ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 527/F din data de 10.03.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul penal nr. x/2016 s-a dispus:

În baza art. 4 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 6 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc, pentru consum propriu, în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din data de 19.03.2016).

În baza art. 4 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 8 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc, pentru consum propriu, în stare de recidivă postexecutorie (fapta din data de 18.09.2016).

S-a constatat că cele două infracțiuni deduse judecății sunt concurente.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 10 luni închisoare.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a restului rămas neexecutat de 513 zile, din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 600/23.08.2011, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare, restul rămas neexecutat de 513 zile, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 10 luni și 513 zile (2 ani, 3 luni, 3 zile).

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a fost aplicată pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) vechiul C. pen., pe o durată de 3 ani (stabilită prin Sentința penală nr. 600/23.08.2011, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/2011,definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

S-a dedus din pedeapsa complementară durata de la 05.05.2016 la zi.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) vechiul C. pen. (stabilită prin Sentința penală nr. 600/23.08.2011, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

În baza art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, s-a dispus confiscarea și distrugerea, cu păstrare de contraprobă, a drogurilor depuse la IGPR - DCJSEO sub dovada seria x nr. x/07.07.2016 și sub dovada seria x nr. x/06.10.2016 .

În baza art. 45 alin. (6) C. pen., s-a cumulat măsura de siguranță cu măsurile de siguranță aplicate prin Sentința penală nr. 600/23.08.2011, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

B. Prin Decizia penală nr. 249/A din data de 20 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus:

În temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 527 din data de 10.03.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond:

În temeiul art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată cu aplic.art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiționată din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 600/23.08.2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen. a adăugat restul rămas neexecutat de 513 zile la pedeapsa de 6 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 luni și 513 zile închisoare.

În temeiul art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată cu aplic.art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a obligat inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 6 luni și 513 zile închisoare la care s-a adăugat sporul de 2 luni și 20 de zile, în final, pedeapsa principală rezultantă de 8 luni și 533 zile.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen. a adăugat la pedeapsa principală rezultantă de 8 luni și 533 de zile pedeapsa complementară anterioară de 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A dedus din pedeapsa complementară anterioară perioada executată de la 05.05.2016 la zi.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții.

Împotriva Deciziei penale nr. 249/A din data de 20 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.

C. Prin încheierea din 09 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală împotriva Deciziei penale nr. 249/A din data de 20 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

A trimis cauza la Completul 3 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 20 februarie 2019, reținându-se posibilitatea evaluării cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 43 alin. (2) C. pen., respectiv modalității stabilirii tratamentului sancționator al recidivei postcondamnatorii, în cazul în care cel de-al doilea termen este formată dintr-o pluralitate de infracțiuni, cu influență directă asupra cuantumului pedepsei și, prin aceasta, asupra legalității sale.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs în casație procurorul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală a criticat decizia pronunțată de instanța de apel apreciind că instanța de fond a pronunțat o pedeapsă legală și temeinică, însă instanța de apel, interpretând și aplicând greșit dispozițiile legale în materia recidivei a stabilit o pedeapsă nelegală.

Se constată că instanța de fond a reținut că cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat sunt concurente, prima infracțiune fiind în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 600/23.08.2011, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În acest sens, instanța a aplicat dispozițiile art. 43 alin. (2) C. pen. făcând aplicarea mai întâi a regulilor de la concurs, după care a aplicat regulile de la recidiva postcondamnatorie.

Instanța de apel a reformat mecanismul de stabilire a pedepsei rezultante, astfel: a considerat că prima infracțiune de deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu (19.03.2016) a fost comisă în stare de recidivă înainte ca pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 600 din data de 23.08.2011 pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție să fi fost considerată ca executată fiind aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (1) C. pen. pedeapsa, trebuind stabilită prin adăugarea și a restului rămas neexecutat din pedeapsa din care a fost liberat, după revocarea liberării condiționate conform art. 104 C. pen.

A considerat că cea de-a doua infracțiune de deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu (18.09.2016) a fost săvârșită, după ce pedeapsa anterioară a fost considerată ca executată, ceea ce obligă la stabilirea pedepsei în condițiile art. 43 alin. (5) C. pen.

S-a considerat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (2) C. pen. care reglementează modul de stabilire a pedepsei în cazul recidivei postcondamnatorii în ipoteza în care cel de-al doilea termen al acesteia este determinat un concurs de infracțiuni. În această ipoteză - care nu se regăsește în speță- sunt necesare două condiții, respectiv: a) înainte ca pedeapsa anterioară ce constituie primul termen al recidivei să fi fost executată sau considerată ca executată, condamnatul să săvârșească mai multe infracțiuni concurente și b) dintre infracțiunile concurente cel puțin una să se afle în stare de recidivă prin raportare la infracțiunea a cărei pedeapsă o execută condamnatul.

S-a apreciat că după aplicarea dispozițiilor referitoare la stabilirea pedepsei principale în caz de recidivă (postcondamnatorie și respectiv postexecutorie) se aplică regulile referitoare la stabilirea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă stabilită de instanța de control judiciar a fost calculată în mod eronat în prezenta cauză, în condițiile în care aceasta a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (2) C. pen.

Astfel, se constată că prin Sentința penală nr. 600/23.08.2011, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1795/28.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 4170 din 02.12.2014 a Judecătoriei Sector 4 București a fost eliberat condiționat cu un rest rămas de executat de 513 zile.

Se constată că în raport de data săvârșirii 19.03.2016, respectiv 18.09.2016, infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul A. în prezenta cauză sunt concurente.

Prima infracțiune, săvârșită la data de 19.03.2016, se află în stare de recidivă postcondamnatorie față infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 600/23.08.2011, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/2011.

Cea de-a doua infracțiune, săvârșită la data de 18.09.2016, se află în stare de recidivă postexecutorie întrucât a fost săvârșită după împlinirea termenului de liberare condiționată (05.05.2016), a pedepsei rezultante de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 600/23.08.2011, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/2011.

Potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

În raport de procedura simplificată uzată de inculpat ce conduce la diminuare limitelor de pedeapsă cu o treime, pedeapsa pentru prima infracțiune era cuprinsă între 4 luni și 2 ani închisoare.

Referitor la cea de-a doua infracțiune, reținând incidența recidivei postexecutorii ce impune majorarea limitelor cu jumătate, precum și procedura simplificată, pedeapsa pentru cea de-a doua infracțiune era cuprinsă între 6 luni și 3 ani închisoare.

Instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni pentru prima infracțiune, respectiv pedeapsa de 8 luni pentru cea de-a doua infracțiune, acestea fiind în limitele impuse de lege.

Potrivit prevederilor art. 104 alin. (2) C. pen., dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.

Potrivit art. 43 alin. (2) C. pen., când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Astfel, Înalta Curte constată că mecanismul de aplicare a tratamentului sancționator impune contopirea celor două infracțiuni deduse judecății potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pentru ca pedeapsa rezultantă să fie adăugată la restul rămas neexecutat ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate.

Astfel, potrivit art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., se impune aplicarea pedepsei cele mai grele, respectiv de 8 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 luni, urmând a executa pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare.

În continuare, pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare se adaugă la restul rămas neexecutat de 513 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 600/23.08.2011, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/2011 ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare și 513 zile.

Ca urmare a interpretării greșite a modalității stabilirii tratamentului sancționator instanța de apel a stabilit o pedeapsă rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în cuantum de 8 luni închisoare și 513 zile, drept pentru care Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de Parchet, va casa decizia recurată și va menține Sentința penală nr. 527/F din data de 10.03.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală împotriva Deciziei penale nr. 249/A din 20 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, cu privire la inculpatul A.

Casează decizia penală recurată și menține Sentința penală nr. 527/F din data de 10.03.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

Anulează formele de executare emise în baza acestei sentințe și dispune emiterea unor noi forme de executare.

Constată pedeapsa pusă în executare la data de 21 februarie 2018.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV