ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 224/RC/2016
Deliberând asupra a
cererii de recurs în casație
,
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentința penală 276 din 03 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/117/2014, a fost admisă, în parte, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A., din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (1) C. pen.
A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de: 4 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de la omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (1) C. pen.
S-a constatat că prezenta infracțiune a fost comisă în stare de pluralitate intermediară față de pedeapsa de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală nr. 87 din 13 februarie 2013 pronunțată de către Judecătoria Turda, definitivă prin decizia penală nr. 1184/R din 23.09.2013 a Curții de Apel Cluj a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani și în temeiul art. 44 alin. (2) C. pen., art. 38 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 187/2012, a fost contopită această pedeapsă cu cea aplicată prin prezenta, rezultând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare la care a aplicat sporul obligatoriu de 4 luni, pedeapsa stabilită fiind de 4 ani și 10 luni închisoare.
S-a constatat că prezenta infracțiune a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 883 din 12 iulie 2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj Napoca, definitivă prin nerecurare la data de 24.07.2013 a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani și în temeiul art. 43 alin. (1) C. pen. și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, art. 83 din C. pen. din anul 1969, a fost revocată suspendarea condiționată și adăugată această pedeapsă la cea aplicată prin prezenta, rezultând pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.
S-a constatat că prezenta infracțiune a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 51 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de către Judecătoria Turda, definitivă prin nerecurare la data de 11.02.2014 a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani, și în temeiul art. 43 alin. (1) C. pen. și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, art. 83 din C. pen. din anul 1969, a fost revocată suspendarea condiționată și adăugată această pedeapsă la cea aplicată prin prezenta, rezultând pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 38, art. 39 C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, la care s-a aplicat sporul obligatoriu de o treime din restul pedepselor (4 ani, 10 luni și 6 ani, 6 luni), respectiv de 3 ani, 9 luni și 10 zile închisoare, rezultând pedeapsa finală de 10 ani, 3 luni și 10 zile închisoare și s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.
În baza art. 188 alin. (1) C. pen., art. 67, art. 66 lit. a), b) și d) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive din data de 22.08.2012-31.10.2012 și de la data de 02.06.2014 - la zi.
În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 19, art. 20 alin. (2) și alin. (4), art. 397 C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către partea civilă B.
În temeiul art. 19, art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, și a obligat inculpatul A. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 5.555,34 lei, reprezentând despăgubiri civile, cu dobânda legală până la plata integrală.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 4.500 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 732/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la data de 27.06.2014 sub nr. x/117/2014 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.
În actul de sesizare s-a reținut în esență că inculpatul A., la data de 01.06.2014, în jurul orei 03:00, în timp ce se afla la discoteca din loc. Câmpia Turzii, a agresat pe persoana vătămată B. prin lovirea cu o sticlă în zona capului, provocându-i astfel leziuni corporale care i-au pus viața în primejdie.
Prima instanță a avut în vedere că potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, precum și înscrisurilor depuse în cauză, între inculpatul A. și persoana vătămată B. exista o stare conflictuală mai veche, generată de incidente violente dintre aceștia, respectiv prietenii acestora sau alți membrii de familie.
La data de 01.06.2014 inculpatul A., însoțit de martorul C. și mai mulți prieteni, s-a deplasat la discoteca din localitatea Câmpia Turzii, unde a petrecut în incinta discotecii până în jurul orei 02:00-03:00. La această oră, martorul C., aflat afară în fața discotecii, a observat-o pe persoana vătămată B. care tocmai sosise în acel loc și care se oprise să discute cu altă persoană, astfel că, pentru a evita un nou incident între părți, cunoscând starea conflictuală dintre acestea, l-a anunțat pe inculpatul A. despre prezența persoanei vătămate și i-a sugerat să părăsească discoteca. Inculpatul A. a fost de acord astfel că au pornit spre ieșirea din discotecă, însă, chiar la ieșire, inculpatul s-a întâlnit cu persoana vătămată, poziționată lângă intrarea în discotecă. Potrivit martorilor audiați, între părți a avut loc un schimb de replici, iar persoana vătămată B. i-a aplicat inculpatului o lovitură în zona feței, în urma căreia inculpatul a amețit și s-a rezemat de peretele discotecii. La acel moment, persoana vătămată s-a îndreptat spre șirul de mașini parcate pe marginea părții carosabile din fața discotecii, iar inculpatul A. a luat o sticlă de pe o masă, a urmărit-o pe persoana vătămată și când a ajuns-o din urmă i-a aplicat acesteia o lovitură în zona capului în urma căreia persoana vătămată a căzut la pământ, ajungând în stare de inconștiență.
Potrivit raportului de constatare medico-legală din 11.06.2014 a Institutului de Medicină Legală Cluj inculpatul A. prezenta la data de 01.06.2014 când a fost supus examinării, leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziuni care au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale. S-a mai reținut prin actul medico-legal sus indicat că leziunile cauzate inculpatului nu au pus viața acestuia în primejdie și nu a rămas cu o infirmitate sau prejudiciu estetic.
Fiind audiat, inculpatul a susținut în mare parte aceeași stare de fapt expusă anterior cu precizarea că după ce a fost agresat de persoana vătămată aceasta a proferat la adresa sa amenințări cu moartea și că, văzându-l îndreptându-se spre mașina sa parcată în apropiere, a crezut că aceasta intenționează să ia un obiect vulnerant cu care să își pună în aplicare amenințarea, astfel că a aruncat înspre aceasta cu o sticlă, lovindu-l.
S-a reținut că o astfel de derulare a evenimentelor, cel puțin cea legată de aruncarea cu sticla de către inculpat înspre persoana, rezultă parțial din unele declarații de martor, administrate pe parcursul cercetării judecătorești: C., D., E., însă cu privire la acești martori este de reținut că fie sunt prieteni cu inculpatul fie au relatat ceea ce știau din auzite și nu prin constatarea cu propriile simțuri.
Prin urmare, ceilalți martori care au asistat la incidentul dintre părți, respectiv F., G. - care nu fac parte din anturajul nici unuia dintre cei implicați în incident, care au asistat la incident relatând cele constatate cu propriile simțuri și care au avut declarații coerente cu privire la modul de derulare a evenimentelor atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, au fost apreciați de instanța de judecată ca fiind sinceri cu privire la aspectele esențiale ale cauzei, inclusiv cu privire la modalitatea în care inculpatul i-a aplicat lovitura persoanei vătămate, prin aruncarea sticlei înspre persoana vătămată sau prin aplicarea loviturii cu aceasta în zona capului. Oricum, acest aspect al modalității de aplicare a loviturii de către inculpat în zona capului părții vătămate - prin lovirea cu sticla sau prin aruncarea acesteia de la o distanță de 3-5 m., cu putere față de leziunile cauzate părții vătămate -, instanța de judecată apreciază că nu este un aspect în măsură să influențeze încadrarea juridică a faptei în tentativă la omor întrucât chiar și această ultimă variantă de derulare a evenimentelor implică cel puțin o intenție indirectă cu care a acționat inculpatul care, chiar dacă nu a urmărit uciderea persoanei vătămate, cu siguranță a acceptat posibilitatea producerii acesteia.
În aceste condiții, s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, solicitată de inculpat prin apărător ales, din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. este nefondată.
În acest sens s-a reținut că infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., presupune comiterea faptei cu praeterintenție, or în speță nu se poate susține că inculpatul, prin aruncarea sticlei spre capul persoanei vătămate de la o distanță mică și-ar fi putut doza de o asemenea manieră intensitatea loviturii pentru a-i cauza persoanei vătămate doar leziuni corporale de o anumită gravitate, acesta acceptând practic atât o vătămate corporală, cât și uciderea victimei care, în acest caz, s-ar fi produs dacă intervenția chirurgicală nu s-ar fi efectuat corect și la timp.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător ales, în sensul reținerii circumstanței atenuante a provocării, instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată.
Astfel, s-a avut în vedere că starea conflictuală mai veche dintre părți, a fost cunoscută de majoritatea martorilor audiați și descrisă de inculpat consilierului de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune Cluj însărcinat cu supravegherea obligațiilor impuse inculpatului prin sentința penală nr. 87/2013 a Judecătoriei Turda, definitivă prin decizia penală nr. 1184/2013 a Curții de Apel Cluj, astfel cum rezultă din înscrisul comunicat instanței de către această instituție.
S-a constatat că din acest înscris rezultă atât conflictele violente dintre cele două tabere - a inculpatului și prietenilor acestuia respectiv a persoanei vătămate, fratelui și prietenilor acestora, cât și împrejurarea că inculpatul era puternic afectat emoțional de tensiunea generată de acest conflict.
În acest context, instanța de judecată a apreciat că atitudinea persoanei vătămate care a agresat inculpatul imediat după ce aceștia s-au întâlnit în fața intrării în discotecă, prin aplicarea unei lovituri puternice în zona feței ce a determinat fractura mandibulei și fractură coronară 4.7., a fost în măsură să producă inculpatului o puternică tulburare sau emoție în sensul art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
Prin urmare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, prin reținerea circumstanței atenuante a stării de provocare, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
La stabilirea stării de fapt, instanța de fond a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, declarația persoanei vătămate, declarațiile inculpatului A.; declarațiile martorilor H., I., J., K., L., M., F., N., E., D., G., procesele-verbale, concluziile preliminare și raportul de constatare nr. 3406/II/a/86 din 19.06.2014 și nr. 3407/II/a/87, ambele emise de către I.M.L. Cluj, raportului de expertiză medico-legală nr. 1361/II/a/27 din 18.06.2015 a I.M.L Cluj.
S-a apreciat că în drept, fapta inculpatului A. care, la data de 1.06.2014, în timp ce se afla pe în loc. Câmpia Turzii, aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de persoana vătămată B. prin violență, a aplicat acesteia o lovitură cu o sticlă în zona capului, ce a determinat vătămarea corporală a acesteia, leziunile cauzate necesitând 100-110 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. privind starea de recidivă postcondamnatorie față de condamnările anterioare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 C. pen. respectiv gravitatea deosebită a faptei comise atât în concret, cât și în abstract reflectată în limitele speciale de pedeapsă astfel cum acestea au fost reduse conform art. 76 C. pen.; rezultatul grav produs și efectele permanente ale agresiunii asupra sănătății persoanei vătămate care au produs o infirmitate acesteia; persoana inculpatului care a recunoscut nuanțat comiterea faptei dar care nu este la prima confruntare cu legea penală, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar, acesta a fost condamnat până în prezent pentru comiterea altor trei infracțiuni, prin hotărâri judecătorești diferite dar aflate în concurs, în raport de care prezenta faptă se află în stare de pluralitate intermediară respectiv recidivă postcondamnatorie.
S-a apreciat că o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare prin privare de libertate este o pedeapsă în măsură să asigure scopul preventiv al pedepsei.
S-a constatat că prezenta infracțiune a fost comisă în stare de pluralitate intermediară față de pedeapsa de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală nr. 87 din 13 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Turda, definitivă prin decizia penală nr. 1184/R din 23.09.2013 a Curții de Apel Cluj, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani și, în temeiul art. 44 alin. (2) C. pen., art. 38 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 187/2012, a fost contopită această pedeapsă cu cea aplicată în cauză, rezultând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare la care s-a aplicat sporul obligatoriu de 4 luni rezultând pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare.
S-a constatat că fapta din prezenta cauză a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 883 din 12 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la data de 24.07.2013, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani și, în temeiul art. 43 alin. (1) C. pen., și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, art. 83 C. pen. din anul 1969, a fost revocată suspendarea condiționată și s-a adăugat această pedeapsă la cea aplicată prin prezenta, rezultând pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.
S-a constatat că fapta săvârșită în prezenta cauză a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 51 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de către Judecătoria Turda, definitivă prin nerecurare la data de 11.02.2014 a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani și, în temeiul art. 43 alin. (1) C. pen., și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, art. 83 C. pen. din anul 1969 și a revocat suspendarea condiționată și a fost adăugată această pedeapsă la cea aplicată prin prezenta hotărâre, rezultând pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.
II. Hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul A.
Apelantul inculpat, prin apărătorul său, a solicitat admiterea căii de atac exercitate, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor, în infracțiunea de vătămare corporală și condamnarea sa pentru această faptă, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece a fost săvârșită în stare de provocare, art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. la o pedeapsa situată în limite legale, reduse cu o treime, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante, iar în subsidiar, în eventualitatea în care se apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice, reducerea pedepsei spre noul minim special, rezultat ca urmare a reducerii limitelor speciale de pedeapsă cu o treime, potrivit art. 76 C. pen.
Prin decizia penală nr. 49/A din data de 20 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori
, a fost r
espins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 276 din 03.09. 2015 a Tribunalului Cluj.
A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului A. și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestului preventiv, începând cu data de 22.08.2012-31.10. 2012 și începând cu data de 02.06.2014 la zi.
A fost obligat apelantul inculpat A. să plătească în favoarea statului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut următoarele:
S-a apreciat că instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile părții civile, declarațiile martorilor, rapoartele de constatare medico-legale nr. 3406/II/a/86 din 19.06.2014 și nr. 3407/II/a/87 din 11.06.2014, acte medicale, raportul de expertiză medico-legală din data de 18.06.2015 nr. 1361/II/a și declarațiile inculpatului a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a apreciat că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, în mod corect instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., respectiv gravitatea deosebită a faptei comise atât în concret, cât și în abstract, reflectată în limitele speciale de pedeapsă, astfel cum acestea au fost reduse conform art. 76 C. pen.; rezultatul grav produs și efectele permanente ale agresiunii asupra sănătății persoanei vătămate care au produs o infirmitate acesteia; persoana inculpatului care a recunoscut nuanțat comiterea faptei, dar care nu este la prima confruntare cu legea penală, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar, acesta a fost condamnat până în prezent pentru comiterea altor trei infracțiuni, prin hotărâri judecătorești diferite dar aflate în concurs, în raport de care prezenta faptă se află în stare de pluralitate intermediară respectiv recidivă postcondamnatorie, astfel că pedeapsa aplicată a fost just dozată și nu se impune a fi redusă.
S-a constatat că în mod corect instanța de fond, având în vedere starea de pluralitate intermediară, precum și starea de recidivă condamnatorie în care se află inculpatul, a efectuat operațiunile de contopire a pedepselor, respectiv revocarea suspendării condiționate prin prisma disp. art. 38, art. 39 C. pen., art. 10, art. 15 alin. (1) și art. 16 din Legea nr. 187/2012, precum și art. 83 C. pen. din 1969 referitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Totodată, s-a apreciat că este nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpat, în sensul de a se dispune schimbarea de încadrare juridică a faptei din tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală, așa cum a constatat și instanța de fond.
S-a mai reținut că din probele administrate rezultă că inculpatul după ce a fost lovit de persoana vătămată B. în zona feței, fapt ce a determinat fractura mandibulei și fractură coronară 4.7 a fost în măsură să cauzeze inculpatului o puternică tulburare sau emoție ce a determinat reținerea disp. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. referitoare la circumstanța atenuantă a provocării în acest sens în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice de către instanța de fond, acesta a luat o sticlă de pe masă, a urmărit-o pe persoana vătămată și când a ajuns-o din urmă prin aruncare i-a aplicat o lovitură în zona capului astfel că persoana vătămată a căzut la pământ ajungând în stare de inconștiență, iar leziunile cauzate au necesitat 100-110 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 3406/II/a/86 din 19.06.2014 și a raportului de expertiză medico-legală nr. 1361/II/a/27 din 18.06.2015 a I.M.L. Cluj care a concluzionat și faptul că lipsa de substanță osoasă craniană rezultată ca urmare a intervenției neurochirurgicale de urgență necesară evacuării hematoanelor intracraniene reprezintă infirmitate.
Instanța de control judiciar a mai avut în vedere că infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., implică comiterea faptei cu praeterintenție, iar acțiunea inculpatului de a arunca sticla înspre capul persoanei vătămate de la o distanță mică, cu intensitate, nu se poate interpreta decât în sensul că acesta a acționat cu intenție indirectă de a suprima viața persoanei vătămate și nu o simplă vătămare a acesteia, astfel că așa cum rezultă din rapoartele medicale decesul victimei ar fi intervenit dacă nu s-ar fi efectuat intervenția chirurgicală corect și la timp, zona capului fiind o zonă vitală, iar sticla un instrument apt să cauzeze leziuni corporale, ceea ce s-a și întâmplat și ca atare nu se impune a fi schimbată încadrarea juridică din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală.
S-a apreciat că nu se impune a fi reținute alte circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere că acesta a mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoare sub supraveghere, precum și cu suspendare condiționată, iar conform declarației sale dată fața instanței de fond, nu a exprimat în mod expres că recunoaște și regretă comiterea faptei și nici nu a achitat despăgubirile civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj.
S-a mai avut în vedere că reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate, raportat la natura și gravitatea infracțiunii comise, urmările produse, antecedența penală a inculpatului, instanța de control judiciar apreciind că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.
III. Împotriva deciziei penală nr. 49/A din data de 20 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori
,
inculpatul A. a declarat recurs în casație, cu respectarea termenului legal de 30 zile.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 martie 2016, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 25 aprilie 2016, cu citarea părților.
Prin încheierea nr. 144/RC din 25 aprilie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/117/2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 49/A din 20 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
S-a trimis cauza Completului C6, în vederea judecării recursului în casație declarat de inculpatul A., cu citarea părților, pentru termenul din 6 iunie 2016.
La examinarea în principiu a cererii de recurs în casație s-a reținut că aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege, decizia atacată face parte dintre hotărârile supuse recursului în casație și îndeplinește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen.
S-a mai reținut că în cuprinsul cererii sunt menționate numele și prenumele părții care exercită recursul în casație (A.), numele și prenumele avocatului care a redactat cererea de recurs în casație (avocat O.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 49/A din 20 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori) și semnătura apărătorului care a exercitat calea de atac.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că recurentul a indicat ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege” apreciind că pedeapsa ce i-a fost aplicată nu se situează în limitele legale.
Înalta Curte a mai avut în vedere că simpla indicare a unui caz de casare dintre cele prevăzute de lege în cererea de recurs în casație nu conduce la constatarea de iure a admisibilității recursului, ci este necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.
Analizând incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de inculpat, Înalta Curte a constatat că motivele indicate corespund acestui caz de casare și implică analiza limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea reținută în sarcina recurentului de către instanța de apel, prin raportare la circumstanțele cauzei, motiv pentru care nu pot fi examinate decât pe fondul recursului în casație.
Examinând recursul în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., conform căruia hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În motivarea recursului în casație, inculpatul a formulat critici cu privire la greșita încadrare a faptei în tentativă la infracțiunea de omor, susținând că pedeapsa ce i-a fost aplicată nu se situează în limitele legale pentru infracțiunea de vătămare corporală, ce ar fi trebuit reținută în sarcina sa.
Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situația în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”. Astfel, prin motivele scrise, recurentul inculpat a formulat critici cu privire la greșita încadrare a faptei de tentativă de omor, susținând că pedeapsa ce i-a fost aplicată nu se situează în limitele legale pentru infracțiunea de vătămare corporală, ce ar fi trebuit reținută în sarcina sa.
Dispozițiile
art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pe care s-a întemeiat recursul devin incidente în cazurile în care se produc erori doar în legătură cu aplicarea pedepsei prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege sau prin depășirea limitelor legale - sub minim sau peste maximul special stabilit de legiuitor.
Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată.
Prin intermediul cazului de casare invocat de recurentul inculpat nu pot fi analizate critici legate de încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat, ci doar, așa cum s-a arătat, de legalitate a pedepsei aplicate de instanțele de judecată, în limitele expres prevăzute de legiuitor.
Ca atare, critica vizând greșita încadrare juridică dată faptei, susținând că aceasta ar fi întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală nu se circumscrie cazului de casare invocat de recurent.
În schimb, critica subscrisă cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. referitoare la modul de calcul al pedepsei aplicate recurentului inculpat și care urmează a fi executată, este întemeiată.
Se reține că prima instanță, în urma procesului de contopire/adăugare a pedepselor a stabilit ca inculpatul să execute în total o pedeapsă de 10 ani, 3luni și 10 zile închisoare.
Modul de calcul al pedepsei de executat, astfel cum a fost realizat de prima instanță, este greșit.
Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni, a fost comisă în stare de pluralitate intermediară față de pedeapsa de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală nr. 87 din 13 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Turda, definitivă prin decizia penală nr. 1184/R din 23.09.2013 a Curții de Apel Cluj, și în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 883 din 12 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la data de 24.07.2013, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani și față de pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 51 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de către Judecătoria Turda, definitivă prin nerecurare la data de 11.02.2014 a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani.
În mod corect prima instanță, procedând în condițiile art. 44 alin. (2) rap. la art. 38 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 187/2012, a contopit pedeapsa de 4 ani și 6 luni cu pedeapsa de 1 an, rezultând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 4 luni, rezultând pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare.
Potrivit art. 43 alin. (1) C. pen., dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Se observă că instanța de fond, făcând aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. pen., a procedat greșit prin adăugarea graduală a celor două pedepse de 2 ani închisoare, stabilind o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare. Această pedeapsă, calculată greșit, a determinat, în urma procesului de contopire conform art. 38, art. 39 C. pen., a pedepselor de 4 ani și 10 luni și de 6 ani și 6 luni, cu aplicarea sporului obligatoriu, aplicarea unei pedepse de executat pentru recurentul inculpat în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Instanța de fond, constatând incidența dispozițiilor referitoare la calcul pedepsei în cazul recidivei postcondamnatorii, în condițiile în care primul termen al recidivei este alcătuit din două condamnări la pedeapsa închisorii de câte 2 ani, trebuia să procedeze, mai întâi la contopirea celor două pedepse de câte 2 ani închisoare, iar pedeapsa rezultantă trebuia adăugată la pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.,
î
n temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul în casație formulat de
inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 49/A din 20 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, va casa decizia atacată și în parte sentința penală nr. 276 din 03 septembrie 2015 a Tribunalului Cluj, numai în ceea ce privește greșita aplicare a legii,
va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani, 3 luni și 10 zile închisoare pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv:
- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 C. pen.. rap. la art. 188 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (1) C. pen.;
- 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 87 din 13 februarie 2013 pronunțată de către Judecătoria Turda, definitivă prin decizia penală nr. 1184/R din 23.09.2013 a Curții de Apel Cluj;
- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 883 din 12 iulie 2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la data de 24.07.2013
- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de către Judecătoria Turda, definitivă prin nerecurare la data de 11.02.2014, și va înlătura sporul de pedeapsă de 3 ani, 9 luni și 10 zile închisoare.
Conform art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 883 din 12 iulie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51 din 29 ianuarie 2014 a Judecătoriei Turda și va aplica pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 44 C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală atacată cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 87 din 13 februarie 2013 a Judecătoriei Turda și va aplica pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 43 alin. (1) și (2) C. pen. va adăuga pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare la pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Va anula mandatul de executare emis anterior și va dispune emiterea unui nou mandat de executare, în sensul prezentei decizii.
Se va deduce prevenția inculpatului de la 22 august 2012 la 31 octombrie 2012 și de la 02 iunie 2014 la zi.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (63) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 260 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 49/A din 20 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Casează decizia atacată și în parte sentința penală nr. 276 din 03 septembrie 2015 a Tribunalului Cluj, numai în ceea ce privește greșita aplicare a legii și în consecință:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani, 3 luni și 10 zile închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului
A.
, după cum urmează:
- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (1) C. pen.;
- 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 87 din 13 februarie 2013 pronunțată de către Judecătoria Turda, definitivă prin decizia penală nr. 1184/R din 23.09.2013 a Curții de Apel Cluj;
- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 883 din 12 iulie 2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj Napoca, definitivă prin nerecurare la data de 24.07.2013;
- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de către Judecătoria Turda, definitivă prin nerecurare la data de 11.02.2014;
- înlătură sporul de pedeapsă de 3 ani, 9 luni și 10 zile închisoare.
Conform art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 883 din 12 iulie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51 din 29 ianuarie 2014 a Judecătoriei Turda și aplică pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 44 C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală atacată cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 87 din 13 februarie 2013 a Judecătoriei Turda și aplică pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 43 alin. (1) și (2) C. pen. adaugă pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare la pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Anulează mandatul de executare emis anterior și emite un nou mandat de executare, în sensul prezentei decizii.
Deduce prevenția inculpatului de la 22 august 2012 la 31 octombrie 2012 și de la 02 iunie 2014 la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
O
norariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 260 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2016.