ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2034/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2034/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 262/ P din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul

Bihor, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului S.M., fiul lui N. și

K., după cum urmează:

1) În baza art. 174, 176 lit. d) C. pen. la o

pedeapsă de 20 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de

grav (pentru a săvârși sau ascunde săvârșirea unei tâlhării asupra victimei L.I.).

În temeiul art. 65 alin. (2), rap. la art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) și art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi

ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani.

2) În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c) din C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., (pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

asupra victimei L.I.).

3) În baza art. 192 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă

de 3 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (asupra victimei L.l.).

4) În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.,

la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (asupra părții vătămate D.K.Z.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) și

d) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și a fost aplicată

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71,

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., la care a fost adăugat un spor de 2 ani

închisoare, pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată cu privare de

libertate fiind de 22 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2), rap. la art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) și art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi

ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută

starea de arest preventiv, măsură dispusă prin încheierea nr. 41/2008 din 29

noiembrie 2008, a Tribunalului Bihor.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă

reținerea și arestul preventiv din 29 noiembrie 2008 la zi.

S-a constatat că nu există constituire de parte

civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de

4.000 lei.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a

reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Bihor, întocmit în Dosarul nr. 653/P/2008, și înregistrat la data de 31 martie 2009,

s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului S.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor deosebit de grav, violare de domiciliu, tâlhărie -

săvârșite asupra victimei L.I., și s-a pus în mișcare acțiunea penală și

trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie asupra

minorului D.K.Z., fapte prev. de art. 176 lit. d) C. pen., art. 192 alin. (2) C.

pen., art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c) C. pen., respectiv art. 211

alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen., toate cu aplic. art.

33 lit. a) C. pen.

Potrivit actului de sesizare s-a reținut în sarcina

inculpatului că, în data de 26 noiembrie 2008, aflat sub influența alcoolului,

l-a deposedat prin amenințare pe partea vătămată D.K.Z. - minor de 14 ani - de

telefonul mobil după care, în vederea săvârșirii unei alte tâlhării, a intrat

prin spargerea geamului în locuința victimei L.I., cu privire la care cunoștea

că locuiește singură, și - în timp ce aceasta dormea - i-a aplicat lovituri și

a sufocat-o cu perna, provocând decesul acesteia, sustrăgând suma de 10 lei

găsită în urma răvășirii locuinței. înainte de a părăsi imobilul, inculpatul a

târât corpul victimei jos din pat și l-a acoperit cu haine. După săvârșirea

faptei, inculpatul - inițial - s-a sustras cercetărilor penale.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi

penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării

judecătorești: proces-verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare

medico-legală, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, raport de constatare

tehnico-științifică privind urmele încălțămintei, proces verbal de examinare

criminalistică privind îmbrăcămintea, proces verbal de reconstituire, raport de

expertiză medico-legală - examen ADN, declarațiile martorilor, declarațiile

inculpatului, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 26 noiembrie 2008, după lăsarea

întunericului, în loc public, în prezența martorului N.A.T., inculpatul S.M., aflat

sub influența alcoolului, l-a deposedat prin amenințare pe partea vătămată D.K.Z.

- minor de 14 ani - de telefonul mobil, pe care l-a vândut ulterior numitului F.N.

pentru suma de 30 lei.

În seara zilei de 26 noiembrie 2008, în vederea

săvârșirii unei a doua tâlhării, pe timpul nopții, a intrat - prin escaladarea

gardului și spargerea geamului - în locuința victimei L.I. (în vârstă de 83

ani), cu privire la care cunoștea că locuiește singură, și - în timp ce aceasta

dormea - i-a aplicat lovituri și a sufocat-o cu perna, provocând decesul

acesteia, sustrăgând suma de 10 lei găsită în urma răvășirii locuinței. înainte

de a părăsi imobilul, inculpatul a târât corpul victimei jos din pat și I-a

acoperit cu haine. După săvârșirea faptei, pe durata mai multor ore, inculpatul

s-a stras cercetărilor.

Partea vătămată D.K.Z. - minor, a declarat la termenul

de judecată din 30 aprilie 2009, în prezența reprezentantului legal, că își

menține poziția exprimată în dosarul de urmărire penală (fila 181 dos.u.p.)

privind neconstituirea ca parte civilă, dat fiind recuperarea în natură a

telefonului mobil.

În ce privește victima decedată, prima instanță a

constatat că nu există constituire de parte civilă, din cercetări rezultând că

aceasta nu are succesori.

Reține instanța de fond că din procesul verbal de

cercetare la fața locului, întocmit la data de 27 noiembrie 2008, și planșa

foto aferentă (fila 5-30 dos.u.p.), rezultă că victima a fost găsită decedată

în locuința sa, prezentând multiple urme de violență la nivelul feței și

gâtului. Ușa locuinței nu prezintă urme de forțare, fiind însă spart geamul din

ușă. La fața locului a fost găsită o piatră și cioburi, cât și urme de

încălțăminte. Au fost găsite multiple urme de culoare brun roșcat. Din raportul

de constatare medico-legală (fila 160-170 dos.u.p.) rezultă că moartea victimei

a fost violentă, produsă prin asfixiere mecanică, prin sufocare la 26 noiembrie

2008, prin lovirea cu un corp dur, comprimare cu degetele și mâna, comprimarea

orificiilor respiratorii, și că între leziunile existente și deces există

legătură directă de cauzalitate.

S-a mai reținut că din raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică (fila 125-126 dos.u.p.) rezultă că inculpatul nu

suferă de boli psihice și că discernământul exista la momentul săvârșirii

faptei.

Pantalonii și încălțămintea purtate de inculpat la

data faptei au fost ridicați în vederea cercetărilor. Totodată a fost ridicat

și restituit părții vătămate telefonul sustras (fila 78 d.u.p.).

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică

privind urmele de încălțăminte (fila 109-115 dos.u.p.) se evidențiază aspectul

potrivit căruia urmele ridicate din locuința victimei corespund cu aspectul

formei desenului tălpii cizmelor de cauciuc ridicate de la inculpat. Pantalonii

purtați de inculpat la data faptei au fost examinați criminalistic (fila 116

d.u.p.). Conform procesului-verbal de reconstituire (fila 134-149 d.u.p.)

rezultă că inculpatul, în prezența martorilor asistenți și apărătorului din

oficiu, a indicat modul de săvârșire a faptei comise în locuința victimei. Din

procesul verbal de folosire a câinelui de urmărire (fila 32-33 d.u.p.) se

evidențiază traseul pe care inculpatul l-a urmat la data faptei, din locuința

victimei, la locuința sa.

S-a reținut că, inițial, inculpatul s-a sustras

cercetărilor, în cauză fiind întocmite procese-verbale de căutare.

Conform raportului de expertiză medico-legală -

examen ADN (fila 49 dos. inst.) rezultă că pe pantalonii ridicați de la

inculpat nu se regăsesc caractere genetice din profilul ADN al victimei.

Celelalte elemente analizate nu au condus la concluzii relevante în cauză.

S-a menționat că inculpatul și martorii au fost

audiați prin intermediul interpretului cu respectarea art. 128, 83, 84, 85

C.pr.pen.

Martorul M.A. (fila 35 d.u.p.) declară că la data

faptei, pe la orele 17.00, l-a căutat la domiciliu pe inculpat, însă nu l-a găsit,

aflând ulterior că la aceeași oră inculpatul s-a aflat la domiciliul

martorului, în stare de ebrietate. Martorul declară că a doua zi, la data de 27

noiembrie 2008, în timp ce lucra la câmp împreună cu inculpatul, au văzut în

apropiere o mașină de poliție, moment în care martorul i-a spus inculpatului că

sigur este căutat un bărbat de etnie rromă, fără a face alte precizări.

Martorul declară că inculpatul, auzind aceasta, sub pretextul satisfacerii

necesităților fiziologice, a părăsit locul de muncă, fără a se mai întoarce.

Martorul declară că la sosirea poliției câinele de urmărire s-a comportat

agitat când a mirosit haina abandonată de inculpat. Reaudiat în instanță (fila

66) martorul a confirmat cele declarate anterior, arătând cum era îmbrăcat inculpatul

și că la un moment dat și-a schimbat pantofii cu o pereche de cizme aduse de

acasă de concubina inculpatului.

Martorul R.V. (fila 39 d.u.p.) a declarat că victima

L.I. în vârstă de 83 de ani provenea dintr-o familie înstărită, însă trăia

singură și nu avea rude apropiate. Nu era în dușmănie cu alte persoane.

Cunoștea că victima are un cont la CEC ca urmare a vânzării unui teren, dar că

nu păstra sume de bani sau valori în locuință. Martorul a fost solicitat de

către victimă în seara faptei, pe la orele 17.00 să-i instaleze butelia la

aragaz. A doua zi, în prezența preotului din sat a intrat în casă și a găsit-o

pe victimă pe jos, decedată și acoperită cu pături, locuința fiind răvășită.

Martorul declară că victima se temea de hoți și că își bloca pe interior ușa și

poarta. Martora R.E. (fila 43 d.u.p.) confirmă declarația martorului R.V.

Martora P.E. (fila 47 d.u.p.) declară că în seara

faptei, pe la 21.10 inculpatul a venit la barul la care aceasta lucrează, fiind

în stare de ebrietate. Arată că a consumat bere și cafea după care, pe la 21.30

a plecat cu bicicleta. Martora confirmă faptul că inculpatul era încălțat cu

cizme de cauciuc.

Martorul G.A. (fila 50 d.u.p.) a arătat că în seara

faptei, pe la 19.10 inculpatul a venit la barul V., fiind în stare de

ebrietate. Arată că a consumat bere și cafea după care, pe la 20.30 a plecat cu

bicicleta. Martorul confirmă faptul că inculpatul purta blugi și cizme de

cauciuc și că a încercat să vândă un telefon mobil N. sau S. de culoare

argintie numitului F.N. Martorul N.V. (fila 62 d.u.p.) confirmă cele declarate

de martorul G.A.

Martorul K.Ș. (fila 53 d.u.p.) declară că în data de

26 noiembrie 2008 inculpatul a consumat alcool. La ora 16.30 a plecat spre

casă. Arată că purta cizme și că din cauza stării de ebrietate a căzut cu

bicicleta. Arată că inculpatul i-a spus că „nu are nici un ban".

Martorul B.Z. (fila 57 d.u.p.) a declarat că în data

de 26 noiembrie 2008 pe la orele 15.45 a livrat o butelie la locuința victimei.

Martorul arată că victima la rugat în prealabil să facă acest lucru până cel

târziu la ora 17.00 pentru că după această oră nu mai deschide ușa la nimeni.

Martorul Z.J. (fila 58 d.u.p.) confirmă faptul că în

seara faptei l-a văzut pe inculpat la localul SC F. SRL din Sâniob, aflat în

stare de ebrietate, încălțat cu cizme de cauciuc.

Martora H.A. - concubina inculpatului (fila 64 și 129

d.u.p.) declară că la data faptei inculpatul s-a aflat sub influența băuturilor

alcoolice, că a purta cizme de cauciuc și că a doua zi i-a trimis la locul de

muncă de pe câmp aceleași cizme pentru a-și schimba pantofii.

Declară că în noaptea faptei inculpatul a fost acasă.

Ulterior declară că în data de 28 noiembrie 2008 inculpatul i-a spus că a sustras

un telefon de la un copil, l-a întrebat pe fratele său „cum este la pușcărie"

și a plâns că nu o să-și mai vadă copilul. Audiată în fața instanței (fila 66)

martora confirmă cele declarate anterior și arată că nu a văzut pe

îmbrăcămintea inculpatului pete sau murdărie.

Martorul V.B. - fratele inculpatului (fila 131 d.u.p.)

declară că în data de 28 noiembrie 2008 inculpatul i-a spus în prezența mamei

lor și concubinei inculpatului că în noaptea de 26 noiembrie 2008 a fost în

locuința victimei, dar că fiind băut nu își amintește ce s-a întâmplat acolo.

I-a spus și că a sustras un telefon de la un copil și l-a întrebat „cum este la

pușcărie".

Partea vătămată D.K.Z. - minor de 14 ani (fila 77 d.u.p.)

a declarat că inculpatul l-a amenințat că dacă nu-i predă telefonul mobil o să

scoată din buzunar cuțitul și o să-l rănească, dar și că o să stingă țigara pe

ochi. Minorul declară că anterior inculpatul l-a trimis să-i cumpere bere și l-a

pus să se roage în genunchi să fie lăsat liber.

Martorul N.A.T. - minor de 14 ani (fila 60 d.u.p.), a

declarat în prezența reprezentantului legal că, la data de 26 noiembrie 2008,

în timp ce se aflau la stadionul sportiv din localitate, inculpatul l-a

controlat prin buzunare atât pe el cât și pe partea vătămată D.K.Z. - minor,

după care a luat de la acesta din urmă telefonul mobil. Reaudiat în fața instanței

(fila 78) martorul confirma declarația anterioară arătând că partea vătămată

i-a dat de frică telefonul inculpatului. Declară că nu a existat o amenințare

explicită din partea inculpatului. Arată că partea vătămată s-a speriat

deoarece inculpatul i-a cerut fără motiv telefonul.

Martorul F.N. (fila 61 d.u.p.) declară că în data de

26 noiembrie 2008, în timp ce se afla în localul SC V. SRL, inculpatul i-a

oferit spre vânzare un telefon mobil marca S. Martorul a acceptat să-l cumpere

pentru suma de 30 lei.

Martora K.I. (fila 67 și 178 d.u.p.) declară că la

data de 26 noiembrie 2008, pe la orele 17.00-18.00, partea vătămată D.K.Z. și

martorul N.A.T. i s-au plâns că o persoană de etnie rromă i-a furat primului

telefonul. Martora a aflat ulterior de la martora F. (fostă K.) M. că

respectivul era inculpatul.

Martora F. (fostă K.) M. (fila 68 și 176 d.u.p.)

declară că în împrejurarea descrisă de martora K.I. l-a văzut pe inculpat

ieșind din local și la puțin timp i-a văzut pe minori în local. Minorii au spus

că acea persoană de etnie rromă i-a obligat să-i cumpere bere pentru a li se

restitui un telefon mobil. Audiată în fața instanței (fila 68) martora arată că

nu l-a perceput pe inculpat ca pe un om violent nici în general și nici la data

faptei.

Inculpatul S.M. a fost audiat atât pe parcursul

urmăririi penale (fila 91 și 98 cu privire la victimă, respectiv 191 cu privire

la partea vătămată), cât și în împrejurarea luării măsurii preventive (fila 102

d.u.p.), declarând că recunoaște săvârșirea tuturor faptelor reținute în

sarcina sa. Declară explicit modul de operare și bunurile ori banii sustrași

privind ambele cazuri. Declară că a pătruns pe timpul nopții prin escaladare și

apoi prin efracție în locuință, a lovit-o și strâns-o de gât pe victimă cu

intenția de a obține banii acesteia. Declară că l-a amenințat pe partea

vătămată aflat într-un loc public cu scopul determinării acestuia de a-i preda

telefonul mobil. Recunoaște ca în momentul în care a sesizat că este căutat de

poliție s-a ascuns în pădure. Declară că a săvârșit faptele sub influența

alcoolului. Recunoaște că la data faptei a purtat blugi și cizme de cauciuc. De

asemenea, la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatul declară că

recunoaște săvârșirea faptelor (fila 193).

Față de probele administrate în cauză, ținând seama

de conduita și poziția de recunoaștere a inculpatului, văzând și criteriile

generale de individualizare a pedepsei prev. în art. 72 C. pen., instanța a

apreciat că se impune condamnarea inculpatului, că scopul pedepsei poate fi

atins prin aplicarea unei pedepse cu executarea acesteia, fără reținerea

circumstanțelor atenuante.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut

în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 31 de ani, lipsa antecedentelor

penale, împrejurările comiterii faptelor, gradul sporit de pericol social al

acestora, violența extremă manifestată asupra victimei în vârstă de 83 de ani,

lipsită de apărare și surprinsă în timpul somnului, comportamentul inculpatului

într-un loc public față de persoane în vârstă de 14 ani, precum și atitudinea

inculpatului, anterioară săvârșirii faptei, dar și ulterioară sinceră, de

recunoaștere a acesteia, aprecieri ce se vor reflecta în sporul rezonabil

aplicat.

Împotriva sentinței, inculpatul S.M. a declarat apel.

Prin Decizia penală nr. 13/ A din 16 martie 2010,

Curtea de Apel Oradea, secția penală, a respins ca nefondat apelul

inculpatului, a menținut starea de arest și a dedus din pedeapsă durata

măsurilor preventive.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a

reținut următoarele:

Inculpatul S.M. a solicitat, prin intermediul

apărătorului său, admiterea apelului, desființarea hotărârii și pe cale de

consecință, reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond.

Instanța de prim control judiciar a constatat că

situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată,

conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise

de inculpat fiind legală (aspecte care, de altfel, nu au fost contestate de

inculpat).

De asemenea, s-a apreciat că, în mod corect și

judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului S.M. și l-a condamnat

la o pedeapsă rezultantă de 22 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

S-a reținut și de către instanța de apel că

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, recunoaștere care se coroborează

cu probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în

fața instanței de fond, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului

cu planșele foto aferente, raport de constatare medico legală, raport de expertiză

medico legală psihiatrică, raport de constatare tehnico științifică privind

urmele încălțămintei, proces verbal de examinare criminalistică privind

îmbrăcămintea, proces verbal de reconstituire, raport de expertiză medico

legală - examen ADN, precum și declarațiile martorilor H.A.C., K.M., M.A.F., N.A.T.

În ceea ce privește critica inculpatului, instanța de

apel a apreciat că aceasta este neîntemeiată, considerând că s-a făcut o justă

aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. Astfel, potrivit art. 72 C. pen. la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale

acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului, precum și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de apel a apreciat că operațiunea de individualizare

judiciară a pedepsei, astfel cum a fost realizată de prima instanță, corespunde

gravității faptelor săvârșite de inculpat, gravitate care se evidențiază și prin

examinarea tuturor datelor particulare ale cauzei, inclusiv a împrejurărilor

care au precedat săvârșirea faptei, și în raport de toate criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., urmărind a se asigura realizarea scopului preventiv,

educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. în acest sens, având în

vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpat

(violarea de domiciliu, uciderea unei persoane în vârstă de 83 de ani în

vederea săvârșirii unei tâlhării asupra acesteia, săvârșirea unei tâlhării - inculpatul

după ce a omorât-o pe victimă a sustras 10 lei din locuința acesteia,

săvârșirea unei tâlhării asupra unui minor, respectiv prin amenințare a luat un

telefon mobil aparținând părții vătămate D.K.Z. de 14 ani), modul și împrejurările

comiterii infracțiunii (prin aplicarea de lovituri și comprimarea gâtului

victimei L.I. cu degetele și cu mâna, respectiv comprimarea orificiilor

respiratorii cu material moale - perna, precum și proliferarea de amenințări

asupra unei persoane minore în vârstă de 14 ani) s-a apreciat că faptele

inculpatului sunt de o gravitate sporită și datorită faptului că în satul

Sâniob, unde locuia atât victima cât și inculpatul, se știa că victima era o

persoană în vârstă, fără copii, fără mijloace de subzistență, trăind doar din

ajutorul social și din banii obținuți în urmă cu 6-7 ani din vânzarea unui

teren, bani pe care i-a depus la CEC, preotul satului fiind persoana împuternicită

a ridica banii pentru nevoile personale ale acesteia, și că tocmai datorită

acestui fapt aceasta era ajutată cu alimente și la diverse munci ocazionale prin

grădină de către vecini R.W., cu soția acestuia E. Or, în acest context, a

apreciat instanța de apel că fapta inculpatului este cu atât mai reprobabilă cu

cât s-a deplasat la locuința victimei cu intenția de a o tâlhări de puținul

avut pe care aceasta îl deținea (10 lei), respectiv a suprimat viața acesteia

pentru o sumă modică, ceea ce denotă un dispreț total față de valoarea

fundamentală apărată de legea penală, respectiv viața unui om.

De asemenea, instanța de apel a reținut că s-a avut

în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor, după cum a arătat și instanța

de fond, și comportamentul inculpatului care, într-un loc public, în prezența

altor persoane, a amenințat un copil în vârstă de 14 ani și i-a luat telefonul

mobil. în același timp, s-a reținut și faptul că inculpatul nu are antecedente

penale și a recunoscut comiterea faptelor, aspecte care s-au reflectat după cum

a arătat instanța de fond în sporul rezonabil (2 ani), aplicat acestuia.

În final, instanța de apel a menționat că nu se

impune o reducere a pedepsei, astfel după cum a solicitat inculpatul, pedeapsa

de 22 ani închisoare realizând scopul preventiv, educativ al acesteia.

Împotriva deciziei, inculpatul S.M. a declarat

prezentul recurs.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte

constată următoarele:

- cu acordul său, inculpatul a fost ascultat de

instanța de fond (fii. 28) și de cea de apel (fii. 26), acesta recunoscând

săvârșirea faptelor,

- în apel (fii. 28 verso) și în recurs nu au fost

solicitate probe noi.

Examinând fondul recursului inculpatului, Înalta Curte

reține următoarele:

Fără a se contesta situația de fapt reținută de

instanțe, criticile apărării au vizat modalitatea de individualizare a pedepsei

(caz de casare - art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.), solicitându-se

reducerea pedepsei cu motivarea că inculpatul a săvârșit fapta sub influența

băuturilor alcoolice.

De asemenea, apărarea - cu ocazia dezbaterilor - a

solicitat și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor

deosebit de grav (art. 174 - art. 176 lit. d) din C. pen.) în tentativă de omor

deosebit de grav (art. 20 raportat la art. 174 - art. 176 lit. d) din C. pen.)

- caz de casare, art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Conform art. 20 C. pen., tentativa constă în punerea

în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă

întreruptă sau nu și-a produs efectul. Există tentativă și în cazul în care

consumarea infracțiunii nu a fost posibilă datorită insuficienței sau

defectuozității mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în timpul

când s-au săvârșit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde

făptuitorul credea că se află. Nu există tentativă atunci când imposibilitatea

de consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută

executarea.

Chiar din examinarea textului legal menționat,

rezultă că cererea de schimbare a încadrării juridice este vădit neîntemeiată

deoarece este de necontestat că victima - în vârstă de 83 de ani - a decedat în

urma sugrumării acesteia de către inculpat, nesupraviețuind deci activității

infracționale a acestuia.

Neîntemeiată este și critica referitoare la

individualizarea pedepselor aplicate inculpatului.

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute

de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de

individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana

infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile

de tâlhărie și violare de domiciliu sunt egale cu minimul special al textului

incriminator (5 ani, 7 ani și, respectiv, 3 ani închisoare).

Infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art.

174 - art. 176 lit. d) din C. pen., este sancționată cu detențiune pe viață sau

cu închisoare de la 15 la 25 de ani.

Pentru această ultimă infracțiune, inculpatul a fost

condamnat la 20 de ani închisoare, deci la o pedeapsă situată către jumătatea

intervalului limitelor pedepsei prevăzute de textul incriminator al faptei (de

la 15 la 20 de ani închisoare).

Reținând că infracțiunile au fost comise de către

inculpat în condițiile concursului de infracțiuni (art. 33 C. pen.), prima

instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 34 C. pen., care prevăd

stabilirea pedepsei principale în caz de concurs de infracțiuni, adăugând un

spor de 2 ani la pedeapsa de 20 de ani închisoare rezultată în urma contopirii

celor 4 pedepse stabilite (concursul de infracțiuni constituind una din

împrejurările care agravează răspunderea penală, respectiv, tratamentul

sancționator al inculpatului).

În consecință, Înalta Curte constată că instanțele au

făcut o legală și temeinică aplicare a dispozițiilor referitoare la

individualizarea pedepsei, nefiind incident cazul de casare invocat.

Împrejurările menționate de apărare - recunoașterea

și regretarea faptei, precum și săvârșirea acesteia pe fondul stării de beție -

au fost avute deja în vedere de către instanțe la stabilirea pedepselor, în

sensul arătat (fie prin aplicarea unor pedepse egale cu minimul special al

textului incriminator, fie prin aplicarea unei pedepse către jumătatea

intervalului limitelor pedepsei prevăzute de textul incriminator al faptei (de

la 15 la 20 de ani închisoare), fiind valorificate juridic ca și „criterii

generale de individualizare a pedepsei" potrivit art. 72 din C. pen.

Pe de o parte, recunoașterea anumitor împrejurări ca

circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările

luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau

caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât

numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în

cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Pe de altă parte, ambele instanțe, în mod corect au

concluzionat că cele două împrejurări - în raport cu probatoriul administrat

care relevă, în afara oricărui dubiu, săvârșirea faptelor de către inculpat, cu

gravitatea faptelor săvârșite și cu datele personale ale inculpatului - nu

prezintă relevanța juridică specifică circumstanțelor atenuante prevăzute de art.

74 alin. (1) lit. c) și, respectiv, art. 49 alin. (2) C. pen. (argumentele

fiind prezentate la pag.8 sentință și, respectiv, pag. 14-15 decizie).

Față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va

respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 385

17

alin. (4) raportat la art.

383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată

inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul

S.M. împotriva Deciziei penale nr. 13/ A din 16 martie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea

și arestarea preventivă de la 29 noiembrie 2008 la 25 mai 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 25 mai 2010.