ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1608/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 175 din 29 octombrie 2012 a Tribunalului Vaslui, a fost respinsă cererea formulată de către inculpatul C.D., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriul nr. 172/P/2012 emis la data de 29 iunie 2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, din două infracțiuni de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C. pen., o infracțiune de tentativă de tâlhărie calificată prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2) lit. a) și c) C. pen., o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. h) C. pen., o infracțiune de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. f) C. pen., o infracțiune de lovire prev. de art. 180 C. pen., precum și o infracțiune de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost admisă, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților C.D., N.F.D. și I.D. prin rechizitoriu nr. 172/P/2012 emis la data de 29 iunie 2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și, în consecință: S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților C.D., N.F.D. și I.D.

prin rechizitoriu din: două infracțiuni de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C. pen.; o infracțiune de tentativă calificată prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.; o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1). 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., o infracțiune de tâlhărie, săvârșită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2) lit. a) și c) C. pen. și o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul N.F.D., porecla "Z.", fără loc de muncă, fără ocupație, fără antecedente penale, la următoarele pedepse: - 22 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. raportat la art. 78 C. pen. În baza art. 174, 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului N.F.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale.

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, săvârșită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.; - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul N.F.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. I s-au interzis inculpatului N.F.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. A fost condamnat inculpatul C.D., porecla "C.", fără loc de muncă, fără ocupație, agricultor, fără antecedente penale, la următoarele pedepse: - 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. raportat la art. 78 C. pen. În baza art. 174, 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului C.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale.

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, săvârșită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.; - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul C.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. I s-au interzis inculpatului C.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. A fost condamnat inculpatul I.D., fără loc de muncă, fără ocupație, agricultor, fără antecedente penale, la următoarele pedepse: - 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., raportat la art. 78 C. pen. În baza art. 174, 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului I.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale.

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, săvârșită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.; - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul I.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. I s-au interzis inculpatului I.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților C.D., I.D. și N.F.D. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și a arestării preventive de la 22 martie 2012 lăzi. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpații C.D., I.D. și N.F.D., în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpații să fie informați că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul prevederilor art. 357 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către C.F. a unei securi, cu tăiș metalic și coadă din lemn, în lungime totală de 64 cm., bun care a aparținut victimei M.T.. S-a dispus conservarea mijloacelor de probă constând în îmbrăcămintea victimei T.M. (coletul nr. 12), în cele 26 plicuri etichetate conținând probe ridicate de la fața locului, urme de sânge, impresiuni papilare și tampoane exudat faringian și de prelevare a unor urme de pe diverse părți ale corpului victimelor și a DVD-ului marca H conținând înregistrări audio-video efectuate cu ocazia reconstituirilor. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., coroborat cu art. 1357și urm. din Legea nr. 287/2009 (Codul Civil), având în vedere și art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, au fost admise acțiunile civile formulate în procesul penal de Spitalul Municipal "DC" Huși și Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui în contradictoriu cu inculpații C.D., I.D. și N.F.D. și, în consecință: Au fost obligați inculpații C.D., I.D. și N.F.D., în solidar, la plata următoarelor sume: - 330,77 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Municipal "DC" Huși, reprezentând contravaloare îngrijiri medicale acordate victimei M.T.; - 430,80 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui reprezentând contravaloarea transportului victimei M.T..

A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă C.F. în contradictoriu cu inculpații C.D., I.D. și N.F.D. În baza art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpații N.F.D. și I.D. la plata către stat a sumei de 1.800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, din care sumele de 600 RON, respectiv 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în faza de urmărire penală, respectiv în faza de judecată, urmând a se avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției. În baza art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.D.

la plata către stat a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a argumentat, în fapt și în drept, după cum urmează: În noaptea de 21/22 martie 2012, inculpații N.F.D., C.D. și I.D., la propunerea primului inculpat, care locuise anterior la domiciliul victimelor, care aveau zona feței acoperită cu diferite articole de îmbrăcăminte pentru a nu fi recunoscuți, au pătruns, succesiv, fără drept, în locuința victimelor T.M. și M.T., din localitatea Oțetoaia, comuna Lunca Banului, în scopul de a le sustrage acestora banii pe care îi dețineau, context în care, succesiv, folosind o secure și un cuțit, i-au supus, pe rând, la presiuni fizice constând în loviri repetate, în scopul de a afla unde se găsesc banii ținuți de cei arătați, pe care nu i-au găsit, iar apoi au continuat agresiunile pentru suprimarea vieții victimelor, în.

scopul ascunderii infracțiunii de tentativă de tâlhărie pe care au comis-o, urmarea fiind că victima T.M. a decedat în foarte scurt timp, iar victima M.T. a decedat ulterior, cu toate îngrijirile medicale de specialitate care i s-au acordat. S-a reținut că fapta a fost săvârșită în următoarele împrejurări: Victimele T.M., în vârstă de 93 de an și M.T., în vârstă de 82 de ani, conviețuiau în relații de concubinaj în locuința situată în județul Vaslui, iar într-o anumită perioadă de timp, inculpatul N.F.D., rudă al acestora, a locuit cu ei, condiții în care a luat cunoștință că cei doi bătrâni dețin o anumită sumă de bani păstrată pentru o eventuală înmormântare. De aceea, inculpatul N.F.D., după ce a consumat bere și vin cu inculpații I.D.

și C.D., a luat hotărârea ca, împreună cu ceilalți doi inculpați, să sustragă prin violență acei bani de la victime. în acest scop, au pătruns în noaptea de 21/22 martie 2012 în domiciliul celor arătați și, încercând să se mascheze cu glugi sau cagule, au exercitat presiune asupra celor doi bătrâni pentru a afla unde sunt banii pe care îi dețineau. S-a reținut că bătrânii locuiau într-o anexă gospodărească, care era situată în lateralul locuinței principale. Datorită vârstei și lipsei altor persoane de ajutor, condițiile erau insalubre, iar spațiul de locuit era foarte redus. După pătrunderea fără drept, pe timp de noapte, în locuința victimelor, inculpații au început să exercite violențe fizice împotriva victimelor, folosind mijloace de atac proprii omului (pumni și picioare), dar și alte mijloace, respectiv o secure, folosită pe rând de inculpați, ca și strangularea cu o sfoară a victimelor, toate în scopul de a le determina să spună unde sunt banii.

Primul care a fost maltratat în felul arătat, a fost M.T. care, fiind amenințat cu un cuțit în zona gâtului, în final, le-a spus celor trei inculpați că nu știe unde se găsesc banii, dar știe concubina sa, T.M. Aceasta din urmă a fost maltratată în fel și chip de cei trei inculpați pentru a spune unde se găsesc banii, însă, deși în final a dat informații privitoare la locul unde se găseau sumele de bani deținute, cei trei inculpați nu le-au găsit, iar de aceea, pentru a ascunde urmele infracțiunilor deja săvârșite, au continuat exercitarea de violențe asupra victimei T.M., ca și asupra victimei M.T., care au condus la un deces aproape imediat al victimei T.M., iar M.T. a fost lăsat în stare de inconștiență.

Întrucât nu au găsit banii căutați, inculpații au plecat, iar după plecarea acestora, victima M.T. a reușit să își revină și s-a deplasat la locuința lui P.V., care l-a chemat pe C.F., iar acestuia din urmă victima M.T. i-a relatat cele întâmplate și că T.M. este decedată, dar i-a spus și că l-a recunoscut după voce, chiar dacă era mascat, pe ruda sa N.F.D., care îi este un fel de nepot, relatând că s-a încercat jefuirea sa. Ulterior, a fost sesizat Serviciul de Urgență 112, victima M.T. a fost transportată la spital, iar grație activităților informativ-operative s-a reușit identificarea celor trei agresori care, în urma audierilor, au recunoscut în final faptele comise.

Fiecare dintre inculpați a încercat să își minimalizeze contribuția la săvârșirea faptelor, deși le-au comis într-o acțiune conjugată, în temeiul unei rezoluții infracționale unice, condiții în care unii au lovit și cu securea, au strangulat victimele cu o sfoară și le-au lovit în repetate rânduri cu pumnii și picioarele. Dincolo de declarațiile inculpaților, relevantă în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor mai sus arătate în sarcina inculpaților a fost depoziția victimei M.T., dată la 22 martie 2012, în timp ce se afla în spital, care a precizat că toți inculpații l-au lovit atât pe el, cât și pe victima T.M. și i-au amenințat cu moartea pentru a-i determina să se indice locul unde se afla suma de bani pe care o dețineau, iar tot incidentul a durat aproximativ o oră.

În cauză a fost întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. 99/N/2012 al Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui privind pe victima T.M., care a concluzionat că: moartea numitei T.M.

a fost violentă și s-a putut instala în dimineața zilei de 2 martie 2012, moartea a avut drept cauză șocul traumatic și hemoragie, urmare a unui politraumatism cu multiple fracturi costale, fracturi cominutive ambii omoplați, fractură de piramidă nazală, luxație scapulo-humerală, hematoame, ruptură de rinichi drept, rupturi musculare, infiltrate sanguine, echimoze, plăgi; leziunile s-au produs cu și de corpuri dure, precum și prin comprimare; majoritatea loviturilor pledează pentru mecanism activ de producere, loviri active cu corpuri dure, posibil cu mijloace de atac proprii omului (pumni, picioare), precum și corp contondent alungit (posibil obiect de tipul securii - loviri cu partea netăioasă); pentru unele leziuni se poate avea în vedere mecanismul de comprimare (unele fracturi costale și unele echimoze); între politraumatism și moarte există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

Totodată, prin același act medico-legal, s-a apreciat că victima și agresorul s-au aflat inițial față în față; victima a recepționat multiple lovituri la nivelul feței și membrelor superioare, în special la nivelul celui drept, dar și la nivelul toracelui; victima a fost lovită și din spate, ea prezentând la nivelul toracelui fracturi cominutive ale omoplaților și unele echimoze alungite (au fost aplicate la acest nivel lovituri cu un corp contondent alungit, posibil lovituri aplicate cu coada unei securi sau cu partea netăioasă); victima a prezentat leziuni multiple la nivelul extremității cefalice și în celelalte planuri, nu doar în plan frontal.

S-a reținut că este posibil ca victima să fi căzut la un moment dat, să i se fi aplicat lovituri și să fi fost exercitate compresiuni asupra toracelui în această fază a agresiunii, iar între agresiune (debutul agresiunii) și instalarea decesului s-a apreciat că a existat un interval de timp de ordinul orei sau orelor (instalarea șocului). Totodată, s-a reținut că victima prezenta echimoze cu suprafețe mici pe coapse, fețele antero-interne, sugerând leziuni specifice unei tentative de agresiune sexuală; de asemenea, victima prezenta o mică soluție de continuitate a mucoasei (fisură) la nivelul comisurii posterioare vulvo-vaginale, cu discret infiltrat sanguin, produsă prin mecanism de distensie; totuși, nu s-a putut certifica o agresiune sexuală întrucât în secreția vaginală recoltată de la cadavru nu s-au pus în evidență spermatozoizi; la examenul regiunii anale, nu au fost evidențiate leziuni traumatice recente.

Pentru victima M.T. s-a întocmit inițial Raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. 67/E/2012 al SML județul Vaslui, iar după decesul acestuia, s-a întocmit Raportul de expertiză medico-legală de autopsie nr. 106/N/2012 al SML județul Vaslui, prin care s-au concluzionat următoarele: moartea numitului M.T.

a fost violentă și s-a instalat la data de 1 aprilie 2012; aceasta a avut drept cauză imediată un șoc toxico-septic, urmare a unei bronhopneumonii acute, complicație a unui traumatism toracic cu fracturi costale (C8, C9, C10 pe dreapta și C6 pe stânga) la o persoană cu multiple tare organice cronice; între traumatismul toracic și moarte există legătură de cauzalitate indirectă (traumatismul toracic cu fracturi costale și cu un oarecare grad de contuzie pulmonară nu a permis ventilarea și drenarea corespunzătoare a zonei de pulmon, permițând grefarea unei infecții la o persoană cu o rezervă funcțională redusă, decesul survenind ca urmare a evoluției infauste a acestei complicații); traumatismul toracic s-a produs prin loviri cu sau de corp dur, cel mai probabil prin loviri active; victima, în afara traumatismului toracic, a mai prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii contuze, infiltratului sanguin, echimozei, excoriației la nivelul extremității cefalice și membrelor, posibil produse prin loviri cu sau de corp dur, cel mai probabil loviri active.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 C. proc. pen. care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului", precum și dispozițiile art. 75 C. proc. pen. conform cărora "declarațiile părții vătămate.. făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză". Instanța de judecată a coroborat declarațiile inculpaților N.F.D., C.D. și I.D.

care au recunoscut, în parte, în cursul urmăririi penale, săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu, cu declarațiile martorilor M.A., I.I., P.V., având în vedere mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului cu fotografiile anexate acestuia, precum și luând în considerare concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/3139/2012 privindu-i pe cei trei inculpați din prezenta cauză, precum și aspectele reliefate de celelalte înscrisuri depuse în cauză. La termenul de judecată din 26 septembrie 2012, inculpații N.F.D., I.D. și C.D. au învederat faptul că nu doresc să dea declarații în cursul cercetării judecătorești, prevalându-se de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc.

pen. În drept, s-a reținut că faptele inculpaților N.F.D., I.D. și C.D. care, în noaptea de 21/22 martie 2012, au pătruns, fără drept, în domiciliul victimelor T.M. și M.T., în scopul de ale sustrage banii pe care-i dețineau, context în care i-au supus, pe rând, la presiuni fizice constând în lovituri repetate, în scopul de a afla unde să găsesc banii deținuți de cei arătați, pe care nu i-a găsit, iar apoi au continuat agresiunile pentru suprimarea vieții victimelor, în scopul ascunderii infracțiunii de tentativă la tâlhărie pe care au comis-o, urmarea fiind că victima T.M. a decedat în foarte scurt timp, iar victima M.T. a decedat ulterior, cu toate îngrijirile medicale de specialitate care i s-au acordat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) (comis asupra a două persoane) și d C. pen.

(săvârșit pentru comite o tâlhărie), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (comisă de către trei persoane împreună), o infracțiune de tâlhărie, săvârșită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. și o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. Întrucât inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui pentru săvârșirea a două infracțiuni de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C. pen., o infracțiune de tentativă de tâlhărie calificată prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu alic.

art. 75 lit. c) C. pen., dar din probele administrate a rezultat faptul că ne aflăm doar în prezența unei singure infracțiuni complexe de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) (comis asupra a două persoane) și d) C. pen. (săvârșit pentru comite o tâlhărie), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și nici una dintre infracțiunile din cauză nu a fost comisă de către un major împreună cu un minor, pentru a atrage incidența prevederilor art. 75 lit. c) C. pen., instanța, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a admis, în parte, cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui privind schimbarea încadrării juridice și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților C.D., N.F.D.

și I.D. prin rechizitoriul nr. 172/P/2012 emis la data de 29 iunie 2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui din: două infracțiuni de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C. pen., o infracțiune de tentativă calificată prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu alic. art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., o infracțiune de tâlhărie, săvârșită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

și o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. În ceea ce privește cererea formulată de către inculpatul C.D., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, din două infracțiuni de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C. pen., o infracțiune de tentativă de tâlhărie calificată prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu alic.

art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. h) C. pen., o infracțiune de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. f) C. pen., o infracțiune de lovire prev. de art. 180 C. pen., precum și o infracțiune de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 C. pen., motivat de faptul că nu ne aflăm în prezența unei infracțiuni complexe de omor deosebit de grav comis asupra a două persoane, ci doar a unui omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. h) C. pen., în ceea ce o privește pe victima T.M. și a unei infracțiuni de lovire prev. de art. 180 C. pen. în ceea ce o privește pe victima M.T., iar poziția subiectivă a inculpatului C.D.

față de moartea victimei M.T. este cea de praeterintenție, în sensul că, deși a acționat cu intenție în ceea ce privește tâlhărirea acestuia, a acționat din culpă în ceea ce privește rezultatul mai grav, constând în moartea victimei M.T., instanța a reținut faptul că aceasta este neîntemeiată. Înainte de toate, a remarcat tribunalul faptul că esențial în soluționarea acestei cereri de schimbare a încadrării juridice este faptul de a stabili dacă față de moartea victimei M.T. poziția subiectivă a inculpatului C.D. a fost cea a praeterintenției, acționând cu intenție în ceea ce privește fapta de tentativă la tâlhărie sau a fost cea a intenției. Tribunalul a reținut că din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că atât în ceea ce privește moartea victimei T.M., cât și în ceea ce privește moartea victimei M.T., poziția subiectivă a inculpaților a fost cea a intenției, cel puțin indirecte, nu cea a culpei depășite.

La această concluzie a ajuns instanța având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și, îndeosebi, în raport de instrumentul folosit (o secure, instrument apt să producă moartea, cu atât mai mult cu cât constituția victimei era și extrem de firavă, cum rezultă din fotografiile depuse), regiunea corpului lovită, numărul și intensitatea loviturilor (i-au fost aplicate mai multe lovituri cu securea, dar și cu pumnii și picioarele de către toți cei trei inculpați), drept pentru care, raportat la împrejurarea că poziția subiectivă a inculpatului C.D. față de victima M.T. este cea a intenției indirecte, tribunalul a arătat faptul că, în speță, ne aflăm în prezența unei infracțiuni complexe de omor deosebit de grav, asupra a două victime, prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C. pen., și nicidecum a unei infracțiuni de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. h) C. pen., a unei infracțiuni de lovire prev. de art. 180 C. pen.

și a unei infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), 2 lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. f) C. pen., cererea de schimbare a încadrării juridice fiind, astfel, respinsă. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că atitudinea subiectivă a inculpaților C.D., N.F.D. și I.D. față de faptele săvârșite și urmările acestora se caracterizează prin intenție directă. S-a mai reținut că inculpatul C.D., zis „C." are vârsta de 20 ani, nu este căsătorit, nu are copii, are opt clase și este agricultor, iar după ce s-a reușit capturarea sa, pe parcursul cercetărilor, inculpatul și-a recunoscut parțial faptele, adoptând o bună conduită procesuală față de organele de urmărire penală, nefiind cunoscut nici cu antecedente penale.

Față de încadrarea juridică dată faptelor, s-a impus expertizarea sa psihiatrică, astfel că s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/3193/2012 al Institutului Național de Medicină Legală „MM" București, prin care s-a concluzionat că numitul C.D. prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate de tip antisocial și are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat (la data de 21/22 martie 2012). Totodată, s-a reținut că inculpatul N.F.D. are vârsta de 20 de ani, nu este căsătorit, nu are copii, are opt clase și nu are ocupație, nefiind cunoscut cu antecedente penale. Față de încadrarea juridică dată faptelor, s-a impus expertizarea sa psihiatrică, astfel că s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/3192/2012 al Institutului Național de Medicină Legală „MM" București, prin care s-a concluzionat că numitul N.F.D.

prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate de tip antisocial și are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat (la data de 21/22 martie 2012). De asemenea, s-a reținut că inculpatul I.D. are vârsta de 22 de ani, nu este căsătorit, nu are copii, are zece clase, este agricultor și nu este cunoscut cu antecedente penale. Față de încadrarea juridică dată faptelor, s-a impus expertizarea sa psihiatrică, astfel că s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/3191/2012 al Institutului Național de Medicină Legală „MM" București, prin care s-a concluzionat că numitul I.D.

prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate de tip antisocial și are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat (la data de 21/22 martie 2012). Săvârșirea faptelor și vinovăția inculpaților fiind pe deplin dovedită, instanța a aplicat acestora câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare dintre infracțiunile comise, în limitele prevăzute de textul incriminator. La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele pedepsei prevăzute de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., (închisoarea de la 15 la 25 ani sau detențiunea pe viață), art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

(închisoare de la 7 la 20 de ani) și art. 192 alin. (2) C. pen. (închisoarea de la 3 la 10 ani), împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, care sunt de o violență și de o brutalitate deosebită, victima M.T. precizând în unica sa declarație că au fost loviți cu brutalitate aproximativ o oră, gradul concret de pericol social al acestora, care este deosebit de ridicat, persoana inculpaților, care și-au diminuat contribuția la săvârșirea faptelor și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. S-a reținut că gradul de pericol social al faptelor săvârșite rezultă din modul și mijlocele de săvârșire a infracțiunilor, din împrejurările concrete în care au fost comise, scopul urmărit, urmarea produsă, așa cum au fost acestea prezentate anterior și din persoana și conduita inculpaților.

În acest sens, s-a avut în vedere că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului. Tribunalul nu a reținut în favoarea inculpaților nicio circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 C. pen., apreciind că atitudinea parțială de recunoaștere a infracțiunilor și lipsa antecedentelor penale au fost valorificate, pe de o parte, la alegerea pedepsei alternative a închisorii, față de cea a detențiunii pe viață, dar și la dozarea pedepselor aplicate sub maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a apreciat că o pedeapsă de 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. raportat la art. 78 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale, o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, săvârșită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

și 4 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de, violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu executare în regim de detenție, sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., adică cel preventiv și cel educativ. Raportat la cauza Hirst contra Marii Britanii și În baza prevederilor art. 71 C. pen. privind pedeapsa accesorie, a fost interzisă inculpaților, pe durata executării pedepsei aplicate, exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective), precum și a dreptului prevăzut la lit. b), respectiv acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, față de soluția de condamnare instanța considerându-i nedemni de exercitarea acestor drepturi.

În ceea ce privește măsura arestării preventive, luată și menținută în cauză față de inculpații I.D., C.D. și N.F.D., instanța de fond a constatat că nu au intervenit elemente care să fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor inițiale. S-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită o măsură preventivă neprivativă de libertate, apreciindu-se că, prin punerea în libertate a inculpaților, s-ar crea temerea că justiția, în cazul unor infracțiuni de o gravitate deosebită, nu acționează suficient de ferm și poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare. Astfel, s-a considerat că măsura răspunde exigențelor art. 136 C. proc.

pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în continuare, precum și pentru a împiedica sustragerea inculpaților de la executarea pedepselor, precum și pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către acesta. Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că, în cursul urmăririi penale, numitul C.F., nepot al victimei - M.T., a precizat faptul că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 1.600 RON, reprezentând diferența dintre suma de 3.700 RON pe care a cheltuit-o cu prilejul înmormântării victimei C.F. și suma de 2.100 RON pe care a primit-o ca și ajutor de înmormântare.

Tot în cursul urmăririi penale, numitul M.A., care a suportat cheltuielile de înmormântare ale victimei T.M., a precizat că nu se constituie parte civilă în cadrul procesului penal deoarece a beneficiat de un ajutor de înmormântare în cuantum de 2.100 RON și i-a fost înmânată de către procurorul criminalist suma de 6.433 RON, care a fost găsită cu prilejul cercetării la fața locului. Totodată, Spitalul Municipal "DC" Huși s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 330,77 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei M.T. Serviciul Județean de Ambulanță Vaslui s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 430,80 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate de transportarea sus-numitului.

S-a reținut că temeiul răspunderii civile a inculpaților pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998 C. civ., care prevede că „orice faptă a omului,care cauzează altuia un prejudiciu,obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat,a-l repara" și în art. 999 din același cod, care prevede că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența și prin imprudența sa". De asemenea, s-a reținut că cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși conținutul art. 998 C. civ., care folosește termenul general de „prejudiciu" fără a distinge în raport cu caracterul material sau morale al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale, cauzate prin orice fapte ilicite.

Astfel, a fost avut în vedere că latura civilă într-o cauză penală este guvernată de principiul "actori incumbit probatio" expres prevăzut de legiuitor prin dispozițiile art. 1169 C. civ. S-a mai reținut că, pentru acordarea de despăgubiri civile cu caracter material, este necesar să se stabilească prin probe certe atât existența unui prejudiciu, cât și valoarea acestuia, tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite neputând să opereze decât în limita valorii prejudiciului real și efectiv produs. A rezultat, așadar, că despăgubirile civile datorate ca urmare a comiterii unui delict nu sunt nelimitate și nici prestabilite legislativ ca întindere, ci dimpotrivă, acestea trebuie stabilite prin probe.

Totodată, instanța de fond a reținut că ulterior săvârșirii infracțiunii de către inculpați, victima M.T. a fost internată în cadrul Spitalului Municipal „DC" Huși, fiind transportată cu o ambulanță aparținând serviciului specializat, iar cu ocazia internării s-au efectuat cheltuieli potrivit deconturilor înaintate la dosarul cauzei și ținând seama și de dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, astfel cum au fost modificate O.U.G. nr. 72/2006, potrivit căruia persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudicial cauzat furnizorului de servicii medicale, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimei prin fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a acestora.

În raport de aceste de aceste proporții, În baza dispozițiilor art. 14 - 15, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., având în vedere și dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, astfel cum au fost modificate O.U.G. nr. 72/2006, instanța i-a obligat pe inculpații C.D., I.D. și N.F.D., în solidar, la plata sumelor de 330,77 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Municipal "DC" Huși, reprezentând contravaloare îngrijiri medicale acordate victimei M.T. și, respectiv, 430,80 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui reprezentând contravaloarea transportului victimei M.T. Cu privire la acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă partea civilă C.F.

în contradictoriu cu inculpații C.D., I.D. și N.F.D., constând în obligarea acestora la plata sumei de 1.600 RON, cu titlu de daune materiale, constând în diferență cheltuieli de înmormântare, instanța de fond a reținut faptul că aceasta este neîntemeiată deoarece partea civilă nu a făcut dovada nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății că a efectuat asemenea cheltuieli. În termen legal, inculpații C.D., N.F.D. și I.D. au formulat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând, atât în scris, prin cererile de apel, cât și prin apărătorii lor, reducerea cuantumului pedepselor aplicate, care sunt prea mari față de circumstanțele reale și cele personale.

Inculpatul I.D. a mai solicitat, pe lângă reducerea cuantumului pedepsei, și schimbarea încadrării juridice dată faptei de prima instanță, din autor al infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., în cea de complice la aceasta infracțiune. Prin Decizia penală nr. 14 din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații C.D., N.F.D. și I.D. împotriva Sentinței penale nr. 175 din 29 octombrie 2012 a Tribunalului Vaslui, care a fost menținută. A fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților și s-a dedus această măsură de la data de 29 octombrie la zi.

A fost obligat fiecare inculpat apelant să plătească statului câte 500 RON cheltuieli judiciare, din care 400 RON, onorarii din oficiu, care vor fi avansate din fondurile statului. Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a constatat că apelurile inculpaților sunt nefondate. S-a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcându-se și o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de inculpați. în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, s-a reținut că s-a dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite și limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.

S-a apreciat că recunoașterea faptelor și regretul de care au dat dovada inculpații au fost avute în vedere de instanța fondului, aplicându-li-se pedepse just individualizate. Totodată, s-a avut apreciat că, față de activitățile infracționale comise, așa cum au fost reținute de prima instanță, de gravitatea și consecințele sociale profund negative ale acestora și impactul asupra valorilor sociale lezate, se impune menținerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților pentru a răspunde în mod adecvat funcțiilor și scopului pedepsei. Nici critica inculpatului I.D.

privind schimbarea încadrării juridice dată faptei din autor al infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., în cea de complice la aceasta infracțiune, nu a fost apreciată ca fiind fondată, cu motivarea că din depoziția victimei M.T., dată la data de 22 martie 2012, în timp ce se afla în spital, a rezultat că toți inculpații l-au lovit atât pe el, cât și pe victima T.M. și i-au amenințat cu moartea pentru a-i determina să se indice locul unde se afla suma de bani pe care o dețineau și această situație a durat aproximativ o oră. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.D., N.F.D.

și I.D., solicitând, prin intermediul apărătorilor desemnați din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea cuantumului pedepselor, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorii recurenților inculpați și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, respectiv omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) (comis asupra a două persoane) și d) C. pen. (săvârșit pentru comite o tâlhărie), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (comisă de către trei persoane împreună), o infracțiune de tâlhărie, săvârșită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. și o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 21/22 martie 2012, au pătruns, fără drept, în domiciliul victimelor T.M.

și M.T., în scopul de ale sustrage banii pe care-i dețineau, context în care i-au supus, pe rând, la presiuni fizice constând în lovituri repetate, în scopul de a afla unde să găsesc banii deținuți de cei arătați, pe care nu i-a găsit, iar apoi au continuat agresiunile pentru suprimarea vieții victimelor, în scopul ascunderii infracțiunii de tentativă la tâlhărie pe care au comis-o, urmarea fiind că victima T.M. a decedat în foarte scurt timp, iar victima M.T. a decedat ulterior, cu toate îngrijirile medicale de specialitate care i s-au acordat.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de recurenții inculpați nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte reține că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunile comise au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale recurenților inculpați.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare. În acest sens, se reține că infracțiunea de omor, în general, denotă un pericol social ridicat, aducând atingere celei mai importante valori sociale, dreptul la viață al individului. Infracțiunea comisă este una deosebit de gravă, care a condus la suprimarea vieții a două persoane, neputând fi omise nici modalitatea de săvârșire, precum și multiplele leziuni de pe corpul victimelor, care relevă o violență deosebită manifestată de inculpați. În ceea ce privește existența uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen.

sau a altora asemănătoare, se reține că aceasta nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. în această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului. Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanțele inferioare, constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea recurenților inculpați, cu consecința reducerii pedepselor, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise, dar și modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională - faptele comise fiind de o violență și de o brutalitate deosebită, astfel cum a rezultat și din declarația dată de victima M.T. Pe de altă parte, se constată că datele care caracterizează favorabil persoana inculpaților (care au manifestat o atitudine parțial sinceră și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale) au fost avute în vedere de către instanța de fond cu prilejul stabilirii sancțiunilor.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind apte să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptelor și datele personale ale inculpaților, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea în regim de detenție, fiind, de asemenea, corect stabilită. În lumina acestor considerații, criticile formulate de recurenții inculpați apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. în temeiul art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și a arestării preventive de la 22 martie 2012 la 13 mai 2013. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.D., N.F.D. și I.D. împotriva Deciziei penale nr. 14 din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru