușa; că nu știe cine a forțat ușa de acces de la

locuința victimei însă nu a făcut acest lucru; că a stat la locuința victimei

cam o oră timp în care a consumat băuturi alcoolice; că la un moment dat

victima a scos un cuțit, pe care i l-a pus la gât și i-a cerut să întrețină

raporturi sexuale orale cu acesta, fapt care l-a enervat foarte tare, spunându-i

că dacă nu face aceasta o să îl omoare; că și-a pierdut cumpătul, apoi a luat

cuțitul din mâna victimei și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, respectiv

3-4 lovituri; că a părăsit apoi locuința victimei, însă înainte de a ieși a

luat de pe masă suma de 150 lei; că a cheltuit banii pe țigări și a dat

martorei K.M. suma de 100 lei pentru mâncare; că în cursul aceleiași zile s-a

întâlnit cu victima într-un bar în jurul orei 21 și tot atunci aceasta l-a

invitat la locuința sa; că în timpul în care s-a aflat la locuința victimei nu

i-a cerut acesteia nici un leu și nu știe de ce se afla pe masă suma de 150 lei

pe care a sustras-o; că nu a mai sustras nimic altceva din locuința victimei;

că atunci când a plecat a închis ușa inclusiv poarta de la stradă; că ceea ce a

făcut a fost în autoapărare.

II

. Împotriva acestei sentințe penale

a declarat apel inculpatul

G.K. solicitând

admiterea

acestuia, desființarea hotărâri atacate și pronunțarea unei decizii prin care

să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. d) C. pen. în art. 174

C. pen., iar din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2)

1

lit. c) C. pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208, 209 C.

pen., precum și achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.

192 alin. (2) C. pen., reducerea cuantumului prevăzut pedepsei aplicate sub

limita minimului special prevăzut de lege, pentru infracțiunile reținute după

recalificarea faptelor, urmare a reținerii dispozițiilor art. 74 lit. c) C.

pen.

Inculpatul

apelant susține, în esență, că a fost invitat la locuința victimei pentru a

întreține raporturi sexuale și întrucât el a refuzat victima l-a amenințat cu

un cuțit, el a dezarmat-o și apoi a lovit-o. Totodată, inculpatul a relevat că

nu a avut intenția de a-i suprima viața victimei ci de a consuma alcool cu

acesta și de a obține 150 de lei, bani pe care îi promisese victima. De

asemenea, inculpatul a arătat prin cererile de apel depuse la dosar că a luat

banii de la victimă înainte de a-l lovi, a intrat

în casa victimei la invitația acestuia

și datorită faptului că a comis

faptele pe fondul consumului de alcool și este bolnav psihic s-ar justifica

reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea sa, cu consecința

redozării pedepsei.

Examinând

sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform

prevederilor art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., instanța de apel

constată că aceasta este nelegală și netemeinică motiv pentru care apelul

formulat de inculpat urmează să fie admis doar în sensul că: 1. în baza

dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. se va dispune schimbarea schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.

(2)

1

lit. c) și art. 192 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 211 alin. (2)

1

lit. c) C. pen., text de lege în

baza căruia se va dispune condamnarea inculpatului G.K. la o pedeapsă privativă

de libertate 10 ani închisoare; 2. se vor limita conținutul pedepselor

accesorii și complementare la prevederile art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen.

Criticile

formulate de inculpat sunt parțial fondate.

Prin

rechizitoriul din 12 noiembrie 2008, emis în Dosar nr. 597/P/2008 al Parchetul

de pe lângă Tribunalul Bihor se reține, în esență că inculpatul

G.K., în data de 19 octombrie 2008 în jurul

orelor 21, a pătruns prin forțarea

ușii în locuința victimei Ș.G., după

care cu un cuțit aflat pe masă i-a aplicat mai multe lovituri, în timp ce

victima se afla pe pat, după care a sustras o bancnotă de 100 de lei și una de

50 de lei.

Din

ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că la data de 19

octombrie 2008, după orele 21 inculpatul G.K. aflându-se în locuința victimei Ș.G.

din Voievozi, județul Bihor la inițiativa acestuia, cu un cuțit de pe masă a

lovit-o provocându-i decesul (a se vedea raportul de necropsie - f. 31 și

următoarele - dosar de urmărire penală). Din locuința victimei inculpatul a

sustras suma totală de 150 lei.

Starea de

fapt reținută de Parchet și instanța de fond nu are corespondent întru totul în

probele de la dosar.

Această

stare de fapt este dovedită cu depozițiile martorilor R.L. (f. 61 - dosar

urmărire penală; f. 64 - dosarul instanței de fond), B.I. (f. 60; 80), D.E. (f.

65 - dosar urmărire penală; f. 34 - dosarul instanței de apel). Primii doi

martori, în data de 21 octombrie 2008 în jurul orei 9.45,

s-au deplasat la locuința victimei constatând că

ușa de la intrare din stradă era

închisă, asigurată cu o sârmă, iar ușa

locuinței era deschisă, victima fiind căzută între pat și masă (a se vedea în

acest sens și procesul verbal de cercetare de la fața locului - fila 45 și

planșa foto, fila 6 și următoarele din dosarul de urmărire penală).

Î

n procesul verbal de cercetare la

locul faptei se relevă că ușa de intrarea în holul locuinței victimei prezenta

urme de forțare (fila 12 și planșele foto 10-11).

Inculpatul,

în mod constant, pe tot parcursul procesului penal a negat faptul că ar fi

pătruns prin efracție în locuința victimei (fila 43 - 47; 53, 78,91 - 93; 94 -

95 din dosarul de urmărire penală, fila 19 din instanța de fond, fila 26 din

instanța de apel).

Susținerile

inculpatului cu privire la acest aspect sunt confirmate de martora D.E.,

menajera victimei care a precizat în fața instanței de control judiciar că în

primăvara anului 2008 victima a pierdut cheile și a forțat ușa pentru a

pătrunde în locuință, nereparându-și ușa până la momentul la care a fost ucisă

de inculpat. Martora a relevat că, de obicei, persoanele care o vizitau pe

victimă băteau în geamul de la stradă, și astfel acesta auzea că este căutat

venind să le deschidea ușa. Inculpatul a arătat că, în seara zilei de 20

octombrie 2008 a consumat alcool la barul SC M. SRL Voievozi, în local

aflându-se și victima, care stătea la masă cu un grup de persoane (a se vedea

depoziția martorului R.L. fila 61-63).

Din

declarațiile martorilor C.P. (fila 64) și S.T. (fila 56-57) rezultă că ei au

ajuns la bar în jurul orei 21 și au stat la bar pana la ora 21,30 când s-a

închis localul, victima neaflându-se în acel moment în bar. Martorul S.T., în

declarația dată în fața organelor de urmărire penală a arătat că după orele

22,30 a început programul de patrulare (martorul fiind paznic de noapte) și

când a trecut pe lângă locuință a văzut lumina aprinsă în cameră. Celălalt

martor a susținut că victima avea obiceiul de a da bani cu titlu

de împrumut mai multor persoane.

Prin urmare, victima era o persoană înstărită, aspect pe care l-a aflat și

inculpatul. Totodată, inculpatul, văzând victima la bar, că se află în stare de

ebrietate, a intrat în discuții cu acesta și a venit la locuința acestuia sub

pretextul de a consuma împreună alcool. În realitate, inculpatul a realizat că

dat fiind starea în care se află victima îi va fi foarte ușor să o deposedeze

de bani.

Inculpatul,

în declarațiile date în faza de urmărire penală și la instanța de fond a

susținut că suma de 150 de lei se afla pe masa din cameră luând-o după ce a

suprimat viața victimei, pentru ca ulterior, în declarația de apel (fila 5

verso) să pretindă că a luat banii înainte de a omorî victima.

Din

depozițiile martorului K.C. (fila 58-59 și 65), rezultă că în data de 19

octombrie 2008 orele 19,45 - 20 s-a întâlnit cu victima la locuința familiei B.,

acesta fiind băut (fila 58 verso; declarațiile martorului coroborându-se cu

depozițiile celorlalți martori sus menționați, inclusiv cu declarațiile

inculpatului), au consumat împreună o cafea, după care victima aplecat acasă,

având asupra sa o plasă cu mere primită de la gazdă (a se vedea procesul verbal

de cercetare la fața locului, lângă poartă s-a găsit plasa cu mere fila 4-5).

Martorul după ce a plecat acasă, în jurul orelor 22,30, a auzit pe cineva

sunând la poartă, a ieșit afară, persoana care îl căuta fiind inculpatul G.K.,

care i-a cerut să-l ducă cu mașina până la gara din localitate. Cât privește

starea în care se afla inculpatul, martorul a arătat că acesta era foarte

agitat, consumase alcool și era foarte dornic să părăsească localitatea.

Totodată, martorul a susținut că o cunoștea pe victimă din copilărie, știa că

aceasta consuma frecvent alcool, dar a afirmat că „cu certitudine nu întreținea

raporturi sexuale cu bărbați” (a se vedea declarația fila 65 - dosarul

instanței de fond). Față de aceste susțineri instanța de apel nu poate accepta

teza inculpatului, că victima i-a cerut să întrețină raporturi intime cu el.

Martora K.M.

(fila 78) a arătat că după comiterea omorului inculpatul a venit la locuința sa

cerându-i să-l găzduiască, pretinzând că s-a certat cu părinții și i-a înmânat

suma de 150 de lei cu titlu de chirie, (bani luați din locuința victimei). De

asemenea, martora a susținut ca inculpatul era foarte nervos și agitat când a

intrat în casa ei, iar după 4 zile organele de poliție l-au ridicat de la

locuința sa. În speță, acuzarea nu a dovedit prin nici un mijloc de probă

infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., fiind aplicabil principiul

potrivit căruia orice dubiu profită inculpatului.

Având

în vedere că inculpatul s-a aflat în locuința victimei, la invitația acesteia

unde prin exercitare de violențe și-a însușit suma de 150 de lei, lovituri care

s-au soldat cu decesul victimei, fără să fi încălcat în prealabil prevederile

art. 192 C. pen., referitoare la săvârșirea infracțiuni de violare de

domiciliu, fapta sa constituie infracțiune unică de tâlhărie, în formă

calificată prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2)

1

C. pen. Prin

urmare față de probatoriul administrat în cauză, din care nu rezultă că actele

de violență au fost precedate de pătrunderea fără drept a inculpatului în

imobilul din localitatea Voievozi, județul Bihor, apelul declarat de inculpat

va fi admis conform prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va

desființa hotărârea atacată în sensul că se vor înlătura pedepsele aplicate

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2)

1

lit. c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., de 10 ani, respectiv 3 ani, se

va proceda conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. la schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2)

1

lit. c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia

inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

Susținerea

inculpatului că s-ar impune recalificarea faptelor din infracțiunea de omor

deosebit de grav și tâlhărie în infracțiunea de omor și furt calificat nu poate

fi acceptată de către instanța de apel, întrucât fapta inculpatului care,

intrând în locuința victimei cu consimțământul acesteia și profitând de starea

de ebrietate în care victima se afla (în raportul de necropsie se relevă că la

momentul decesului victima avea o alcoolemie de 2,20 grame la mie - f. 34) a

sustras 150 lei, apoi a agresat-o, lovind-o până a uciso, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 176 alin. (1) lit.

d) C. pen. și în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2)

1

lit. c) C. pen.

Instanța

de apel constată că mijloacele de probă evidențiate au dovedit modalitatea

concretă de săvârșire a omorului de către inculpat, în sensul că uciderea

victimei a avut loc ca urmare a unei rezoluții infracționale a inculpatului de

a-și procura bani determinată de discuții cu victima, care posibil l-a surprins

când a luat banii de pe masă și în scopul păstrării lor, inculpatul a

agresat-o, înțepând-o la nivelul toracelui și membrului superior stâng, după ce

anterior o lovise cu un corp cu suprafață neregulată la nivelul regiunii

mentoniere.

Sub

aspectul individualizării pedepsei instanța de fond a procedat la o judicioasă

valorificare a dispozițiilor art. 72 C. pen.

Pedeapsa

aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care

îl prezintă fapta și persoana inculpatului.

Modul și

mijloacele de comitere a infracțiunilor de omor calificat prevăzută de art. 174

raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2)

1

lit. c) C. pen. imprimă acestora un grad de pericol

social sporit.

Pedeapsa

aplicată inculpatului este adaptabilă, în sensul proporționalizării ei în

raport cu pericolul social al faptei, relevat anterior, cât și al inculpatului,

neexistând motiv de reducere a pedepsei.

Inculpatul

este la primul contact cu legea penală, este fără ocupație și loc de muncă și a

recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat. Din modul de prezentare

a faptelor de către inculpat, astfel cum se inserează și în raportul

medico-legal psihiatric (f. 89 - 90), rezultă că are nivelul de instrucție

scăzut și nivelul intelectual de limită. Inculpatul, potrivit experților, are o

personalitate introvertă, cu tendințe crescute către iritabilitate, nervozitate

și heteroagresivitate, ceea ce explică, dar nu justifică, comportamentul

acestuia.

Î

n consecință, ținând seama de tipul

de comportament uman ajuns în balanța justiției, dar și de modul și mijloacele

de săvârșire a faptelor, urmările produse, pericolul social concret al

faptelor, atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului și limitele de

pedeapsă prevăzute în C. pen. - partea specială, instanța de apel apreciază că

prin pedeapsa principală de 18 ani închisoare aplicată inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 - 176 lit. d) C. pen.

respectiv, 10 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (2)

1

lit. c) C. pen. poate realiza, în concret, funcțiile

și scopul pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.

Î

ntrucât prima instanță a valorificat

suficient, în sistemul pugnitiv elementele de esență, definitorii pentru

inculpat și pericolul social concret al faptelor comise de inculpat, nu se

impune redozarea pedepsei și, evident nici reținerea de circumstanțe atenuante

judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen.

Examinând

din oficiu cauza, instanța de apel constată că aceasta este nelegală și

netemeinică cât privește aplicarea pedepsei accesorii, respectiv greșita

reținere a dispozițiilor art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Restrângerea

exercițiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un

stat de drept. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a

determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere

existenței dreptului sau a libertății (art. 53 Constituția României).

Potrivit

art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale, dreptul la vot este un drept și nu un privilegiu.

Totuși, aceste drepturi nu sunt absolute. Limitele dreptului la vot trebuie să

urmărească un scop legitim și să fie proporționale. Nici una din condițiile

impuse nu trebuie să împiedice libertate de exprimare a oricărei persoane în ceea

ce privește alegerea corpului legislativ. În acest sens a statuat Curtea

Europeană de la Strasbourg în cauza Hirst c/a Regatului Unit  nr. 74025/01,

precizând că nu este cazul ca o persoană să fie decăzută din drepturile sale

garantate de Convenție doar pe motivul că este condamnată. Principiul de

proporționalitate cere existența unei legături observabile și suficiente între

sancțiune și comportament, precum și situația persoanei în cauză.

Î

n consecință, interzicerea dreptului

de a alege inserat în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. nu se poate

aplica automat persoanelor condamnate, indiferent de durata pedepsei pe care

acestea urmează să o execute și independent de natura sau gravitatea

infracțiunilor pe care le-au comis și de situația lor personală. O restricție

generală automată și nediferențiată a unui drept prevăzut de convenție

depășește o marjă de apreciere acceptabilă, pe cât de largă ar putea fi ea, și

este incompatibilă cu prevederile art. 3 al Protocolului nr. 1.

Pentru

considerentele ce preced, hotărârea instanței de fond urmează a fi reformată în

sensul că se va limita conținutul pedepselor accesorii și complementară la

dispozițiile art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Prin

ordonanța din 23 octombrie 2008 inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 ore

de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor (f. 84).

Prin

încheierea nr. 36 din 24 octombrie 2008 inculpatul a fost arestat preventiv pe

o durată de 29 zile, cu începere de la 24 octombrie 2008 până la 21 noiembrie

2008 (f. 51 - 52), ulterior măsura preventivă fiind menținută de instanța de

fond, urmare a verificării legalității și temeiniciei măsurii, conform

prevederilor art. 300

1

și 2 C. proc. pen. combinat cu art. 160

b

C. proc. pen.

Instanța

de apel constată că menținerea măsurii arestării preventive se justifică,

întrucât temeiul care a stat la baza luării acesteia - art. 148 lit. f) C.

proc. pen. - subzistă.

Astfel

fiind, în baza art. 160

b

C. proc. pen. și art. 383 alin. (2) C.

proc. pen., se va menține starea de arest preventiv a inculpatului și se va

deduce durata de pedeapsă efectiv executată până la 29 octombrie 2009.

Sub

aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică în sensul obligării inculpatului, conform prevederilor art.

14 C. proc. pen. combinat cu art. 346 alin. (1) C. proc. pen.

cu referire la art. 998 C. civ. la

o plata sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale în favoarea sorei victimei,

partea civilă P.I. și a respins ca nedovedite pretențiile civile formulate de

către aceasta.

Așa

fiind prin Decizia penală nr. 83/ A din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis

apelul penal declarat de inculpatul apelant G.K. împotriva

sentinței penale nr. 139/ P din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe

care a desființat-o în sensul că:

descontopit pedeapsa rezultantă de

18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani în pedepsele componente de: 18 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen., 10 ani închisoare și 3 ani închisoare;

înlăturat pedepsele de 10 ani,

respectiv 3 ani închisoare;

3.

în baza

dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 211

alin. (2)

1

lit. c) C. pen. într-o singură infracțiune prevăzută și pedepsită

de art. 211 alin. (2)

1

lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia

l-a condamnat pe inculpatul G.K. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

limitat conținutul pedepselor accesorii și complementare la prevederile art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.;

prevederilor art. 33 lit. a)

și 34 lit. b)

și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 18 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. și pedeapsa de 10 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată

de 5 ani după executarea pedepsei principale.

K. drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-au

menținut restul dispozițiilor sentinței apelate, care nu contravin prezentei

decizii.

A fost

obligat inculpatul să plătească în favoarea Baroului de Avocați Bihor suma de 200

lei, onorariu pentru avocat din oficiu B.D., care va fi avansată din fondul M.J.

În

baza art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului G.K. și s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până

la 29 octombrie 2009.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea criticând-o ca netemeinică prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

solicitând casarea ei și condamnarea intimatului condamnat G.K. și pentru

săvârșirea distinctă a infracțiunii de violare de domiciliu, așa cum în mod

legal a procedat instanța de fond.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în

raport de motivul de critică invocat și de cazul de casare sus-indicat, Înalta

Curte are în vedere că în mod legal și temeinic prin examinarea coroborată a

mijloacelor de probă administrate în cauză, inclusiv a depozițiilor

inculpatului G.K. de recunoaștere a faptelor imputate, prima instanță de

judecată a reținut corect situația de fapt imputată, constând în esență în

aceea că, la data de 19 octombrie 2008

a pătruns în imobilul victimei Ș.G., respectiv a pătruns

mai întâi în curtea locuinței acestuia, ușa de la intrare în curte fiind

asigurată doar cu o sârmă și ulterior, în locuință, ușa de la locuință nefiind

închisă dat fiind faptul că, închizătoarea era defectă. Inculpatul, în urma

unor discuții avute cu victima, i-a aplicat cu un cuțit mai multe lovituri,

urmarea cărora au fost produse mai multe plăgi la nivelul abdomenului mai

precis la torace și umărul stâng, fapt ce a determinat decesul victimei.

Ulterior săvârșirii acestor fapte, inculpatul a sustras din

locuința victimei aprox. 200 lei și mai multe pachete de țigări, apoi a părăsit

locul faptei.

Reținând această stare de fapt, instanța de fond, prin sentința

penală sus menționată l-a condamnat pe inculpat, pentru săvârșirea celor trei

infracțiuni, la o pedeapsă rezultantă de 18 ani, așa cum a fost trimis în

judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

Urmare a apelului declarat de către inculpat, instanța de

control judiciar, a admis apelul, a desființat hotărârea instanței de fond în

sensul că, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepse componente și a

schimbat încadrarea juridică dată faptelor în infracțiunea de omor deosebit de

grav și tâlhărie, astfel că infracțiunea de violare de domiciliu, a apreciat

instanța că este absorbită de infracțiunea de tâlhărie, l-a condamnat pe

inculpat la două pedepse, respectiv 18 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav și 10 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, urmând ca în urma contopirii, inculpatul să execute

pedeapsa de 18 ani închisoare.

Înalta Curte are în vedere că în speța de față instanța de

apel a Curții de Apel Oradea a comis o gravă eroare de fapt, ceea ce atrage

incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen. datorat existenței unei contradicții esențiale intrinseci și

necontroversate între actele, lucrările și probele dosarului și soluția din

decizia atacată a instanței de prim control judiciar, ce a statuat în planul

încadrării juridice dată faptelor imputate inculpatului G.K. că infracțiunea de

tâlhărie absoarbe infracțiunea de violare de domiciliu, schimbând încadrarea

juridică din cele două infracțiuni autonome descrise într-o unică infracțiune

prevăzută de art. 211 alin. (2)

1

lit. c) C. pen.

În speță, este indubitabil că

infracțiunea de tâlhărie comisă în circumstanțele

prevăzute în art. 211 alin. 2

1

lit. c) C. pen. a fost precedată de

infracțiunea de violare de domiciliu, săvârșită de autor pentru a ajunge în

locuința sau dependința de unde ulterior și-a însușit un bun prin exercitare de

violențe sau în alte modalități specifice comiterii unei tâlhării.

Cu titlu de premisă, Înalta Curte are în vedere că în

cuprinsul art. 211 C. pen. este incriminată la alin. (1), tâlhăria săvârșită în

forma sa tipică, precizându-se că aceasta constă fie în „furtul săvârșit prin

întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de

inconștiență sau neputință de a se apăra”, fie în „furtul urmat de

întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau

pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure

scăparea”.

Această infracțiune, al cărei caracter complex reiese din

reglementarea menționată, poate fi săvârșită și în modalitățile agravate

prevăzute la alin. (2), (2)

1

și (3) din același articol.

Una dintre modalitățile agravate este și aceea a săvârșirii

infracțiunii de tâlhărie în condițiile arătate la art. 211 alin. (2)

1

lit. c) C. pen., adică „într-o locuință sau în dependințe ale acesteia”.

În absența unei distincții legale referitoare la

modul în care autorul tâlhăriei a ajuns într-o locuință sau dependință a acesteia,

de unde își însușește bunul prin exercitare de violențe sau amenințări, trebuie

admis că această agravantă se realizează atât în cazul în care autorul

tâlhăriei accede în mod legal în locuința sau dependința respectivă, cât și

atunci când ajunge în acel loc prin pătrundere fără drept, în condițiile

reglementate prin art. 192 C. pen., privind infracțiunea de violare de

domiciliu.

Așadar, doar în ipoteza în care autorul tâlhăriei se află în

locuința sau dependința din care își însușește bunul, prin exercitare de

violențe sau amenințări, fără să fi încălcat în prealabil prevederile art. 192

C. pen., referitoare la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, fapta

sa va constitui doar infracțiunea unică de tâlhărie, în formă calificată,

prevăzută în art. 211 alin. (2)

1

C. pen.

Prin urmare, în speță cele două fapte consecutive, de

încălcare a unor dispoziții diferite ale legii penale, nu pot fi considerate

decât concurente, în sensul dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

În acest sens, este de observat că prin textul de lege

arătat, în cuprinsul căruia este reglementat concursul real de infracțiuni, se

prevede că există concurs de infracțiuni „când două sau mai multe infracțiuni

au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv

pentru vreuna dintre ele, [.] chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă

pentru săvârșirea sau ascunderea alte infracțiuni”.

Ca atare, este fără echivoc că fapta de pătrundere fără

drept, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de

săvârșirea unei tâlhării, constituie un concurs real între infracțiunea de

violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 C. pen., și infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2

1

lit. c) C. pen.

De altfel, distincția dintre ipoteza în care cele două

activități infracționale comise de aceeași persoană sunt autonome și trebuie să

fie reținut existența concursului real, ori dimpotrivă ipoteza în care

infracțiunea

de

violare de domiciliu, constând în pătrunderea fără drept într-o locuință sau dependințe

ale acesteia, este absorbită în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută în art. 211

alin. (2)

1

lit. c) C. pen., săvârșită cu același prilej

a fost stabilită în mod

corespunzător prin Decizia nr. 31 din 16 aprilie 2007 a Secțiilor Unite a

Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în M. Of. al României - Partea I

nr. 772 din 14 noiembrie 2007 în sensul celor expuse mai înainte.

Așa fiind, urmează ca recursul de față declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Oradea să se privească ca fondat, iar în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 C. proc. pen. urmează a se casa

decizia atacată și a se menține ca legală hotărârea instanței de fond.

Urmează a se constata că în mod legal instanța de prim

control judiciar față de hotărârea C.E.D.O. în cauza Hirst c/a Regatului Unit

nr. 74025/01 a stabilit nelegalitatea aplicării de către instanța de fond a

Tribunalului Bihor a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege în

sensul dispozițiilor art. 64 lit. a) teza I C. pen.

În consecință, urmează a se dispune limitarea conținutului

pedepsei accesorii și complementare la interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Urmează ca în baza art. 385

16

alin. (2) C. proc.

pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenția de la

23 octombrie 2008 la zi.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Oradea să rămână în sarcina statului, iar onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei

se va suporta din fondul M.J.

Urmează ca

onorariul interpretului de limbă maghiară să se suporte din fondul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 83/ A din 29 octombrie 2009 a Curții

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul

inculpat G.K.

Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 139/ P

din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor.

Limitează conținutul pedepsei accesorii și complementare la

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate intimatului inculpat,

durata reținerii și arestării preventive de la 23 octombrie 2008 la 20 ianuarie

2010.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rămân în sarcina

statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul

inculpat în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul M.J.L.C.

Onorariul interpretului de limbă maghiară se va suporta din

fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 ianuarie 2010.