ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Maramureș, prin Sentința penală nr. 528 din 30 decembrie 2010, a condamnat pe inculpații: - H.D. (zis "D."), la 1 an închisoare pentru infracțiunea de port nelegal de cuțit, prev. de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, la 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru tentativă, prev. de art. 20 C. pen., la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) același cod, precum și la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. - P.D.M. (zis "R.") la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni săvârșite în condițiile prev. de art. 33 lit. a) C. pen. În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus, în ce-l privește pe acest inculpat, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2), (5) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii. Pe latură civilă, s-a constatat că partea vătămată G.I., nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul H.D., în baza art. 14 C. proc. pen. și a art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat la plata sumei de 258,18 RON, la aceasta adăugându-se dobânda legală până la data achitării, pentru partea civilă Spitalul Orășenesc Vișeu de Sus.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: G.I., paznic și body-guard la Discoteca "B.S." din orașul Vișeu de Sus, în noaptea de 20/21 august 2007 se afla în exercitarea serviciului, în local, la acele momente, aflându-se mai multe persoane. În acest context, sesizând că un bărbat provoacă scandal, G.I. l-a îndepărtat din local. Același bărbat, de această dată însoțit de mai mulți tineri, printre care și de H.D., după scurgerea a circa 30 minute, a revenit în local și a continuat să se manifeste zgomotos, motiv pentru care G.I. a intervenit pentru a-l calma și convinge să înceteze. Producându-se agitație, G.I. a fost înțepat cu un cuțit, imediat cel turbulent și prietenii lui retrăgându-se și părăsind zona localului într-un autoturism condus de către H.D.

G.I., în plângere, a indicat ca persoana care s-a manifestat zgomotos și provocatoare a scandalului, din acel local, pe P.D.M., iar ca autor al tăierii cu cuțitul, pe H.D. Raportul de expertiză medico-legală nr. 194 din 10 august 2009 a înscris că G.I. a prezentat o plagă înțepată-tăiată în regiunea pătratului lombar stâng spre loja renală stângă, cu deschidere de 3 cm și adâncime de sus în jos, de 24 cm, contuzie renală stângă cu hematom macroscopică confirmată prin examen de laborator, leziunile fiind produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (lama unui cuțit), poziția agresorului față de victimă fiind față în lateral stânga.

S-a mai înscris că leziunile au pus în primejdie viața, numărul de zile de îngrijiri medicale fiind 25 - 30. Inculpații s-au sustras de la urmărirea penală, căutarea lor și mandatele de aducere nefiind urmate de prezentare, părinții sau vecinii declarând că inclusiv în anul 2010, nu au fost văzuți la domiciliile lor, cunoșteau că ambii lucrează în Italia, dar nu erau în posesia vreunui număr de apel. În aceeași fază procesuală, avocat G.A., apărător ales al inculpatului H.D., a susținut că a fost angajată de tatăl acestuia, că inculpatul cunoaște că este urmărit penal și în numele lui, a solicitat audieri de martori.

La cercetarea judecătorească, în cauză acordându-se, începând cu 15 iunie 2010, încă 5 termene de judecată (27 iulie 2010, 23 septembrie 2010, 21 octombrie 2010, 18 noiembrie 2010, 16 decembrie 2010) și 2 termene de amânare a pronunțării sentinței (23 decembrie 2010 și 30 decembrie 2010), inculpatul nu s-a prezentat, deși s-au dispus, alături de citarea sa la adresele cunoscute și prin afișare la locul săvârșirii faptelor, mandate de aducere, neexecutate pe considerentul că inculpatul nu a fost găsit la domiciliu, despre sine cunoscându-se fie de către vecini, fie părinți, că este plecat în Italia, dar nu putea fi apelat pentru că nu și-a dat număr telefonic de apel. Citațiile de la domiciliul său au fost primite de mama sa, H.C.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, cererea de apel fiind semnată de avocatul său ales, G.A. Motivarea căii de atac a fost axată pe solicitarea "efectuării unei expertize medicale care să stabilească dacă lovitura a fost sau nu periculoasă pentru viață, reaudierea părții vătămate, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., achitarea pentru celelalte două infracțiuni reținute în sarcina sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

(faptele nu există), reținerea de circumstanțe atenuante, aplicarea legii nr. 202 din 25 octombrie 2010, sens în care s-a susținut că deși inculpatul nu a fost prezent prin declarație autentificată, a recunoscut comiterea faptei, martorii propuși au fost doar pentru ca instanța să afle împrejurările în care s-a comis fapta, a lovit aflându-se în stare de necesitate pentru că a fost speriat de persoanele care se aflau la ușă, reacția sa a fost de autoapărare, lovitura fiind, deci, pur întâmplătoare". În apel, citarea inculpatului s-a realizat la domiciliul cunoscut, pentru termenul de judecată, dovezile de citare fiind semnate de mama sa, precum și prima afișare la locul săvârșirii faptei. La 8 februarie 2011, inculpatul a cerut amânarea judecării pentru angajarea unui avocat.

În continuare, apărarea inculpatului a fost asigurată de avocat ales F.M. și avocat ales E.I. Inculpatul nu s-a prezentat la niciun termen de judecată fixat în apelul său (12 termene). La termenul de judecată 22 mai 2012, avocatul ales al inculpatului și-a motivat calea de atac pe nelegala efectuare a urmăririi penale, pe greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 321 C. pen., susținând că nu el este autorul, pe greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în opinia sa aceasta nefiind prevăzută de legea penală, greșită încadrarea juridică a faptei, în tentativă la infracțiunea de omor calificat, corect, impunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

și pe netemeinicia pedepsei aplicate. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 109/A din 5 iunie 2012 a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința cu privire la încadrarea juridică a faptei de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și la înlăturarea pedepselor accesorii prev. de art. 71 și art. 64 C. pen. Instanța de apel, rejudecând, a schimbat încadrarea juridică a faptei, din tentativă prev. de art. 20 C. pen. la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., inculpatul fiind condamnat la 3 ani închisoare.

S-au menținut celelalte pedepse aplicate inculpatului și în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare. S-au înlăturat disp.art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 5 ani astfel cum prevede art. 86 2 C. pen. Totodată, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pagina 8 a deciziei. Inculpatului i s-a atras atenția asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere prev. de art. 86 4 C. pen. Împotriva deciziei instanței de apel, în termenul legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul H.D.

Recursul declarat de parchet a fost motivat pe cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., respectiv greșita încadrarea juridică a faptei dată de către instanța de apel. Totodată, parchetul a susținut că în condițiile în care instanța de apel a schimbat încadrarea juridică, existând în dosar manifestarea de voință a părții vătămate G.I. de a se împăca cu inculpatul, trebuia să dispună și încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., art. 181 alin. (3) C. pen., prevăzând că împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Cu referire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în apel, parchetul a motivat că atitudinea procesuală a inculpatului, acesta sustrăgându-se de la urmărirea penală și de la judecata în fond și în apel, măsurile de supraveghere sunt neadecvate, netemeinicie și lipsire de finalitate, scopul pedepsei, astfel cum prevede art. 52 C. pen., nefiind, deci realizabil. Inculpatul și-a motivat apelul pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., și, ca atare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (nu a săvârșit fapta), iar pentru celelalte două infracțiuni, achitarea își are temei legal în dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. (lipsa elementelor constitutive). În ce privește pedeapsa, inculpatul a susținut că pentru infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., pedeapsa trebuie individualizată prin reținerea, în favoarea persoanei sale, de circumstanțe atenuante astfel cum prevede art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar modalitatea de executare să fie suspendarea condiționată. Inculpatul a fost citat în recurs la adresa cunoscută (orașul B., jud. Maramureș) și prin afișare la locul săvârșirii faptei, respectiv Consiliul Local Vișeu de Sus, jud. Maramureș, dovezile citării fiind semnate de H.C. și de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, dar nu s-a prezentat la niciun termen de judecată. Apărarea inculpatului a fost asigurată de avocat P.L., apărător ales (data împuternicirii avocațiale fiind 5 septembrie 2012). Pentru termenul de judecată 29 ianuarie 2013, avocatul ales a delegat pentru apărarea inculpatului, pe avocat C.L.

Totodată, instanța de recurs, în virtutea rolului activ, pentru a examina poziția părții vătămate G.I., a citat această parte, procedura fiind îndeplinită. Partea citată nu a fost prezentă la termenul 29 ianuarie 2013. Recursul declarat de parchet este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta. Soluția instanței de apel în ce privește încadrarea juridică a faptei ce a lezat partea vătămată G.I. a fost motivată, în exclusivitate, pe concluziile noului raport de expertiză medico-legală din 31 ianuarie 2012, expertiză dispusă și efectuată la cererea apărării inculpatului, sub acest aspect instanța de apel arătând: "raportat la acest răspuns (...) leziunile produse părții vătămate prin agresiunea inculpatului nu au pus în primejdie viața acesteia, Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei (...) de către prima instanță, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., admițând, în acest sens, apelul inculpatului". Dar, esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat [art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.] ori în vătămare corporală (art. 181 C. pen.), este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta. Dacă, în cazul infracțiunii de vătămare corporală făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor, acesta acționează cu intenția de ucidere. Este adevărat că infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.

poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, însă, în acest caz, făptuitorul acționează nu cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav, punerea în primejdie a vieții fiind imputat acestuia pe baza culpei, caracteristică pentru forma mixtă de vinovăție "praeterintenția" (intenție depășită), art. 182 alin. (2) C. pen. În cazul infracțiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, comise până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să evidențieze - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că făptuitorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.

Ca atare, există tentativă de omor și nu vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acționează astfel încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei sau folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, acesta fiind caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul intenției actului inculpatului, unele stări ale făptuitorului sau defectuozitatea mijloacelor utilizate în executarea actului nu sunt relevate ca atare, intenția de omor deducându-se din modul de acțiune, nu și din elemente exterioare. Forma, modalitatea intenției, latură subiectivă, rezultă din materialitatea actului, din instrumentul vulnerant utilizat, intensitatea loviturii, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului în ce privește rezultatul faptei sale.

În cauză, judecătorul fondului a reținut, în motivarea hotărârii, că inculpatul, pe fondul participării sale la tulburarea ordinii și liniștii publice în acel local, partea vătămată fiind persoana care asigura buna desfășurare a evenimentelor ce se derulau în discotecă, aceasta încercând să calmeze pe turbulențe sau să-i facă să înceteze scandalul, cu cuțitul avut asupra sa, l-a lovit, astfel producându-i plagă înțepată-tăiată în regiunea pătratului lombar stâng spre loja renală stângă cu deschidere de 3 cm și adâncime de 24 cm, contuzie renală stângă, la aceasta adăugându-se atitudinea inculpatului imediat după lovirea cu cuțitul, el părăsind localul și ulterior, dispariția de la domiciliu, sustragerea de la cercetări.

Modul de săvârșire a faptei, împrejurările în care aceasta s-a comis -astfel cum au relevat probele administrate, exclud apărarea inculpatului în sensul că a acționat numai pentru a vătăma, partea vătămată nu-l cunoștea pe inculpat, nu l-a agresat în niciun mod, chiar inculpatul recunoscând că a lovit cu cuțitul, despre acesta spunând însă că ar fi fost de dimensiuni mici, apărare înlăturată și de concluziile raportului medico legal, chiar și cel avizat în faza apelului.

Lovitura cu cuțitul, avându-se în vedere noul act medico-legal, chiar dacă acesta, contrar primului raport, înscrie că lezarea nu a pus în pericol viața victimei, trebuie considerată, datorită adâncimii și întinderii ei, regiunii anatomice spre care s-a îndreptat (renal) și instrumentului folosit de inculpat, ca fiind săvârșită cu intenția de a ucide, iar faptul că victima a fost spitalizată și s-a intervenit medical pentru salvarea vieții ei nu pot modifica poziția subiectivă a inculpatului, el, indirect fiind și indiferent față de rezultatul faptei sale. Ca atare, încadrarea juridică a faptei este tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

(loc public). În ce privește cazul de casare invocat de inculpat, respectiv eroarea gravă de fapt, ce ar fi avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, el susținând că nu a săvârșit fapta ce a lezat viața, iar pentru port ilegal de cuțit și tulburarea ordinii și liniștii publice, nu ar fi îndeplinite laturile constitutive, probele cauzei au confirmat vinovăția sa. Inculpatul a avut asupra sa cuțitul cu care a lovit și a fost participant la scandalul iscat în local, sens în care au declarat G.I., P.D.M., C.V., I.D.G., T.V. Referitor pedepsei aplicată inculpatului, aceea de 8 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, lipsa antecedentelor penale, aceasta, în opinia sa, obligând la reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

nu justifică, pentru corecta individualizare potrivit criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., a unei pedepse mai mici, 8 ani închisoare constituind cu 6 luni închisoare peste limita minimă prevăzută de lege în cazul tentativei la omor calificat (7 ani și 6 luni închisoare), aceasta și pentru că reținerea unei împrejurări ca circumstanță atenuantă judiciară nu este posibilă decât dacă ar reduce gravitatea faptei în ansamblu sau ar caracteriza într-o manieră considerabilă persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special ar satisface imperativul justei individualizări, "conduita bună" nereducându-se exclusiv, la absența antecedentelor penale.

În ce privește susținerea din recursul declarat de parchet și, în parte, apărarea inculpatului, că în condițiile în care instanța de apel a considerat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., odată ce în dosar există manifestarea de voință a victimei G.I., de a se împăca cu inculpatul, se impunea încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc.

pen., sunt de menționat următoarele: la dosarul instanței de apel, se află o "declarație olografă" a lui G.I., în aceasta cel menționat susținând "menționez că doresc să mă împac cu domnul H.D.", la același dosar existând ca "notă de probatorii" un înscris semnat de apărătorul ales al inculpatului în care se înserează că "vă depun declarația olografă a părții vătămate G.I." adăugându-se "este dispus să se împace". Trecând peste greșita încadrare juridică decisă în apel, dacă legal, fapta inculpatului ar constitui infracțiunea prev. de art. 181 C. pen., în aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. h) teza a II-a C. proc.

pen., încetarea procesului penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanță numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voință al inculpatului și al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiționat și definitiv, exprimat în ședința de judecată de aceste părți, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin înscrisuri autentice, în acest sens pronunțându-se Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia XXVII din 18 septembrie 2006, publicată în M. Of. nr. 190/20.03.2007. În cauză nu s-a întâmplat o asemenea împăcare, alături de fapta corect încadrată ca tentativă la infracțiunea de omor calificat, chiar dacă ar fi existat cea prev. de art. 181 C. pen.

pentru care împăcarea ar fi înlăturat răspunderea penală, partea vătămată nu a exprimat că s-a împăcat și inculpatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată în apel. Față de considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet, va casa decizia instanței de apel și va menține sentința instanței de fond. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. Potrivit art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj - secția penală și de minori, privind pe inculpatul H.D. Casează decizia atacată și menține Sentința penală nr. 528 din 30 decembrie 2010 a Tribunalului Maramureș, secția penală. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.D. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul-intimat inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.D.M., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2013. Procesat de GGC - GV