ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 63 din 24 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, a fost respinsă cererea formulată de apărătorii inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 - 189 lit. e) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen. sau în infracțiunea prevăzută de art. 194 C. pen.

În baza art. 32 raportat la art. 188 - 189 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen. (1969), s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2085 din 25 iunie 2014 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 330 din 3 martie 2015 a Curții de Apel București, și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 3 luni, 1 an și 6 luni și 2 ani închisoare.

S-a constatat că inculpatul este recidivist în raport cu pedeapsa componentă de 2 ani închisoare și, prin aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (1) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

S-a constatat că infracțiunea din cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă finală de 10 ani și 7 luni.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), h), n), o) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani de la data executării pedepsei și aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 5 mai 2014, până la zi.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 30.000 RON despăgubiri civile (daune materiale 10.000 RON și 20.000 RON daune morale).

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Orășenesc Zimnicea a sumei de 190 RON reprezentând despăgubiri civile acordate părților vătămate B. și C., către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Bagdasar-Arseni" București a sumei de 2822,29 RON reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în baza S.N.D.G.J. S-au pus în vedere inculpatului, în baza art. 5, că probele biologice vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 16 lit. e) raportat la art. 396 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A. privind săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. față de partea vătămată C.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare și la plata sumei de 300 RON - partea vătămată C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul nr. 211/P/2014 din 28 octombrie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat art. 188 - 189 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă comisă asupra persoanei vătămate B.) și loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă săvârșită asupra persoanei vătămate C.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În cursul judecății, persoana vătămată C. și-a retras plângerea penală față de inculpat.

În fapt, s-a reținut că inculpatul A. (28 ani), domicilia în municipiul Giurgiu, jud. l Giurgiu, și locuia, fără forme legale în comuna Pietroșani, jud. Teleorman, în același imobil cu părinții, concubina D. (martor) și fiul său minor, fiind administrator la II A., care avea ca obiect de activitate barul și alte activități de servire a băuturilor, amplasat alăturat, în curtea bunicului său.

Deși părinții inculpatului au fost nașii martorului E., (administrator la II E., care locuiește vis-a-vis de imobilul acestora), de mai mult timp între membrii familiei inculpatului (ori prietenii acestora) și persoana respectivă (ori angajații acesteia) exista o stare conflictuală, aspect notoriu pe raza localității, fiecare grupare sesizând organele de poliție că "ceilalți" au comis diferite infracțiuni. Astfel, potrivit procesului-verbal întocmit de organele de poliție, a rezultat că, la data de 04 mai 2014, se aflau înregistrate și în curs de soluționare un număr de 18 dosare penale, majoritatea fiind pentru amenințări, distrugeri, loviri sau alte violențe.

Situația conflictuală s-a amplificat întrucât fiecare grup urmărea ce activități efectua celălalt și acționa (sau reacționa) cu promptitudine, la rândul său, "mijloacele" folosite fiind diferite (injurii, înregistrări audio-video cu telefoanele mobile, amenințări verbale ori prin sms și chiar "corecții". În acest sens, fiind în relații de prietenie cu F., G., H., I. și de dușmănie cu C. (angajat la II E.) inculpatul a acționat după cum urmează:

În jurul orelor 22:00, după ce s-au înțeles cum să acționeze, A. a mers cu autoturismul său la discoteca din localitate pentru a observa dacă B. se afla singur la localul respectiv ori era însoțit de K., împrejurare în care a avut neînțelegeri cu C. După ce a revenit cu autoturismul său la locuință, inculpatul a mers împreună cu H., I., vărul său L., cu autoturismul acestuia (marca X, de culoare argintie, înmatriculat în Bulgaria) și, pe traseu, i-au solicitat și martorului M. să-i însoțească, împrejurare în care acesta a observat că în autoturism existau ciomege și țevi metalice, iar A. și H., aveau rulate pe cap cagule.

Întrucât în aceeași noapte L. urma să plece la domiciliul său din municipiul Giurgiu, cu o cunoștință (martor N.), pentru a evita să rămână în inferioritate numerică, I. i-a solicitat martorului O. să-i însoțească, afirmând că "vor să bată o persoană". Fiindcă fratele martorului O. serba majoratul, acesta a refuzat să se deplaseze în localitate, însă, cu ocazia discuțiilor a văzut că în autoturismul respectiv existau obiectele descrise și de martorul M.

În noaptea de 03 din 04 mai 2014, în jurul orelor 01:00, L. a plecat la domiciliul său din municipiul Giurgiu, județul Giurgiu, cu autoturismul martorului N. și i-a lăsat vărului său, I., autoturismul marca X. În jurul orelor 02:30, partea vătămată B. a plecat singur de la discotecă spre locuință, circulând pe jos. Cunoscând traseul pe care urma să se deplaseze persoana vătămată, A. și H. s-au înarmat fiecare cu o țeavă și s-au ascuns într-o zonă insuficient iluminată, iar martorul M. s-a ascuns într-o curte, situată la circa 20 m, față de cei doi.

Ajungând în apropierea "Școlii vechi" și profitând de faptul că B. nu era atent întrucât vorbea la telefonul mobil, cu K. (care se afla în acel moment în municipiul București), inculpatul s-a apropiat de acesta și i-a aplicat, din lateral spate o lovitură în zona capului, cu obiectul cu care era înarmat, fapt pentru care persoana vătămată s-a întors imediat cu fața spre agresor.

Deoarece A. i-a adresat injurii, în timp ce intenționa să-l lovească din nou, B. i-a ridicat (smuls) cagula astfel că a avut posibilitatea să-l recunoască din apropiere, după îmbrăcăminte, voce și fizionomie pe inculpat. Observând că pe partea opusă a drumului public (circa 7-8 m) se afla altă persoană de sex masculin, înarmată cu o țeavă, pe care datorită constituției fizice (înalt și astenic) de asemenea, a recunoscut-o cu certitudine ca fiind H., pentru a-și asigura scăparea, persoana vătămată s-a deplasat în alergare pe ulițele laterale și, realizând că era urmărit, a pătruns într-o curte unde s-a ascuns. Întrucât în timp ce alerga, B. a pierdut pe traseu telefonul mobil, care aparține martorului K., l-a sunat pe tatăl său de pe telefonul personal, i-a relatat cele întâmplate și i-a solicitat să vină în zona unde se afla. În acest interval de timp, fiind alarmat de faptul că s-a întrerupt brusc convorbirea și apoi prietenul său nu răspundea la telefon, martorul K. l-a sunat pe P. și i-a spus că s-a întâmplat ceva.

Faptul că în noaptea de 03 din 04 mai 2014, în jurul orelor 02:50, inculpatul era însoțit de H. și a fost singura persoană care a exercitat actele de violență asupra persoanei vătămate B., a rezultat cu certitudine și din declarația martorului M., care a văzut din apropiere (circa 20 m) cele întâmplate.

În aceeași noapte, martorul P., l-a transportat cu autoturismul pe fiul său la Spitalul Orășenesc Zimnicea, iar apoi a mers cu acesta și martorul K. la Spitalul Clinic de Urgență "Bagdasar Arseni" București unde, în perioada 04-12 mai 2014, a fost internat cu dg. "Politraumatism cranio-cerebral minor deschis, produs prin agresiune. Plagă 6 cm regiunea paretală stângă. Plagă de 1 cm regiunea frontală stângă. Hematom periorbital stâng" și numai intervenția promptă și de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.

La data de 06 mai 2014, P. a indicat organelor de poliție zona unde fiul său a fost agresat, traseul parcurs de acesta și locul unde s-au întâlnit.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 682/B/2014 eliberat de SML Teleorman, la data de 06 iunie 2014, a rezultat că numitul B. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur (posibil țeavă metalică - corpul delict incriminat) ce pot data din noaptea de 03 din 04 mai 2014, așa cum rezultă din datele de anchetă, că necesită 55-60 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, apreciindu-se că leziunile erau de natură să pună în primejdie viața victimei, iar, pentru evaluarea unor eventuale infirmități este necesară o reexaminare medico-legală după 6 luni de la cea actuală.

Actele medicale și medico-legale au fost înaintate Comisiei de avizare și control de pe lângă I.N.M.L. Mina Minovici care, întrunită în ședința din 25 iunie 2014 a aprobat raportul de constatare medico-legală nr. 682/B/2014 eliberat de SML Teleorman, privind pe B., cu precizarea că leziunile ar fi fost de natură să pună în primejdie viața victimei care, datorită bunei reactivități individuale nu au pus în primejdie viața victimei.

Având în vedere recomandarea SML Teleorman, după circa 6 luni, persoana vătămată B. s-a prezentat pentru o nouă reexaminare medico-legală, astfel că în completarea raportului de expertiză medico-legală nr. 682/B/2014, s-a concluzionat că "prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur (posibil țeavă metalică - corpul delict incriminat). Pot data din noaptea de 03 din 04 mai 2014. A necesitat în total 80-90 zile îngrijiri medicale. Apreciem că leziunile erau de natură să pună în primejdie viața victimei."

Așadar, s-a apreciat ca fiind evident faptul că inculpatul l-a agresat pe B. nu întrucât a prevăzut că acesta va prezenta o "bună reactivitate individuală" ci, dimpotrivă, din modul cum a acționat, A. a urmărit cu intenție directă să-i cauzeze leziuni grave, de natură să-i suprime viața, rezultat care nu s-a produs însă din motive independente de voința sa.

În cursul urmăririi penale I. și vărul său, L. au invocat diferite pretexte și au refuzat efectuarea testului poligraf.

S-a remarcat faptul că, în timp ce martorul R. (același care din "întâmplare" a fost audiat în calitate de martor în altă cauză penală în care I. era cercetat) a declarat cu "maximă precizie" că în seara de 03 mai 2014, în jurul orelor 21:00, împreună cu martorul S. au fost la locuința lui I., unde au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 01:30, martorul S. a declarat că în seara respectivă, după circa 15 minute, a plecat împreună cu R. la locuință. Ulterior, martorul S. și-a amintit "subit" că în realitate a confundat data.

Deoarece din materialul probator administrat nu a rezultat cu certitudine că I. ori vărul său L. au acționat, instigat ori participat în vreun mod la exercitarea actelor de violență asupra persoanei vătămate B., în sarcina acestora nu s-a putut reține comiterea vreunei infracțiuni, având în vedere și faptul că declarația persoanei vătămate B. nu se coroborează pe deplin cu declarațiile martorilor R., S., N.

Observând pe imaginile surprinse de camerele de supraveghere de la domiciliul său că, la scurt timp după ce a plecat tatăl său, în același sens de mers, se deplasau C. (persoana vătămată, 39 ani) și martorul U., inculpatul a mers în curte iar apoi a circulat după aceștia cu autoturismul marca Y (decapotabil, de culoare aurie). Deoarece în seara de 03 din 04 mai 2014 a avut neînțelegeri cu C., pentru a rezolva cu "promptitudine" acest aspect, inculpatul l-a acroșat ușor cu partea din dreapta față a autoturismului, fapt pentru care persoana vătămată a căzut în șanțul pentru scurgerea apei. Fiind lângă C., de teamă, martorul U. a părăsit zona deplasându-se spre locuință și a trecut, astfel, pe lângă magazinul unde se afla tatăl inculpatului și alte persoane (circa 15 m față de locul agresiunii).

Profitând de faptul că era căzut, iar în apropiere nu se aflau alte persoane, A. a pulverizat spray iritant lacrimogen spre C., iar apoi l-a lovit de mai multe ori, la întâmplare, cu un corp dur (țeavă), în diferite zone anatomice ale corpului. În această situație, pentru a-și asigura scăparea, persoana vătămată s-a înapoiat circa 120 m. spre depozitul de materiale aparținând II E. și le-a relatat colegilor de serviciu faptul că A. l-a lovit cu autoturismul, iar apoi a exercitat acte de violență cu o țeavă asupra sa.

Observând starea în care se afla, precum și faptul că avea leziuni recente și hemoragie, martorul V. a sunat la numărul de urgență "112" și a sesizat cele întâmplate. În aceeași zi, C. a fost transportat cu un echipaj SMURD la Spitalul Orășenesc Zimnicea unde a prezentat dg. "traumatism cranio-cerebral acut deschis produs prin agresiune cu plăgi contuze în regiunea vertexului și plagă în "stea" piramida nazală", iar apoi a fost transferat la Spitalul Județean de Urgență Alexandria unde i-au fost acordate îngrijiri medicale de specialitate.

Cu ocazia cercetării la fața locului efectuate de organele de poliție, în zona unde au fost exercitate actele de violență, pe acostament, s-au evidențiat urme de pneuri, capacul de la un spray iritant lacrimogen și urme recente de natură biologică, ce par a fi de sânge. De asemenea, martorii X., Y, Z, care se aflau la magazin și au văzut din apropiere cele întâmplate, au declarat din primul moment, fără echivoc, faptul că A. a exercitat actele de violență asupra persoanei vătămate C. Martorii chiar au precizat și faptul că, în momentul agresiunii, AA. (tatăl inculpatului), era așezat pe canapeaua din exteriorul magazinului și orientat cu spatele spre locul unde au fost actele de violență asupra lui C., fapt pentru care nu a văzut cele întâmplate, nu a reacționat în vreun mod și nici nu a fost înarmat cu vreun obiect (ciomag) așa cum au afirmat martorii D., BB. și susține AA.

În cursul urmăririi penale, de la locuința inculpatului a fost ridicat, în vederea cercetărilor, receiver-ul la care erau conectate camere de supraveghere și din examinarea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, a rezultat că ora nu era setată corespunzător. Cu toate acestea, fie și numai din examinarea capturilor de imagine, s-a evidențiat, fără echivoc, faptul că în momentul când AA. a plecat de la locuință (ora 16:21:48 - 16:21:58), nu a avut asupra sa vreun obiect (ciomag) care, și în eventualitatea că era legat pe cadrul de la bicicletă, se observa, având în vedere dimensiunile (circa 1,20 m) descrise de "martori" în declarații. Din capturile respective, s-a observat și faptul că la ora 16:25:58, C. și U. părăsesc locuința martorului E., fără să fie înarmați cu vreun obiect, iar, la ora 16:30:34, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca Y, după aceștia, fapt pentru care a avut posibilitatea să-i ajungă după circa 300 m. Mai mult, cu ocazia declarației, AA. a depus și acte medicale din care rezultă că suferă de o maladie gravă (tumoră planșeu oral, carcinom), pentru care urmează tratament în acest sens.

Astfel, s-a constatat că afirmațiile martorului AA. nu corespund realității, acestea fiind efectuate doar în scopul de a-l scăpa pe fiul său de orice răspundere penală. În plus, nici mecanismul de producere al leziunilor descris de tatăl inculpatului și ceilalți "martori" nu se potrivesc. Din concluziile eliberate de SML Teleorman a rezultă că "numitul C. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corp dur. Pot data din 04 mai 2014. necesită 15-16 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. Leziunile nu pun în primejdie viața victimei". În consecință, s-a apreciat că "versiunea AA." nu are corespondent în realitate, întrucât acesta și martorii propuși de el nu au justificat împrejurările în care persoanei vătămate C. i-au fost cauzate leziuni și prin lovire de corp dur, așa cum se menționează în actele medicale, medico-legale și declarațiile martorilor.

Ca atare, s-a apreciat ca fiind evident că la data de 04 mai 2014, în jurul orelor 10:45, singura persoană care a acționat asupra persoanei vătămate C. a fost doar inculpatul, care a exercitat actele de violență în împrejurările descrise mai sus și relatate de martorii care s-au aflat în imediata apropiere și care au avut, astfel posibilitatea să precizeze cu certitudine modul în care leziunile au fost produse prin lovire cu și de corp dur.

În consecință, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Realizând că indiferent de infracțiunea reținută în sarcina sa, urmează să se revoce măsura liberării condiționate, în cursul urmăririi penale inculpatul A. a manifestat constant o atitudine nesinceră.

Afirmațiile inculpatului au fost combătute, însă, după cum urmează:

I. Imediat după consumarea agresiunii, persoana vătămată B. i-a relatat tatălui său că actele de violență au fost exercitate asupra sa de A., pe care l-a recunoscut din apropiere, după îmbrăcăminte, voce și fizionomie (inclusiv figură, în momentul când i-a ridicat cagula). Cu aceeași ocazie, persoana vătămată a precizat și faptul că pe partea opusă drumului public l-a văzut și recunoscut, tot după fizionomie și pe H. Or, cu ocazia confruntării, inculpatul și persoana vătămată B. au precizat că anterior nu se aflau în relații de dușmănie, astfel încât este exclus ca, imediat după agresiune, deși i-au fost cauzate leziuni grave, persoana vătămată B. să aibă posibilitatea, într-un interval de timp foarte scurt, să indice o persoană că a exercitat acte de violență asupra sa, deși anterior nu se aflau în relații conflictuale.

Aspectul că persoana vătămată B. l-a indicat, fără să ezite, pe A. ca fiind autorul agresiunii, se datorează tocmai faptului că, întrucât sunt din aceeași localitate și se întâlneau frecvent, a avut posibilitatea să-i recunoască, fără dubii, după particularitățile descrise, pe inculpat și suspectul H. ca fiind persoanele care, în noaptea de 03 din 04 mai 2014, în jurul orelor 02:50, s-au aflat în imediata sa apropiere.

Deoarece persoanei vătămate B. i-au fost cauzate leziuni grave (80-90 zile îngrijiri medicale, iar acestea i-au pus viața în primejdie), după circa 5 luni de la comiterea faptei și față de aceasta s-a dispus efectuarea testului poligraf, însă s-a constatat "imposibilitatea pronunțării caracterului simulat al subiectului" .

Declarațiile persoanei vătămate B. se coroborează însă, și cu declarațiile martorilor O. și M., care a văzut din apropiere împrejurările și modul în care inculpatul A. a acționat.

În acest sens, tocmai pentru a elimina orice suspiciune și înlătura factorii subiectivi (gen "martori din prietenie ori de serviciu") în speță s-a dispus efectuarea testului poligraf față de martorul M. și inculpatul A. Conform raportului de constatare criminalistică din 11 iunie 2014, eliberat de IPJ Teleorman - Serviciul criminalistică, a rezultat că "răspunsurile numitului M. la întrebările relevante cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat". Potrivit raportului de constatare criminalistică din 27 mai 2014, eliberat de IPJ Teleorman - Serviciul criminalistică, a rezultat că la întrebările relevante cauzei, răspunsurile inculpatului A. au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Astfel, s-a apreciat ca fiind puțin probabil ca, imediat după comiterea faptei, persoana vătămată B. să indice o persoană (cu care nu se afla în relații de dușmănie) că i-a cauzat leziuni, iar ulterior aceasta (respectiv inculpatul A.) să manifeste și un comportament nesincer. În consecință, a rezultat fără dubiu că, încă din primul moment, persoana vătămată B. l-a recunoscut cu certitudine pe inculpat atunci când acesta a exercitat actele de violență asupra sa.

II. Chiar și în situația în care, deși s-a aflat în imediata sa apropiere, exista posibilitatea ca persoana vătămată B. să indice, din eroare, din anumit interes ori datorită stării de temere în care se afla, pe inculpatul A., tot cu aceeași ocazie l-a indicat și pe H., pe care l-a recunoscut însă de la o distanță de circa 7-8 m.

Întrucât după exercitarea actelor de violență, în timp ce se deplasa în alergare, B. a pierdut telefonul mobil, ulterior a formulat plângere în acest sens, iar proprietarul telefonului respectiv (martor K.) a depus acte în acest sens. Prin încheierea de ședință nr. 94 din 13 iunie 2014 a Tribunalului Teleorman s-a admis cererea pentru localizarea și listingul convorbirilor terminalului telefonic. Astfel, a rezultat că suspectul H., care avea numărul de telefon X în perioada 05-07 mai 2014 a folosit telefonul mobil pe care B. l-a pierdut în momentul agresiunii din noaptea de 03 din 04 mai 2014.

S-a observat că după ce a fost audiat în calitate de martor la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, în perioada 05-07 mai 2014, în timp ce se afla pe raza municipiilor Giurgiu și București, suspectul H. a avut numeroase convorbiri cu sora sa (stabilită în Germania), I., G., mama sa (CC., pe care a apelat-o pe telefonul fix), martora DD., EE. și L. Mai mult, din declarația martorei DD. (minoră, 14 ani, cu care suspectul H. are un copil, care a fost încredințat la Centrul de plasament Alexandria), rezultă că, la începutul lunii mai 2014, a fost sunată cu număr ascuns de acesta și, cu ocazia discuțiilor, i-a spus că "nu a fost acolo și dacă era ceva nu-ți spuneam".

În consecință, nici în această împrejurare, deși se afla la circa 7-8 m, persoana vătămată B., nu a fost în eroare asupra persoanei care se afla împreună cu inculpatul și pe care, de asemenea, a recunoscut-o tot după fizionomie.

Cu ocazia declarației, în calitate de martor, H. nu a precizat, însă, că intrase în posesia unui telefonul mobil și, datorită relației de prietenie cu inculpatul A., chiar a precizat că, la data de 04 mai 2014, în timp ce se afla la barul acestuia, a văzut de la circa 200 m, că AA. a exercitat actele de violență asupra persoanei vătămate C. De altfel, tocmai pentru că nu poate explica împrejurările în care, imediat după agresiune, a ajuns în posesia sa telefonul mobil pierdut de persoana vătămată B., suspectul H. a părăsit țara.

Deoarece în speță față de suspectul H. s-a început urmărirea penală, la data de 27 iunie 2014, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și mărturie mincinoasă, față de acesta s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea.

Ca atare, instanța de fond a apreciat că, din probele dosarului expuse anterior, a rezultat fără dubiu că, singura persoană care a acționat în noaptea de 03 din 04 mai 2014 asupra persoanei vătămate B. a fost numai inculpatul A.

În raport de faptul că anterior inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. b) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (1969), și încadrarea reținută inițial în sarcina sa (tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 32 raportat art. 188 - 189 lit. e) și f) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.) în cursul urmăririi penale față de inculpatul A. s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Conform raportului de expertiză medico-legală eliberat de INML Mina Minovici a rezultat că "A. prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip disocial. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".

Având în vedere modul cum a acționat, obiectele folosite (cagulă, spray iritant lacrimogen, țeavă metalică), zona anatomică vizată, leziunile cauzate (fractură frontal stânga, hemosinus frontal bilateral, traect de fractură maxilar stâng) s-a apreciat ca fiind evident că, inculpatul A. a urmărit, cu intenție directă, să suprime viața victimei, consecință care nu s-a produs, însă, din motive independente de voința sa și nu doar "datorită bunei reactivități individuale" a persoanei vătămate, nu s-a produs rezultatul letal. Astfel, prima instanță a apreciat că fapta săvârșită întrunește pe deplin elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat art. 188 - art. 189 lit. e) C. pen. și nu cele ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 lit. e) C. pen.

În drept, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul A. în dauna persoanei vătămate B. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 - 189 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., iar fapta săvârșită de același inculpat asupra persoanei vătămate C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că, prin modul de săvârșire al actelor materiale, inculpatul A. a pus în pericol viața părții civile B., care, așa cum arată raportul de expertiză medico-legală din 21 martie 2016, rezultatul letal al acestor acțiuni nu s-a putut realiza "datorită bunei reactivități individuale". Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă prin folosirea unui instrument apt să producă moartea victimei, aplicarea de lovituri cu instrumente de acest fel în regiuni vitale ale corpului sunt considerate neîndoielnice ale intenției de a ucide, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și urmarea socialmente periculoasă produsă fiind evidentă.

La individualizarea pedepsei, conform art. 74 C. pen., tribunalul a avut în vedere gradul de pericol ridicat al faptei, modalitatea de săvârșire a faptei și urmarea periculoasă produsă de aceasta.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, inculpatul A. și partea civilă B.

Inculpatul A. a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru lipsa totală a motivării hotărârii atacate, iar, în subsidiar, achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există un probatoriu care să îi dovedească vinovăția, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., sau în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 lit. c) C. pen., și aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Partea civilă B. a solicitat, pe latura penală, majorarea pedepsei aplicate inculpatului, iar, pe latură civilă, majorarea cuantumului daunelor morale și acordarea cheltuielilor judiciare efectuate la judecata în fond, respectiv onorariul de avocat și a contravaloarea expertizei efectuată de Institutul Național de Medicină Legală.

Prin decizia penală nr. 1491/A din 10 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpatul A. și partea civilă B. împotriva sentinței penale nr. 63 din 24 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală în Dosarul nr. x/87/2014.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei de tentativă de omor calificat, reținută în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare, din art. 32 C. pen. raportat la art. 188-189 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în art. 32 C. pen. raportat la art. 188-189 lit. a), e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 32 C. pen. raportat la art. 188-189 lit. a), e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h), n), o) C. pen.

În baza art. 865 C. pen. (1969), a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2085 din data de 25 iunie 2014 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 330 din data de 03 martie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și repuse, în individualitatea lor, pedepsele componente de 3 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare.

În baza art. 38 C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 3 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare stabilite prin sentința penală nr. 2085 din 25 iunie 2014 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 330 din 03 martie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 7 luni închisoare, în total 10 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1), (2) C. pen., pedeapsa de 10 ani și 7 luni închisoare s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 55 din data de 27 mai 2010 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă prin nerecurare la data de 13 septembrie 2010, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 12 ani și 7 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h), n), o) C. pen., iar, în baza art. 65 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), h), n), o) C. pen.

A fost majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul A. către partea civilă B. de la 20.000 RON la 50.000 RON.

În baza art. 424 alin. (3) raportat la art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și a arestării preventive, de la data de 05 mai 2014 la zi, fiind menținute celelalte dispoziții.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului, iar, în temeiul art. 276 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în fond și apel, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 65 RON, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 408 și urm. C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile formulate sunt fondate.

Astfel, raportându-se la primul motiv de apel invocat de inculpatul A., Curtea a constatat, examinând hotărârea apelată, că aceasta nu este motivată corespunzător în fapt și în drept, instanța de fond limitându-se să preia considerentele expuse de procuror în rechizitoriu, lipsind întrutotul argumentele avute în vedere de judecător la stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare și accesorii și a cuantumului daunelor materiale și morale la plata cărora a fost obligat inculpatul.

S-a arătat, însă, că pentru nemotivarea unei hotărârii nu se mai poate dispune desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât acest motiv nu se circumscrie cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., conform căruia instanța, judecând apelul, admite apelul și desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc. în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acțiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

Ca atare, Curtea a complinit prin prezenta decizie penală, nemotivarea sau motivarea necorespunzătoare a hotărârii instanței de fond, dat fiind și obligația instanței de control judiciar, potrivit art. 417 C. proc. pen., de a examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Cu privire la latura penală a cauzei, Curtea a constatat că soluția de condamnare a inculpatului A., adoptată de instanța de fond, este corectă, fiind susținută și justificată de întregul material probator, nefiind incident nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen. Astfel, s-a reținut că, deși inculpatul A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat - persoană vătămată B., din probele administrate în cauză a rezultat, cu certitudine, săvârșirea faptei deduse judecății, în modalitatea reținută și descrisă în hotărârea atacată, cu forma de vinovăție cerută de lege pentru existența acestei infracțiuni.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că, din declarația persoanei vătămate B., din faza de urmărire penală la data de 05 mai 2014, a rezultat că în noaptea de 03 din 04 mai 2015, plecând de la barul din sat spre casă, într-o zonă slab luminată a fost lovită în cap de o persoană cu un obiect contondent, probabil bâtă sau țeavă, s-a întors, moment în care persoana respectivă a încercat să-o lovească a doua oară, i-a barat lovitura, iar cu mâna dreaptă i-a smuls cagula pe care o avea pe cap, ocazie cu care a constatat că era inculpatul A., care era îmbrăcat cu o geacă neagră cu o dungă albă pe piept. La data de 06 mai 2014, cu ocazia conducerii în teren, tatăl persoanei vătămate P., a declarat verbal organelor de poliție că fiul său, B., i-a povestit că în noaptea de 03 din 04 mai 2014 a fost lovit cu o țeavă în cap de inculpatul A. o singură dată, că după ce a primit prima lovitură s-a repezit către agresor, care purta cagulă pe cap și era îmbrăcat într-o haină neagră ce avea o dungă albă pe piept, și, întrucât a reușit să-i dea cagula jos, l-a recunoscut pe agresor în persoana numitului A.

Curtea a avut în vedere și împrejurarea că persoana vătămată B. și la data de 23 octombrie 2014, cu ocazia confruntării cu inculpatul A. efectuată de procuror, a precizat că l-a recunoscut pe inculpat fiindcă era îmbrăcat cu o geacă neagră cu o dungă orizontală în zona pieptului, că după ce a fost agresat din spate s-a întors și a reușit să-i smulgă cagula cu o mână, întrucât nu a căzut, că l-a recunoscut după fizionomie, zona fiind luminată și după voce când l-a înjurat.

În fața primei instanțe, persoana vătămată B. și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, precizând că inculpatul A. avea o cagulă pe cap pe care i-a smuls-o, că în locul respectiv era lumină și l-a observat pe acesta, arătând că a fost lovit cu siguranță de inculpat pentru că l-a recunoscut după fizionomie și voce, fiind îmbrăcat cu o geacă neagră cu o dungă albă pe piept.

De asemenea, din declarațiile date de martorul K., în faza de urmărire penală, a rezultat că în noaptea agresiunii a fost sunat de persoana vătămată care i-a spus că a fost lovită de A., pe care l-a recunoscut după voce când l-a înjurat și l-a recunoscut și l-a văzut deoarece i-a smuls cagula de pe figură. Martorul P. a declarat în cursul urmăririi penale că în drum spre spital, în noaptea de 03 din 04 mai 2014, fiul său B. i-a relatat că în noaptea respectivă o persoană l-a lovit în zona capului, că persoana respectivă l-a înjurat, împrejurare în care l-a recunoscut cu certitudine după voce pe A., ca fiind cel care l-a agresat, că acesta purta o cagulă pe față, a tras doar jumătate din aceasta și i-a recunoscut figura. Martorul O. a declarat că, în seara de 03 mai 2014, l-a văzut pe inculpatul A. când s-a urcat la volanul autoturismului marca X, a văzut că în interiorul autoturismului era o bâtă tip basse ball și că în aceeași seară a aflat faptul că A. l-a lovit cu o țeavă în zona capului pe B.

Relevante, sub aspect probator, au fost apreciate și declarațiile martorului M., din faza de urmărire penală, în care a arătat că, în noaptea de 03 din 04 mai 2014, s-a urcat în autoturismul marca X în care se aflau inculpatul A. și H., care erau înarmați cu două ciomege și două țevi metalice și I., care i-a spus unei persoane la telefon că îl urmăreau pe C. sau B. să-i bată, că persoanele din autoturism aveau cagule pe cap și că a doua zi a aflat din zvon public că C. a fost bătut de A. și în aceeași seară că, B. a fost internat la un spital, fiindcă de asemenea a fost bătut, că au mers în partea din spate a barului unde au rămas circa 15 minute pentru a observa persoanele care se aflau în local, întrucât cei cu care era în autoturism i-au spus că vor să bată o persoană, că au mers pe șoseaua principală și la un moment dat au traversat pe partea opusă deoarece inculpatul A. i-a spus că atunci când va lovi persoana respectivă, aceasta să nu se deplaseze înapoi și să anunțe alte persoane, că la scurt timp a trecut pe lângă el persoana vătămată B. care vorbea la telefon, că a văzut foarte bine că inculpatul A. a ieșit de la întuneric și i-a aplicat din lateral spate o lovitură în zona capului cu țeava metalică cu care era înarmat, precizând că fiind în apropiere și instalația de iluminat public fiind în stare de funcționare și neexistând alte obstacole care să-i reducă vizibilitatea, a văzut foarte bine că singura persoană care a exercitat act de violență, înarmat cu o țeavă, asupra lui B. a fost A.

De asemenea, martorul V. a declarat, în faza de urmărire penală, că la data de 04 mai 2014, după comiterea agresiunii asupra lui C., a aflat din zvon public că, în noaptea de 03 din 04 mai 2014, inculpatul A. împreună cu I., G. și H. au exercitat acte de violență asupra lui B. și i-au cauzat leziuni în urma cărora acesta a fost internat la un spital din București. Martora DD. a declarat, în cursul urmăririi penale, că l-a întrebat pe H. într-o discuție "iar te ții de prostii?" întrucât aflase că B. a fost bătut cu circa 2-3 seri înainte să o sune, acesta spunându-i că nu a fost acolo, că H. obișnuia să nu relateze aspecte ce corespundeau realității atunci când era audiat ca martor de organele de urmărire penală și își favoriza prietenii, că în luna mai 2014 s-a întâlnit cu J. care i-a spus că în noaptea de 03 din 04 mai 2014 B. a fost bătut de A. care era împreună cu I. și H., fiindcă persoana vătămată a văzut când I. și H. au urcat-o prin constrângere pe J. într-un autoturism și a spus că va declara adevărul la poliție, că după circa 30 de zile s-a întâlnit pe șosea cu I. și l-a întrebat de ce l-au bătut pe B., acesta i-a spus "păi dacă a vrut să spună ce a văzut".

În fața instanței de fond, martorul E. a declarat că inculpatul A., atunci când a fost lovit B., i-a spus că o să-i facă ceea ce i-a făcut și persoanei vătămate și că persoana vătămată i-a relatat că a fost anterior lovită de inculpat cu o bară.

Martorul K. și-a menținut în fața primei instanțe, sub aspectele principale, declarațiile date în faza de urmărire penală, din depoziția dată în cursul cercetării judecătorești rezultând că și de la I. și H. a aflat că persoana vătămată a fost lovită de inculpat, că inculpatul a ascuns țeava cu care a lovit persoana vătămată, că inculpatul A. i-a cerut să o abordeze pe persoana vătămată ca la confruntarea pe care urmau să o aibă, aceasta să declare că nu inculpatul a lovit-o. Martorul K. a mai declarat că H. i-a relatat că A. l-a lovit pe B. și ca urmare inculpatul A. a luat legătura cu martorii în sensul de a-și schimba declarațiile, respectiv că autorul infracțiunii săvârșite asupra lui B. este altcineva, nu A.

În fața instanței de fond, martorul M. nu și-a mai menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând că nu cunoaște aspecte cu privire la altercația dintre A. și B., că cele declarate anterior au fost date sub amenințare, fiindu-i frică de K., că nu își amintește declarațiile date în fața procurorului. Curtea a apreciat declarațiile ca fiind vădit nesincere, dată cu scopul exonerării de răspundere penală a inculpatului A., în condițiile în care din raportul de constatare criminalistică din 11 iunie 2014 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman - Serviciul de Criminalistică, în cursul urmăririi penale, rezultă că numitul M. a fost examinat cu tehnica poligraf, ocazie cu care s-a concluzionat că răspunsurile la întrebările relevante cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Martorul I. a arătat, în cursul cercetării judecătorești, că își menține declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, că nu cunoaște aspecte legate de cele întâmplate, precizând însă că nu este de acord să facă testul poligraf. Martorul O. a declarat că își menține declarațiile date la organele de urmărire, ca nu cunoaște aspecte legate de cele întâmplate între A. și persoanele vătămate, precizând că nu este de acord cu testul poligraf, iar martora D., concubina inculpatului, a arătat în fața instanței de fond, că în noaptea în care se presupune că inculpatul l-ar fi lovit pe B., acesta a fost acasă și nu a părăsit incinta curții.

În fața instanței de judecată, martorul C. a declarat că are cunoștință de faptul că E. i-a dat lui P. 100 mil. ROL pentru a merge la medic pentru a-i da mai multe zile de îngrijiri medicale, că martorul M. a fost influențat de E. și B. la data când a dat declarații la urmărirea penală, că a văzut când P. a restituit cei 100 mil. ROL lui E.

Curtea a apreciat ca nesincere declarațiile martorilor susmenționați și încercarea acestora de a-l exonera de răspundere penală pe inculpat și de a acredita ideea că datorită intereselor martorul E., cu care inculpatul se afla într-o stare conflictuală, inculpatul A. a fost acuzat de lovirea persoanei vătămate B.

Din declarațiile martorelor FF. și CC., a rezultat că E. i-a propus martorei CC. să-și cheme băiatul în țară, martorul H., pentru a da o declarație împotriva lui A. că l-ar fi lovit pe B. Martorul H. a declarat că a auzit că, în noaptea de 03 din 04 mai 2014, a avut loc. un conflict între A. și B., recunoscând prin urmare, deși a negat prezența sa la locul comiterii faptei, producerea altercației în cadrul căreia persoana vătămată a fost lovită de inculpat.

Din raportul de constatare medico - legală din 06 iunie 2014 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Teleorman, a rezultat că numitul B. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur (posibil țeavă metalică - corpul delict incriminat) ce pot data din noaptea de 03 din 04 mai 2014, așa cum rezultă din datele de anchetă, necesită 55-60 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și s-a apreciat că leziunile erau de natură să pună în primejdie viața victimei, iar, pentru evaluarea unei eventuale infirmități este necesară o reexaminare medico - legală după 6 luni de la cea actuală. Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici București - Comisia de Avizare și Control a aprobat raportul privind pe persoana vătămată B. cu precizarea că leziunile ar fi fost de natură să pună în pericol viața victimei care, datorită bunei reactivități individuale nu au pus în primejdie viața victimei.

Raportul de constatare medico - legală din 06 iunie 2014 a fost completat la data de 20 octombrie 2014, concluzionându-se că din actele medicale și medico - legale examinate rezultă că numitul B. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur (posibil țeavă metalică - corpul delict incriminat), că pot data din noaptea de 03 din 04 mai 2014, că au necesitat în total 80 - 90 zile îngrijiri medicale și s-a apreciat că leziunile erau de natură să pună în primejdie viața victimei.

Raportul de expertiză medico - legală din 07 ianuarie 2016, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Teleorman a concluzionat că numitul B. a prezentat leziuni de violență produse prin lovirea cu corp dur, pot data din 04 mai 2014, a necesitat cca. 45-50 zile îngrijiri medicale, că leziunile prezentate s-au putut produce printr-o singură lovitură dar se poate aprecia poziția victimă - agresor și că, deși au avut potențial de punere în primejdie a vieții, datorită reactivității bune și evoluției favorabile lipsită de complicații, nu au pus în primejdie viața victimei.

Raportul de nouă expertiză medico - legală din 21 martie 2016 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici București a concluzionat că numitul B. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce în data de 03 din 04 mai 2014 prin lovirea cu și de corp dur, că necesită 55-60 zile, că leziunile traumatice prezentate ar fi fost de natură să pună în primejdie viața victimei, care datorită bunei reactivități individuale nu au pus în primejdie viața victimei și că nu se poate stabili obiectiv medico - legal momentul exact al producerii leziunilor traumatice cu atât mai mult cu cât există ipoteza producerii lor la interval de câteva minute; nu se pot face alte aprecieri medico - legale cu privire la poziția victimă-agresor.

Curtea nu a avut în vedere concluziile acestui raport, deși a fost avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București, având în vedere constatările și concluziile celorlalte acte medico - legale, respectiv raportul de constatare, de asemenea avizat de Comisia de Avizare și Control, în aceeași compunere, raportul de expertiză medico - legală cu examinarea persoanei, probele anterior menționate administrate în cauză din care rezultă lovirea activă a persoanei vătămate B. cu un obiect contondent în zona capului și, împrejurarea că în raportul de nouă expertiză se realizează o înșiruire a istoricului medical și medico legal al părții vătămate B. și în plus un singur examen NCH la data de 08 martie 2016, nefiind oferită, în contextul menționat, dat fiind concluziile celorlalte acte medico legale, o explicație cu privire la reținerea unei alte modalități de producere a leziunilor traumatice, respectiv prin lovire cu și de corp dur, extrem de importantă într-o astfel de speță.

În cursul urmăririi penale și inculpatul A. a fost a fost examinat cu tehnica poligraf, din raportul de constatare criminalistică din 27 mai 2014 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman - Serviciul de Criminalistică, rezultând că răspunsurile numitului A. la întrebările relevante cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Curtea a avut în vedere că din actele dosarului rezultă că, la data de 04 mai 2014, și persoana vătămată C. a fost lovit de inculpatul A. tot cu o țeavă metalică, fiind, de altfel, mai mult decât discutabilă încadrarea juridică.

Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că inculpatul A. și familia sa au formulat denunțuri împotriva procurorului de caz, în sensul că a fost oferită o sumă de bani acestuia pentru a schimba încadrarea juridică într-o infracțiune mai puțin gravă, precum și medicului legist pentru a menționa în actul medico-legal că lovitura aplicată de inculpat nu a pus în pericol viața victimei, fiind evident că nu a fost adoptată o astfel de conduită dacă inculpatul știa că este nevinovat, astfel cum susține.

În opinia Curții, probele administrate în cauză, anterior menționate, au dovedit, fără dubiu, că inculpatul A. a săvârșit fapta dedusă judecății privind persoana vătămată B., astfel cum au fost descris în hotărârea atacată, soluția de condamnare, adoptată de instanța de fond și criticată prin calea de atac exercitată, fiind pe deplin justifica