ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2510/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2510/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1080 din 30 noiembrie 2009

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 49960/3/2008

a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de

inculpatul C.D., prin apărător.

În baza art. 334 C. proc.

pen. a fost schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului C.D. din

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 și drept consecință:

I. În baza art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2)

și art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 4

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc.

În baza art. 65 C. pen. i

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C.

pen. s-au aplicat pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.D.

În baza art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 18 noiembrie 2008 la zi.

Prin aceeași sentință, în

baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 37 lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (2) și art. 76

lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A. la o pedeapsă de 6 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. i

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. s-a

revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 472 zile din

pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința nr. 1453/2005 a

Tribunalului București, definitivă prin Decizia nr. 3515/2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție și s-a contopit acest rest cu pedeapsa de 6 ani

închisoare, dându-se spre executare pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1), (2)

din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 19

din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen. a fost

condamnat inculpatul C.A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc, în vederea

consumului propriu.

În baza art. 61 C. pen. s-a

revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 472 zile din

pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința nr. 1453/2005 a

Tribunalului București, definitivă prin Decizia nr. 3515/2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție și s-a contopit acest rest cu pedeapsa de 1 an

închisoare, inculpatul urmând să execute 472 de zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele rezultante de 6 ani închisoare

și de 472 de zile închisoare aplicate inculpatului C.A., urmând ca acesta să

execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C.

pen. i s-a aplicat inculpatului C.A. pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C.

pen. i s-au aplicat pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului C.A.

În baza art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 18 noiembrie 2008 la zi.

Tot, prin aceeași sentință,

în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

raportat la art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76

lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.I.V. la o pedeapsă de 6 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. i

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1), (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37

lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen. a

fost condamnat inculpatul O.I.V. la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare

risc, în vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului O.I.V. în

prezenta cauză, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani

închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C.

pen. i s-a aplicat inculpatului O.I.V. pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 6 ani

închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C.

pen. i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale

rezultante de 6 ani închisoare.

În baza arat. 350 alin. (1) C.

proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului O.I.V.

În baza art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 23 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) și

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la

inculpați, în vederea distrugerii, a cantităților: de 2,50 grame heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator și depuse la camera de corpuri

delicte a I.G.P.R. conform dovezii din 04 august 2008; de 2,92 grame heroină și 5,13 grame heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator și depuse la

camera de corpuri delicte a I.G.P.R. conform dovezii din 03 noiembrie 2008.

A fost obligat inculpatul O.I.V.

la plata sumei de 750 lei, iar inculpații C.A. și C.D. la plata a câte 900 lei

fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt::

I. Referitor la inculpatul C.A.:

II. În urma informațiilor operative,

organele de cercetare penală s-au

Sesizat din oficiu și au

început urmărirea penală in rem cu privire la comercializarea de droguri de

către o persoană cunoscută sub numele de N.C., care face parte dintr-o rețea de

traficanți de droguri ce acționează cu preponderență în cartierul Ferentari

(fila 4 și 9 d.u.p.).

În aceste condiții, prin

ordonanța nr. 48/D din 30 iulie 2008 s-a introdus în cauză investigatorul sub

acoperire cu nume de cod J.D. pentru procurarea unei cantități de 50 grame de heroină și strângerea datelor necesare tragerii la urmărire penală a persoanelor

implicate (fila 10 d.u.p.).

În cauză s-a solicitat

instanței de judecată, iar Tribunalul București a dispus autorizarea

interceptării și înregistrării audio și video.

În aceeași zi, pentru a

efectua o cumpărare autorizată de droguri, investigatorul sub acoperire cu nume

de cod J.D., în jurul orelor 13.00, l-a contactat telefonic pe inculpatul C.A.,

stabilindu-se că vânzarea să se facă la locuința inculpatului din P.G., sector

5, așa cum a rezultat din procesul-verbal întocmit de organele de urmărire

penală și din declarația investigatorului sub acoperire cu nume de cod J.D.

dată în ambele faze ale procesului penal (filele 73-75 d.u.p. și filele 105,

106 dosar de instanță).

După ce a ajuns la adresa de

mai sus, investigatorul sub acoperire cu nume de cod J.D. a sunat la poartă,

fiind întâmpinat de inculpatul C.A.

Cu această ocazie, a avut

loc o discuție între investigator și inculpatul C.A., acesta din urmă aducând

la cunoștință investigatorului că îi poate facilita achiziționarea de heroină

la prețul de 150 lei/gram de la numitul N.C., care potrivit afirmațiilor

inculpatului nu vinde decât cantități de cel puțin 5 grame.

Investigatorul sub acoperire

i-a dat inculpatului C.A. suma de 750 lei, pentru procurarea unei cantități de 5 grame heroină.

Inculpatul a părăsit

locuința, iar investigatorul a rămas cu fratele acestuia, inculpatul C.D. să îl

aștepte. După aproximativ 50 de minute, inculpatul s-a întors la domiciliu cu

patru punguțe din folie transparentă, care conțineau o substanță pulverulentă

de culoare bej, despre acesta a afirmat că reprezintă 5 grame de heroină.

Inculpatul a desfăcut cele

patru punguțe și a vărsat conținutul pe o oglindă, iar cu o cartelă, a luat un

vârf din acea cantitate, spunându-i investigatorului sub acoperire că o oprește

pentru serviciul pe care i l-a făcut, apoi a împachetat restul de substanță

într-o punguță, pe care a lipit-o la capăt prin ardere și a înmânat-o

investigatorului.

Substanța livrată de

inculpatul C.A. a fost sigilată (fila 83 d.u.p.).

Din raportul de constatare

tehnico-științifică din 31 iulie 2008 a reieșit că punguța din material plastic

de culoare albă, conținând o substanță pulverulentă de culoare bej, cumpărată

de investigatorul sub acoperire J.D. de la inculpatul C.A., conținea 2,57 grame heroină, face parte din categoria drogurilor de mare risc, fiind menționată în tabelul

anexă I din Legea nr. 143/2000 (fila 80, 81 d.u.p.).

Cantitatea de 2,50 grame heroină, rămasă în urma analizelor de laborator, a fost ambalată și sigilată cu sigiliul

50091 al M.I.R.A. și depusă la Camera de Corpuri Delicte cu dovada din 04

august 2008 (fila 86 d.u.p.).

La data de 18 noiembrie

2008, la domiciliul inculpatului C.A. s-a efectuat o percheziție domiciliară,

ocazie cu care în locuință au fost descoperite și ridicate 6 seringi

hipodermice și o fiolă din sticlă, toate purtând urme ale consumului de droguri

(filele 104-107 d.u.p.). Referitor la acestea, cu ocazia audierilor, inculpatul

C.A. a declarat că îi aparțin, fiind consumator de heroină.

În urma analizelor de

laborator s-a stabilit că fiola din sticlă transparentă prezintă urme de

heroină - raportul de constatare tehnico-științifică din 18 noiembrie 2008

(filele 113 d.u.p.). Faptul că raportul de constatare tehnico-științifică din

18 noiembrie 2008 are în vedere pe inculpatul C.A., deși se face referire la

numitul C.A., fapt ce rezultă cu evidență din celelalte date ale raportului,

care a confirmat că obiectele supuse analizelor sunt cele ridicate de la

domiciliul acestui inculpat și sigilate (fila 107 d.u.p.).

Situația de fapt mai sus

menționată a fost reținută din materialul probator administrat în cursul

urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv declarațiile

investigatorului sub acoperire cu nume de cod J.D. din cursul urmăririi penale

și din timpul judecății coroborate cu procesul-verbal de constatare întocmit de

ofițerii de caz, aflați la fața locului, împreună cu investigatorul sub

acoperire; rapoartele de constatare tehnico-științifică din 31 iulie 2008 și

din 18 noiembrie 2008; procesul-verbal de redare a drogurilor vândute de

inculpat investigatorului sub acoperire la data de 30 iulie 2008 (filele 91-93);

procesul-verbal în care se consemnează faptul că inculpatul recunoaște vocea

din înregistrările audio și cele discutate (fila 129 d.u.p.); suporturile

optice marca C.; procesul-verbal de percheziție domiciliară din data de 18

noiembrie 2008; declarația martorei C.F. (fila 11 d.u.p.), declarațiile

inculpatului C.A., care a recunoscut săvârșirea faptelor și declarațiile

inculpatului C.D., care a confirmat că fratele său A. este consumator de

heroină.

Tribunalul a reținut că

acțiunea organelor de anchetă nu a fost una provocatorie, întrucât suma de bani

a fost plătită la nivelul prețului heroinei pe piața drogurilor, iar între inculpat

și investigator nu exista o relație de rudenie sau prietenie apropiată și nici

nu există un alt fapt determinant care să vină în apărarea inculpatului.

Dimpotrivă, inculpatul a înlesnit achiziționarea de droguri pentru

investigatorul sub acoperire pentru a-și asigura propriul consum dovedit nu

doar de reținerea unei părți din drogurile procurate, ci și de seringile

hipodermice și de fiola din sticlă găsite la percheziția domiciliară.

În drept, fapta inculpatului

C.A. care, în data de 30 iulie 2008, a vândut investigatorului sub acoperire J.D.

cantitatea de 2,57 grame heroină, contra sumei de 750 lei, întrunește, atât pe

latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta aceluiași inculpat

care a deținut heroină, cu care s-a drogat, iar la percheziția domiciliară

efectuată la domiciliul său s-au găsit seringi hipodermice și fiola din sticlă,

în care s-a identificat heroină, întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și

pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de

droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu prevăzut de art.

4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Cum prin sentința penală nr.

1453/2005 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a fost

condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000,

fiind liberat condiționat la data de 30 noiembrie 2007, cu un rest rămas

neexecutat de 472 zile închisoare, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor

art. 61 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunile deduse judecății

fiind comise în timpul liberării condiționate și în starea de recidiv

postcondamnatorie (fila 110 d.u.p.).

II. Referitor la inculpatul

C.D.

În urma informațiilor

operative și a discuțiilor purtate de investigatorul sub acoperire J.D. cu

inculpatul C.D. și ulterior a interceptărilor convorbirilor telefonice (filele

136, 137, 138-144 d.u.p.), organele de anchetă s-au sesizat din oficiu și au

început urmărirea penală împotriva acestui inculpat pentru implicare în trafic

și consum de droguri.

De asemenea, în cauză, s-a

solicitat instanței de judecată, iar Tribunalul București a dispus autorizarea

interceptării și înregistrării audio și video.

La data de 24 august 2008,

investigatorii sub acoperire cu numele de cod J.D. și S.P. s-au deplasat în

zona P.G., sector 5, pentru a efectua o cumpărare supravegheată de droguri,

respectiv cocaină, de la inculpatul C.D.

Ajunși la locuința

inculpatului C.D., investigatorii l-au strigat, iar acesta și-a făcut apariția

la scurt timp și a urcat în autoturismului cu care veniseră investigatorii.

Aceștia s-au arătat interesați să achiziționeze două grame de heroină,

inculpatul aducându-le la cunoștință că poate să le aducă într-o oră 2 grame de cocaină contra sumei de 200 euro.

Investigatorii sub acoperire

au înmânat inculpatului suma de 200 euro, stabilind să se întâlnească cu acesta

în aproximativ o oră pentru a le remite drogurile.

În jurul orei 18.30,

investigatorii sub acoperire au fost contactați telefonic de la numărul de

telefon, de către inculpatul C.D., care le-a comunicat că a procurat drogurile

și le-a dat întâlnire pe strada Îndrumării, unde inculpatul C.D. a urcat în

autoturismul investigatorilor și a scos din gură o punguță din plastic de

culoare albă, despre care a afirmat că reprezintă aproximativ 2 grame de cocaină.

Totodată, inculpatul C.D. le-a

spus investigatorilor că este foarte bună cocaina și că, în mod sigur, vor

reveni să cumpere droguri prin intermediul său, cei trei căzând de acord să

revină, dacă mai doresc să cumpere cocaină, urmând să ia legătura telefonic.

Drogurile primite de la

inculpatul C.D. au fost predate ofițerilor de caz, aflați în zonă, și au fost

sigilate de aceștia cu sigiliu. Fiind suspusă analizelor de laborator, prin

raportul de constatare tehnico-științifică din data de 27 august 2008, s-a

constatat că proba cumpărată reprezintă 1,10 grame cocaină, în amestec cu fenacetină, procaină, lidocaină și sorbitol, fiind menționată ca

drog de mare risc tabelul anexă nr. 2 din Legea nr. 143/2000.

Proba a fost consumată în

întregime în procesul analizelor de laborator.

Tribunalul a reținut

situația de fapt din analiza materialului probator administrat în cursul

urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv procesul-verbal de

identificare a inculpatului C.D. (fila 134 d.u.p.); procesul-verbal din data de

06 august 2008 de redare a raportului întocmit de investigatorul sub acoperire J.D.

(fila 136 d.u.p.); procesul-verbal de redare a rapoartelor întocmite de

investigatorii sub acoperire cu nume de cod J.D. și P.S.; raportul de

constatare tehnico-științifică din data de 27 august 2008; procesele-verbale de

redare a convorbirii telefonice (filele 145-148 d.u.p.); cele două suporturi

optice marca C., conținând interceptările și înregistrările audio și

audio-video efectuate în cauză; procesul-verbal în care se consemnează faptul

că inculpatul își recunoaște vocea din înregistrările audio și cele discutate (fila

168 d.u.p.); declarația inculpatului C.D. dată cu ocazia prezentării materialului

de urmărire penală (fila 169 d.u.p.) și cea din fața instanței de judecată, în

care inculpatul recunoaște și regretă fapta comisă.

Tribunalul a reținut că nici

în cazul acestui inculpat, acțiunea organelor de anchetă nu a fost una

provocatorie, întrucât suma de bani a fost plătită la nivelul prețului cocainei

pe piața drogurilor de circa 100 euro pe gram, iar între inculpat și

investigator nu exista o relație de rudenie sau prietenie apropiată și nici nu

există un alt fapt determinant care să vină în apărarea inculpatului.

Dimpotrivă, convorbirile telefonice și cele înregistrate în mediu ambiental dovedesc

cu prisosință că inculpatul a intermediat de bunăvoie achiziționarea cocainei

pentru investigatorii sub acoperire.

În drept, fapta inculpatului

C.D., care, în data de 24 august 2008, a procurat pentru investigatorii sub acoperire J.D. și P.S. cantitatea de 1,10 grame cocaină, în amestec cu fenacetină, procaină, lidocaină și sorbitol, contra sumei de 200

euro, întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă,

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Tribunalul a apreciat că nu

pot fi reținute în sarcina inculpatului C.D. dispozițiile art. 37 lit. b) C.

pen., având în vedere că pentru condamnarea anterioară la pedeapsa de 2 ani și

6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată

prin sentința penală nr. 476/2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

definitivă la 03 iunie 2003 (fila 143 dosarul instanței), s-a împlinit termenul

de reabilitare de drept înainte de săvârșirea faptei deduse prezentei judecăți.

Prin urmare, tribunalul a

admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.D. și,

în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

La individualizarea

pedepselor aplicate celor doi inculpați, tribunalul a ținut seama de cantitatea

mică de droguri traficată sau deținută de fiecare inculpat, de urmările grave care

se pot produce prin punerea în circulație sau deținerea de droguri în vederea

consumului, de faptul că inculpații nu aveau nici o ocupație la momentul

săvârșirii faptelor și că inculpatul C.A. comis fapta în stare de recidivă

specială, ceea ce denotă o periculozitate sporită a acestora, care în loc să-și

reconsidere poziția față de valorile sociale apărate de lege și să-și îndrepte

conduita, au perseverat în încălcarea legii penale.

De asemenea, tribunalul a

avut în vedere că inculpatul C.A. a formulat un denunț în temeiul art. 19 din

Legea nr. 682/2002, care s-a materializat cu trimiterea în judecată a 13

persoane (fila 125 dosarul instanței).

În plus, tribunalul a ținut

seama de vârstă relativ tânără a inculpaților, precum și faptul că aceștia sunt

victime ale consumului de droguri, săvârșind faptele de trafic de droguri

pentru asigurarea propriului consum.

Nu în ultimul rând, s-a

ținut seama de înscrisurile depuse la dosarul de instanță privind situația

familială a inculpaților, privind starea de sănătate și situația școlară.

În raport de cantitatea mică

de drog traficată, respectiv 4,36 grame, dar și de scopul avut în vedere de

inculpații (asigurarea propriului consum de stupefiante), tribunalul a reținut

în favoarea acestora circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C.

pen., iar pentru inculpatul C.D. și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen., apreciind încercarea acestuia vreme de peste 5 ani

de a nu comite infracțiuni, urmând ca potrivit art. 76 C. pen. să coboare

pedepsele ce se vor aplica sub minimul special prevăzut de lege, într-un

cuantum corespunzător faptei și persoanei inculpaților.

De asemenea, tribunalul a

reținut că nu sunt incidente alte circumstanțe atenuante, infracțiunile

săvârșite prezentând o gravitate deosebită, fiind de natură să pericliteze

serios relațiile sociale ocrotite de lege, iar starea de recidivă specială în

care O.I.V. și C.A. au săvârșit faptele a reclamat un tratament sancționator

adecvat, care să realizeze corespunzător toate funcțiile pedepsei.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpații C.A., C.D. și O.I.V., fără să expună motivele.

La termenul din 27 ianuarie

2010, inculpatul O.I.V. a declarat că înțelege să-și retragă apelul, motiv

pentru care curtea de apel a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l privește și

formularea unui nou dosar, respectiv nr. 720/2/2010, luându-se act de

retragerea apelului prin Decizia penală nr. 22 din 27 ianuarie 2010.

Cu ocazia dezbaterilor,

apărătorul din oficiu al inculpaților C.A. și C.D. au criticat hotărârea pentru

netemeinicie, solicitând redozarea pedepselor în raport de circumstanțele

personale ale inculpaților, având în vedere că aceștia au recunoscut și

regretat comiterea faptelor, iar în ceea ce-l privește pe C.D., nu este

cunoscut cu antecedente penale și a participat la cursurile pentru prevenirea

consumului de droguri organizate la locul de detenție.

Prin Decizia penală nr. 54/ A

din 03 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 49960/3/2008 (114/2010)

a fost admis apelul declarat de inculpatul C.A. împotriva sentinței penale nr. 1080

din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A fost desființată în parte

sentința penală mai sus menționată, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul C.A.

și, rejudecând:

În baza art. 2 alin. (1), (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 19 din Legea nr.

682/2002, art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat

inculpatul C.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. s-a

revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin

sentința nr. 1453/2005 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia nr. 3515/2006

a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a contopit restul de pedeapsă rămas

neexecutat de 472 zile cu pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să

execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1), (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 19 din Legea nr.

682/2002, art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

deținere, fără drept, de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu.

În baza art. 61 C. pen. s-a

revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin

sentința nr. 1453/2005 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia nr. 3515/2006

a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a contopit restul de pedeapsă rămas

neexecutat de 472 zile cu pedeapsa de 10 luni închisoare, inculpatul urmând să

execute pedeapsa cea mai grea, de 472 de zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare și de 472 de

zile închisoare aplicate inculpatului C.A., urmând ca acesta să execute

pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C.

pen. s-a aplicat inculpatului C.A. pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. () C.

pen. au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a respins ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul C.D. împotriva aceleiași sentințe penale.

S-a menținut starea de arest

preventiv a celor doi apelanți inculpați și s-a dedus prevenția de la 18

noiembrie 2008 la zi.

Cheltuielile judiciare

ocazionate de soluționarea apelului declarat de inculpatul C.A. au rămas în

sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu de 300 lei a fost avansat

din fondurile M.J.L.C.

A fost obligat apelantul

inculpat C.D. la plata sumei de 600 lei, din care onorariul avocatului din

oficiu de 300 lei a fost avansat din fondurile M.J.L.C.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a constatat că este fondat numai apelul declarat de inculpatul

C.A.

Curtea de apel a reținut că

instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, în urma unei atente

analize a probelor administrate, inclusiv din perspectiv respectării C.E.D.O. și

a jurisprudenței Curții de la Strasbourg.

Astfel, fiind vorba despre o

cauză în care descoperirea și dovedirea infracțiunilor s-a făcut prin

intermediul unor investigatori sub acoperire, în mod just prima instanță a

examinat legalitatea probelor administrate, dar și existența unor suficiente

probe în acuzare, având în vedere declarațiile agenților statului.

S-a constatat, sub acest

aspect, că soluțiile de condamnare a celor doi inculpați se întemeiază nu numai

pe declarațiile investigatorilor sub acoperire, ci și pe procesele-verbale de

constatare, rapoartele de constatare tehnico-științifică privind natura

bunurilor traficate, procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio în

mediul ambiental, procesele-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile

martorilor și declarațiile de recunoaștere date de inculpați.

Pe cale de consecință, au

fost respectate toate cerințele referitoare la desfășurarea unui proces echitabil,

fără să se poată constata că infracțiunile au fost comise ca urmare a

exercitării de către investigatorii sub acoperire a unor acțiuni de

constrângere, amenințare sau de determinare în orice alt mod.

Cât privește

individualizarea pedepselor, s-a constatat că instanța de fond a avut în vedere

în acest sens, toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., însă în ceea ce-l

privește pe inculpatul C.A. hotărârea este nelegală, întrucât, deși s-a făcut

aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., în condițiile

în care au fost reținute și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002,

pedeapsa nu a fost coborâtă sub minimul special.

Astfel, potrivit art. 19 din

Legea nr. 682/2002: „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit.

a) pct. 1 și 2 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul

urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și

tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de

infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute

de lege.”

Drept urmare, limitele de

pedeapsă ce trebuiau avute în vedere de prima instanță la individualizarea

pedepsei nu mai erau cele prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

- de la 10 la 20 de ani, ci de la 5 la 10 ani, astfel cum au fost reduse prin

efectul legii.

Pe de altă parte, potrivit art.

76 C. pen. „în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală

se reduce sau se schimbă”, așa încât, în condițiile în care nu au fost reținute

cauze de agravare a pedepsei și nu s-a făcut aplicarea art. 80 C. pen.,

aplicarea unei pedepse sub minimul de 5 ani era obligatorie.

Cu toate acestea, instanța

de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă superioară acestui

minim de 6 ani închisoare, așa încât s-a impus admiterea apelului declarat de

inculpatul C.A. și reindividualizarea pedepsei cu respectarea dispozițiilor

legale mai sus menționate.

Curtea de apel a precizat că

admiterea apelului s-a datorat exclusiv considerentelor de legalitate și

împrejurării că a fost sesizată numai cu apelul declarat de inculpat, situație

în care sunt aplicabile dispozițiile art. 372 C. proc. pen. privind neagravarea

situației în propriul apel. Într-o situație diferită, curtea de apel ar fi

apreciat ca nefondate criticile formulate de către inculpat.

În ceea ce privește pe

inculpatul C.D., nu a existat nici un temei de admitere a apelului, criticile

formulate de acesta fiind neîntemeiate.

Instanța de fond a dat

eficiență tuturor circumstanțelor favorabile invocate de către apelant,

respectiv lipsa antecedentelor penale ca urmare a reabilitării raportat la o

condamnare anterioară, atitudinea sinceră manifestată de inculpat, precum și

cantitatea mică de droguri, așa încât a reținut aceste împrejurări cu valoarea

unor circumstanțe atenuante judecătorești și cu efectul stabilirii unei pedepse

mult redusă față de minimul special, a cărei redozare nu s-a impus.

Drept urmare, în temeiul art.

379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., curtea de apel a admis apelul declarat de

inculpatul C.A., a desființat în parte sentința apelată și rejudecând, având în

vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dispozițiile art. 19 din Legea nr.

682/2002, precum și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C.

pen. prin raportare la dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul C.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În acest sens, au fost avute

în vedere circumstanțele reale: gradul mediu de pericol social al

infracțiunilor, cantitatea mică de droguri dar și circumstanțele personale:

inculpatul fiind în vârstă de 33 ani, cu atitudine parțial sinceră pe parcursul

procesului penal, cunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea aceluiași

gen de infracțiuni, motiv pentru care aplicarea unor pedepse în cuantum mai

redus decât cele stabilite prin prezenta, nu se justifică.

S-a făcut aplicarea art. 61 C.

pen. raportat la fiecare din cele două infracțiuni, precum și aplicarea art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 379 alin. (1) lit.

b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul Cercel

Damian.

Conform art. 383 alin. (2) C.

proc. pen. s-a dedus prevenția ambilor inculpați de la 18 noiembrie 2008 la zi.

Conform art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen., constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu

referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., având în vedere și împrejurarea că

împotriva inculpaților a fost pronunțată în primă instanță o hotărâre de

condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, a menținut

starea de arest preventiv a celor doi apelanți inculpați.

Conform art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat

de inculpatul C.A. au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din

oficiu de 300 lei s-a avansat din fondul M.J.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat C.D. la 600 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300

lei s-a avansat din fondul M.J.

Împotriva acestei decizii au

declarat, în termenul legal, recursuri, inculpații C.D. și C.A., fără a arăta

în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată de

la 15 aprilie 2010, Înalta Curte a luat în examinare din oficiu, verificarea

legalității arestării preventive a inculpaților C.A. și C.D., fiind consemnate

concluziile părților, pozițiile inculpaților, din ultimul cuvânt, iar după

deliberare, în baza art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., a constatat ca legală și temeinică măsura arestării

preventive a inculpaților C.A. și C.D., pe care a menținut-o, iar onorariul

pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 lei, se va plăti

din fondul M.J.L.C., așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată,

aflată la filele 18-20 dosarul Înaltei Curți.

În considerentele

încheierii, instanța de recurs a făcut referiri la sentința pronunțată în primă

instanță privind pe inculpații C.D. și C.A., arătându-se că mandatele de

arestare preventivă au fost emise în temeiul art. 143, 146, 148 lit. f) și 149

1

C. proc. pen., la situația de fapt reținută, la decizia pronunțată de instanța

de apel, la faptul că inculpații au declarat recursuri.

Analizând temeiurile care au

stat la baza luării măsurii arestării preventive, curtea de apel a apreciat că

acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a

inculpaților, existând suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată acestei

noțiuni de art. 143 C. proc. pen., că aceștia au comis faptele pentru care au

fost condamnați.

Potrivit art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen. în cauzele în care

inculpații sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice periodic,

dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecății, inclusiv în căile de

atac, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160

b

alin. (2) sau (3) C. proc. pen.

În speță, analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunțării

hotărârii de condamnare în primă instanță, nu au intervenit temeiuri noi.

Totodată, Înalta Curte a

constatat că sunt îndeplinite și ambele condiții ale art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților

este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în stare de libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea

infracțiunilor menționate.

În consecință, Înalta Curte

a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive față de inculpați, astfel că, în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut

starea de arest preventiv a acestora.

Instanța de recurs a constatat

că măsura arestării preventive este legală și temeinică și, având în vedere că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților C.A. și C.D.,

subzistă și că impun privarea de libertate în continuare.

La termenul de judecată de

la 13 mai 2010, inculpații prezenți au solicitat acordarea unui nou termen de

judecată în vederea angajării unui apărător, iar reprezentantul M.P., față de

cererea formulată de recurenții inculpați a solicitat amânarea judecării

cauzei, iar Înalta Curte după deliberare a apreciat, în conformitate cu

dispozițiile art. 6 Cod procedură penală, art. 6 C.E.D.O. și art. 171 alin. (2)

C. proc. pen., ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurenții

inculpați C.D. și C.A., în vederea angajării unui apărător.

Înalta Curte, din oficiu, a

pus în discuție legalitatea luării și menținerii măsurii arestării preventive

față de inculpații C.D. și C.A., concluziile părților, pozițiile inculpaților

din ultimul cuvânt, fiind consemnate, iar după deliberare, cauza a fost amânată

la 24 iunie 2010, iar în baza art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a menținut ca legală și temeinică măsura

arestării preventive a inculpaților C.D. și C.A., menținându-se delegațiile

apărătorilor din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data

arătată, aflată la filele 26-28 dosarul Înaltei Curți.

În considerentele încheierii,

instanța de recurs a făcut referiri la sentința pronunțată în primă instanță

privind pe inculpații C.D. și C.A., arătându-se că mandatele de arestare

preventivă au fost emise în temeiul art. 143, 146, 148 lit. f) și 149

1

C. proc. pen., la situația de fapt reținută, la decizia pronunțată de instanța

de apel, la faptul că inculpații au declarat recursuri.

Analizând temeiurile care au

stat la baza luării măsurii arestării preventive, curtea de apel a apreciat că

acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a

inculpaților, existând suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată acestei

noțiuni de art. 143 C. proc. pen., că aceștia au comis faptele pentru care au

fost condamnați.

Potrivit art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen. în cauzele în care

inculpații sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice periodic,

dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecății, inclusiv în căile de

atac, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160

b

alin. (2) sau (3) C. proc. pen.

În speță, analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunțării

hotărârii de condamnare în primă instanță, nu au intervenit temeiuri noi.

Totodată, Înalta Curte a

constatat că sunt îndeplinite și ambele condiții ale art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților

este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în stare de libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea

infracțiunilor menționate.

Înalta Curte a apreciat, în

raport cu cele expuse, că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare în continuare

a procesului încât, conform art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1)

și (3) C. proc. pen. a constatat temeinică și legală măsura arestării

preventive a inculpaților C.A. și C.D., subzistă și că impun privarea de

libertate în continuare.

La termenul de astăzi,

Înalta Curte a pus în discuție necesitatea ascultării recurenților inculpați,

în conformitate cu dispozițiile art. 6 § 1 din C.E.D.O. și jurisprudența Curții

Europene, având în vedere că inculpații nu au fost ascultați în apel,

indiferent de motivele de recurs invocate, aducând la cunoștința acestora,

prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la dreptul de a nu

face nici o declarație, atrăgându-li-se totodată atenția că ceea ce declară

poate fi folosit și împotriva lor.

Recurenții inculpați,

conștientizând drepturile și garanțiile lor procesuale, și-au manifestat expres

voința de a nu da declarație în această fază procesuală, uzând de dreptul la

tăcere.

Apărătorul recurentului

inculpat C.D., în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea

recursului, casarea ambelor hotărâri atacate și în rejudecare reducerea

pedepsei aplicată inculpatului, prin acordarea unei mai mari eficiențe

circumstanțelor personale și reale.

Apărătorul recurentului

inculpat C.A., în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea

recursului, casarea ambelor hotărâri atacate și în rejudecare reducerea

pedepsei aplicate inculpatului, prin acordarea unei mai mari eficiențe

circumstanțelor personale ale acestuia, arătând că a recunoscut și regretat fapta,

este tânăr și nu este traficant, ci doar consumator de droguri.

Concluziile reprezentantului

M.P. asupra recursurilor declarate de inculpați, precum și pozițiile

recurenților inculpați, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în

partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile

declarate de recurenții inculpați C.D. și C.A. împotriva deciziei instanței de

apel, în raport cu motivele invocate pentru fiecare, ce se vor analiza prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în

mod corect și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza

propriului examen efectuat a stabilit vinovăția inculpatului C.D. pentru

infracțiunea ce i-a fost reținută, ca urmare a schimbării încadrării juridice,

precum și a inculpatului C.A. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost

trimis, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în

contextul cauzei s-au dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., stabilindu-se că fapta inculpatului C.D., care, în data de 24 august 2008, a procurat pentru investigatorii sub acoperire J.D. și P.S. cantitatea de 1,10 grame cocaină, în amestec cu fenacetină, procaină, lidocaină și sorbitol, contra sumei de 200

euro că întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv, conținutul incriminator al

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, ca urmare a admiterii cererii de schimbare a

încadrării juridice prevăzută de art. 334 C. proc. pen., din art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cum a fost

inițial trimis în judecată inculpatul.

De asemenea, în baza

aceluiași temei mai sus arătat, s-a stabilit că fapta inculpatului C.A., care,

în data de 30 iulie 2008 a vândut investigatorului sub acoperire J.D.

cantitatea de 2,57 grame heroină, contra sumei de 750 lei, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta aceluiași inculpat

care a deținut heroină, cu care s-a drogat, iar la percheziția domiciliară

efectuată la domiciliul său s-au găsit seringi hipodermice și fiola din sticlă,

în care s-a identificat heroină, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv

conținutul constitutiv al infracțiunii de deținere de droguri de mare risc,

fără drept, în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000.

Prin sentința penală nr. 1453/2005

a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a fost condamnat la o

pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, fiind liberat

condiționat la data de 30 noiembrie 2007, cu un rest rămas neexecutat de 472

zile închisoare, așa încât s-au reținut în sarcina inculpatului dispozițiile art.

61 C. pen. și art. 37 lit. a) din același cod, infracțiunile deduse judecății

fiind săvârșite în timpul liberării condiționate și în starea de recidivă

postcondamnatorie.

Înalta Curte consideră că în

mod judicios prima instanță de control judiciare a apreciat că prima instanță a

stabilit situația de fapt și din perspectiv respectării C.E.D.O. și a

jurisprudenței Curții Europene.

Astfel, a constatat că față

de modalitatea în care sunt descoperite și dovedite infracțiunile prin

intermediul unor investigatori sub acoperire, prima instanță a examinat

legalitatea probelor administrate dar și existența unor suficiente probe în

acuzare, având în vedere declarațiile agenților statului, iar soluțiile de

condamnare ale inculpaților au fost fundamentate nu numai pe declarațiile

investigatorilor sub acoperire, ci și pe procesele-verbale de constatare,

rapoartele de constatare tehnico-științifică privind natura bunurilor

traficate, procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio în mediul

ambiental, procesele-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile

martorilor și declarațiile de recunoaștere date de inculpați, așa încât s-au

dat relevanță prevederilor procesului echitabil și nu s-a constatat că

infracțiunile au fost săvârșite ca urmare a exercitării de către investigatorii

sub acoperire a unor acțiuni de constrângere, amenințare sau de determinare în

orice alt mod.

Totodată, Înalta Curte

consideră că instanța de apel a făcut un just examen asupra procesului de

individualizare judiciară a pedepselor principale aplicate inculpaților,

constatând diferențiat în ceea ce-l privește pe inculpatul C.A., că prima

instanță nu a aplicat dispozițiile art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. a)

C. pen., în condițiile reținerii art. 19 din Legea nr. 682/2002 și nu a coborât

pedeapsa sub minimul special, evidențiind că numai sub aspectul legalității, în

condițiile arătate s-a impus reformarea hotărârii pronunțate, iar referitor la

inculpatul C.D., că prima instanță a dat eficiență tuturor circumstanțelor

favorabile invocate de apelant, lipsa antecedentelor penale ca urmare a

reabilitării raportat la o condamnare anterioară, atitudinea sinceră

manifestată de inculpat, precum și cantitatea mică de droguri, reținând

împrejurările arătate cu valoarea unor circumstanțe atenuante judecătorești și

cu efectul stabilirii unei pedepse mult redusă față de minimul special, a cărei

redozare nu se impune.

Înalta Curte, la rândul său,

în baza propriei evaluări sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate

inculpaților C.D. și C.A., atât în ceea ce privește cuantumurile, cât și

modalitatea de executare prin privare de libertate, a fost făcută o corectă

adecvare cauzală a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se

cont de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite, de

cantitatea mică de droguri traficată sau deținută, de urmările grave care se

pot produce prin punerea în circulație sau deținerea de droguri în vederea

consumului, inculpatul C.A. avea vârsta de 33 ani, atitudine parțial sinceră pe

parcursul procesului penal, recidivist postcondamnatoriu lipsa antecedentelor

penale, ca urmare a reabilitării unei condamnări anterioare privind pe

inculpatul C.D., atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei, nu aveau ocupație

la data comiterii faptelor, de situația familială, starea de sănătate.

Astfel, cuantumul pedepsei

aplicate de 4 ani închisoare, pentru inculpatul C.D., ca urmare reținerii

circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin.

(2) și art. 76 lit. a) C. pen., înlăturarea art. 37 lit. b) din același cod,

împlinindu-se termenul de reabilitare pentru condamnarea anterioară, precum și

cuantumurile diferențiate ale pedepselor aplicate inculpatului C.A., ca urmare

a reținerii dispozițiilor circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.

74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., precum și ale dispozițiilor art. 19

din Legea nr. 682/2002 pentru fiecare din faptele pentru care a fost trimis în

judecată și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., respectiv de 4 ani închisoare

și de 10 luni închisoare, făcându-se aplicarea și a art. 61 C. pen., în

condițiile menționate, și urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani

închisoare, cu executare în regim de detenție pentru ambii inculpați, sunt

singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și

educativ în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de

infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.

Înalta Curte consideră că

pedepsele aplicate inculpaților în condițiile mai sus menționate, reflectă și

principiul proporționalității, între gravitatea faptelor comise de fiecare și

profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților, așa încât nu se

impune reducerea acestora, dându-se eficiență în mod semnificativ

circumstanțelor atenuante judiciare și regimului sancționator corespunzător,

precum și dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ceea ce-l privește pe

inculpatul C.A. și în consecință nu este incident cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., pentru ambii recurenți inculpați.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel este legală și

temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de recurenții

inculpați nu sunt fondate.

De asemenea, verificând

hotărârea pronunțată, nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar

fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați C.D. și C.A.

împotriva Deciziei penale nr. 54/ A din 3 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării preventive a

acestora de la 18 noiembrie 2