ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2481/2014

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 147 din 09 august 2010 a Tribunalului Harghita s-au dispus următoarele:

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior și cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod, au fost condamnați inculpații N.S., N.A. și M.D.A. la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare și la câte o pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. anterior, timp de 5 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul M.D.A. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (parte vătămată M.Z.).

În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, i-a fost aplicată inculpatului M.D.A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d și e din același cod, timp de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a scăzut din durata pedepselor aplicate inculpaților durata reținerii de 24 de ore.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, inculpaților le-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) din același cod, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 998 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă K.Z. și au fost obligați, în solidar, inculpații să-i plătească părții civile suma de 100.000 lei, daune morale reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii. S-au respins, ca neîntemeiate, restul pretențiilor reprezentând daune morale.

Au fost obligați, în solidar, inculpații să-i plătească părții civile K.Z. o rentă lunară în sumă de 1.000 lei, până la însănătoșire.

S-a constatat că partea vătămată K.Z. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal în ce privește cheltuielile de deplasare ocazionate de săvârșirea infracțiunii.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și au fost obligați, în solidar, inculpații să-i plătească părții civile suma de 9.701,13 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei K.Z. și dobânda legală la această sumă de la data plății.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal Odorheiu-Secuiesc și au fost obligați, în solidar, inculpații să-i plătească părții civile suma de 616 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei K.Z. și dobânda legală la această sumă, de la data plății.

S-a constatat că Spitalul Municipal Gheorgheni nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 998 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M.Z. împotriva inculpatului M.D.A.. A fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 600 lei, daune morale reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe și s-au respins, ca neîntemeiate, restul pretențiilor civile formulate de M.Z.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. anterior.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 4 decembrie 2007, astfel cum a fost ulterior precizat, la data de 2 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților N.A., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alineat ultim lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod, N.S., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alineat ultim lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod și M.D.A., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alineat ultim lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod și a infracțiunii de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și art. 33 lit. a) din același cod.

La solicitarea instanței, la data de 2 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a precizat că, prin actul de sesizare, au fost avute în vedere următoarele infracțiuni: tentativa la infracțiunea de omor calificat în ce îi privește pe inculpații N.S., N.A. și M.D.A., parte vătămată fiind K.Z. și două infracțiuni de loviri sau alte violențe, săvârșite de inculpatul M.D.A. asupra părților vătămate M.T. și M.Z., prevăzute de art. 180 alin. (1) și, respectiv, art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.

Prin sentința penală nr. 134 din 21 aprilie 2008, Tribunalul Harghita a constatat că au fost încălcate dispozițiile legale privind sesizarea instanței, astfel că, în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a restituit cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale.

Instanța a constatat că, în cauză, nu a fost începută urmărirea penală și nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru cele două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (1), respectiv art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, reținute în sarcina inculpatului M.D.A. De asemenea, inculpatului nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.

În cauză., s-a constatat existența cazului de conexitate prevăzut de art. 34 lit. a) C. proc. pen. anterior și instanța a apreciat că disjungerea cauzei și trimiterea pentru desfășurarea cercetării penale unui alt organ de cercetare implică posibilitatea pronunțării unor soluții contradictorii. Față de aceste, aspecte Tribunalul a apreciat că disjungerea cauzei nu este în interesul unei bune judecăți.

Prin Decizia penală nr. 474/R din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel Tărgu Mureș a respins recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita.

Prin rechizitoriul din data de 14 ianuarie 2010, în urma refacerii urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților N.A., N.S. și M.D.A., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod. Totodată, parchetul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 96/96/2010, la data de 19 ianuarie 2010.

Partea civilă K.Z., cu ocazia primei sesizări a instanței, a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 500.000 lei, reprezentând daune morale și 1.000 lei rentă lunară, reprezentând beneficiul nerealizat începând cu data faptei, dată de la care prezintă infirmitate fizică și incapacitate de muncă. Partea civilă nu a formulat alte pretenții cu ocazia trimiterii în judecată a inculpaților în prezenta cauză, precizând că își menține cererea inițială (fila 56).

Partea civilă M.Z. a solicitat obligarea inculpatului M.D.A. la plata sumei de 25.000 lei, daune morale și a 50 de lei pe zi, beneficiu nerealizat în timpul recuperării fizice. Partea civilă a arătat că s-a împăcat cu inculpații N.A. și N.S. în cursul urmăririi penale.

În fapt, s-au reținut următoarele:

În ziua de 19 august 2007, atât părțile vătămate K.Z., M.Z. și M.T., cât și inculpații N.A., N.S. și M.D.A., au consumat bere la magazinul sătesc și apoi la bufetul F.L. din localitatea Liban, județul Harghita. între cele două grupuri au avut loc altercații verbale.

Inculpații au plecat primii din local, în jurul orei închiderii. Aceștia au decis să aștepte pe părțile vătămate pe drumul spre casă, pentru a-i bate. Nu s-a stabilit motivul pentru care inculpații intenționau să-i bată pe părțile vătămate, dar sunt indicii că aceștia din urmă i-au acuzat pe inculpați de unele furturi săvârșite la o societate comercială. M.D.A. a arătat că pe N.S. l-a iritat și faptul că P.L. l-a servit cu bere pe K.Z. și grupul din Suseni.

Inculpații i-au așteptat în întuneric pe părțile vătămate, pe DJ 138, la km 30+250m. Ei s-au înarmat cu bâte. Desfășurarea detaliată a agresiunii nu a putut fi stabilită. Inculpații au încercat flecare să se exonereze de răspundere, având declarații contradictorii în faza de urmărire penală și în faza de judecată. Tribunalul a avut în vedere și faptul că inculpații și părțile vătămate consumaseră alcool în ziua respectivă, până anterior momentului săvârșirii faptelor. Pe de o parte, N.S. și N.A. au arătat că M.D.A. este cel care a avut inițiativa săvârșirii faptei, cerându-le, la ieșirea din bufet, să-l bată pe K.Z. S-a considerat că declarațiile lor au fost însă inconsistente, lipsite de logică și continuitate, prin urmare vădit neadevărate. Aceștia se contrazic flagrant și nu pot explica schimbarea declarațiilor din cursul urmăririi penale.

S-a arătat că M.D.A. a susținut că ceilalți doi inculpați, în special N.S., l-au obligat să săvârșească infracțiunea alături de ei. Apărarea inculpatului M.D.A. nu a fost reținută întrucât el a declarat că a intenționat să meargă acasă împreună cu martorul P.L., cu motocicleta acestuia, dar a fost oprit de către N.S., care l-a dat jos de pe motocicletă trăgându-1 de haină și amenințându-l cu bătaia. Martorul P.L. nu își amintește acest episod, menționând însă că băuse alcool. El a arătat că i-a văzut pe cei trei inculpați plecând împreună pe o altă motocicletă, fără ca M.D.A. să dea semne că s-ar împotrivi. Martorul M.T. a arătat, de asemenea, că cei trei inculpați au plecat împreună cu motocicleta, fără ca M.D.A. să fie forțat. în același sens este și declarația martorului E.M.

S-a apreciat, față de aceste relatări ale martorilor oculari, că probele indirecte privind relația dintre M.D.A. și ceilalți doi inculpați sunt fără relevanță. în acest sens, s-a reținut că declarația martorei C.I., care a arătat că are cunoștință despre o relație conflictuală între inculpați și despre o relație de prietenie între M.D.A. și K.Z., este neconcludentă.

Tribunalul a constatat că, în ciuda dificultății de a stabili acțiunile concrete ale fiecărui inculpat, este indubitabil că toți trei au participat cu acte de executare la săvârșirea violențelor îndreptate asupra părților vătămate K.Z. și M.Z. Inculpații nu au negat prezența lor în locul și timpul săvârșirii infracțiunii. Martorul ocular M.T. a arătat că M.D.A. l-a lovit primul pe K.Z., acesta căzând la pământ. Toți inculpații l-au lovit apoi cu bâtele și cu picioarele. De asemenea, l-au lovit pe M.Z. Martorul a arătat că a fost atins, fără intenție, de prima lovitură aplicată cu bâta lui K.Z., dar după aceea a fugit și s-a ascuns în pădure, de unde a urmărit faptele. Inculpații au plecat la un moment dat, dar s-au întors și i-au lovit din nou pe părțile vătămate cu picioarele, trăgându-i la marginea șoselei, unde i-au abandonat.

Martorul a mai arătat că a așteptat în pădure până spre dimineață, fîindu-i teamă că inculpații se vor întoarce. Apoi l-a ajutat pe tatăl său, M.Z., să se ridice și să se deplaseze. A încercat să-l ajute și pe K.Z., dar „acesta era foarte bătut și nu se putea ridica și nici nu putea vorbi". K.Z. a fost adus acasă cu mașina de către martorul E.M., împreună cu martora M.E., prietena de atunci a victimei. Aceștia au anunțat salvarea, care l-a găsit pe K.Z. în stare de inconștiență.

În urma agresiunii, partea vătămată M.Z. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată K.Z. a fost internat de urgență la Spitalul Municipal Gheorgheni, după care a fost transferat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș. Partea vătămată a fost, de asemenea, internat pentru recuperare la Spitalul Municipal Odorheiu-Secuiesc. Timpul necesar pentru vindecare a fost estimat inițial la 80-90 de zile, stabilindu-se că viața victimei a fost pusă în primejdie, constatându-se la internare: „T.C.C. grav, agresiune, fractură cominutivă parietală stg., hematom subdural acut stg, contuzie hemoragică silviană stg." Prin raportul medico-legal s-a stabilit că leziunile de la nivelul craniului au putut fi produse prin lovire directă cu corpuri dure, contondente.

S-a considerat că fapta celor trei inculpați care, la data de 19 august 2007, i-au aplicat părții vătămate K.Z. lovituri cu bâtele și cu picioarele în zona craniană, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, moartea neintervenind din motive independente de voința inculpaților, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod.

S-a reținut că poziția psihică cu care au acționat inculpații este cea a intenției directe, astfel cum a reținut și acuzarea. Această împrejurare a fost dedusă din zona corpului care a fost vizată, instrumentele cu care au fost aplicate loviturile și numărul lor. Totodată, fracturarea oaselor craniului a demonstrat intensitatea loviturilor aplicate. De asemenea, atitudinea inculpaților după săvârșirea infracțiunii a constat în abandonarea victimei în starea critică în care se afla. Tribunalul a avut în vedere și faptul că M.Z. nu a fost agresat cu aceeași intensitate, ceea ce demonstrează că actele violente îndreptate împotriva lui K.Z. au avut ca scop suprimarea vieții victimei.

La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior. Modalitatea în care inculpații au conceput activitatea infracțională a demonstrat pericolul social deosebit al acestora. Ei au acționat fără controlul pulsiunilor violente, fiind capabili să plănuiască și să aducă la îndeplinire uciderea unei persoane în baza unor simple diferende verbale de la bar. Totodată, inculpații au acționat la adăpostul întunericului, înarmându-se cu bâte pentru a fi siguri de obținerea rezultatului urmărit. Tribunalul a avut în vedere că participarea a trei persoane la săvârșirea faptei constituie o circumstanță agravantă generală care atrage agravarea răspunderii penale. Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că pedeapsa de 10 ani închisoare este justă. Totodată, prin săvârșirea faptei, inculpații s-au dovedit nedemni de a exercita drepturile electorale, dar și drepturile părintești, acestea fiind interzise atât ca pedeapsă accesorie, cât și complementară.

S-a conchis că fapta inculpatului M.D.A. care, în aceleași împrejurări, i-a aplicat lovituri părții vătămate M.Z., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a reținut că, K.Z. a fost internat în repetate rânduri, ultima oară în perioada 1 martie 2010 - 7 martie 2010. De fiecare dată, s-au constatat sechele în urma traumatismului cranio-cerebral. Martorii K.Ș., M.T. și M.E. au arătat că, în urma agresiunii, partea vătămată nu mai poate desfășura o viață activă, renunțând atât la gospodărie, cât și la îndeletnicirea anterioară de tâmplar, aducătoare de venituri substanțiale.

Tribunalul a reținut că infracțiunea săvârșită de inculpați împotriva părții civile K.Z. i-a cauzat acestuia un prejudiciu moral semnificativ, constând în schimbarea esențială a cursului normal și firesc al vieții, în aspectele personale, profesionale și lucrative. Instanța a găsit echitabil să-i oblige pe inculpați să plătească o despăgubire pecuniară care să compenseze prejudiciile nepatrimoniale cauzate părții civile.

De asemenea, potrivit principiilor prevăzute de art. 998 C. civ., prima instanță i-a obligat pe inculpați să-i plătească părții civile o rentă care să compenseze beneficiul nerealizat de aceasta, până la însănătoșire.

Tribunalul a constatat că, deși a depus cereri în probațiune cu privire la cheltuielile de transport pe care afirmă că le-a făcut, partea vătămată nu a formulat un capăt de cerere cu privire la acestea prin cererea de constituire de parte civilă.

În ceea ce îl privește pe M.Z., instanța a găsit întemeiată cererea sa de a-1 obliga pe inculpatul M.D.A. la o despăgubire morală.

Tribunalul a găsit, de asemenea, întemeiate pretențiile Spitalului Municipal Odorheiu-Secuiesc și pe cele ale Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, care au solicitat obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de spitalizare ale victimei K.Z..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații N.A., N.S. și M.D.A., precum și partea civilă K.Z.

Inculpații au solicitat achitarea, respectiv reducerea pedepselor aplicate, precum și micșorarea daunelor morale și eliminarea rentei acordate părții civile K.Z.

S-a motivat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor săvârșite și, respectiv, că pedepsele sunt disproporționat de mari raportat la condițiile concrete ale faptelor comise.

Partea civilă K.Z. a solicitat acordarea integrală a daunelor solicitate.

Într-un prim ciclu procesual, prin Decizia penală nr. 19/A din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Tărgu Mureș, s-au admis apelurile inculpaților N.A., N.S. și M.D.A., s-a desființat în parte sentința penală susmenționată și s-a înlăturat din aceasta dispoziția privind obligarea în solidar a inculpaților la plata, către partea civilă K.Z., a unei rente lunare în sumă de 1.000 lei, până la însănătoșire.

S-au menținut toate celelalte dispoziții din hotărârea atacată.

S-a respins, ca nefondat, apelul părții civile K.Z.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații N.A., N.S. și M.D.A., precum și partea civilă K.Z.

În cursul judecării recursurilor, inculpații au declarat că recunosc comiterea faptelor și solicită judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat asupra acestor cereri, însă prin Decizia penală nr. 834 din 21 martie 2012 a secției penale, a admis recursurile și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor.

Înalta Curte a indicat curții de apel administrarea unor probe și obligația de a stabili în mod corect starea de fapt (înțelegând prin aceasta de a stabili în mod precis acțiunile fiecăruia dintre cei trei inculpați) și de a răspunde motivelor de apel.

Prin Decizia penală nr. 63/A din 9 decembrie 2013 a Curții de Apel Tărgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, au fost admise apelurile declarate de inculpații N.A.,  N.S.,  M.D.A.,  și de partea civilă K.Z.  împotriva sentinței penale nr. 147 din 9 august 2010 a Tribunalului Harghita și, în consecință:

A fost desființată, în parte, sentința penală susmenționată și, rejudecându-se cauza:

A fost condamnat inculpatul N.S. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 5 ani.

A fost condamnat inculpatul N.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 3 ani.

A fost condamnat inculpatul M.D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 3 ani.

A fost condamnat inculpatul M.D.A., în baza art. 180 alin. (2) C. pen. anterior și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (parte vătămată M.Z.).

În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, i s-a aplicat inculpatului M.D.A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 3 ani.

În baza art. 86

1

, 86

2

și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpaților N.A. și M.D.A., pe durata câte unui termen de încercare de 8 ani, urmând ca pedeapsa complementară să se execute numai în cazul anulării sau revocării suspendării.

În conformitate cu prevederile art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior, au fost obligați cei doi inculpați ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la datele fixate de acest serviciu;

b) să anunțe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice acestui serviciu schimbarea locului de muncă;

d) să comunice acestui serviciu informații de natură a da posibilitatea controlării mijloacelor lor de existență.

În conformitate cu prevederile art. 86

3

alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, s-a impus celor doi inculpați ca, pe durata termenului de încercare, să nu frecventeze barurile și alte localuri unde se consumă băuturi alcoolice.

În conformitate cu prevederile art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenția celor doi inculpați asupra prevederilor art. 84

4

C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni în termenul de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligației stabilite de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a constatat neîntemeiată schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților M.D.A. și N.A., din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 75 lit. a) din același cod, în infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 și art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. anterior cu aplic. art. 75 lit. a) din același cod.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a fost confiscată bâta - corp delict atașat dosarului.

În baza art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind punerea în aplicare a noului C. civ. și art. 998, 999 și 1000 alin. (3) C. civ. din 1864, au fost obligați, în solidar, inculpații N.A., N.S. și M.D.A. să-i plătească părții civile K.Z. suma de 140.000 de lei, cu titlu de daune morale și o rentă lunară în sumă de 300 lei, de la data de 19 august 2007 până la însănătoșire.

În baza art. 193 alin. (1), (2), (4) C. proc. pen. anterior, a fost obligat fiecare dintre cei trei inculpați să plătească părții civile K.Z. câte o sumă de 2.223 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

Au fost menținute toate celelalte dispoziții din hotărârea atacată.

În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. anterior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părții civile M.Z. de acordare a cheltuielilor judiciare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 75 lei, reprezentând parte din onorariul avocatului din oficiu al inculpatului N.A., se va avansa Baroului Mureș din fondurile Ministerului Justiției.

Fiind astfel sesizată, curtea de apel a reținut că apelurile formulate sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Tribunalul, în sentința atacată, a constatat că, în ciuda dificultății de a stabili acțiunile concrete ale fiecărui inculpat, este indubitabil că toți trei au participat cu acte de executare la săvârșirea violențelor îndreptate împotriva părților vătămate K.Z. și M.Z.

În esență, curtea de apel nu a considerat eronată constatarea primei instanțe, însă a înțeles să o reformuleze într-un mod analitic și să îi adauge o precizare, pentru a răspunde solicitărilor înaltei Curți. Astfel fiind, s-au reținut următoarele.

Toți trei inculpații au participat, indiscutabil, la comiterea infracțiunii de tentativă de omor asupra lui K.Z. de pe raza satului Liban, com. Suseni, jud. Harghita, din seara zilei de 19 august 2007. Susținerea contrară, asupra căreia a insistat în mod special inculpatul M.D.A., derivă dintr-o înțelegere greșită a noțiunii de participare la săvârșirea unei infracțiuni: din momentul în care acesta, împreună cu coinculpații, a mers să îl surprindă într-o ambuscadă, noaptea, pe K.Z., ambuscadă care implica lovirea lui cu bățul, fie și numai de către ceilalți inculpați, după care a abandonat pe marginea drumului victima inconștientă, aflată în pericol de moarte, participarea sa la infracțiunea de tentativă de omor, fie și numai în forma complicității morale, nu poate fi negată. Apărarea avansată de el, conform căreia ar fi săvârșit fapta sub imperiul unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu bătaia și prin luarea gecii de către coinculpați, este absurdă, întrucât asemenea pretinse acte nu sunt de natură să înlăture caracterul penal al participării la o tentativă de omor și, de asemenea, lipsită de orice susținere în probele dosarului.

S-a reținut că mai dificilă este, într-adevăr, rezolvarea problemei, dacă toți inculpații au participat la comiterea tentativei de omor în mod nemijlocit, prin acte specifice autorului în sensul art. 24 C. pen. anterior. Analizând ansamblul probatoriului, curtea de apel a reținut că toți inculpații au aplicat lovituri părții civile K.Z., cu bâte și cu picioarele, că au acționat împreună, în aceleași circumstanțe de timp și de loc, prin urmare actele lor se înscriu într-o unică acțiune îndreptată către uciderea victimei, așa încât toți au calitatea de coautori.

Instanța a avut în vedere, pentru a decide în acest sens, ultima declarație a martorului ocular M.T. (fila 282), coroborată cu ansamblul probatoriului. S-a notat aici declarația părții vătămate M.Z. că atât el, cât și partea civilă K.Z., au primit mai multe lovituri (fila 94). Și în prima sa declarație din prezentul dosar, M.T. a arătat că, în cursul întregii altercații, toți inculpații au ajuns să îl lovească pe M.T. (fila 95). în cursul confruntărilor efectuate (filele 142-145, 164-165, 182-185), doar inculpatul N.S. a recunoscut exercitarea de violențe asupra părții civile K.Z., mai concret faptul că i-a aplicat o palmă. în ce privește susținerile fiecărui inculpat asupra propriilor fapte, acestea au fost contrazise de restul probelor; ele nu explică nicidecum existența asupra corpului părții civile a leziunilor descrise în actele medico-legale, cauzate prin lovirea cu o bâtă. Inculpații N.S. și A., frați, l-au indicat pe M.D.A. drept vinovat pentru aceste leziuni, susțineri care pot fi motivate de interesul procesual subiectiv al celor doi, iar M.D.A. l-a indicat pe N.S.. Această din urmă susținere este singura care poate primi o anume valoare probatorie, fiind mai dificil de explicat doar prin prisma interesului procesual propriu al inculpatului M.D.A. de ce l-a ales pe N.S., iar nu pe N.A., ca autor al lovirii cu bâta.

Ajunsă în acest punct, curtea de apel a făcut precizarea suplimentară susmenționată, referitoare la o problemă care nu a primit răspuns în primul ciclu procesual:

Din completarea raportului de constatare medico-legală (filele 254 -256) reiese că leziunile craniene care au pus în primejdie viața victimei și au necesitat intervenția chirurgicală de urgență s-au produs cel mai probabil în urma unei singure lovituri, aplicate cu o bâtă sau un par. Acest act medico-legal nu contrazice probele dosarului, care se referă aplicarea mai multor lovituri asupra victimei, deoarece arată în mod expres că are la bază examinarea medico-legală inițială, care s-a efectuat după modificarea leziunilor prin intervenția chirurgicală și pentru că nu se referă decât la leziunile craniene. Din cercetarea sa se naște, însă, întrebarea cine este cel care a aplicat acea lovitură cu parul, care a cauzat leziunile potențial letale și pe care partea civilă K.Z. și-o amintește drept prima lovitură primită, care i-a produs pierderea conștiinței.

Din probele administrate în etapele precedente ale procesului a rezultat constatarea, conturată deja din probele administrate în prezentul apel, că, în timp ce toți trei inculpații au aplicat victimei lovituri de intensitate relativ redusă, prima lovitură și lovitura cea mai dură, aplicată cu bâta, cea care a cauzat urmările prezentate în paragraful precedent, aparține inculpatului N.S.

În faza actelor premergătoare, inculpatul N.S. a arătat că, în debutul altercației, el este cel care l-a lovit, cu pumnii, pe K.Z. și că, în urma loviturilor sale, victima a căzut (fila 55 dosar urmărire penală). în faza urmăririi penale, și-a menținut, în esență, declarația că, în urma loviturii sale, victima a căzut (fila 70 dosar urmărire penală). Declarația sa se coroborează cu declarațiile constante ale victimei, că a căzut, în stare de inconștiență, în urma unei prime lovituri și sunt contrazise într-un singur punct de actele medico-legale, din care reiese că acea lovitură a fost aplicată cel mai probabil cu o bâtă. în declarațiile arătate, inculpatul a indicat și mobilul faptei sale, arătând că aceasta a fost urmarea unei altercații pe care a avut-o cu partea civilă K.Z. în bufetul din localitatea Liban. în primă instanță (fila 24), la fel ca și în apel, inculpatul a recunoscut lovirea părții civile K.Z., cu palma, dar cu precizarea că partea civilă nu a căzut în urma loviturii sale, ci în urma loviturilor aplicate de M.D.A.. în declarațiile sale, nu a explicat schimbarea de poziție față de susținerile anterioare. în plus, cea mai nouă poziție a inculpatului nu este susținută, dintre probele dosarului, decât de două declarații ale martorului M.T.: acesta a declarat în primă instanță (fila 93) și în prima declarație din apel că toți inculpații au lovit partea civilă K.Z., dar a făcut precizarea că aceasta a căzut în urma loviturilor primite de la M.D.A. Precizarea este singulară, contrazicând atât declarațiile anterioare, cât și pe cea ulterioară a martorului, în care acesta a arătat că nu poate spune cine a aplicat lovitura care a determinat prăbușirea lui K.Z.

În faza actelor premergătoare, inculpatul N.A. a arătat și el că l-a lovit cu bâta pe K.Z., dar spre deosebire de fratele său, nu a făcut precizarea, semnificativă în opinia instanței, că a aplicat lovitura inițială, arătând în schimb că și ceilalți doi inculpați au aplicat lovituri cu bâta (fila 75 dosar urmărire penală). Prin urmare, declarația sa trebuie interpretată în sensul că a lovit și el, ca și ceilalți inculpați, partea civilă, dar nu el este cel care a aplicat lovitura inițială. Aceasta, cu atât mai mult cu cât a precizat în faza urmăririi penale că el a lovit victima la fund (fila 78 dosar urmărire penală). Cu ocazia primei prezentări a materialului de urmărire penală, și-a menținut poziția inițială (fila 112 dosar urmărire penală). De asemenea, a declarat și în procedura arestării preventive (fila 14 din Dosarul nr. 2953/96/2007, anexat la prezentul dosar) că toți trei inculpații l-au lovit pe K.Z. Schimbarea sa ulterioară de poziție, în sensul că nu ar fi lovit-o pe această parte civilă (fila 123 dosar urmărire penală, fila 23 din dosarul primei instanțe, procesele-verbale de confruntare din apel, suscitate) nu este prin nimic explicată.

Inculpatul M.D.A. a susținut în faza actelor premergătoare că N.S. a lovit doi oameni cu pumnul și că N.A. i-a lovit cu bâta, în faza urmăririi penale că ambii au lovit concomitent cu bâtele (filele 61, 81 dosar urmărire penală), pentru ca în final, din momentul procedurii arestării preventive (fila 16 din Dosarul nr. 2953/96/2007) și până în prezentul apel, așa cum s-a arătat, să susțină că N.S. a lovit partea civilă K.Z. cu bățul.

În faza actelor premergătoare, atât martorul M.T., cât și partea civilă M.Z., au arătat că doar două persoane, pe care nu le-au recunoscut, le-au lovit pe părțile civile K.Z. și M.Z. (filele 86, 89 dosar urmărire penală). în faza urmăririi penale, au precizat însă că toți inculpații au lovit părțile civile (filele 92, 118, 120 dosar urmărire penală).

Această ultimă precizare a fost confirmată și de o probă indirectă: inculpatul M.D.A. ar fi afirmat față de partea civilă K.Z. că atât el, cât și coinculpații, l-au lovit (potrivit declarației acestei părți - fila 117 dosar urmărire penală).

Sintetizând prezentarea de mai sus a probelor, instanța a reținut că toți trei inculpații au aplicat lovituri cu bețe și cu picioarele părții civile K.Z., că o primă lovitură aplicată acesteia este cea care a produs leziunile care i-au pus viața în primejdie, că nici această parte, nici cealaltă parte civilă, M.Z., nici martorul M.T., nu au observat care dintre inculpați a aplicat acea primă lovitură, dar că inculpatul N.S. a recunoscut în mod constant în primele sale declarații că el a fost autorul ei, poziție coroborată cu declarațiile coinculpatului M.D.A.

Ca urmare, s-a reținut că toate actele de lovire a inculpaților se leagă într-o acțiune unică îndreptată împotriva vieții victimei K.Z., așa încât reprezintă acte nemijlocite de săvârșire a infracțiunii de tentativă de omor, dar că, dintre inculpați, contribuția cea mai însemnată la săvârșirea materială a faptei a avut-o inculpatul N.S..

Intenția de ucidere a rezultat, în cazul inculpatului N.S., din arma utilizată, o bâtă, din zona vizată, capul victimei, din intensitatea loviturii, care a cauzat fractura osului cranian, din abandonarea victimei. în cazul celorlalți doi inculpați, faptul că au avut în vedere eventualitatea morții victimei a reieșit din ducerea la bun sfârșit a planului infracțional constând în surprinderea victimei într-o ambuscadă, pe timp de noapte și lovirea acesteia, inclusiv cu bâte. A fost avut în vedere că, în asemenea circumstanțe, o peroană cu capacități de a raționa aflate în limite obișnuite, precum inculpații, ia în calcul posibilitatea aplicării unei lovituri fatale și realizează că nu există vreo garanție că această eventualitate nu se va concretiza. în plus, după aplicarea primei lovituri, potențial letale, inculpații au trecut, la rândul lor, la lovirea victimei, apoi au abandonat-o, ceea ce arată că nu au fost deloc surprinși de aplicarea loviturii, ci aceasta s-a încadrat în planul infracțional.

În ceea ce îl privește pe M.Z., acesta a fost lovit, la rândul său, cu bâte în cursul altercației, iar loviturile i-au cauzat leziuni vindecabile înll-12 zile de îngrijire medicală (fila 93 dosar urmărire penală). Această parte civilă s-a împăcat în faza urmăririi penale cu inculpații N.S. și A. și, ca urmare, instanța a reținut că nu trebuie să se pronunțe decât asupra participării lui M.D.A. la comiterea faptei de lovire sau alte violențe. Și în cazul acestei fapte, au fost valabile considerațiile de mai sus, referitoare la distincția dintre noțiunile de participare și autorat, la caracterul indiscutabil al comiterii unor acte de complicitate morală și la absorbirea formei de participatie a complicității în forma de participatie a coautoratului. Săvârșirea de către inculpatul M.D.A. a unor acte nemijlocite de lovire a fost inițial recunoscută (fila 62 dosar urmărire penală), apoi negată de inculpat, dar a rezultat din declarațiile coinculpaților, coroborate cu declarațiile părții civile M.Z. și ale martorului M.T., mai sus citate.

În drept, s-a reținut că faptele inculpaților au fost în mod corect încadrate de prima instanță în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod, respectiv lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.

Instanța de apel a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, referitoare la reducerea pedepsei în cazul solicitării judecării conform procedurii simplificate, date fiind cererile formulate în acest sens de inculpați în recurs și faptul că textul legal nu condiționează aplicarea sa de admiterea cererii de către instanță.

În conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen. anterior, instanța de apel a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților M.D.A. și N.A., prin reținerea prevederilor referitoare la complicitate, din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. anterior cu aplic, art. 75 lit. a) din același cod, în infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 și art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. anterior și art. 75 lit. a) din același cod.

S-a apreciat că schimbarea de încadrare este neîntemeiată întrucât, deși actele celor doi inculpați au avut o contribție redusă în cadrul atacului, ele reprezintă totuși acte nemijlocite de comitere a infracțiunii de tentativă de omor, având în vedere că:

- actele de lovire ale celor doi se integrează împreună cu contribuția celuilalt inculpat, N.S., care a aplicat lovitura cea mai periculoasă, într-o acțiune unică îndreptată nemijlocit împotriva vieții victimei;

- la fel ca inculpatul N.S., cei doi au avut un rol dominant, nu doar accesoriu, în realizarea planului criminal. Retragerea oricăruia dintre aceștia din întreprinderea criminală ar fi făcut improbabilă realizarea ei în parametrii în care s-a realizat în fapt;

- poziția lor subiectivă a fost intenția lovirii victimei, cu consecința eventuală a morții acesteia, iar nu intenția de a-l ajuta pe inculpatul N.S. să lovească.

În schimb, la individualizarea pedepselor aplicabile și a modalității de executare, instanța de apel a avut în vedere caracterul disproporționat de redus al contribuției celor doi inculpați, care au cauzat victimei leziuni minore, în măsura în care au fost neglijate în actele medico-legale, față de contribuția inculpatului N.S., care a cauzat victimei fractura craniană și punerea vieții ei în primejdie, cu consecința reținerii proporției reduse a contribuției inculpaților N.A. și M.D.A. la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor drept circumstanță atenuantă judiciară, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

De asemenea, au fost avute în vedere și celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, între care împrejurările ce rezultă din referatele de evaluare (filele 100-113).

S-a reținut că inculpatul M.D.A. este o persoană liniștită, după ce a fost părăsit de soție, i s-a încredințat custodia copilului minor, iar după comiterea faptei, a manifestat preocupare pentru soarta victimei K.Z., cu care are relații bune. Instanța de apel i-a aplicat pedepse cu închisoarea, sub minimul special redus cu o treime, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și în limitele speciale reduse cu o treime conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. Având în vedere dispozițiile exprese ale art. 175 C. pen. anterior și violența infracțiunii de tentativă de omor săvârșite, inculpatului i s-a aplicat pentru această infracțiune și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 3 ani.

În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite.

Cu privire la inculpatul N.A., s-a reținut că acesta este, potrivit referatului de evaluare, bine integrat în familie, lucrând în gospodăria părinților și ca muncitor necalificat la o societate comercială. Spre deosebire de M.A.D., are manifestări agresive pe fondul consumului de alcool și a fost cercetat pentru infracțiuni de violență și infracțiuni silvice, dar fără să fi fost sancționat. A exercitat presiuni asupra victimei K.Z. pentru împăcare. Instanța de apel i-a aplicat și acestui inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, o pedeapsă cu închisoarea, sub minimul special redus cu o treime conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 175 C. pen. anterior și violența infracțiunii săvârșite, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 3 ani.

Cu privire la cei doi inculpați, instanța de apel a apreciat că însăși aplicarea unei pedepse constituie un avertisment suficient și că, supuși unui program de supraveghere, nu vor recidiva, chiar lăsați în libertate.

Ca urmare, față de aceștia, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe câte un termen de încercare pe durata maximă prevăzută de art. 86

2

C. pen. anterior, corespunzător gravității faptelor comise. Le-au fost impuse măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior și, dintre obligațiile prevăzute de art. 86

3

alin. (3) lit. c) din același cod, aceea ca, pe durata termenului de încercare, să nu frecventeze barurile și alte localuri unde se consumă băuturi alcoolice.

În conformitate cu prevederile art. 359 C. proc. pen. anterior, li s-a atras atenția asupra prevederilor art. 84

4

C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni în termenul de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligației stabilite de instanță.

Referitor la inculpatul N.S., s-a reținut că acesta are un comportament bun în familie și la locul de muncă, însă, potrivit referatului de evaluare, este cunoscut în comunitate ca o persoană agresivă pe fondul consumului de alcool, a fost cercetat pentru infracțiuni de violență și infracțiuni silvice, dar fără să fi fost sancționat, iar potrivit declarațiilor părții civile K.Z., reproduse și în referatul de evaluare, manifestă o atitudine de indiferență față de suferințele sale și a proferat amenințări la adresa acesteia în cursul procesului. Instanța de apel i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea la minimul special și, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 175 C. pen. anterior și violența deosebită a loviturii aplicate victimei, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior, timp de 5 ani.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a confiscat bâta atașată dosarului, singura dintre bețele folosite în altercație ridicată de organele judiciare.

În baza art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind punerea în aplicare a noului C. civ., din care reise aplicabilitatea, față de data faptei, a art. 998, 999 și 1000 alin. (3) C. civ. din 1864, au fost obligați, în solidar, inculpații N.A., N.S. și M.D.A. să-i plătească părții civile K.Z.:

- suma de 140.000 lei, cu titlu de daune morale, necesară pentru a compensa durerile fizice suferite, degradarea capacităților intelectuale ale victimei în perioada ulterioară și disconfortul produs de sechelele încă manifeste;

- o rentă lunară în sumă de 300 lei, de la 19 august 2007, data faptei, până la însănătoșire, rezultând din aplicarea procentului de 10%, efort suplimentar pentru desfășurarea activităților curente, stabilit prin expertiză medico-legală (filele 128, 132) la câștigul lunar al victimei anterior datei faptei, de circa 3000 lei lunar, rezultând din susținerile părții civile (fila 58 din Dosarul nr. 3830/96/2007 al Tribunalului Harghita, anexat la prezentul dosar) coroborate cu declarația martorului K.Ș. (fila 102 din dosarul primei instanțe).

Astfel cum a reținut prima instanță, s-a constatat că, în constituirea de parte civilă, K.Z. nu a solicitat decât daune morale și renta lunară (fila 58 din Dosarul nr. 3830/96/2007 al Tribunalului Harghita, anexat la prezentul dosar și fila 56 din dosarul primei instanțe), restul documentelor depuse de această parte referindu-se la cheltuieli circumscrise cheltuielilor judiciare (onorariu avocațial, cheltuieli pentru prezentarea la proces, pentru realizarea, actelor medico-legale).

În baza art. 193 alin. (1), (2), (4) C. proc. pen. anterior, instanța de apel a obligat pe fiecare dintre cei trei inculpați să plătească părții civile K.Z. câte o sumă de 2.223 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând o treime din totalul de 6.669 lei, compus din:

- 1.460 lei, 1.000 lei, 1.500 lei și 1.000 lei, onorarii avocațiale (filele 116-118 din dosarul primei instanțe, fila 107 din prezentul dosar);

- 695,78 lei, contravaloarea unor servicii de consultanță și expertiză medicală și de transport (fila 133 și urm. din prezentul dosar);

- 1.013,78 lei, cheltuieli de transport (fila 56 și urm. din dosarul primei instanțe).

Pentru aceste considerente, au fost admise apelurile formulate în cauză, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare, s-a dispus conform celor de mai sus, fiind menținute toate celelalte dispoziții din hotărârea atacată.

În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. anterior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părții civile M.Z. de acordare a cheltuielilor judiciare. S-a reținut că intimatul a depus dovada unor cheltuieli la termenul din 12 aprilie 2013, însă, față de admiterea apelurilor formulate, apelanții nu pot fi obligați la plata lor.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs partea civilă K.Z. și inculpații N.A. și N.S.

Recurenții inculpați au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor, în sensul reținerii infracțiunii prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. și, pe cale de consecință, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., să se reducă în mod corespunzător pedepsele.

Recurentul parte civilă K.Z. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior și a solicitat reformarea ambelor hotărâri, urmând a se constata că, prin modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel a soluționat în mod eronat pretențiile sale pe latură civilă.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurenților inculpați, de apărătorul recurentului parte civilă K.Z. și de cel al intimatului inculpat M.D.A., precum și ultimul cuvânt al recurenților inculpați N.A. și N.S., au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Prealabil, Înalta Curte reține că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, Înalta Curte, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu cauza, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată ca fiind fondat recursul declarat de inculpatul N.S., prin prisma dispozițiilor art. 5 C. pen.

Potrivit textului, „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

În speță, infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. anterior coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) din același cod, era pedepsită (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.) cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi putea fi aplicată, conform C. pen. anterior, pe o durată de la 1 la 10 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., infracțiunea de tentativă la omor (în noua reglementare, săvârșirea faptei în loc public nu mai constituie o agravantă) se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Cât privește pedeapsa complementară, aceasta poate fi aplicată, conf