ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 166/2010

Proces verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că: accesul în curtea locuinței victimei se face pe o ușă și o poartă pentru acces auto confecționată din lemn și fixată în țevi metalice, poarta și ușa având înălțimea de 1,70 m; ușa de acces în curte este prevăzută cu sistem de închidere cu o broască tip vechi în stare de nefuncționare ușa angrenându-se în poarta de sus cu o sârmă făcută colac și care se așează peste cele două țevi (fixă și mobilă) ; în partea dreaptă a ușii de acces în curte pe iarbă se află o pungă din plastic transparent, în care se află câteva mere; de la ușa de acces în curte la o distanță de 4 m pe poarta stângă se află o ușă de acces în clădire (hol și o cameră); ușa este din lemn cu geamuri, cu două canate și este asigurată prin exterior cu un zăvor ruginit cu lacăt; ușa a fost găsită închisă și asigurată și nu prezintă urme de forțare; de la această ușă pe direcția înainte se ajunge în spatele imobilului unde se află o terasă acoperită, pe care sunt depozitate lemne de foc, o presă de struguri, o cantitate de cca. 300 kg porumb știuleți, precum și flacoane de plastic de 5 L goale; de pe această terasă se face accesul în celelalte încăperi ale imobilului, respectiv hol, cămară și două camere; accesul în hol se face printr-o ușă din lemn prevăzută cu sistem de închidere cu zar tip vechi; ușa a fost găsită în poziția larg deschisă, limba zăvorului acționat de cheie, fiind acționată în poziția închis printr-o singură răsucire de cheie și este ușor îndoită, prezentând urme de forțare; de asemenea și pe tocul ușii se observă în dreptul zăvorului ușoare urme de forțare; prin această ușă se face accesul într-un hol de dimensiuni 3 x 3 m în care se află mai mulți saci cu cartofi, o bicicletă D., o sobă G. și un sac de borcane; din această încăpere pe direcția înainte se pătrunde într-o cameră de 4 x 4 m în care se află depozitate 3 baloane de plastic, o cutie de sertar pentru un TV E., un dulap de bucătărie, o mașină de spălat haine, un frigider, o canapea extensibilă o masă pe care sunt așezate borcane pline cu ardei iuți iar pe jos sunt așezate mai multe căpățâni de varză; din această cameră, pe direcția înainte se pătrunde într-o cameră de 4 x 4 m ce dă spre stradă; ușa de la această cameră a fost găsită în poziție larg deschisă, este prevăzută cu sistem de închidere cu o yala aplicată în partea mediană a ușii; ușa nu prezintă urme de forțare, cheia a fost găsită în yala prin interior însă sistemul permite închiderea yalei și prin interior; că în camera de la stradă a fost găsit cadavrul victimei Ș.G., acesta fiind cu bustul pe dună și cu picioare în pat, prezentând urme de plăgi la nivelul abdomenului, mai precis în torace și în umărul stâng;că din locuința victimei s-au sustras aproximativ 200 lei și mai multe pachete de țigări ; că în aceeași cameră a fost găsit și ridicat un cuțit de bucătărie cu mâner de ebonită, lama cuțitului fiind detașată de mâner și se aflau sub masă lateral dreapta de cadavru; ca o bucată din mânerul de ebonită a fost găsită în pat între perne, iar pe lama cuțitului se observă urme de culoare brun roșcată cu aspect de sânge; că, cadavrul victimei era cu picioarele în pat, iar victima avea pe ea pantalonii și nu era dezbrăcată;

Raport de constatare medico-legală din care rezultă că: moartea numitului Ș.G. a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei interne exteriorizat, consecința unor plăgi toraco-pulmonare care au interesat atât elementele parenchimului pulmonar cât și elemente vasculare importante din cavitatea toracică; direcția de acțiune a instrumentului a fost dinainte înapoi și de la stânga spre dreapta, cu traiectoria aproape latero-laterală, în cazul leziunii parasternale dreapta. Aceste aspecte pledează pentru o poziție a victimei în decubit dorsal și agresorul în față și lateral stânga față de aceasta; între leziunile toracice localizate la nivelul hemitoracelui stâng și decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă necondiționată; alcoolemia victimei în momentul decesului era de 2,20 gr%.; moartea poate data din 19 octombrie 2008 între orele 21.00 și 24.00.

Declarația martor M.G. - „Arăt că la reconstituire a participat inculpatul, lucrătorii de poliție, procurorul și în calitate de martori asistenți eu și C.M. În acel context l-am auzit pe inculpat că a fost invitat de către victimă, anterior, respectiv în momentul în care se întâlnise cu acesta în barul din localitate. Inculpatul a relatat că după ce a intrat în locuința victimei a consumat cu acesta bere și după aceea s-a ajuns la agresiune. Inculpatul a spus că victima nu a vrut să-l lase să meargă acasă ci dorea ca inculpatul să rămână la locuința sa, pentru a întreține raporturi sexuale orale. Inculpatul a spus că s-a speriat și întrucât era un cuțit pe masă, a luat cuțitul și a lovit victima de trei ori, victima a căzut, s-a speriat și a fugit. Inculpatul a mai menționat că înainte să ia cuțitul de pe masă, victima l-a amenințat ținându-i cuțitul la gât, deoarece nu mai voia să rămână la locuința acestuia. Îmi amintesc că inculpatul spunea că, cuțitul pe care victima îl ținea la gât era un briceag și că el a ucis victima cu un cuțit ce era pe masă. Inculpatul a spus că victima i-a deschis poarta de la stradă și că împreună cu aceasta a intrat în casă. Îmi amintesc că în acel context inculpatul a afirmat că a luat din casa victimei 1 milion jumătate nu știu dacă de pe masă sau din altă parte. Cu ocazia reconstituirii nu am văzut cele două cuțite la care a făcut referire inculpatul. Eu sunt consătean cu victima și nu am auzit niciodată despre aceasta că, ar fi întreținut raporturi sexuale de cele în genul reclamat de inculpat, ce i l-ar fi pretins victima”.

Declarația martorei G.F. care arată că victima și partea civilă au avut o relație de familie normală și din când în când s-au vizitat, respectiv în măsura în care partea vătămată putea să meargă în sat; că aceasta a fost foarte afectată de moartea fratelui său; că a constatat acest lucru personal, deoarece personal a anunțat-o telefonic pe partea civilă că fratele său a murit; că partea vătămată a suportat cheltuielile de înmormântare însă nu poate preciza cuantumul acestora ; că la înmormântare au participat destul de multe persoane de asemeni la cimitir și la masa ulterioară; că știe că partea vătămată a suportat cheltuielile cu parastasul de 6 săptămâni; că știe că până în prezent nu s-au făcut lucrări de reamenajare a mormântului.

Declarație martorei B.M. care arată că victima nu avea soție sau copii și se afla în grija surorii sale P.I.; că de înmormântarea victimei s-a ocupat partea vătămată; că știe că victima avea pensie, însă după câte știe nu avea puși bani de o parte, aceasta agreând alcoolul și era fumător; că știe cu certitudine că partea vătămată a suportat cheltuielile de înmormântare; că nu ar putea spune la ce sumă s-a ajuns cu cheltuielile de înmormântare, dar la masă a participat un număr rezonabil de persoane, mai mult familia, rude, gropari; că știe că partea vătămată a suportat cheltuielile cu parastasul de 6 săptămâni și de 6 luni; că nu știe că victima să fi avut datorii; că știe că partea vătămată a fost foarte afectată de moartea fratelui său, cu atât mai mult cu cât nu a fost o moarte naturală.

Declarația martorului K.M. care a arătat că „în calitate de martor asistent la conducerea în teren l-am auzit pe inculpat spunând că a fost împreună cu victima într-un bar unde au consumat băuturi alcoolice și că acesta l-a invitat la locuința sa; că în aceeași seară a plecat la locuința victimei unde a bătut la geam, acesta i-a deschis ușa, a intrat în casă și au început să consume vin sau bere; că la un moment dat victima a scos un cuțit de sub pernă și i-a cerut să întrețină raport sexual cu acesta, moment în care s-a speriat, i-a luat cuțitul din mână și a lovit victima cu cuțitul. Îmi amintesc cum inculpatul în mod expres a spus că a luat acel cuțit din mâna victimei. Inculpatul a mai spus că văzând victima căzută la pământ, a văzut pe masă suma de 150 lei, pe care a luat-o și apoi a fugit. Cu ocazia acelei conduceri în teren nu am remarcat ca vreuna din ușile victimei să prezinte urme de forțare”.

Declarația martorului R.L. care a arătat că a cunoscut-o pe victimă și îl cunoaște pe inculpatul G.K.; că știe că victima a fost ucisă întrucât a găsit-o în casa în care locuia; că în seara în care a fost ucisă victima, s-a întâlnit cu aceasta, la barul din localitate, unde a și discutat cu victima, aceasta cerându-i ca a doua zi să via la locuința sa și să o ajut la niște trebuiri gospodărești; că la bar era și inculpatul dar nu l-a văzut să stea cu victima și să consume alcool împreună cu aceasta însă arata că a plecat la ora 6 iar aceștia au rămas în continuare la bar; că a doua zi dimineața a plecat cu copii săi la locuința victimei, primul a intrat în casă fiul sau B.I., iar acesta a ieșit imediat și i-a spus că victima este beată și că a căzut din pat; că a intrat și a văzut-o pe victimă căzută jos, cu capul sub masă, a văzut sânge pe cămașa acesteia și si-a dat seama că murise; că nu a atins nimic și a mers la o vecină să anunțe organul de poliție; că atunci când a mers la locuința victimei poarta de la stradă era închisă, însă nu cu cheia ci legată cu o sârmă, însă ușa de la casă și celelalte uși era deschise; că nu a văzut să fie răvășite lucrurile victimei; că victima era îmbrăcată cu cămașă și trening; că nu știe că victima să fi întreținut relații sexuale cu bărbați; că nu a văzut urme de forțare a ușilor locuinței victimei.

Declarația martorului K.K. care a arătat că îi cunoaște pe inculpat și pe victimă, cu care a copilărit și care locuia la opt case distanță; că știe că aceasta trăia singură ; că în noaptea în care s-a comis omorul, la ora aprox. 22,30 după ce venise de la gară, a venit la locuința sa inculpatul, cu care a vorbit peste gard și i-a cerut să-l ducă cu mașina la gară, pentru a pleca în Biharia la sora lui; că întrucât venise de la gară știa că nu sunt trenuri și totodată i-a spus acestuia că servise o țuică; că dimineața a auzit că victima Ș. fusese ucisă; că în seara în care a fost omorâtă a văzut-o pe victimă în timp ce mergea la o vecină și că victima trăia singură; că după ce victima a fost omorâtă a auzit spunându-se că aceasta i-ar fi cerut inculpatului să întrețină raporturi sexuale însă poate să spună cu certitudine cunoscând-o din copilărie că aceasta nu întreținea relații sexuale cu bărbați; că atunci seara când a venit la locuința sa nu l-a văzut pe inculpat dar după voce a observat că era agitat; că în acea seară când a întâlnit-o pe victimă aceasta nu era sub influența alcoolului, era lucidă; că apreciază că acest omor s-a comis pe fondul consumului de alcool, întrucât știe că victima era consumatoare de alcool la fel și inculpatul; că nu știe ca victima să fi avut vreo relație cu o femeie în sat, însă știe de la părinții săi că ar fi fost căsătorit în Lupeni; că trăiește în Voivozi de 15 ani la fel și victima și nu știe ca în această perioadă victima să fi trăit cu vreo femeie; că știe că de înmormântarea victimei s-a ocupat sora acesteia partea civilă pe care a ajutat-o dar aceasta nu i-a spus niciodată ce sumă a cheltuit.

Declarația martorei K.M. care arata că îl cunoaște pe inculpat, iar anul trecut în luna octombrie i-a cerut să-l primească în chirie; că acesta a pretextat că s-a certat cu părinții și nu mai avea unde să stea; că ziua în care inculpatul a venit la locuința sa să-l primească în chirie era o zi de vineri, iar acesta era îmbrăcat în blugi, geacă de blugi și cizme de cauciuc; că inculpatul i-a dat în acea zi 150 lei reprezentând chirie și i-a spus că are banii de la părinții săi; că nu a văzut ca inculpatul să aibă asupra lui alte lucruri; că atunci când a venit la locuința sa inculpatul era într-o stare de nervozitate datorită faptei comise; că nu i-a spus că a comis o faptă de omor, însă după 4 zile cât a stat la locuința sa a venit poliția pentru a-l ridica și în acel moment l-a auzit pe inculpat recunoscând că l-a ucis pe Ș.G.; că nu l-a auzit pe inculpat dând detalii despre modul în care a săvârșit fapta și nici să spună că victima a dorit să întrețină relații sexuale cu acesta și că de aceea l-ar fi omorât.

Declarația martorului B.I. care arata că împreună cu tatăl său R.L. a găsit victima decedată în locuința acesteia; că luni dimineața a plecat cu tatăl sau la locuința victimei pentru a efectua aici anumite treburi gospodărești; că poarta era închisă fiind legată cu o sârmă și se referea aici la poarta de la stradă; că în casa victimei se putea pătrunde prin trei uși, toate acestea erau larg deschise; că și ușa dinspre terasa acoperită era deschisă; că a intrat primul în locuința victimei și a văzut-o pe jos crezând că este beată; că după aceea a intrat tatăl sau în locuință, apoi a ieșit și i-a spus că de fapt numitul Ș. este mort; că nu a văzut sânge sau urme de sânge în casă iar lucrurile din interior nu păreau răvășite; că nu a văzut ca vreuna din ușile de acces să fi avut urme de forțare; că a intrat prin ușa de lângă terasa acoperită, aceasta fiind ușa pe care de regulă se intra; că s-a uitat și la celelalte uși de acces și acestea nu păreau forțate.

Proces-verbal de conducere în teren ce atestă că în cursul urmăririi penale, în prezența martorilor asistenți M.G. și K.M. precum și a avocatului, s-a procedat la conducerea în teren a inculpatului, ocazie cu care acesta a susținut că a comis faptele în aceleași împrejurări în care le-a relatat și în declarațiile sale.

Expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului, care a concluzionat că: acesta prezintă un retard mintal ușor în grad de intelect liminal; discernământul său raportat de fapta comisă a fost păstrat; nu se impun măsuri de siguranță medicală în acest caz.

Declarația inculpatului G.K. care a declarat că recunoaște omorul comis asupra victimei Ș.G.; că a pătruns în locuința victimei cu acordul acesteia, respectiv a fost chemat de victimă la locuința sa și odată ajuns acolo acesta i-a deschis ușa; că nu știe cine a forțat ușa de acces de la locuința victimei însă nu a făcut acest lucru; că a stat la locuința victimei cam o oră timp în care a consumat băuturi alcoolice; că la un moment dat victima a scos un cuțit, pe care i l-a pus la gât și i-a cerut să întrețină raporturi sexuale orale cu acesta, fapt care l-a enervat foarte tare, spunându-i că dacă nu face aceasta o să îl omoare; că și-a pierdut cumpătul, apoi a luat cuțitul din mâna victimei și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, respectiv 3-4 lovituri; că a părăsit apoi locuința victimei, însă înainte de a ieși a luat de pe masă suma de 150 lei; că a cheltuit banii pe țigări și a dat martorei K.M. suma de 100 lei pentru mâncare; că în cursul aceleiași zile s-a întâlnit cu victima într-un bar în jurul orei 21 și tot atunci aceasta l-a invitat la locuința sa; că în timpul în care s-a aflat la locuința victimei nu i-a cerut acesteia nici un leu și nu știe de ce se afla pe masă suma de 150 lei pe care a sustras-o; că nu a mai sustras nimic altceva din locuința victimei; că atunci când a plecat a închis ușa inclusiv poarta de la stradă; că ceea ce a făcut a fost în autoapărare. II . Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul G.K. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărâri atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. d) C. pen. în art. 174 C. pen., iar din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208, 209 C. pen., precum și achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., reducerea cuantumului prevăzut pedepsei aplicate sub limita minimului special prevăzut de lege, pentru infracțiunile reținute după recalificarea faptelor, urmare a reținerii dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. Inculpatul apelant susține, în esență, că a fost invitat la locuința victimei pentru a întreține raporturi sexuale și întrucât el a refuzat victima l-a amenințat cu un cuțit, el a dezarmat-o și apoi a lovit-o. Totodată, inculpatul a relevat că nu a avut intenția de a-i suprima viața victimei ci de a consuma alcool cu acesta și de a obține 150 de lei, bani pe care îi promisese victima. De asemenea, inculpatul a arătat prin cererile de apel depuse la dosar că a luat banii de la victimă înainte de a-l lovi, a intrat în casa victimei la invitația acestuia și datorită faptului că a comis faptele pe fondul consumului de alcool și este bolnav psihic s-ar justifica reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea sa, cu consecința redozării pedepsei. Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., instanța de apel constată că aceasta este nelegală și netemeinică motiv pentru care apelul formulat de inculpat urmează să fie admis doar în sensul că: 1. în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. se va dispune schimbarea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) 1 lit. c) și art. 192 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia se va dispune condamnarea inculpatului G.K. la o pedeapsă privativă de libertate 10 ani închisoare; 2. se vor limita conținutul pedepselor accesorii și complementare la prevederile art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Criticile formulate de inculpat sunt parțial fondate. Prin rechizitoriul din 12 noiembrie 2008, emis în Dosar nr. 597/P/2008 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor se reține, în esență că inculpatul G.K., în data de 19 octombrie 2008 în jurul orelor 21, a pătruns prin forțarea ușii în locuința victimei Ș.G., după care cu un cuțit aflat pe masă i-a aplicat mai multe lovituri, în timp ce victima se afla pe pat, după care a sustras o bancnotă de 100 de lei și una de 50 de lei. Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că la data de 19 octombrie 2008, după orele 21 inculpatul G.K. aflându-se în locuința victimei Ș.G. din Voievozi, județul Bihor la inițiativa acestuia, cu un cuțit de pe masă a lovit-o provocându-i decesul (a se vedea raportul de necropsie - f. 31 și următoarele - dosar de urmărire penală). Din locuința victimei inculpatul a sustras suma totală de 150 lei. Starea de fapt reținută de Parchet și instanța de fond nu are corespondent întru totul în probele de la dosar. Această stare de fapt este dovedită cu depozițiile martorilor R.L. (f. 61 - dosar urmărire penală; f. 64 - dosarul instanței de fond), B.I. (f. 60; 80), D.E. (f. 65 - dosar urmărire penală; f. 34 - dosarul instanței de apel). Primii doi martori, în data de 21 octombrie 2008 în jurul orei 9.45, s-au deplasat la locuința victimei constatând că ușa de la intrare din stradă era închisă, asigurată cu o sârmă, iar ușa locuinței era deschisă, victima fiind căzută între pat și masă (a se vedea în acest sens și procesul verbal de cercetare de la fața locului - fila 45 și planșa foto, fila 6 și următoarele din dosarul de urmărire penală). Î n procesul verbal de cercetare la locul faptei se relevă că ușa de intrarea în holul locuinței victimei prezenta urme de forțare (fila 12 și planșele foto 10-11). Inculpatul, în mod constant, pe tot parcursul procesului penal a negat faptul că ar fi pătruns prin efracție în locuința victimei (fila 43 - 47; 53, 78,91 - 93; 94 - 95 din dosarul de urmărire penală, fila 19 din instanța de fond, fila 26 din instanța de apel). Susținerile inculpatului cu privire la acest aspect sunt confirmate de martora D.E., menajera victimei care a precizat în fața instanței de control judiciar că în primăvara anului 2008 victima a pierdut cheile și a forțat ușa pentru a pătrunde în locuință, nereparându-și ușa până la momentul la care a fost ucisă de inculpat. Martora a relevat că, de obicei, persoanele care o vizitau pe victimă băteau în geamul de la stradă, și astfel acesta auzea că este căutat venind să le deschidea ușa. Inculpatul a arătat că, în seara zilei de 20 octombrie 2008 a consumat alcool la barul SC M. SRL Voievozi, în local aflându-se și victima, care stătea la masă cu un grup de persoane (a se vedea depoziția martorului R.L. fila 61-63). Din declarațiile martorilor C.P. (fila 64) și S.T. (fila 56-57) rezultă că ei au ajuns la bar în jurul orei 21 și au stat la bar pana la ora 21,30 când s-a închis localul, victima neaflându-se în acel moment în bar. Martorul S.T., în declarația dată în fața organelor de urmărire penală a arătat că după orele 22,30 a început programul de patrulare (martorul fiind paznic de noapte) și când a trecut pe lângă locuință a văzut lumina aprinsă în cameră. Celălalt martor a susținut că victima avea obiceiul de a da bani cu titlu de împrumut mai multor persoane. Prin urmare, victima era o persoană înstărită, aspect pe care l-a aflat și inculpatul. Totodată, inculpatul, văzând victima la bar, că se află în stare de ebrietate, a intrat în discuții cu acesta și a venit la locuința acestuia sub pretextul de a consuma împreună alcool. În realitate, inculpatul a realizat că dat fiind starea în care se află victima îi va fi foarte ușor să o deposedeze de bani. Inculpatul, în declarațiile date în faza de urmărire penală și la instanța de fond a susținut că suma de 150 de lei se afla pe masa din cameră luând-o după ce a suprimat viața victimei, pentru ca ulterior, în declarația de apel (fila 5 verso) să pretindă că a luat banii înainte de a omorî victima. Din depozițiile martorului K.C. (fila 58-59 și 65), rezultă că în data de 19 octombrie 2008 orele 19,45 - 20 s-a întâlnit cu victima la locuința familiei B., acesta fiind băut (fila 58 verso; declarațiile martorului coroborându-se cu depozițiile celorlalți martori sus menționați, inclusiv cu declarațiile inculpatului), au consumat împreună o cafea, după care victima aplecat acasă, având asupra sa o plasă cu mere primită de la gazdă (a se vedea procesul verbal de cercetare la fața locului, lângă poartă s-a găsit plasa cu mere fila 4-5). Martorul după ce a plecat acasă, în jurul orelor 22,30, a auzit pe cineva sunând la poartă, a ieșit afară, persoana care îl căuta fiind inculpatul G.K., care i-a cerut să-l ducă cu mașina până la gara din localitate. Cât privește starea în care se afla inculpatul, martorul a arătat că acesta era foarte agitat, consumase alcool și era foarte dornic să părăsească localitatea. Totodată, martorul a susținut că o cunoștea pe victimă din copilărie, știa că aceasta consuma frecvent alcool, dar a afirmat că „cu certitudine nu întreținea raporturi sexuale cu bărbați” (a se vedea declarația fila 65 - dosarul instanței de fond). Față de aceste susțineri instanța de apel nu poate accepta teza inculpatului, că victima i-a cerut să întrețină raporturi intime cu el. Martora K.M. (fila 78) a arătat că după comiterea omorului inculpatul a venit la locuința sa cerându-i să-l găzduiască, pretinzând că s-a certat cu părinții și i-a înmânat suma de 150 de lei cu titlu de chirie, (bani luați din locuința victimei). De asemenea, martora a susținut ca inculpatul era foarte nervos și agitat când a intrat în casa ei, iar după 4 zile organele de poliție l-au ridicat de la locuința sa. În speță, acuzarea nu a dovedit prin nici un mijloc de probă infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., fiind aplicabil principiul potrivit căruia orice dubiu profită inculpatului. Având în vedere că inculpatul s-a aflat în locuința victimei, la invitația acesteia unde prin exercitare de violențe și-a însușit suma de 150 de lei, lovituri care s-au soldat cu decesul victimei, fără să fi încălcat în prealabil prevederile art. 192 C. pen., referitoare la săvârșirea infracțiuni de violare de domiciliu, fapta sa constituie infracțiune unică de tâlhărie, în formă calificată prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) 1 C. pen. Prin urmare față de probatoriul administrat în cauză, din care nu rezultă că actele de violență au fost precedate de pătrunderea fără drept a inculpatului în imobilul din localitatea Voievozi, județul Bihor, apelul declarat de inculpat va fi admis conform prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va desființa hotărârea atacată în sensul că se vor înlătura pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., de 10 ani, respectiv 3 ani, se va proceda conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare. Susținerea inculpatului că s-ar impune recalificarea faptelor din infracțiunea de omor deosebit de grav și tâlhărie în infracțiunea de omor și furt calificat nu poate fi acceptată de către instanța de apel, întrucât fapta inculpatului care, intrând în locuința victimei cu consimțământul acesteia și profitând de starea de ebrietate în care victima se afla (în raportul de necropsie se relevă că la momentul decesului victima avea o alcoolemie de 2,20 grame la mie - f. 34) a sustras 150 lei, apoi a agresat-o, lovind-o până a uciso, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen. Instanța de apel constată că mijloacele de probă evidențiate au dovedit modalitatea concretă de săvârșire a omorului de către inculpat, în sensul că uciderea victimei a avut loc ca urmare a unei rezoluții infracționale a inculpatului de a-și procura bani determinată de discuții cu victima, care posibil l-a surprins când a luat banii de pe masă și în scopul păstrării lor, inculpatul a agresat-o, înțepând-o la nivelul toracelui și membrului superior stâng, după ce anterior o lovise cu un corp cu suprafață neregulată la nivelul regiunii mentoniere. Sub aspectul individualizării pedepsei instanța de fond a procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art. 72 C. pen. Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă fapta și persoana inculpatului. Modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen. imprimă acestora un grad de pericol social sporit. Pedeapsa aplicată inculpatului este adaptabilă, în sensul proporționalizării ei în raport cu pericolul social al faptei, relevat anterior, cât și al inculpatului, neexistând motiv de reducere a pedepsei. Inculpatul este la primul contact cu legea penală, este fără ocupație și loc de muncă și a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat. Din modul de prezentare a faptelor de către inculpat, astfel cum se inserează și în raportul medico-legal psihiatric (f. 89 - 90), rezultă că are nivelul de instrucție scăzut și nivelul intelectual de limită. Inculpatul, potrivit experților, are o personalitate introvertă, cu tendințe crescute către iritabilitate, nervozitate și heteroagresivitate, ceea ce explică, dar nu justifică, comportamentul acestuia. Î n consecință, ținând seama de tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției, dar și de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, urmările produse, pericolul social concret al faptelor, atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului și limitele de pedeapsă prevăzute în C. pen. - partea specială, instanța de apel apreciază că prin pedeapsa principală de 18 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. respectiv, 10 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen. poate realiza, în concret, funcțiile și scopul pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen. Î ntrucât prima instanță a valorificat suficient, în sistemul pugnitiv elementele de esență, definitorii pentru inculpat și pericolul social concret al faptelor comise de inculpat, nu se impune redozarea pedepsei și, evident nici reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen. Examinând din oficiu cauza, instanța de apel constată că aceasta este nelegală și netemeinică cât privește aplicarea pedepsei accesorii, respectiv greșita reținere a dispozițiilor art. 64 lit. a) teza I C. pen. Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății (art. 53 Constituția României). Potrivit art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul la vot este un drept și nu un privilegiu. Totuși, aceste drepturi nu sunt absolute. Limitele dreptului la vot trebuie să urmărească un scop legitim și să fie proporționale. Nici una din condițiile impuse nu trebuie să împiedice libertate de exprimare a oricărei persoane în ceea ce privește alegerea corpului legislativ. În acest sens a statuat Curtea Europeană de la Strasbourg în cauza Hirst c/a Regatului Unit nr. 74025/01, precizând că nu este cazul ca o persoană să fie decăzută din drepturile sale garantate de Convenție doar pe motivul că este condamnată. Principiul de proporționalitate cere existența unei legături observabile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și situația persoanei în cauză. Î n consecință, interzicerea dreptului de a alege inserat în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. nu se poate aplica automat persoanelor condamnate, indiferent de durata pedepsei pe care acestea urmează să o execute și independent de natura sau gravitatea infracțiunilor pe care le-au comis și de situația lor personală. O restricție generală automată și nediferențiată a unui drept prevăzut de convenție depășește o marjă de apreciere acceptabilă, pe cât de largă ar putea fi ea, și este incompatibilă cu prevederile art. 3 al Protocolului nr. 1. Pentru considerentele ce preced, hotărârea instanței de fond urmează a fi reformată în sensul că se va limita conținutul pedepselor accesorii și complementară la dispozițiile art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Prin ordonanța din 23 octombrie 2008 inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 ore de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor (f. 84). Prin încheierea nr. 36 din 24 octombrie 2008 inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 29 zile, cu începere de la 24 octombrie 2008 până la 21 noiembrie 2008 (f. 51 - 52), ulterior măsura preventivă fiind menținută de instanța de fond, urmare a verificării legalității și temeiniciei măsurii, conform prevederilor art. 300 1 și 2 C. proc. pen. combinat cu art. 160 b C. proc. pen. Instanța de apel constată că menținerea măsurii arestării preventive se justifică, întrucât temeiul care a stat la baza luării acesteia - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - subzistă. Astfel fiind, în baza art. 160 b C. proc. pen. și art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va menține starea de arest preventiv a inculpatului și se va deduce durata de pedeapsă efectiv executată până la 29 octombrie 2009. Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în sensul obligării inculpatului, conform prevederilor art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. la o plata sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale în favoarea sorei victimei, partea civilă P.I. și a respins ca nedovedite pretențiile civile formulate de către aceasta. Așa fiind prin Decizia penală nr. 83/ A din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul penal declarat de inculpatul apelant G.K. împotriva sentinței penale nr. 139/ P din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o în sensul că: 1. s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani în pedepsele componente de: 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., 10 ani închisoare și 3 ani închisoare; 2. s-au înlăturat pedepsele de 10 ani, respectiv 3 ani închisoare; 3. în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen. într-o singură infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul G.K. la o pedeapsă de 10 ani închisoare. 4. s-a limitat conținutul pedepselor accesorii și complementare la prevederile art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.; 5. conform prevederilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și pedeapsa de 10 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. 6. în temeiul prevederilor art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului G. K. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate, care nu contravin prezentei decizii. A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea Baroului de Avocați Bihor suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu B.D., care va fi avansată din fondul M.J. În baza art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.K. și s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la 29 octombrie 2009. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. solicitând casarea ei și condamnarea intimatului condamnat G.K. și pentru săvârșirea distinctă a infracțiunii de violare de domiciliu, așa cum în mod legal a procedat instanța de fond. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat și de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere că în mod legal și temeinic prin examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, inclusiv a depozițiilor inculpatului G.K. de recunoaștere a faptelor imputate, prima instanță de judecată a reținut corect situația de fapt imputată, constând în esență în aceea că, la data de 19 octombrie 2008 a pătruns în imobilul victimei Ș.G., respectiv a pătruns mai întâi în curtea locuinței acestuia, ușa de la intrare în curte fiind asigurată doar cu o sârmă și ulterior, în locuință, ușa de la locuință nefiind închisă dat fiind faptul că, închizătoarea era defectă. Inculpatul, în urma unor discuții avute cu victima, i-a aplicat cu un cuțit mai multe lovituri, urmarea cărora au fost produse mai multe plăgi la nivelul abdomenului mai precis la torace și umărul stâng, fapt ce a determinat decesul victimei. Ulterior săvârșirii acestor fapte, inculpatul a sustras din locuința victimei aprox. 200 lei și mai multe pachete de țigări, apoi a părăsit locul faptei. Reținând această stare de fapt, instanța de fond, prin sentința penală sus menționată l-a condamnat pe inculpat, pentru săvârșirea celor trei infracțiuni, la o pedeapsă rezultantă de 18 ani, așa cum a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. Urmare a apelului declarat de către inculpat, instanța de control judiciar, a admis apelul, a desființat hotărârea instanței de fond în sensul că, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepse componente și a schimbat încadrarea juridică dată faptelor în infracțiunea de omor deosebit de grav și tâlhărie, astfel că infracțiunea de violare de domiciliu, a apreciat instanța că este absorbită de infracțiunea de tâlhărie, l-a condamnat pe inculpat la două pedepse, respectiv 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, urmând ca în urma contopirii, inculpatul să execute pedeapsa de 18 ani închisoare. Înalta Curte are în vedere că în speța de față instanța de apel a Curții de Apel Oradea a comis o gravă eroare de fapt, ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. datorat existenței unei contradicții esențiale intrinseci și necontroversate între actele, lucrările și probele dosarului și soluția din decizia atacată a instanței de prim control judiciar, ce a statuat în planul încadrării juridice dată faptelor imputate inculpatului G.K. că infracțiunea de tâlhărie absoarbe infracțiunea de violare de domiciliu, schimbând încadrarea juridică din cele două infracțiuni autonome descrise într-o unică infracțiune prevăzută de art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen. În speță, este indubitabil că infracțiunea de tâlhărie comisă în circumstanțele prevăzute în art. 211 alin. 2 1 lit. c) C. pen. a fost precedată de infracțiunea de violare de domiciliu, săvârșită de autor pentru a ajunge în locuința sau dependința de unde ulterior și-a însușit un bun prin exercitare de violențe sau în alte modalități specifice comiterii unei tâlhării. Cu titlu de premisă, Înalta Curte are în vedere că în cuprinsul art. 211 C. pen. este incriminată la alin. (1), tâlhăria săvârșită în forma sa tipică, precizându-se că aceasta constă fie în „furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra”, fie în „furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea”. Această infracțiune, al cărei caracter complex reiese din reglementarea menționată, poate fi săvârșită și în modalitățile agravate prevăzute la alin. (2), (2) 1 și (3) din același articol. Una dintre modalitățile agravate este și aceea a săvârșirii infracțiunii de tâlhărie în condițiile arătate la art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen., adică „într-o locuință sau în dependințe ale acesteia”. În absența unei distincții legale referitoare la modul în care autorul tâlhăriei a ajuns într-o locuință sau dependință a acesteia, de unde își însușește bunul prin exercitare de violențe sau amenințări, trebuie admis că această agravantă se realizează atât în cazul în care autorul tâlhăriei accede în mod legal în locuința sau dependința respectivă, cât și atunci când ajunge în acel loc prin pătrundere fără drept, în condițiile reglementate prin art. 192 C. pen., privind infracțiunea de violare de domiciliu. Așadar, doar în ipoteza în care autorul tâlhăriei se află în locuința sau dependința din care își însușește bunul, prin exercitare de violențe sau amenințări, fără să fi încălcat în prealabil prevederile art. 192 C. pen., referitoare la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, fapta sa va constitui doar infracțiunea unică de tâlhărie, în formă calificată, prevăzută în art. 211 alin. (2) 1 C. pen. Prin urmare, în speță cele două fapte consecutive, de încălcare a unor dispoziții diferite ale legii penale, nu pot fi considerate decât concurente, în sensul dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. În acest sens, este de observat că prin textul de lege arătat, în cuprinsul căruia este reglementat concursul real de infracțiuni, se prevede că există concurs de infracțiuni „când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, [.] chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea alte infracțiuni”. Ca atare, este fără echivoc că fapta de pătrundere fără drept, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării, constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 C. pen., și infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 1 lit. c) C. pen. De altfel, distincția dintre ipoteza în care cele două activități infracționale comise de aceeași persoană sunt autonome și trebuie să fie reținut existența concursului real, ori dimpotrivă ipoteza în care infracțiunea de violare de domiciliu, constând în pătrunderea fără drept într-o locuință sau dependințe ale acesteia, este absorbită în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (2) 1 lit. c) C. pen., săvârșită cu același prilej a fost stabilită în mod corespunzător prin Decizia nr. 31 din 16 aprilie 2007 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în M. Of. al României - Partea I nr. 772 din 14 noiembrie 2007 în sensul celor expuse mai înainte. Așa fiind, urmează ca recursul de față declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea să se privească ca fondat, iar în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 C. proc. pen. urmează a se casa decizia atacată și a se menține ca legală hotărârea instanței de fond. Urmează a se constata că în mod legal instanța de prim control judiciar față de hotărârea C.E.D.O. în cauza Hirst c/a Regatului Unit nr. 74025/01 a stabilit nelegalitatea aplicării de către instanța de fond a Tribunalului Bihor a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege în sensul dispozițiilor art. 64 lit. a) teza I C. pen. În consecință, urmează a se dispune limitarea conținutului pedepsei accesorii și complementare la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Urmează ca în baza art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenția de la 23 octombrie 2008 la zi. Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea să rămână în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei se va suporta din fondul M.J. Urmează ca onorariul interpretului de limbă maghiară să se suporte din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. PENTRU