ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4244/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 373 din 18 august 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția penală, a fost condamnat inculpatul S.I. la pedepsele de:

- 19 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare și în temeiul art. 71 din același cod, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 174, art. 175, art. 197 alin. (1), art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 și art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 5 ani după exercitarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 6 martie 2010 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T.I., și a obligat pe inculpatul S.I. la plata despăgubirilor civile către aceasta în sumă de 2.927 RON cu titlu de daune materiale și 50.000 RON daune morale.

A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea părții civile T.I. și către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data comiterii faptelor, inculpatul S.I. nu împlinise încă vârsta de 19 ani și locuia împreună cu părinții în localitatea Unguraș.

În seara zilei de 2 martie 2010, inculpatul a consumat la barul din localitate băuturi alcoolice până la orele 23,00, a trecut pe la domiciliu pentru un timp scurt și apoi a mers la locuința victimei K.I. în vârstă de 68 de ani, cu intenția de a întreține cu aceasta raporturi sexuale.

Ajuns în fața locuinței victimei, a strigat-o la poartă și când aceasta a ieșit, sub pretextul că în stradă este o femeie căreia i s-a făcut rău și are nevoie de ajutor, inculpatul a atras victima afară din curte, a prins-o din spate de păr și gură, apoi a strâns-o de gât cu mâinile inițial și apoi cu un batic, până când victima a ajuns în stare de semiconștiență. În continuare, inculpatul a târât victima de antebrațe în locuința acesteia, a dezbrăcat-o și a întreținut cu aceasta un raport sexual.

Mai înainte de a pleca din locuință, inculpatul S.I. a acoperit victima cu o plapumă, a fumat două țigări, a închis telefonul victimei, a închis televizorul și la ieșire, a încuiat din exterior ușa, după care a aruncat cheia.

Timp de mai multe zile inculpatul a dormit într-o casă părăsită, din localitate.

Din concluziile raportului de constatare medico-legală din 8 aprilie 2001 al I.M.L. Cluj-Napoca rezultă că moartea victimei K.I. a fost violentă, s-a datorat asfixiei mecanice, prin sufocare cu mâna iar prezența spermatozoizilor în frotiul vaginal al victimei confirmă existența unui raport sexual, fără a se putea stabili cu exactitate momentul consumării acestuia, înainte sau după deces iar din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 6 martie 2010 al I.P.J. Cluj rezultă că două dintre urmele papilare identificate și prelevate de la locul faptei aparține inculpatului S.I.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul S.I. și partea civilă T.I.

În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, la individualizarea căreia nu s-a ținut seama de atitudinea sinceră pe care a avut-o în cursul procesului, de împrejurarea că a săvârșit fapta sub influența băuturilor alcoolice, la vârsta de nici 19 ani, cu o educație redusă și fără antecedente penale.

Partea civilă T.I., în apelul său a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului până la limita superioară prevăzută de lege și acordarea daunelor morale în cuantumul cerut.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru minori, prin Decizia penală nr. 118/A(2010 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul S.I. și partea civilă T.I. împotriva Sentinței penale nr. 373 din 18 august 2010 a Tribunalului Cluj.

Instanța a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la data de 6 martie 2010 la zi și a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, a dat faptei o încadrare judiciară legală și a stabilit vinovăția inculpatului în afara oricărui dubiu.

Deasemenea, pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, față de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind orientată spre media limitelor prevăzute de lege și este în măsură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 din același cod. Majorarea pedepsei, în opinia instanței de apel este nejustificată în raport de persoana inculpatului, vârsta acestuia, recunoașterea faptei și lipsa antecedentelor penale.

În latura civilă, obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 RON către partea civilă este în măsură să acopere prejudiciul moral suferit de aceasta iar majorarea acestui cuantum este nejustificată.

Examinarea cauzei din oficiu a condus la concluzia că nu există vreun motiv, din cele prevăzute de lege care să atragă desființarea hotărârii.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, întemeiat pe prevederile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., criticile fiind detaliate în practicaua prezentei.

Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate de inculpatul S.I. se constată că acestea nu sunt fondate, după cum se va arăta în continuare.

Pedeapsa principală aplicată inculpatului S.I. a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se în vedere dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă stabilite de normele incriminatoare, adică art. 197 alin. (1) din cod - închisoare de la 3 la 10 ani și art. 174 -175 lit. h) din aceeași lege - închisoare de la 15 la 25 de ani, gradul de pericol social generic și concret al faptelor săvârșite, modul și împrejurările în care au fost săvârșite, persoana inculpatului și atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal și anterior acestuia.

Din probele testimoniale administrate rezultă că inculpatul a săvârșit faptele împotriva victimei, pe care a ademenit-o prin viclenie în stradă, apoi a strâns-o de gât și a târât-o în propria-i locuință unde, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința datorită stării de inconștiență a avut un act sexual cu aceasta, aflată încă în viață, după care a fumat două țigări, a privit la televizor, iar ulterior a acoperit victima cu o pătură și o plapumă, a părăsit locuința și s-a ascuns mai multe zile într-o casă părăsită.

Este reală împrejurarea că în timpul urmăririi penale inculpatul a recunoscut faptele săvârșite și a oferit detalii cu privire la acestea, dar după patru zile de la săvârșirea lor, iar în fața instanței de fond și-a exercitat dreptul de a nu face nicio declarație, la termenul din 20 mai 2010.

Potrivit art. 74 lit. a), c) C. pen., conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii precum și atitudinea acestuia, după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității și comportarea sinceră în cursul procesului pot constitui circumstanțe atenuante care să conducă la reducerea sau schimbarea pedepsei principale, dar aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauză, deoarece, așa cum rezultă din referatul de evaluare a inculpatului, acesta a început să consume băuturi alcoolice de la vârsta de 16 ani și a ajuns de mai multe ori în stare de ebrietate și chiar dacă anterior nu a mai săvârșit alte fapte, cele săvârșite în seara de 2 martie 2010 sunt de o gravitate deosebită, iar infracțiunea de omor nici nu a mai fost comisă vreodată în localitatea de domiciliu a inculpatului.

Pe de altă parte, din procesul-verbal de constatare la locul faptei din 4 martie 2010 încheiat de organele de poliție rezultă că tatăl inculpatului S.K. a sesizat faptul că fiul său - inculpatul S.I., a dispărut de la domiciliu și a oferit spre cercetare obiecte ale acestuia cu urme posibile, care examinate de specialiști la data de 6 martie 2010, au condus la concluzia că inculpatul a creat la locul faptei urme papilare cu degetele arătător și mijlociu de la mâna dreaptă.

Din considerentele arătate mai sus se desprinde concluzia că pe deplin temei instanțele nu au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și nici nu pot fi reținute iar pedeapsa aplicată realizează scopul prevăzut de art. 52 C. pen., de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni atât de către inculpat cât și de către alte persoane.

În cauză se constată că pedeapsa a fost just individualizată și nu sunt motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Din acest considerent, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. invocat în recursul declarat de inculpat.

Deasemenea, din examinarea cauzei nu a rezultat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care să fie luate în considerare din oficiu și din toate aceste considerente, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.I.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 118/A din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 6 martie 2010 la 26 noiembrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2010.