ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 527 din 23.04.2018, pronunțată de Judecătoria Constanța s-au hotărât următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, ca nefondată.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru infracțiunea de contrabandă asimilată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen. a fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 723/25.05.2017 definitivă la data de 01.03.2018.

În baza art. 97 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu prezenta pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, condamnând în total inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare se execută în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., urmând a fi verificată până la data de 21.06.2019.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv de la 29.01.2018 la 14.02.2018.

În baza art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF prin DGFP Galați - AFP Constanța și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 189.514 RON prejudiciu material plus accesoriile aferente ce vor fi calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii către partea civilă.

În baza art. 255 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către numitul B. a autoturismului x cu nr. înmatriculare provizoriu x împreună cu documentele mașinii și cheile de contact, predate în baza dovezii seria x din 29.01.2018 către STPF Constanța.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a celor 11118 pachete țigarete de diferite mărci depistate la percheziția domiciliară a inculpatului A. în baza procesului-verbal de percheziție domiciliară din data de 26.01.2018.

În baza ar. 112 alin. (1) lit. o) C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă a sumei de 510000 RON depistată în curtea locuinței inculpatului la percheziția domiciliară din data de 26.01.2018.

În baza art. 255 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a 25 cutii artificii x și 6 cutii cu artificii x ridicate la percheziția domiciliară din data de 26.01.2018.

În baza art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 5000 RON către stat.

Împotriva Sentinței penale nr. 527 din 23.04.2018, pronunțată de Judecătoria Constanța a formulat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 1206/P din data de 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 527 din 23 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Constanța, a desființat în parte sentința atacată și, rejudecând:

A redus cuantumul sumei de bani supuse confiscării extinse de la 510.000 RON la 492.650 RON.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezentei.

Împotriva acestei decizii, la data de 23.04.2020 a declarat recurs în casație inculpatul A..

Prin cererea de recurs în casație formulată, recurentul inculpat a invocat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

În susținerea recursului în casație, inculpatul a arătat că în mod nelegal a fost înlăturat beneficiul suspendării pedepsei sub supraveghere aplicată prin Sentința penală nr. 723 din 25.05.2017 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 302 din data de 01.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2016.

A arătat că fapta reținută în prezenta cauză, săvârșită la data de 26.01.2018 și fapta pentru care inculpatul a fost condamnat ulterior în mod definitiv în data de 01.03.2018 sunt fapte concurente, situație în care instanța nu putea să anuleze suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Prin greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale conținute de art. 97 alin. (1) C. pen., inculpatului i s-a creat o situație legală mai grea, în sensul că i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni, urmare a aplicării tratamentului sancționator prevăzut de lege pentru concursul de infracțiuni.

Prin încheierea din data de 19 iunie 2020, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1206/P din data de 20 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală, și a fost trimisă cauza în vederea judecării recursului în casație.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar analizei motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază necesară expunerea unor considerații teoretice privind natura căii extraordinare de atac exercitată în prezenta cauză.

Potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Aceste considerații sunt aplicabile și cazului de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. invocat de către recurentul inculpat în susținerea recursului în casație.

Referitor la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidența a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel.

Totodată, se referă nu doar la aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci privește întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respective ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

În raport de considerațiile teoretice expuse anterior, instanța de recurs în casație a constatat că recurentul inculpat a formulat critici ce se circumscriu cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., acestea vizând cuantumul pedepsei aplicate, criticând modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante ca urmare a anulării suspendării condiționate.

Înalta Curte constată că inculpatul A., prin Sentința penală nr. 723/25.05.2017 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 302/P din 1.03.2018 a C.A. Constanța (Dosar nr. x/2016), a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 [constând în aceea că "în ziua 24.07.2015, a procurat, deținut și depozitat la locuința sa, cantitatea totală 8.600 țigarete (430 pachete) din care: 7.340 țigarete (367 pachete), marca x, de proveniență duty-free, nemarcate fiscal și 1.260 țigarete (pachete), marca x, cu timbru de Republica Moldova, cunoscând țigaretele provin din contrabandă și sunt destinate comiterii infracțiunii contrabandă, cauzând bugetului consolidat al statului, un prejudiciu în valoare de 5.101 RON"], ca urmare a procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin decizia penală recurată, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă asimilată și, fiind anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 723/25.05.2017 definitivă la 1.03.2018, a fost contopită pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare, recurentul inculpat A. fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.

S-a reținut că fapta inculpatului A., care, în data de 26.01.2018 a fost depistat deținând în vederea comercializării, a unei cantități de 3850 pachete țigări marca x, 2730 pachete țigări marca x, 2028 pachete țigări marca x, toate fără timbru fiscal, 10 pachete țigări LM cu timbru de Republica Moldova, 2500 pachete de țigări x, cu timbru de Republica Moldova, marfa ascunsă în magazia lipită de curtea locuinței sale, aparținând martorei C., locație special folosită în acest scop de inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de deținere a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia (contrabanda asimilată în forma simplă), prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Potrivit art. 97 alin. (1) C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

În cauză, se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile anterior menționate având în vedere că recurentul inculpat a fost condamnat prin Sentința penală nr. 723/25.05.2017 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 302/P din 1.03.2018 a Curții de Apel Constanța la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar ulterior, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a descoperit că acesta a mai săvârșit o infracțiune (26.01.2018) până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 97 alin. (1) C. pen., instanța de apel în mod corect a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 723/25.05.2017 definitivă la 1.03.2018 și, constatând că faptele sunt concurente, în baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (2) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 723/25.05.2017 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 302/P din 1.03.2018 a Curții de Apel Constanța) cu pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată pentru fapta săvârșită la data de 26.01.2018, aplicând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, inculpatul A. fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.

În consecință, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1206/P din data de 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 157 RON, urmând a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1206/P din data de 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iulie 2020.

GGC - GV