ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1497/17.12.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, cu privire la inculpatul A., s-au dispus, printre altele, următoarele:

În baza art. 336 alin. (2) C. pen. în referire la art. 375 C. proc. pen.. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența unor substanțe psihoactive (faptă din 18.11.2017), în regim de detenție.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc, pentru consum propriu (faptă din 18.11.2017), în regim de detenție.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, pentru consum propriu (faptă din 20.10.2018), în regim de detenție.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc (faptă din 08.11.2018), în regim de detenție.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc (faptă din 19.03.2019), în regim de detenție.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc, pentru consum propriu (faptă din 23.05.2019), în regim de detenție.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc (faptă din 27.05.2019), în regim de detenție.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc, pentru consum propriu (faptă din 27.05.2019), în regim de detenție.

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 375 C. proc. pen.. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (faptă din 01.11.2018), în regim de detenție.

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 375 C. proc. pen.. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (faptă din 21.02.2019), în regim de detenție.

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 375 C. proc. pen.. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (faptă din 27.02.2019), în regim de detenție.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. în referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume 2 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate acestuia, respectiv să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani, 10 luni și 10 zile, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., pe lângă pedeapsa principală de 3 ani, 10 luni și 10 zile închisoare, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. combinat cu art. 45 alin. (2) C. pen., pe lângă pedeapsa principală de 3 ani, 10 luni și 10 zile închisoare și pedepsele complementare mai sus arătate, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de 27.05.2019 la data de 22.08 2019 inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 333/A din data de 16 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală împotriva Sentinței penale nr. 1497/17.12.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de control judiciar a reținut că Parchetul, printre altele, a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. față de inculpatul A., considerând că, în privința acestuia, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În acest context, Curtea de Apel, reanalizând situația juridică a inculpatului A., prin prisma art. 375 C. proc. pen.. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a constatat că în mod eronat prima instanță a aplicat art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În acest sens, a precizat că pentru ca instanța să dispună judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

1). Inculpatul trebuie să formuleze, verbal în ședință sau printr-un înscris în formă autentică, o cerere în acest sens - art. 375 alin. (1) C. proc. pen.

2). Cererea trebuie formulată până la un anumit moment procesual: imediat după citirea actului de sesizare (rechizitoriul) prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - art. 374 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

3). Din perspectiva conținutului concret al cererii, potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen.., inculpatul trebuie să precizeze, pe de o parte, că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, iar pe de altă parte, că solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (și, eventual, a probei cu înscrisuri), în sensul că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale.

Așadar, s-a precizat că numai în urma constatării îndeplinirii cumulative a condițiilor enunțate, instanța poate admite cererea inculpatului, astfel încât acesta să beneficieze, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., de reducerea cu o treime/o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Or, raportând, în prezenta cauză, ansamblul prevederilor legale sus enunțate, Curtea a constatat, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., că nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile enumerate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1). La primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, din data de 16.01.2020, inculpatul A. nu a formulat, nici verbal în ședință, nici printr-un înscris autentic, o astfel de cerere, ci, în cuprinsul declarației date la termenul din 16.01.2020 (declarație aflată la dosarul Tribunalului București), acesta a precizat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, cu excepția infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc din data de 27.05.2019.

Astfel, în continuarea declarației din data de 16.02.2020, inculpatul a arătat că, în data de 27.05.2019, se afla acasă la domiciliul din str. x; la acea dată a avut loc o percheziție domiciliară, iar în urma acesteia au fost găsite aproximativ 20 de grame de cannabis și 39 de comprimate de MDMA; inculpatul achiziționase toată cantitatea de droguri găsită la percheziție în urmă cu ceva timp de la un prieten pe nume B., în vederea consumului propriu; inculpatul a mai arătat că este consumator de droguri și consumă ocazional, la petreceri; inculpatul a mai menționat că întreaga cantitate de droguri găsită cu ocazia percheziției domiciliare o deținea pentru consumul propriu, neavând niciodată intenția să vândă această cantitate; în final, inculpatul a mai menționat, încă o dată, că acea cantitate găsită la el în data de 27.05.2019 a fost doar pentru consumul propriu.

2). Din punctul de vedere al momentului procesual până la care inculpatul A. trebuia să formuleze cererea prin care să solicite aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii, Curtea a reținut următoarele.

La termenul din data de 03.12.2020 inculpatul a formulat a doua cerere (consemnată în cuprinsul declarației aflate la dosarul Tribunalului București) - prin care a precizat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, își însușește în totalitate probele așa cum au fost administrate în timpul urmăririi penale și solicită în mod expres judecarea sa în baza procedurii privind recunoașterea învinuirii prevăzută.

Or, având în vedere că la termenul din data de 03.12.2020 era deja depășit momentul procesual al citirii actului de sesizare, momentul fiind împlinit la termenul din data de 16.01.2020 - până la care inculpatul putea solicita judecarea potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, Curtea a notat că cea de-a doua cerere nu îndeplinește cerințele legale în vederea admiterii sale de către instanța de fond. Pentru aceste motive, Curtea a constatat că în mod nelegal, la termenul din data de 03.12.2020, Tribunalul a încuviințat, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., aplicarea dispozițiilor privind procedura recunoașterii învinuirii.

3). Pe de o parte, din perspectiva conținutului concret al cererii, Curtea a constatat că, prin declarația dată la termenul din 16.01.2020 - unicul moment procesual la care putea solicita, în condițiile legii, judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii - inculpatul A. nu a recunoscut, în totalitate, faptele pentru care a fost trimis în judecată, deoarece nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc din data de 27.05.2019.

În acest sens, Curtea a evidențiat următoarele: deși, în aparență, strict din punctul de vedere al elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de droguri și a celei de deținere de droguri pentru consumul propriu, fără drept, acțiunea realizată de inculpatul A. este identică, totuși, ceea ce diferențiază cele două infracțiuni este latura subiectivă, reliefată prin scopul distinct al deținerii drogurilor, reprezentat, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, prin vânzarea acestora, iar în cazul infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, prin consumul propriu.

Or, din moment ce, prin declarația dată la termenul din 16.01.2020, inculpatul A. a arătat că drogurile găsite la percheziția domiciliară efectuată în data de 27.05.2019 erau pentru consumul propriu, iar nu pentru vânzare, este evident că acesta a contestat situația de fapt reținută în rechizitoriu, nerecunoscând, în totalitate, faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Pe de altă parte, la termenul din 16.01.2020 inculpatul A. a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, solicitând, astfel, administrarea probei testimoniale cu depoziția martorului colaborator "C." - nume de cod și a martorului D.

Mai mult decât atât, la același termen, inculpatul a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice în ceea ce privește fapta din data de 27.05.2019, din infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea de deținere de droguri de risc și de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În aceste condiții, Curtea a remarcat faptul că formularea unei cereri de schimbare a încadrării juridice constituie încă un argument care demonstrează că inculpatul A. nu a recunoscut, în totalitate, faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În raport de ansamblul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, Curtea a concluzionat în sensul că în mod nelegal instanța de fond a aplicat, în cazul inculpatului A., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., apreciind, în mod greșit, că, în privința acestui inculpat, este aplicabilă procedura recunoașterii învinuirii.

Prin urmare, Curtea a constatat că primul motiv al apelului declarat de Parchet este întemeiat, astfel că a admis apelul, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând, a înlăturat, în raport de fiecare, dintre cele 11 infracțiuni pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen..:

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv, 2 ani și 4 luni închisoare, în final, inculpatul având de executat pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., de la data pronunțării prezentei decizii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Împotriva Deciziei penale nr. 333/A din data de 16 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs în casație inculpatul A..

Inculpatul A. prin cererea de recurs în casație formulată a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și înlăturarea greșitei aplicări a legii, în sensul stabilirii pedepselor în limitele prevăzute de lege.

În concret, inculpatul a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", pentru următoarele infracțiuni:

În acest context, s-a susținut, în esență, că în operațiunea de înlăturare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în cauză au fost stabilite pedepse în alte limite decât cele legale cu privire la infracțiunile prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 335 din C. pen., iar, în consecință, stabilirea pedepselor în afara limitelor legale a generat și stabilirea unei pedepse nelegale rezultante de 5 ani și 10 luni închisoare, în loc de pedeapsa legală de 5 ani, 6 luni și 15 zile închisoare.

Prin încheierea din 28 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 333/A din data de 16 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

S-a dispus trimiterea cauzei Completului nr. 10, în compunere de 3 judecători, fiind acordat termen la data de 09 noiembrie 2021, ora 09:00, Sala Secțiilor Unite, cu citarea recurentului inculpat și asigurarea apărării (încunoștințarea apărătorului ales și desemnarea unui apărător din oficiu).

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, a constatat că Decizia penală nr. 333/A din data de 16 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație și cererea de recurs în casație a fost formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - 436 din C. proc. pen.

S-a apreciat că, din examinarea cererii de recurs în casație rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., fiind menționate: numele și prenumele părții care a exercitat recursul în casație, semnătura recurentului inculpat, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia.

Înalta Curte, constatând că motivele expuse de către inculpatul E. prin cererea de recurs în casație se circumscriu în conținut cazului de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a dispus admiterea acesteia în principiu, în baza art. 440 C. proc. pen.

****

Examinând cauza, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de A., ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv reformarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În aceste coordonate, evaluând criticile formulate de A. în actualul cadru procesual, care vizează, în esență, nelegalitatea pedepselor principale stabilite în sarcina lui de către instanța de apel ca urmare a deciziei de înlăturare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 333/A din data de 16 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a decis admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală împotriva Sentinței penale nr. 1497/17.12.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019, și înlăturând aplicarea dispozițiilor art. 396 lin. 10 C. proc. pen.. a stabilit, pentru infracțiunile precizate, punctual, în cererea de recurs în casație, următoarele pedepse:

- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 27.02.2019).

- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 21.02.2019).

- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 01.11.2018).

- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 27.05.2019).

- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 23.05.2019).

- 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 20.10.2018).

- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 18.11.2017).

În continuare, Înalta Curte constată că în urma contopirii, conform art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., tuturor pedepselor aplicate recurentului prin decizia atacată (printre care și cele anterior menționate), s-a stabilit o pedeapsă rezultantă principală de 5 ani și 10 luni închisoare.

Recurentul inculpat A. a susținut că aceste pedepse indicate se află în afara limitelor legale întrucât modalitatea de stabilire a acestora de către instanța de apel, ulterior deciziei de înlăturare a beneficiului dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., s-a realizat în mod greșit.

Evaluând, în acest context, legalitatea pedepselor precizate în cererea de recurs în casație și aplicate recurentului A. prin hotărârea atacată, Înalta Curte reține, prioritar, că acestea sunt rezultatul unui proces de individualizare judiciară realizat prin raportare la limitele de pedeapsă și tratamentul sancționator aferent dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen.

În acest sens, raportat la încadrarea juridică reținută cu autoritate de lucru judecat de către instanța de apel, se constată că pedepsele indicate de recurent ca fiind nelegale au fost aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 335 alin. (2) C. proc. pen., art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen.

Or, în acest context, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina recurentului se stabilesc potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen., conform căruia: "în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime".

Notând însă că din cuprinsul deciziei recurate rezultă că, în operațiunea de stabilire a limitelor de pedeapsă, instanța de apel a dat efect dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen. din prisma reținerii circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. se constată că, în concret, această operațiune are ca efect:

- în planul infracțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, limitele stabilite de art. 335 alin. (2) C. pen. se reduc cu 1/3, rezultând astfel noi limite între 4 luni - 2 ani închisoare;

- în planul infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, limitele speciale stabilite de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se reduc cu 1/3, rezultând astfel noi limite între 4 luni - 2 ani închisoare;

- în planul infracțiunii de deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, limitele speciale stabilite de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 se reduc cu 1/3, rezultând astfel noi limite între 2 luni - 1 an și 4 luni închisoare.

Ca urmare, se constată că pedepsele de 6 luni închisoare aplicate recurentului inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 precum și pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se circumscriu limitelor prevăzute de lege, cuantumul lor fiind rezultatul stabilirii limitelor speciale de pedeapsă în condițiile art. 76 alin. (1) C. pen.

În cadrul aceleiași evaluări Înalta Curte constată că pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată recurentului îndeplinește condiția de legalitate raportat la dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., fiind rezultatul adiționării la pedeapsa cea mai grea dintre cele contopite, de 3 ani și 6 luni închisoare, a sporului de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (2 ani și 4 luni închisoare).

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 333/A din data de 16 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 157 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 333/A din data de 16 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 157 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 noiembrie 2021.

GGC - NN