ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1608/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1608/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 175 din 29 octombrie

2012 a Tribunalului Vaslui, a fost respinsă cererea formulată de către

inculpatul C.D., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a

faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriul nr. 172/P/2012 emis la data

de 29 iunie 2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, din două

infracțiuni de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C.

pen., o infracțiune de tentativă de tâlhărie calificată prev. de art. 20

raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2) lit. a) și

c) C. pen., o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2)

C. pen., toate cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor

calificat prev. de art. 174, 175 lit. h) C. pen., o infracțiune de tâlhărie prev.

de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

)

lit. f) C. pen., o infracțiune de lovire prev. de art. 180 C. pen., precum și o

infracțiune de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 C. pen.

În temeiul art. 334

C. proc. pen., a fost admisă, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vaslui privind schimbarea încadrării juridice a faptelor

reținute în sarcina inculpaților C.D., N.F.D. și I.D. prin rechizitoriu nr.

172/P/2012 emis la data de 29 iunie 2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vaslui și, în consecință:

S-a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților C.D., N.F.D. și

I.D. prin rechizitoriu din: două infracțiuni de omor deosebit de grav prev. de

art. 174, 176 lit. b), d) C. pen.; o infracțiune de tentativă calificată prev.

de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen.; o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192

alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea

de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1). 176 alin. (1) lit. b) și

d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., o infracțiune de tâlhărie,

săvârșită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. a) și b), alin. (2) lit. a) și c) C. pen. și o infracțiune de

violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat

inculpatul N.F.D., porecla "Z.", fără loc de muncă, fără ocupație,

fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 22 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin.

(1), 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

raportat la art. 78 C. pen.

În baza art. 174, 176

alin. (1) lit. b) și d) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., i

s-a aplicat inculpatului N.F.D. pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi

ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă

de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei

principale.

- 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, săvârșită în forma tentativei,

prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen.;

- 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele

aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul N.F.D. să execute pedeapsa cea

mai grea de 22 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

I s-au interzis

inculpatului N.F.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

A fost condamnat

inculpatul C.D., porecla "C.", fără loc de muncă, fără ocupație,

agricultor, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 22 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin.

(1), 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

raportat la art. 78 C. pen.

În baza art. 174, 176

alin. (1) lit. b) și d) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., i

s-a aplicat inculpatului C.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a

ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5

ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei

principale.

- 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, săvârșită în forma tentativei,

prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen.;

- 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele

aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul C.D. să execute pedeapsa cea

mai grea de 22 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

I s-au interzis

inculpatului C.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

A fost condamnat

inculpatul I.D., fără loc de muncă, fără ocupație, agricultor, fără antecedente

penale, la următoarele pedepse:

- 22 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin.

(1), 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

raportat la art. 78 C. pen.

În baza art. 174, 176

alin. (1) lit. b) și d) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., i

s-a aplicat inculpatului I.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a

ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5

ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei

principale.

- 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, săvârșită în forma tentativei,

prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen.;

- 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele

aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul I.D. să execute pedeapsa cea

mai grea de 22 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

I s-au interzis

inculpatului I.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a

inculpaților C.D., I.D. și N.F.D.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și a

arestării preventive de la 22 martie 2012 lăzi.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, s-a

dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de

la inculpații C.D., I.D. și N.F.D., în vederea introducerii profilurilor

genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpații să fie informați că probele

biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul

Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul

prevederilor art. 357 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 169 C.

proc. pen., s-a dispus restituirea către C.F. a unei securi, cu tăiș metalic și

coadă din lemn, în lungime totală de 64 cm., bun care a aparținut victimei

M.T..

S-a dispus

conservarea mijloacelor de probă constând în îmbrăcămintea victimei T.M.

(coletul nr. 12), în cele 26 plicuri etichetate conținând probe ridicate de la

fața locului, urme de sânge, impresiuni papilare și tampoane exudat faringian

și de prelevare a unor urme de pe diverse părți ale corpului victimelor și a

DVD-ului marca H conținând înregistrări audio-video efectuate cu ocazia

reconstituirilor.

În baza art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art.

1357și urm. din Legea nr. 287/2009 (Codul Civil), având în vedere și art. 313

alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, au fost admise acțiunile civile formulate

în procesul penal de Spitalul Municipal "DC" Huși și Serviciul de Ambulanță

Județean Vaslui în contradictoriu cu inculpații C.D., I.D. și N.F.D. și, în

consecință:

Au fost obligați

inculpații C.D., I.D. și N.F.D., în solidar, la plata următoarelor sume:

- 330,77 RON cu titlu

de despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Municipal "DC"

Huși, reprezentând contravaloare îngrijiri medicale acordate victimei M.T.;

- 430,80 RON cu titlu

de despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean

Vaslui reprezentând contravaloarea transportului victimei M.T..

A fost respinsă, ca

nefondată, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către

partea civilă C.F. în contradictoriu cu inculpații C.D., I.D. și N.F.D.

În baza art. 189 C.

proc. pen. și art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare

dintre inculpații N.F.D. și I.D. la plata către stat a sumei de 1.800 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, din care sumele de 600

RON, respectiv 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din

oficiu în faza de urmărire penală, respectiv în faza de judecată, urmând a se

avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În baza art. 189 C.

proc. pen. și art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul C.D. la plata către stat a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de către acesta.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a argumentat, în fapt și în drept, după cum urmează:

În noaptea de 21/22

martie 2012, inculpații N.F.D., C.D. și I.D., la propunerea primului inculpat,

care locuise anterior la domiciliul victimelor, care aveau zona feței acoperită

cu diferite articole de îmbrăcăminte pentru a nu fi recunoscuți, au pătruns,

succesiv, fără drept, în locuința victimelor T.M. și M.T., din localitatea

Oțetoaia, comuna Lunca Banului, în scopul de a le sustrage acestora banii pe

care îi dețineau, context în care, succesiv, folosind o secure și un cuțit,

i-au supus, pe rând, la presiuni fizice constând în loviri repetate, în scopul

de a afla unde se găsesc banii ținuți de cei arătați, pe care nu i-au găsit,

iar apoi au continuat agresiunile pentru suprimarea vieții victimelor, în.

scopul ascunderii infracțiunii de tentativă de tâlhărie pe care au comis-o,

urmarea fiind că victima T.M. a decedat în foarte scurt timp, iar victima M.T.

a decedat ulterior, cu toate îngrijirile medicale de specialitate care i s-au

acordat.

S-a reținut că fapta

a fost săvârșită în următoarele împrejurări:

Victimele T.M., în

vârstă de 93 de an și M.T., în vârstă de 82 de ani, conviețuiau în relații de

concubinaj în locuința situată în județul Vaslui, iar într-o anumită perioadă

de timp, inculpatul N.F.D., rudă al acestora, a locuit cu ei, condiții în care

a luat cunoștință că cei doi bătrâni dețin o anumită sumă de bani păstrată

pentru o eventuală înmormântare.

De aceea, inculpatul

N.F.D., după ce a consumat bere și vin cu inculpații I.D. și C.D., a luat

hotărârea ca, împreună cu ceilalți doi inculpați, să sustragă prin violență

acei bani de la victime. în acest scop, au pătruns în noaptea de 21/22 martie

2012 în domiciliul celor arătați și, încercând să se mascheze cu glugi sau

cagule, au exercitat presiune asupra celor doi bătrâni pentru a afla unde sunt

banii pe care îi dețineau.

S-a reținut că

bătrânii locuiau într-o anexă gospodărească, care era situată în lateralul

locuinței principale. Datorită vârstei și lipsei altor persoane de ajutor,

condițiile erau insalubre, iar spațiul de locuit era foarte redus.

După pătrunderea fără

drept, pe timp de noapte, în locuința victimelor, inculpații au început să

exercite violențe fizice împotriva victimelor, folosind mijloace de atac

proprii omului (pumni și picioare), dar și alte mijloace, respectiv o secure,

folosită pe rând de inculpați, ca și strangularea cu o sfoară a victimelor,

toate în scopul de a le determina să spună unde sunt banii.

Primul care a fost

maltratat în felul arătat, a fost M.T. care, fiind amenințat cu un cuțit în

zona gâtului, în final, le-a spus celor trei inculpați că nu știe unde se

găsesc banii, dar știe concubina sa, T.M.

Aceasta din urmă a

fost maltratată în fel și chip de cei trei inculpați pentru a spune unde se

găsesc banii, însă, deși în final a dat informații privitoare la locul unde se

găseau sumele de bani deținute, cei trei inculpați nu le-au găsit, iar de

aceea, pentru a ascunde urmele infracțiunilor deja săvârșite, au continuat

exercitarea de violențe asupra victimei T.M., ca și asupra victimei M.T., care

au condus la un deces aproape imediat al victimei T.M., iar M.T. a fost lăsat

în stare de inconștiență.

Întrucât nu au găsit

banii căutați, inculpații au plecat, iar după plecarea acestora, victima M.T. a

reușit să își revină și s-a deplasat la locuința lui P.V., care l-a chemat pe

C.F., iar acestuia din urmă victima M.T. i-a relatat cele întâmplate și că T.M.

este decedată, dar i-a spus și că l-a recunoscut după voce, chiar dacă era

mascat, pe ruda sa N.F.D., care îi este un fel de nepot, relatând că s-a

încercat jefuirea sa.

Ulterior, a fost

sesizat Serviciul de Urgență 112, victima M.T. a fost transportată la spital,

iar grație activităților informativ-operative s-a reușit identificarea celor

trei agresori care, în urma audierilor, au recunoscut în final faptele comise.

Fiecare dintre

inculpați a încercat să își minimalizeze contribuția la săvârșirea faptelor,

deși le-au comis într-o acțiune conjugată, în temeiul unei rezoluții

infracționale unice, condiții în care unii au lovit și cu securea, au

strangulat victimele cu o sfoară și le-au lovit în repetate rânduri cu pumnii

și picioarele.

Dincolo de

declarațiile inculpaților, relevantă în ceea ce privește săvârșirea

infracțiunilor mai sus arătate în sarcina inculpaților a fost depoziția

victimei M.T., dată la 22 martie 2012, în timp ce se afla în spital, care a

precizat că toți inculpații l-au lovit atât pe el, cât și pe victima T.M. și

i-au amenințat cu moartea pentru a-i determina să se indice locul unde se afla

suma de bani pe care o dețineau, iar tot incidentul a durat aproximativ o oră.

În cauză a fost

întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. 99/N/2012 al Serviciul Medico-Legal

Județean Vaslui privind pe victima T.M., care a concluzionat că: moartea

numitei T.M. a fost violentă și s-a putut instala în dimineața zilei de 2

martie 2012, moartea a avut drept cauză șocul traumatic și hemoragie, urmare a

unui politraumatism cu multiple fracturi costale, fracturi cominutive ambii

omoplați, fractură de piramidă nazală, luxație scapulo-humerală, hematoame,

ruptură de rinichi drept, rupturi musculare, infiltrate sanguine, echimoze,

plăgi; leziunile s-au produs cu și de corpuri dure, precum și prin comprimare;

majoritatea loviturilor pledează pentru mecanism activ de producere, loviri

active cu corpuri dure, posibil cu mijloace de atac proprii omului (pumni,

picioare), precum și corp contondent alungit (posibil obiect de tipul securii -

loviri cu partea netăioasă); pentru unele leziuni se poate avea în vedere

mecanismul de comprimare (unele fracturi costale și unele echimoze); între

politraumatism și moarte există legătură de cauzalitate directă,

necondiționată.

Totodată, prin același

act medico-legal, s-a apreciat că victima și agresorul s-au aflat inițial față

în față; victima a recepționat multiple lovituri la nivelul feței și membrelor

superioare, în special la nivelul celui drept, dar și la nivelul toracelui;

victima a fost lovită și din spate, ea prezentând la nivelul toracelui fracturi

cominutive ale omoplaților și unele echimoze alungite (au fost aplicate la

acest nivel lovituri cu un corp contondent alungit, posibil lovituri aplicate

cu coada unei securi sau cu partea netăioasă); victima a prezentat leziuni

multiple la nivelul extremității cefalice și în celelalte planuri, nu doar în

plan frontal.

S-a reținut că este

posibil ca victima să fi căzut la un moment dat, să i se fi aplicat lovituri și

să fi fost exercitate compresiuni asupra toracelui în această fază a

agresiunii, iar între agresiune (debutul agresiunii) și instalarea decesului

s-a apreciat că a existat un interval de timp de ordinul orei sau orelor

(instalarea șocului).

Totodată, s-a reținut

că victima prezenta echimoze cu suprafețe mici pe coapse, fețele

antero-interne, sugerând leziuni specifice unei tentative de agresiune sexuală;

de asemenea, victima prezenta o mică soluție de continuitate a mucoasei

(fisură) la nivelul comisurii posterioare vulvo-vaginale, cu discret infiltrat

sanguin, produsă prin mecanism de distensie; totuși, nu s-a putut certifica o

agresiune sexuală întrucât în secreția vaginală recoltată de la cadavru nu s-au

pus în evidență spermatozoizi; la examenul regiunii anale, nu au fost evidențiate

leziuni traumatice recente.

Pentru victima M.T.

s-a întocmit inițial Raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr.

67/E/2012 al SML județul Vaslui, iar după decesul acestuia, s-a întocmit

Raportul de expertiză medico-legală de autopsie nr. 106/N/2012 al SML județul

Vaslui, prin care s-au concluzionat următoarele: moartea numitului M.T. a fost

violentă și s-a instalat la data de 1 aprilie 2012; aceasta a avut drept cauză

imediată un șoc toxico-septic, urmare a unei bronhopneumonii acute, complicație

a unui traumatism toracic cu fracturi costale (C8, C9, C10 pe dreapta și C6 pe

stânga) la o persoană cu multiple tare organice cronice; între traumatismul

toracic și moarte există legătură de cauzalitate indirectă (traumatismul

toracic cu fracturi costale și cu un oarecare grad de contuzie pulmonară nu a

permis ventilarea și drenarea corespunzătoare a zonei de pulmon, permițând

grefarea unei infecții la o persoană cu o rezervă funcțională redusă, decesul

survenind ca urmare a evoluției infauste a acestei complicații); traumatismul

toracic s-a produs prin loviri cu sau de corp dur, cel mai probabil prin loviri

active; victima, în afara traumatismului toracic, a mai prezentat leziuni

traumatice de tipul plăgii contuze, infiltratului sanguin, echimozei, excoriației

la nivelul extremității cefalice și membrelor, posibil produse prin loviri cu

sau de corp dur, cel mai probabil loviri active.

Pentru a reține

această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 C.

proc. pen. care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită, aprecierea

fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de

judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării

adevărului", precum și dispozițiile art. 75 C. proc. pen. conform cărora

"declarațiile părții vătămate.. făcute în cursul procesului penal pot

servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte

sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".

Instanța de judecată

a coroborat declarațiile inculpaților N.F.D., C.D. și I.D. care au recunoscut,

în parte, în cursul urmăririi penale, săvârșirea faptelor în modalitatea

descrisă în rechizitoriu, cu declarațiile martorilor M.A., I.I., P.V., având în

vedere mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului cu

fotografiile anexate acestuia, precum și luând în considerare concluziile

rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/3139/2012 privindu-i

pe cei trei inculpați din prezenta cauză, precum și aspectele reliefate de

celelalte înscrisuri depuse în cauză.

La termenul de

judecată din 26 septembrie 2012, inculpații N.F.D., I.D. și C.D. au învederat

faptul că nu doresc să dea declarații în cursul cercetării judecătorești,

prevalându-se de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

În drept, s-a reținut

că faptele inculpaților N.F.D., I.D. și C.D. care, în noaptea de 21/22 martie

2012, au pătruns, fără drept, în domiciliul victimelor T.M. și M.T., în scopul

de ale sustrage banii pe care-i dețineau, context în care i-au supus, pe rând,

la presiuni fizice constând în lovituri repetate, în scopul de a afla unde să

găsesc banii deținuți de cei arătați, pe care nu i-a găsit, iar apoi au

continuat agresiunile pentru suprimarea vieții victimelor, în scopul ascunderii

infracțiunii de tentativă la tâlhărie pe care au comis-o, urmarea fiind că

victima T.M. a decedat în foarte scurt timp, iar victima M.T. a decedat

ulterior, cu toate îngrijirile medicale de specialitate care i s-au acordat,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav

prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) (comis asupra a două

persoane) și d C. pen. (săvârșit pentru comite o tâlhărie), cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen. (comisă de către trei persoane împreună), o infracțiune de

tâlhărie, săvârșită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.

și o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Întrucât inculpații

au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul emis de către Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vaslui pentru săvârșirea a două infracțiuni de omor deosebit

de grav prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C. pen., o infracțiune de tentativă

de tâlhărie calificată prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. a) și b), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., o infracțiune

de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu alic.

art. 75 lit. c) C. pen., dar din probele administrate a rezultat faptul că ne

aflăm doar în prezența unei singure infracțiuni complexe de omor deosebit de

grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) (comis asupra a două

persoane) și d) C. pen. (săvârșit pentru comite o tâlhărie), cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen. și nici una dintre infracțiunile din cauză nu a fost comisă

de către un major împreună cu un minor, pentru a atrage incidența prevederilor

art. 75 lit. c) C. pen., instanța, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a admis,

în parte, cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui

privind schimbarea încadrării juridice și a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților C.D., N.F.D. și I.D. prin

rechizitoriul nr. 172/P/2012 emis la data de 29 iunie 2012 de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vaslui din: două infracțiuni de omor deosebit de grav prev. de

art. 174, 176 lit. b), d) C. pen., o infracțiune de tentativă calificată prev.

de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192

alin. (2) C. pen., toate cu alic. art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea de

omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) și d)

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., o infracțiune de tâlhărie,

săvârșită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. a) și b), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. și o

infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește

cererea formulată de către inculpatul C.D., prin apărător, privind schimbarea

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, din

două infracțiuni de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C.

pen., o infracțiune de tentativă de tâlhărie calificată prev. de art. 20

raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art. 192

alin. (2) C. pen., toate cu alic. art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea de

omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. h) C. pen., o infracțiune de

tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) și b) și

alin. (2

1

) lit. f) C. pen., o infracțiune de lovire prev. de art.

180 C. pen., precum și o infracțiune de omor deosebit de grav prev. de art.

174, 176 C. pen., motivat de faptul că nu ne aflăm în prezența unei infracțiuni

complexe de omor deosebit de grav comis asupra a două persoane, ci doar a unui

omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. h) C. pen., în ceea ce o privește pe

victima T.M. și a unei infracțiuni de lovire prev. de art. 180 C. pen. în ceea

ce o privește pe victima M.T., iar poziția subiectivă a inculpatului C.D. față

de moartea victimei M.T. este cea de praeterintenție, în sensul că, deși a

acționat cu intenție în ceea ce privește tâlhărirea acestuia, a acționat din

culpă în ceea ce privește rezultatul mai grav, constând în moartea victimei

M.T., instanța a reținut faptul că aceasta este neîntemeiată.

Înainte de toate, a

remarcat tribunalul faptul că esențial în soluționarea acestei cereri de

schimbare a încadrării juridice este faptul de a stabili dacă față de moartea

victimei M.T. poziția subiectivă a inculpatului C.D. a fost cea a

praeterintenției, acționând cu intenție în ceea ce privește fapta de tentativă

la tâlhărie sau a fost cea a intenției.

Tribunalul a reținut

că din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că atât în ceea ce

privește moartea victimei T.M., cât și în ceea ce privește moartea victimei

M.T., poziția subiectivă a inculpaților a fost cea a intenției, cel puțin

indirecte, nu cea a culpei depășite.

La această concluzie

a ajuns instanța având în vedere împrejurările concrete în care a fost

săvârșită fapta și, îndeosebi, în raport de instrumentul folosit (o secure,

instrument apt să producă moartea, cu atât mai mult cu cât constituția victimei

era și extrem de firavă, cum rezultă din fotografiile depuse), regiunea

corpului lovită, numărul și intensitatea loviturilor (i-au fost aplicate mai

multe lovituri cu securea, dar și cu pumnii și picioarele de către toți cei

trei inculpați), drept pentru care, raportat la împrejurarea că poziția

subiectivă a inculpatului C.D. față de victima M.T. este cea a intenției

indirecte, tribunalul a arătat faptul că, în speță, ne aflăm în prezența unei

infracțiuni complexe de omor deosebit de grav, asupra a două victime, prev. de

art. 174, 176 lit. b), d) C. pen., și nicidecum a unei infracțiuni de omor calificat

prev. de art. 174, 175 lit. h) C. pen., a unei infracțiuni de lovire prev. de

art. 180 C. pen. și a unei infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la

art. 211 alin. (1), 2 lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. f) C. pen.,

cererea de schimbare a încadrării juridice fiind, astfel, respinsă.

Sub aspectul laturii

subiective, s-a reținut că atitudinea subiectivă a inculpaților C.D., N.F.D. și

I.D. față de faptele săvârșite și urmările acestora se caracterizează prin

intenție directă.

S-a mai reținut că

inculpatul C.D., zis „C." are vârsta de 20 ani, nu este căsătorit, nu are

copii, are opt clase și este agricultor, iar după ce s-a reușit capturarea sa,

pe parcursul cercetărilor, inculpatul și-a recunoscut parțial faptele, adoptând

o bună conduită procesuală față de organele de urmărire penală, nefiind

cunoscut nici cu antecedente penale.

Față de încadrarea

juridică dată faptelor, s-a impus expertizarea sa psihiatrică, astfel că s-a

întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/3193/2012 al

Institutului Național de Medicină Legală „MM" București, prin care s-a

concluzionat că numitul C.D. prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate

de tip antisocial și are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru

care este cercetat (la data de 21/22 martie 2012).

Totodată, s-a reținut

că inculpatul N.F.D. are vârsta de 20 de ani, nu este căsătorit, nu are copii,

are opt clase și nu are ocupație, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Față de încadrarea

juridică dată faptelor, s-a impus expertizarea sa psihiatrică, astfel că s-a

întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/3192/2012 al

Institutului Național de Medicină Legală „MM" București, prin care s-a

concluzionat că numitul N.F.D. prezintă diagnosticul: Tulburare de

personalitate de tip antisocial și are discernământul păstrat în raport cu

faptele pentru care este cercetat (la data de 21/22 martie 2012).

De asemenea, s-a

reținut că inculpatul I.D. are vârsta de 22 de ani, nu este căsătorit, nu are

copii, are zece clase, este agricultor și nu este cunoscut cu antecedente

penale.

Față de încadrarea

juridică dată faptelor, s-a impus expertizarea sa psihiatrică, astfel că s-a

întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/3191/2012 al

Institutului Național de Medicină Legală „MM" București, prin care s-a

concluzionat că numitul I.D. prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate

de tip antisocial și are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru

care este cercetat (la data de 21/22 martie 2012).

Săvârșirea faptelor

și vinovăția inculpaților fiind pe deplin dovedită, instanța a aplicat acestora

câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare dintre infracțiunile comise, în

limitele prevăzute de textul incriminator.

La individualizarea

pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

și anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele pedepsei

prevăzute de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen.,

(închisoarea de la 15 la 25 ani sau detențiunea pe viață), art. 20 raportat la

art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2

1

) lit. a) și

c) C. pen. (închisoare de la 7 la 20 de ani) și art. 192 alin. (2) C. pen.

(închisoarea de la 3 la 10 ani), împrejurările concrete în care au fost

săvârșite faptele, care sunt de o violență și de o brutalitate deosebită,

victima M.T. precizând în unica sa declarație că au fost loviți cu brutalitate

aproximativ o oră, gradul concret de pericol social al acestora, care este

deosebit de ridicat, persoana inculpaților, care și-au diminuat contribuția la

săvârșirea faptelor și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

S-a reținut că gradul

de pericol social al faptelor săvârșite rezultă din modul și mijlocele de

săvârșire a infracțiunilor, din împrejurările concrete în care au fost comise,

scopul urmărit, urmarea produsă, așa cum au fost acestea prezentate anterior și

din persoana și conduita inculpaților.

În acest sens, s-a

avut în vedere că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării

pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de

legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru

restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului.

Tribunalul nu a

reținut în favoarea inculpaților nicio circumstanța atenuantă prevăzută de art.

74 C. pen., apreciind că atitudinea parțială de recunoaștere a infracțiunilor

și lipsa antecedentelor penale au fost valorificate, pe de o parte, la alegerea

pedepsei alternative a închisorii, față de cea a detențiunii pe viață, dar și

la dozarea pedepselor aplicate sub maximul special prevăzut de lege pentru

infracțiunile reținute.

Având în vedere cele

expuse mai sus, instanța a apreciat că o pedeapsă de 22 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1),

176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

raportat la art. 78 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani, potrivit

art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale, o pedeapsă

de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, săvârșită în

forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2)

lit. a) și b), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. și 4 ani de

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de, violare de domiciliu prev. de

art. 192 alin. (2) C. pen., cu executare în regim de detenție, sunt de natură

să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., adică cel

preventiv și cel educativ.

Raportat la cauza

Hirst contra Marii Britanii și În baza prevederilor art. 71 C. pen. privind

pedeapsa accesorie, a fost interzisă inculpaților, pe durata executării

pedepsei aplicate, exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective), precum și a dreptului prevăzut la lit. b), respectiv acela

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, față de soluția

de condamnare instanța considerându-i nedemni de exercitarea acestor drepturi.

În ceea ce privește

măsura arestării preventive, luată și menținută în cauză față de inculpații

I.D., C.D. și N.F.D., instanța de fond a constatat că nu au intervenit elemente

care să fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor inițiale.

S-a reținut că

pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care

să permită o măsură preventivă neprivativă de libertate, apreciindu-se că, prin

punerea în libertate a inculpaților, s-ar crea temerea că justiția, în cazul

unor infracțiuni de o gravitate deosebită, nu acționează suficient de ferm și

poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

Astfel, s-a

considerat că măsura răspunde exigențelor art. 136 C. proc. pen., fiind

necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în continuare,

precum și pentru a împiedica sustragerea inculpaților de la executarea

pedepselor, precum și pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către

acesta.

Sub aspectul laturii

civile, tribunalul a constatat că, în cursul urmăririi penale, numitul C.F.,

nepot al victimei - M.T., a precizat faptul că se constituie parte civilă în

cadrul procesului penal cu suma de 1.600 RON, reprezentând diferența dintre

suma de 3.700 RON pe care a cheltuit-o cu prilejul înmormântării victimei C.F.

și suma de 2.100 RON pe care a primit-o ca și ajutor de înmormântare.

Tot în cursul

urmăririi penale, numitul M.A., care a suportat cheltuielile de înmormântare

ale victimei T.M., a precizat că nu se constituie parte civilă în cadrul procesului

penal deoarece a beneficiat de un ajutor de înmormântare în cuantum de 2.100

RON și i-a fost înmânată de către procurorul criminalist suma de 6.433 RON,

care a fost găsită cu prilejul cercetării la fața locului.

Totodată, Spitalul

Municipal "DC" Huși s-a constituit parte civilă în cadrul procesului

penal cu suma de 330,77 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate de

spitalizarea victimei M.T.

Serviciul Județean de

Ambulanță Vaslui s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma

de 430,80 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate de transportarea

sus-numitului.

S-a reținut că

temeiul răspunderii civile a inculpaților pentru prejudiciile cauzate în urma

săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile

delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998 C. civ., care prevede că

„orice faptă a omului,care cauzează altuia un prejudiciu,obligă pe acela din a

cărui greșeală s-a ocazionat,a-l repara" și în art. 999 din același cod,

care prevede că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin

fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența și prin imprudența

sa".

De asemenea, s-a

reținut că cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să

repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia,

indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși conținutul art. 998 C.

civ., care folosește termenul general de „prejudiciu" fără a distinge în

raport cu caracterul material sau morale al acestuia, aceasta însemnând că

trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale, cauzate prin

orice fapte ilicite.

Astfel, a fost avut

în vedere că latura civilă într-o cauză penală este guvernată de principiul

"actori incumbit probatio" expres prevăzut de legiuitor prin

dispozițiile art. 1169 C. civ.

S-a mai reținut că,

pentru acordarea de despăgubiri civile cu caracter material, este necesar să se

stabilească prin probe certe atât existența unui prejudiciu, cât și valoarea

acestuia, tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite neputând să

opereze decât în limita valorii prejudiciului real și efectiv produs.

A rezultat, așadar,

că despăgubirile civile datorate ca urmare a comiterii unui delict nu sunt

nelimitate și nici prestabilite legislativ ca întindere, ci dimpotrivă, acestea

trebuie stabilite prin probe.

Totodată, instanța de

fond a reținut că ulterior săvârșirii infracțiunii de către inculpați, victima

M.T. a fost internată în cadrul Spitalului Municipal „DC" Huși, fiind

transportată cu o ambulanță aparținând serviciului specializat, iar cu ocazia

internării s-au efectuat cheltuieli potrivit deconturilor înaintate la dosarul

cauzei și ținând seama și de dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006,

astfel cum au fost modificate O.U.G. nr. 72/2006, potrivit căruia persoanele

care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane, răspund potrivit

legii și au obligația să repare prejudicial cauzat furnizorului de servicii

medicale, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor ocazionate de asistența

medicală acordată victimei prin fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a

acestora.

În raport de aceste

de aceste proporții, În baza dispozițiilor art. 14 - 15, art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., având în vedere și dispozițiile art.

313 din Legea nr. 95/2006, astfel cum au fost modificate O.U.G. nr. 72/2006,

instanța i-a obligat pe inculpații C.D., I.D. și N.F.D., în solidar, la plata

sumelor de 330,77 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă

Spitalul Municipal "DC" Huși, reprezentând contravaloare îngrijiri

medicale acordate victimei M.T. și, respectiv, 430,80 RON cu titlu de

despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean

Vaslui reprezentând contravaloarea transportului victimei M.T.

Cu privire la

acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă

partea civilă C.F. în contradictoriu cu inculpații C.D., I.D. și N.F.D.,

constând în obligarea acestora la plata sumei de 1.600 RON, cu titlu de daune

materiale, constând în diferență cheltuieli de înmormântare, instanța de fond a

reținut faptul că aceasta este neîntemeiată deoarece partea civilă nu a făcut

dovada nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății că a efectuat

asemenea cheltuieli.

În termen legal,

inculpații C.D., N.F.D. și I.D. au formulat apel împotriva acestei sentințe,

criticând-o pentru netemeinicie, solicitând, atât în scris, prin cererile de

apel, cât și prin apărătorii lor, reducerea cuantumului pedepselor aplicate,

care sunt prea mari față de circumstanțele reale și cele personale.

Inculpatul I.D. a mai

solicitat, pe lângă reducerea cuantumului pedepsei, și schimbarea încadrării

juridice dată faptei de prima instanță, din autor al infracțiunii de omor

deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) și d) C.

pen., în cea de complice la aceasta infracțiune.

Prin Decizia penală

nr. 14 din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de

inculpații C.D., N.F.D. și I.D. împotriva Sentinței penale nr. 175 din 29

octombrie 2012 a Tribunalului Vaslui, care a fost menținută.

A fost menținută

măsura arestării preventive a inculpaților și s-a dedus această măsură de la

data de 29 octombrie la zi.

A fost obligat

fiecare inculpat apelant să plătească statului câte 500 RON cheltuieli

judiciare, din care 400 RON, onorarii din oficiu, care vor fi avansate din

fondurile statului.

Verificând sentința

atacată prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și

de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control

judiciar a constatat că apelurile inculpaților sunt nefondate.

S-a constatat că

instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate,

situația de fapt, făcându-se și o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor

săvârșite de inculpați.

în ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor, s-a reținut că s-a dat semnificația

cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare

la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost

săvârșite și limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.

S-a apreciat că

recunoașterea faptelor și regretul de care au dat dovada inculpații au fost

avute în vedere de instanța fondului, aplicându-li-se pedepse just

individualizate.

Totodată, s-a avut

apreciat că, față de activitățile infracționale comise, așa cum au fost

reținute de prima instanță, de gravitatea și consecințele sociale profund

negative ale acestora și impactul asupra valorilor sociale lezate, se impune

menținerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților pentru a răspunde în

mod adecvat funcțiilor și scopului pedepsei.

Nici critica

inculpatului I.D. privind schimbarea încadrării juridice dată faptei din autor

al infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin.

(1) lit. b) și d) C. pen., în cea de complice la aceasta infracțiune, nu a fost

apreciată ca fiind fondată, cu motivarea că din depoziția victimei M.T., dată

la data de 22 martie 2012, în timp ce se afla în spital, a rezultat că toți

inculpații l-au lovit atât pe el, cât și pe victima T.M. și i-au amenințat cu

moartea pentru a-i determina să se indice locul unde se afla suma de bani pe

care o dețineau și această situație a durat aproximativ o oră.

Împotriva deciziei

anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.D.,

N.F.D. și I.D., solicitând, prin intermediul apărătorilor desemnați din oficiu,

admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea

cuantumului pedepselor, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante, în

temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Concluziile formulate

de reprezentantul parchetului, de apărătorii recurenților inculpați și ultimul

cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei

hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte,

examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt

fondate pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt

reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este

în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără

dubiu, că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor,

respectiv omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit.

b) (comis asupra a două persoane) și d) C. pen. (săvârșit pentru comite o

tâlhărie), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (comisă de către trei persoane

împreună), o infracțiune de tâlhărie, săvârșită în forma tentativei, prev. de

art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen. și o infracțiune de violare de domiciliu prev. de art.

192 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 21/22 martie 2012,

au pătruns, fără drept, în domiciliul victimelor T.M. și M.T., în scopul de ale

sustrage banii pe care-i dețineau, context în care i-au supus, pe rând, la

presiuni fizice constând în lovituri repetate, în scopul de a afla unde să

găsesc banii deținuți de cei arătați, pe care nu i-a găsit, iar apoi au

continuat agresiunile pentru suprimarea vieții victimelor, în scopul ascunderii

infracțiunii de tentativă la tâlhărie pe care au comis-o, urmarea fiind că

victima T.M. a decedat în foarte scurt timp, iar victima M.T. a decedat

ulterior, cu toate îngrijirile medicale de specialitate care i s-au acordat.

Sub aspectul

individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de recurenții

inculpați nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o

corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor

specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea

atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține

că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile

generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate

inculpaților pentru infracțiunile comise au fost stabilite într-un cuantum

corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și

circumstanțelor personale ale recurenților inculpați.

De altfel, ca să-și

poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului

său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă

sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și

potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana

infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența

pedepsei.

Funcțiile de constrângere

și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai

printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana

căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul

adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că

faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind

limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum

și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare.

În acest sens, se

reține că infracțiunea de omor, în general, denotă un pericol social ridicat,

aducând atingere celei mai importante valori sociale, dreptul la viață al

individului. Infracțiunea comisă este una deosebit de gravă, care a condus la

suprimarea vieții a două persoane, neputând fi omise nici modalitatea de

săvârșire, precum și multiplele leziuni de pe corpul victimelor, care relevă o

violență deosebită manifestată de inculpați.

În ceea ce privește

existența uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art.

74 C. pen. sau a altora asemănătoare, se reține că aceasta nu obligă instanța

de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe

pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen.,

rezultă că recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe

atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. în această apreciere

se va ține seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor

în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, ca și de orice

elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea

circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci

lăsată la aprecierea acesteia.

În prezenta cauză,

Înalta Curte, în acord cu instanțele inferioare, constată că nu se impune

reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea recurenților inculpați, cu

consecința reducerii pedepselor, având în vedere gradul de pericol social

sporit al faptelor comise, dar și modul concret în care a fost derulată

activitatea infracțională - faptele comise fiind de o violență și de o

brutalitate deosebită, astfel cum a rezultat și din declarația dată de victima

M.T. Pe de altă parte, se constată că datele care caracterizează favorabil

persoana inculpaților (care au manifestat o atitudine parțial sinceră și nu

sunt cunoscuți cu antecedente penale) au fost avute în vedere de către instanța

de fond cu prilejul stabilirii sancțiunilor.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților se încadrează în limitele

prevăzute de lege, fiind apte să răspundă scopului preventiv și de reeducare al

pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului

proporționalității între gravitatea concretă a faptelor și datele personale ale

inculpaților, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte,

modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea în regim de detenție, fiind,

de asemenea, corect stabilită.

În lumina acestor

considerații, criticile formulate de recurenții inculpați apar ca nefiind

întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să

determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse,

ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. în

temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art.

381 C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata

reținerii și a arestării preventive de la 22 martie 2012 la 13 mai 2013.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile

cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații C.D., N.F.D. și I.D. împotriva

Deciziei penale nr. 14 din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția

penală și pentru