ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 10.01.2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 68/2014

HOTĂRÂRE

10.01.2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 68/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 20 din data de 28 ianuarie 2013, Tribunalul Vaslui a dispus următoarele:

A respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpații T.N., G.M., H.M.P., G.O.N. și Ț.I.M. au fost trimiși în judecată din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 99 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza ultimă cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. formulate de inculpații T.N., G.M., G.O.N. și Ț.I.M., prin apărători sau în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. formulate de inculpații H.M.P. și G.O.N., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

A admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui privind înlăturarea agravantei legale prev. de art. 75 lit. c) C. pen. În ceea ce îi privește pe inculpații H.M.P. și G.O.N. și de inculpatul H.M.P. prin apărător, în ceea ce îl privește pe acesta.

Pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și 74 lit. a) b), 80 și 99 C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul H.M.P., cetățean român, ocupația - agricultor, studii - 8 clase, necăsătorit - fără copii, fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 110 cu ref. la art. 110

C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere sau control aplicate inculpatului H.M.P. și conf. art. 110 C. pen. a stabilit termen de încercare de 4 (patru) ani.

Pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după împlinirea vârstei de 18 ani și în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a suspendat și pedeapsa accesorie.

Pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, a încredințat supravegherea minorului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, urmând ca minorul să respecte următoarele obligații:

- să nu frecventeze localuri publice, respectiv restaurante, baruri sau săli cu jocuri electronice;

- să presteze o activitate neremunerată în cadrul Primăriei comunei Iana pe o durată de 150 de ore, maximum 2 ore pe zi;

În baza art. 103 alin. (4) C. pen. a atras atenția minorului asupra consecințelor comportării sale.

După împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul H.M.P. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A stabilit ca organ de supraveghere, după împlinirea vârstei de 18 ani, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui.

O copie a prezentei hotărâri, se va comunica la data rămânerii definitive, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, la Postul de Poliție din comuna Iana și Primăriei comunei Iana.

A atras atenția inculpatului H.M.P. asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 8 8 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului H.M.P. durata reținerii și arestării preventive de la 11 octombrie 2012 până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului H.M.P. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 46/U din 12 octombrie 2012 emis de Tribunalul Vaslui.

Pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și 74 lit. c) art. 80 și 99 C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul G.O.N., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 110 cu ref. la art. 110

C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere sau control aplicate inculpatului G.O.N. și conf. art. 110 C. pen. a stabilit termen de încercare de 4 (patru) ani și patru luni.

- să nu frecventeze localuri publice, respectiv restaurante, baruri sau săli cu jocuri electronice;

- să presteze o activitate neremunerată în cadrul Primăriei comunei Iana pe o durată de 150 de ore, maximum 2 ore pe zi, după programul de școală, în zilele nelucrătoare sau în vacantă.

În baza art. 103 alin. (4) C. pen. a atras atenția minorului asupra consecințelor comportării sale.

După împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul G.O.N. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A stabilit ca organ de supraveghere, după împlinirea vârstei de 18 ani, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui.

A atras atenția inculpatului G.O.N. asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) c) și 74 lit b) art. 80 C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpații:

- T.N., cetățean român, ocupația - agricultor, studii 6 clase, necăsătorit - fără copii, fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 86

C. proc. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere și conform art. 86

a stabilit termen de încercare 6 ani.

Pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a suspendat și pedeapsa accesorie.

Pe durata termenului de încercare inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția inculpatului T.N. asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. cu referire la art. 83 și 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.N. durata reținerii și arestării preventive de la 11 octombrie 2012 până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.N. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 47/U din 12 octombrie 2012 emis de Tribunalul Vaslui.

- G.M., cetățean român, ocupația - agricultor, studii - 9 clase, necăsătorit - fără copii, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 86

C. proc. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere și conform art. 86

a stabilit termen de încercare 6 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția inculpatului G.M. asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. cu referire la art. 83 și 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.M. durata reținerii și arestării preventive de la 11 octombrie 2012 până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 48/U din 12 octombrie 2012 emis de Tribunalul Vaslui.

- Ț.I.M., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 86

C. proc. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere și conform art. 86

a stabilit termen de încercare 6 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția inculpatului Ț.I.M. asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. cu referire la art. 83 și 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ț.I.M. durata reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2013 până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Ț.I.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1 din 16 ianuarie 2013 emis de Tribunalul Vaslui.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008 a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpații T.N., G.M., G.O.N., H.M.P. și Ț.I.M. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a Profilului Genetic.

A luat act că pretențiile civile formulate de către partea vătămată P.A. în timpul urmăririi penale au fost achitate de către inculpați sau membrii familiilor acestora și drept consecință partea vătămată a renunțat la pretențiile civile formulate.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat, în solidar, inculpații T.N., G.M. și Ț.I.M., G.O.N. - în solidar cu partea responsabilă civilmente G.N. și H.M.P. în solidar cu părțile responsabile civilmente H.F. și H.L. să achite părților civile Spitalul municipal de Urgență E.B. Bârlad, 2478,3 lei și Serviciului de Ambulanță Județean Vaslui 1311,6 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpații T.N. - la 1168 lei, G.M. - 970 lei și Ț.I.M. 570 lei cheltuieli judiciare către stat. Sumele de 400 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu asigurat inculpatului G.M. la urmărirea penală și suma de 600 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu asigurat inculpatului T.N. la urmărirea penală se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

A obligat inculpatul H.M.P., în solidar cu părțile responsabile civilmente H.F. și H.L. la 970 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu la urmărirea penală se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

A obligat inculpatul G.O.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente G.N. la 1370 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 800 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu la urmărirea penală se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

"Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, inculpații T.N., G.M., H.M.P. - în stare de arest preventiv, G.O.N. și Ț.I.M. - în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), cu aplicare art. 75 lit. a) și c) C. pen.

S-a reținut că în seara zilei de 30 septembrie 2012, împreună inculpații au exercitat agresiuni asupra părții vătămate, P.A., cauzându-i acesteia leziuni traumatice severe, care i-au pus în primejdie viața.

De asemenea, prin rechizitoriu, s-a propus arestarea preventivă a inculpatului Ț.I.M., în baza art. 148 lit. a) și f) din C. proc. pen., motivându-se că inculpatul se sustrage de la urmărirea penală și judecată și că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La termenul din 16 ianuarie 2013, inculpatul Ț.I.M. s-a prezentat la instanță, a fost audiat și în urma punerii în discuție a propunerii Parchetului s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.

S-a mai reținut de prima instanță că fapta inculpaților de a acționa în mod conjugat, simultan și coordonat, aplicând părții vătămate mai multe lovituri în zone ale corpului cu organe vitale, cu consecința producerii unor leziuni care i-au pus acesteia viața în primejdie, realizează conținutul infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) din C. pen.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite pe baza ansamblului probator administrat în cauză, astfel cum acesta se regăsește la dosar.

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 100/2013 din 05 iunie 2013 a respins, ca nefondate, apelurile, declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și inculpații T.N., G.M., H.M.P. și Ț.I.M., împotriva Sentinței penale nr. 20 din data de 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care a menținut-o, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpații T.N., G.M., H.M.P. și Ț.I.M.

În motivele scrise aflate la dosarul cauzei, inculpații T.N., G.M., H.M., prin apărătorul ales, au invocat cazurile de casare prev. de art. 385

pct. 17 și 18 C. proc. pen., apreciind că decizia atacată este nelegală și netemeinică întrucât instanța a comis o gravă eroare de fapt prin interpretarea eronată a probelor din dosar și a distorsionat grav gradul de vinovăție al inculpaților.

Oral, prin apărătorul ales, pentru inculpații T.N., G.M. s-a invocat cazul de casare prev. de art. 385

pct. 17 C. proc. pen. solicitându-se, pentru același motive, schimbarea încadrării juridice date faptei din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la 174 - 175 lit. i) C. pen. În art. 180 alin. (2) C. pen. cu solicitarea de a se dispune încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. cu privire la cei trei, T.N., G.M. și H.M.P. pentru care există nenumărate cereri din partea părții vătămate care a spus că îi iartă, aceștia fiind prieteni.

Inculpații H.M.P. și Ț.I.M., prin apărătorul din oficiu, au invocat cazul de casare prev. de art. 385

pct. 17

C. proc. pen. solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice date faptei din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la 174 - 175 lit. i) C. pen. În art. 180 alin. (2) C. pen. cu solicitarea de a se dispune încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la 174 - 175 lit. i) C. pen. sau art. 10 alin. (1) lit. e) sau h) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Într-un ultim subsidiar, au solicitat redozarea pedepselor aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de lege, cu aplicarea disp. art. 81 sau 86

Cod pen. privind modalitatea de executare a pedepselor.

Examinând recursurile declarate de inculpații T.N., G.M., H.M.P. și Ț.I.M. prin raportare la dispozițiile art. 385

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

alin. (2) C. proc. pen. instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

din același cod.

Totodată, în conformitate cu disp. art. 385

alin. (1), (2) și (2

) C. proc. pen.: "Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și 2, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

alin. (3), se iau în considerare din oficiu."

Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 5 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Primul termen de judecată în recurs a fost acordat în cauză la data de 10 ianuarie 2014, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prev. de art. 385

C. proc. pen. Citațiile pentru acest prim termen de judecată au fost emise în luna august a anului 2013.

Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoștința recurenților inculpați obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată și sancțiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 385

alin. (3) C. proc. pen.

Recurenții inculpați au fost citați pentru termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2014 cu această mențiune precizată anterior.

Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că inculpații T.N., G.M. au depus la dosar, prin apărător, avocat C.P. motivele de recurs la data de 13 iunie 2013.

Același apărător, avocat C.P. a depus pentru inculpații T.N., G.M., H.M.P. alte motive de recurs, mai ample, în data de 30 decembrie 2013, data ștampilei poștei aplicată pe plic.

În ambele motive de recurs depuse, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de disp. art. 385

pct. 17 și 18 C. proc. pen.

Pentru inculpații H.M.P. și Ț.I.M. a depus motive de recurs apărătorul desemnat din oficiu, la data de 07 ianuarie 2013, data ștampilei poștei aplicată pe plic, fără a invoca în drept niciunul dintre cazurile de casare prev. de disp. art. 385

C. proc. pen.

Or, în condițiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 10 ianuarie 2014, la un interval de aproximativ 5 luni de la emiterea și primirea citațiilor, recurenții inculpați au fost informați cu privire la obligațiile legale ce le incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, fiindu-le culpabilă.

Astfel, se constată că pentru inculpații T.N., G.M., H.M.P. motivele de recurs au fost depuse în termenul prev. de disp. art. 385

C. proc. pen.

În consecință, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385

C. proc. pen. atrage sancțiunea decăderii inculpatului Ț.I.M. din exercițiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecința că instanța de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

În această succesiune logico-juridică, Înalta Curte verificând motivele de recurs invocate de inculpații T.N., G.M., H.M.P. astfel cum au fost calificate în drept în motivele scrise, respectiv cazurile de casare prev. de art. 385

pct. 17 și 18 C. proc. pen., constată că acestea au fost abrogate prin punctul 16 din Legea nr. 2/2013 începând cu 15 februarie 2013.

Cât privește cazul de casare prev. de art. 385

pe. 17

C. proc. pen., invocat de apărătorul ales în concluziile orale susținute în fața instanței la termenul de astăzi, Înalta Curte, în raport de cele ce preced, constată că nu a fost invocat în termenul prevăzut de lege, deci nu poate fi analizat.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că motivele recurenților inculpați, astfel cum au fost dezvoltate, atât oral, cât și în scris, vizează modificarea stării de fapt reținută cu caracter definitiv de către instanța de apel.

Aceasta în condițiile în care prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate și cu încadrarea juridică date faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 385 C. proc. pen.

Ori, judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 385

C. proc. pen.

Limitarea obiectului judecății în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanța de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăției și pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicție (fond și apel).

În aceeași ordine de idei, analizând solicitarea inculpatului H.M.P. cu privire la reindividualizarea pedepsei în raport de circumstanțele sale personale, prin eficientizarea acestora, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cu referire la data la care a fost pronunțată decizia atacată, cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 14 C. proc. pen. a fost abrogat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.

Noile dispoziții ale art. 385

pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanțe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.

Față de considerentele anterior expuse, constatând că numește incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.N., G.M., H.M.P. și Ț.I.M.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.N., G.M., H.M.P. și Ț.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 100/2013 din 05 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați H.M.P. și Ț.I.M. la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați T.N. și G.M. la plata sumei de câte 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare