ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 178/P din 03 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019:

Prin Sentința penală nr. 226 pronunțată în data de 19.11.2020 în Dosarul penal nr. x/2019 al Tribunalului Tulcea, s-a dispus în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și 36 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (324 acte materiale, în perioada 2014-2018) condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) și 36 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (30 de acte materiale, în perioada iunie 2017 - mai 2019) s-a dispus condamnarea același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a), și) b din C. pen., pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (fapta din 03.06.2019) s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În conformitate cu art. 39 lit. b) din C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 9 luni închisoare (reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse) rezultând astfel o pedeapsă principală de 3 ani și 9 luni închisoare- care urmează a fi executată conf. art. 60 din C. pen. - și interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară

În conformitate cu art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 399 din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului A. începând cu data de 19.11.2019.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală de 3 ani și 9 luni închisoare, durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 03.06.2019 până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanța procurorului din 10.04.2018 asupra sumei de 1528 RON, ridicată de către organele de poliție de la inculpatul A., depusă la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea conform chitanței seria x din data de 12.04.2018.

S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 21.06.2019 asupra autoturismului marca x, de culoare albă cu nr. x, număr de identificare x, în valoare de 4.500 euro, proprietatea numitei B. și utilizat de către inculpatul A. la comiterea infracțiunilor.

În temeiul art. 112 lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor bunuri: suma de 31.782 RON dobândită de inculpat în urma vânzării produselor cu efecte psihoactive și a drogurilor de risc, suma de 1.528 RON ridicată de către organele de poliție de la inculpatul A., dobândită din săvârșirea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat și depusă la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea conform chitanței seria x din data de 12.04.2018.

În temeiul art. 112 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: autoturismul marca x, de culoare albă cu nr. x, număr de identificare x, în valoare de 4.500 euro, proprietatea numitei B. și utilizat de către inc. A. la comiterea infracțiunilor, bun depus la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Tulcea conform dovezii seria x nr. x din data de 01.07.2019; telefonul mobil marca x cu cartelă nanosim C., ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 04.03.2018 de către organele de poliție de la inculpat și depus la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Tulcea conform dovezii seria x nr. x din data de 19.04.2018, bun folosit la comiterea infracțiunilor; trei cutiuțe cu foițe pentru confecționarea țigaretelor artizanale depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Tulcea conform dovezii seria x nr. x din data de 22.07.2019, bunuri folosite la comiterea infracțiunilor.

În temeiul art. 112 lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat: a cantității de 5,0 grame de cannabis (contraprobă), 87,3 grame cannabis, 0,8 grame cannabis, 0,8 grame de cannabis, rămase în urma analizelor de laborator, un recipient cilindric de culoare neagră și 4 grindere, depuse conform dovezii seria x nr. x din data de 22.07.2019 la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Constanța.

S-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca x cu cartelă Sim C. și a telefonului mobil marca x cu cartelă Sim C., depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Tulcea conform dovezii seria x nr. x din data de 22.07.2019.

În temeiul art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 7.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul parțial (pentru cameră preliminară) al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 157 RON, se va vira din Fondurile M.J. către Baroul de Avocați Tulcea, pentru avocat D.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada anilor 2014 - 2018, la diferite intervale de timp, a cumpărat, a transportat, a deținut și a vândut produse cu efecte psihoactive mai multor persoane de pe raza mun. Tulcea, jud. Tulcea, comițând astfel un număr de 324 de acte materiale, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, în formă continuată.

Fapta inculpatului A. care, în cursul anilor 2017 - 2019, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a cumpărat, transportat, deținut și vândut/oferit pe raza mun. Tulcea, fără drept, mai multor persoane, droguri de risc, comițând astfel un număr de 30 acte materiale, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., de trafic de droguri de risc, în formă continuată.

Fapta aceluiași inculpat, care la data de 03.06.2019 a deținut, fără drept, în locuința sa din mun. Tulcea cantitatea de 0,83 de grame de cannabis și o țigaretă confecționată artizanal cu cannabis, pentru consum propriu, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de risc, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, au fost avute în vedere conform criteriilor legale prev. de art. 74 din C. pen., împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, frecvența infracțiunilor, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, reținându-se că în perioada anilor 2014 - 2019 a comis 324 de acte materiale ale infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., 30 de acte materiale ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și o infracțiune prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Referitor la cererea formulată de apărătorul inculpatului de aplicare în procesul de individualizare a pedepsei și a cauzei de reducere a pedepselor prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor s-au reținut următoarele: conform art. 19 din actul normativ amintit anterior, "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

În fapt, inculpatul A. a formulat trei denunțuri în care s-a referit la trei persoane care ar comite infracțiuni de trafic de droguri de risc prev de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la aceste denunțuri, prin Adresa nr. x/2019 a DIICOT - B.T. Tulcea s-a arătat că numitul A. a formulat în cursul lunii septembrie 2019 trei denunțuri privind comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Urmare a denunțurilor s-au format trei dosare penale în care s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la faptele denunțate.

Prin aceeași adresă, DIICOT - B.T. Tulcea a precizat că din investigațiile efectuate și probele administrate nu au rezultat date concrete privind comiterea infracțiunilor denunțate, astfel că, denunțurile nu au fost valorificate din punct de vedere juridic, în sensul efectuării în continuare a urmăririi penale față de persoană, punerii în mișcare a acțiunii penale, luării măsurilor preventive sau trimiterii în judecată.

Inculpatul a arătat prin apărătorul său că formularea denunțurilor este suficientă pentru a se putea reține cauza de reducere a pedepsei iar faptul că organul de urmărire penală nu le-a valorificat corespunzător, nu îl poate afecta pe inculpat.

Instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 reglementează o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, a cărei constatare nu ține doar de existența unor denunțuri. Dacă ar fi așa, eludarea legii prin formularea unor denunțuri mai mult sau mai puțin întemeiate ar fi la îndemâna fiecărei persoane interesate. Cauza de reducere a pedepsei presupune denunțarea, facilitarea identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni din cele prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002 (cu luarea în considerare și a Deciziei Curții Constituționale nr. 67/2005).

Din interpretarea gramaticală a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 rezultă fără echivoc că dispozițiile legale impun întrunirea cumulativă a celor trei situații, în sensul că martorul "denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane (...)"

În cauză, nu se poate constata o astfel de situație, motiv pentru care, singura cauză de reducere a pedepsei care a fost avută în vedere a fost aceea prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Inculpatul este născut la data de x, este necăsătorit, are ca studii 11 clase, nu are ocupație, în cursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră, recunoscând în parte faptele pentru care este cercetat, iar din fișa de cazier judiciar rezultă faptul că este la primul conflict cu legea penală.

Cu privire la consecințele faptelor sale, instanța de fond a avut în vedere recrudescența infracțiunilor legate de comercializarea și consumul de produse susceptibile a avea efecte psihoactive și de droguri, mai ales în rândul tinerilor, pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea acestora, fiind multiple exemple prezentate în mass-media, dar și rezultate din alte cauze penale în care consumatorii unor astfel de substanțe ajung la spital cu afecțiuni foarte grave sau comit, sub influența substanțelor psihoactive, alte infracțiuni foarte grave.

Împotriva Sentinței penale nr. 226 din data de 19.11.2019 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. x/2019, a declarat apel, în termen legal, inculpatul A. solicitând reducerea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 91 din C. pen., având în vedere reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a relațiile sosite la dosar de la D.I.I.C.O.T. - B.T. Tulcea, precum și faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă. De asemenea, s-a solicitat și restituirea autoturismului marca x, achiziționat de către mama inculpatului cu puțin timp înainte de comiterea faptelor, cu mențiunea că autoturismul nu a avut nicio legătură cu săvârșirea faptei, banii necesari achiziționării acestuia fiind obținuți din vânzarea altor autoturisme.

Prin Decizia penală nr. 178/P din 3 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 226 pronunțată în data de 19.11.2020 în Dosarul penal nr. x/2019 al Tribunalului Tulcea, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată, iar în urma rejudecării s-a dispus:

Reținerea aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată față de inculpatul A.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 36 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (324 acte materiale, în perioada 2014-2018) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și 36 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (30 de acte materiale, în perioada iunie 2017 - mai 2019) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, cu referire la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (fapta din 03.06.2019) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu.

În conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (1) din C. pen., în referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 36 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și 36 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, cu referire la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv de 5 luni închisoare, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare.

Pedeapsa se va executa în regim de detenție, potrivit art. 60 din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., respectiv după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (3) din C. pen. în referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen., respectiv de la rămânerea definitivă a prezentei decizii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 422 din C. proc. pen. în referire la art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul A., prin Încheierea nr. 18 pronunțată în data de 04.06.2019 de Tribunalul Tulcea, definitivă prin Încheierea nr. 159/P/JDL/07.06.2019 a Curții de Apel Constanța, pronunțate în Dosarul penal nr. x/2019

În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. în referire la art. 422 din C. proc. pen. și art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului A. și perioada arestării preventive de la data de 19.11.2019 la zi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 397 din C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 21.06.2019 asupra autoturismului marca x, de culoare albă cu nr. x, număr de identificare x, în valoare de 4500 euro, proprietatea numitei B. și utilizat de către inculpatul A. la comiterea infracțiunilor, bun depus la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Tulcea, conform dovezii seria x din data de 01.07.2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (3) și (4) din C. proc. pen. și art. 255 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul A. a autoturismului marca x, de culoare albă cu nr. x, număr de identificare x, în valoare de 4.500 euro, proprietatea numitei B. și utilizat de către inculpatul A. la comiterea infracțiunilor, bun depus la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Tulcea, conform dovezii seria x din data de 01.07.2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (2) și (3) din C. pen. în referire la art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 4.500 de euro, echivalent în RON la data plății, la cursul BNR din ziua efectuării plății, reprezentând contravaloarea autoturismului marca x, de culoare albă cu nr. x, număr de identificare x, proprietatea numitei B. și utilizat de către inculpatul A. la comiterea infracțiunilor, bun depus la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Tulcea, conform dovezii seria x din data de 01.07.2019.

S-au înlăturat dispozițiile contrare și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe, în măsura în care nu contravin deciziei. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, s-a constatat că în mod corect, prima instanță a reținut starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului A. sub forma intenției directe, prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen.

În ceea ce privește primul motiv de apel, respectiv de aplicare în procesul de individualizare a pedepsei a cauzei de reducere a pedepselor prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, s-a constatat că acest motiv de apel este întemeiat.

Astfel, din Adresa nr. x/2020 din data de 17.02.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea reiese că, ulterior dispunerii trimiterii în judecată a inculpatului A., acesta a formulat în cursul lunii septembrie 2019, trei denunțuri, iar în cursul lunii ianuarie 2020 alte două denunțuri, privind comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiind efectuate cercetări penale în aceste cauze.

În cuprinsul acestei adrese s-a mai menționat faptul că "Efectuându-se cercetări în dosarele formate ca urmare a denunțurilor formulate de către inculpatul A. și având în vedere informațiile, declarațiile și sprijinul acordat de către numitul A., a fost probată activitatea infracțională a cinci persoane pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, față de patru dintre aceste persoane, fiind luată inclusiv măsura arestării preventive de către Tribunalul Tulcea. Până la acest moment procesual nu s-a dispus trimiterea în judecată a persoanelor denunțate de către numitul A., cauzele fiind în faza de urmărire penală".

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Prin Decizia nr. 67/26.02.2015 publicată în M. Of. nr. 185/18.03.2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care nu a comis o infracțiune gravă, este neconstituțională. În analiza sa, Curtea Constituțională a statuat că "în condițiile în care legea reglementează asigurarea protecției și asistenței martorilor a căror viață, integritate corporală sau libertate este amenințată ca urmare a deținerii de către aceștia a unor informații ori date privind săvârșirea unor infracțiuni grave și pe care le-au furnizat organelor judiciare, rațiunea cauzei de reducere a limitelor pedepsei reglementată de norma supusă controlului de constituționalitate este aceea de a institui un instrument eficient pentru combaterea infracțiunilor grave prin determinarea persoanelor care dețin informații decisive în acest sens de a le furniza organelor judiciare. Prin urmare, determinantă și suficientă pentru acordarea beneficului reducerii limitelor pedepsei este acțiunea martorului de a denunța și facilita tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave, indiferent de natura și gravitatea faptei penale comise de el însuși. Altfel spus, atingerea obiectivului urmărit de legiuitor, respectiv acela de combatere a infracțiunilor grave ca urmare a denunțurilor și informațiilor furnizate de martori, se realizează și în ipoteza în care martorul nu a comis o infracțiune gravă. Așa fiind, comiterea de către martor a unei infracțiuni care nu se încadrează în categoria infracțiunilor grave, așa cum sunt ele definite în art. 2 lit. h) din lege, nu poate fi un element care să îl excludă pe acesta de la beneficiul cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă. Drept urmare, diferența operată de norma supusă controlului de constituționalitate între cele două categorii de martori, după cum aceștia au săvârșit sau nu o infracțiune gravă, nu se bazează pe un criteriu rațional și nu justifică un tratament juridic diferențiat, Curtea reținând că cele două categorii de martori se află în situații juridice identice din perspectiva incidenței normei supuse controlului de constituționalitate".

De asemenea, s-a reținut că prin Decizia nr. 3/28.02.2018 publicată în M. Of. nr. 327/13.04.2018 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, în condițiile în care inculpatul a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei denunțate într-o altă cauză penală și a beneficiat de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, a statuat că "Efectele cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor se produc exclusiv în cauza penală determinată, având ca obiect una sau mai multe infracțiuni comise de persoana care, înaintea sau pe parcursul urmăririi penale ori al judecății acelei cauze, a denunțat și facilitat tragerea la răspundere penală a participanților la săvârșirea unor infracțiuni grave; autorul denunțului nu poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor speciale de pedeapsă în cauze penale distincte, chiar dacă au ca obiect infracțiuni concurente comise de acesta". În motivarea acestei decizii s-a arătat de către instanța supreme că "Instituția reglementată de norma supusă interpretării are natura juridică a unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor cerințe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta și stadiul cauzei în care se urmărește producerea efectelor atenuante de pedeapsă.

Astfel, s-a apreciat că din perspectiva exigențelor relative la persoana beneficiarului, cauza de atenuare analizată poate fi invocată de către persoana care are, cumulativ, atât calitatea de martor, furnizor al unor informații și date cu caracter determinant în soluționarea cauzelor privind infracțiuni grave, în înțelesul dat acestei din urmă noțiuni de art. 2 lit. h) din lege, cât și calitatea de persoană care, la rândul său, a săvârșit o infracțiune.

Categoria cerințelor ce țin de conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei subsumează, pe de o parte, formularea, de către martorul participant la o infracțiune, a unui denunț împotriva altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave și, pe de altă parte, facilitarea, de către același martor denunțător, a identificării și tragerii la răspundere penală a persoanelor denunțate. Ambele cerințe au caracter cumulativ, simplul denunț formulat de persoana prevăzută la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, neurmat de o atitudine activă de facilitare a identificării persoanelor denunțate și tragerii lor la răspundere penală, fiind insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art. 19 din Legea privind protecția martorilor, republicată.

În fine, recunoașterea efectelor cauzei de atenuare analizate reclamă intervenirea unei atitudini active a martorului, concretizată atât în denunțarea, cât și în facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane, cel mai târziu până la data judecării definitive a cauzei având ca obiect infracțiunea comisă de martorul însuși. Legea stabilește, astfel, un reper temporal maximal, denunțul și colaborarea celui interesat putând interveni în orice alt moment anterior, fără a avea relevanță dacă el este plasat "înaintea urmăririi penale", "în timpul urmăririi penale" sau "în timpul judecății".

De asemenea, s-a mai arătat că "Subsecvent publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 67/2015 a Curții Constituționale, sfera de incidență a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor a fost mult extinsă, efectul atenuant al denunțului formulat de martorul participant la o faptă penală producându-se, în măsura întrunirii tuturor cerințelor legale, asupra oricărei infracțiuni comise de acesta, indiferent de natura sau gravitatea sa".

Având în vedere aceste aspect, Curtea a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, în ceea ce privește denunțul formulat de către inculpatul A., acesta având, pe de o parte, calitatea de martor, furnizor al unor informații și date cu caracter determinant în soluționarea cauzelor privind infracțiuni grave, cât și calitatea de persoană care, la rândul său, a săvârșit o infracțiune, iar pe de altă parte, a formulat un denunț împotriva altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave și a facilitat, în calitate de martor denunțător, a identificării și tragerii la răspundere penală a persoanelor denunțate, potrivit aspectelor menționate în Adresa nr. x/2020 din data de 17.02.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea, astfel cum s-a arătat anterior.

În consecință, Curtea a reținut incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor.

Ca urmare a reținerii cauzei speciale de reducere a pedepsei, limitele speciale de pedeapsă ale infracțiunilor ce au fost reținute în sarcina inculpatului A., se reduc la jumătate.

Astfel, limitele speciale de pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, republicată, respectiv pentru infracțiunea de efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, sunt de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, iar ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, acestea devin de la 3 luni la 1 an și 6 luni. Totodată, ca urmare a aplicării cauzei generale de reducere a limitelor de pedeapsă cu o treime, în urma reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., dat fiind recunoașterea faptelor de către inculpatul A., limitele speciale sunt de 1 lună și 15 zile închisoare - limita minimă și de 1 an închisoare - limita maximă.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a reținut că limitele speciale prevăzute de lege sunt de la 2 ani la 7 ani și interzicerea unor drepturi. Ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, respectiv de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, acestea devin de la 1 an la 3 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi. Totodată, ca urmare a aplicării cauzei generale de reducere a limitelor de pedeapsă cu o treime, în urma reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., dat fiind recunoașterea faptelor de către inculpatul A., limitele speciale sunt de 8 luni închisoare - limita minimă și de 2 ani și 4 luni închisoare- limita maximă și interzicerea unor drepturi.

Similar, și în cazul infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de risc, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ale cărei limite speciale prevăzute de lege sunt de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, respectiv de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, acestea devin de la 1 lună și 15 zile închisoare la 1 an închisoare, iar în urma reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., dat fiind recunoașterea faptelor de către inculpatul A., limitele speciale sunt de 1 lună închisoare - limita minimă și de 8 luni închisoare - limita maximă.

S-a reținut că individualizarea judiciară, prin prisma dispozițiilor art. 74 din C. pen., reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde, în mod direct, reușita procesului de îndreptare și recuperare a persoanei care a comis fapte prevăzute de legea penală, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunilor comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.

De asemenea, în procesul de individualizare a pedepsei, s-a apreciat că trebuie avută în vedere prevenția specială, prin stabilirea și aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei și reeducarea sa, în scopul evitării recidivei, cât și prevenția generală, prin descurajarea generală a potențialilor făptuitori în comiterea unor astfel de infracțiuni.

Având în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, numărul actelor materiale, perioada mare de timp pe parcursul căreia s-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv în perioada anilor 2014 - 2018, la diferite intervale de timp, inculpatul A. a cumpărat, a transportat, a deținut și a vândut produse cu efecte psihoactive mai multor persoane de pe raza mun. Tulcea, jud. Tulcea, comițând astfel un număr de 324 de acte materiale, în perioada anilor 2017 - 2019, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, același inculpat a cumpărat, transportat, deținut și vândut/oferit pe raza mun. Tulcea, fără drept, mai multor persoane, droguri de risc, comițând astfel un număr de 30 acte materiale, iar în data de 03.06.2019 a deținut, fără drept, în locuința sa din mun. Tulcea cantitatea de 0,83 de grame de cannabis și o țigaretă confecționată artizanal cu cannabis, pentru consum propriu, de împrejurarea că acest tip de infracțiuni a dobândit aspectul de fenomen social ca întindere, în ultima perioadă de timp și pun în pericol una dintre cele mai importante valori ale societății, și anume sănătatea publică, Curtea a constatat că doar aplicarea unor pedepse în cuantumul maxim redus ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată, dar și a dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. este suficientă, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor comise.

Curtea a constatat că necesitatea aplicării unei pedepse și evaluarea cuantumului, trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermității care nu echivalează cu aplicarea unei pedepse severe, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și persoanei făptuitorului, apt să-și realizeze, cu maximă eficiență, finalitatea educativ-preventivă. Ori, valorile sociale protejate de norma penală incriminatoare, cele referitoare la siguranța sănătății publice, dar și proliferarea unui astfel de fenomen infracțional, ce atrage tot mai mulți tineri spre consumul și traficul ilicit de droguri de risc și de mare risc, justifică aplicarea unor pedepse în cuantumul maxim, cum s-a arătat anterior, cu executare în regim privativ de libertate, astfel încât aceasta să reflecte gradul de pericol social concret al faptelor comise, dar să reprezinte și un avertisment suficient de puternic în ceea ce îl privește pe inculpatul A. care, prin executarea acestei pedepse, va conștientiza importanța valorilor sociale lezate, dar mai ales consecințele negative ale activității sale infracționale.

În consecință, în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 36 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (324 acte materiale, în perioada 2014-2018) a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și 36 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (30 de acte materiale, în perioada iunie 2017- mai 2019) a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, cu referire la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (fapta din 03.06.2019) a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu.

În conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (1) din C. pen., în referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 36 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și 36 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, cu referire la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv de 5 luni închisoare, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare. Pedeapsa se va executa în regim de detenție, potrivit art. 60 din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., respectiv după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (3) din C. pen. în referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen., respectiv de la rămânerea definitivă a deciziei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Sub cel de-al doilea motiv de apel, Curtea a constatat că, din înscrisurile aflate la filele x și următoarele din dosarul Tribunalului Tulcea, mama inculpatului A., numita B. a achiziționat autoturismul marca x, de culoare albă cu nr. x, număr de identificare x, contra sumei de 4.500 euro, la data de 14.05.2019.

În sarcina inculpatului A. s-a reținut faptul că, în data de 03.06.2019 a deținut în autoturismul marca x, de culoare albă, cu numărul de înmatriculare x, cantitatea de 94.8 grame de cannabis.

Potrivit art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. "Sunt supuse confiscării speciale (…) lit. b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor." Potrivit art. 112 alin. (2) din C. pen. "În cazul prevăzut în aliniatul 1 lit. b) și c), dacă valoarea bunurilor supusă confiscării este vădit disproporționată față de natura și gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ținând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce și de contribuția bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârșirii faptei prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor în întregime". Iar potrivit alin. (3) al art. 112 din C. pen. "În cazurile prevăzute în aliniatul 1 lit. b) și c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu aparțin infractorului, iar persoana căreia îi aparțin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispozițiilor alin. (2)".

Având în vedere faptul că din nicio probă administrată în cauză nu a reieșit că mama inculpatului A., numita B., în a cărei proprietate se află autoturismul marca x, de culoare albă cu nr. x, număr de identificare x, nu a cunoscut scopul folosirii autoturismului, dar și în raport cu natura și gravitatea faptei săvârșită de către inculpatul, precum și de contribuția pe care a avut-o folosirea bunului la infracțiunea de trafic de droguri de risc, Curtea a dispus confiscarea prin echivalent în bani al acestuia de la inculpatul A.

Prin urmare, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 397 din C. proc. pen. a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 21.06.2019 asupra autoturismului marca x, de culoare albă cu nr. x, număr de identificare x, în valoare de 4.500 euro, proprietatea numitei B. și utilizat de către inculpatul A. la comiterea infracțiunilor, bun depus la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Tulcea, conform dovezii seria x din data de 01.07.2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (3) și (4) din C. proc. pen. și art. 255 din C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul A. a autoturismului marca x, de culoare albă cu nr. x, număr de identificare x, în valoare de 4500 euro, proprietatea numitei B. și utilizat de către inculpatul A. la comiterea infracțiunilor, bun depus la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Tulcea, conform dovezii seria x din data de 01.07.2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (2) și (3) din C. pen. în referire la art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 4.500 de euro, echivalent în RON la data plății, la cursul BNR din ziua efectuării plății, reprezentând contravaloarea autoturismului marca x, de culoare albă cu nr. x, număr de identificare x, proprietatea numitei B. și utilizat de către inculpatul A. la comiterea infracțiunilor, bun depus la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Tulcea, conform dovezii seria x din data de 01.07.2019.

De asemenea, în temeiul art. 422 din C. proc. pen. în referire la art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul A., prin Încheierea nr. 18 pronunțată în data de 04.06.2019 de Tribunalul Tulcea, definitivă prin Încheierea nr. 159/P/JDL/07.06.2019 a Curții de Apel Constanța, pronunțate în Dosarul penal nr. x/2019

În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. în referire la art. 422 din C. proc. pen. și art. 72 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului și perioada arestării preventive de la data de 19.11.2019 la zi.

A înlăturat dispozițiile contrare și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe, în măsura în care nu contravin prezentei decizii. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 178/P din 3 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost comunicată DIICOT Serviciul Teritorial Constanța la data de 11.03.2020, fila x și inculpatului A. la data de 28.04.2020, la Penitenciarul Tulcea, fila x.

Împotriva Deciziei penale nr. 178/P din 3 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat recurs în casație la data de 06.03.2020 inculpatul A., prin apărător ales, avocat E., Baroul Constanța cu delegație aflată la fila x.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată către DIICOT Serviciul Teritorial Constanța la data de 10.03.2020, iar la dosar nu au fost transmise concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05.05.2020.

Prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 16 iunie 2020.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prev de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., și a susținut următoarele: potrivit art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, republicată prevede că, cel care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege; instanța de apel a făcut aplicarea art. 19 numai în ceea ce privește prima infracțiune reținuta, respectiv, în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, republicata, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și 36 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată cu referire la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus condamnarea la 1 an închisoare, reducând pedeapsa aplicată de la 2 ani la 1 an închisoare; pentru cea de-a doua infracțiune pedeapsa a fost redusă de la 3 ani închisoare la 2 ani și 4 luni, prin aplicarea art. 19, iar în opinia sa, trebuia să fie redusă la 1 an și 6 luni închisoare, iar pentru a treia fapta pentru care s-a aplicat la fond pedeapsa de 3 luni închisoare, pedeapsa stabilită nu a mai fost redusă, deși trebuia să se facă aplicarea art. 19 și să se aplice pedeapsa de 1 lună și 15 zile închisoare. Prin aplicarea art. 39 lit. b) din C. pen. pentru pedepsele reduse conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, în opinia sa, trebuia aplicată pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care se adaugă un spor (de o treime din totalul celorlalte pedepse), deci de o treime din 1 an închisoare plus 1 lună și 15 zile.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casație formulat, casarea Deciziei penale nr. 178 definitivă la data de 03.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanta și, rejudecând, a solicitat pronunțarea unei decizii în conformitate cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicata, pentru pedeapsa aplicata la fondul cauzei inculpatului.

Prin încheiere din 16 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 178/P din 03 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, s-a stabilit termen de judecată la data de 28 iulie 2020 și s-a respins cererea de suspendare a executării pedepsei formulată de recurentul inculpat A.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului (A.) hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 178/P din 3 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie), cererea fiind semnată de apărătorul ales al inculpatului, avocat E., cu delegație aflată la fila x, iar calea de atac a fost formulată de către recurentul inculpat în termenul prevăzut de lege, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - 436 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație, s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Înalta Curte, constatând că motivele expuse de către recurentul inculpat A. se circumscriu în conținutul cazului de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., iar cererea de recurs în casație îndeplinește condiț