ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra recursului în casație de față, în baza actelor din dosar, constată:

Prin sentința penală nr. 1482 din data de 29.12.2022, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 și 43 alin. (5) din C. pen., cu reținerea art. 15 din Legea nr. 143/2000 și art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă, în regim de detenție.

(…)

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 și 43 alin. (5) din C. pen.., cu reținerea art. 15 din Legea nr. 143/2000 și art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc și de mare risc, în vederea consumului propriu, în stare de recidivă, în regim de detenție (faptă 11.09.2019).

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 și 43 alin. (5) din C. pen., cu reținerea art. 15 din Legea nr. 143/2000 și art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, în stare de recidivă, în regim de detenție (faptă 22.06.2019).

S-a constatat că faptele sunt săvârșite în concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 804/17.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 685/A/03.06.2022.

(…)

Prin decizia penală nr. 1032/A din 03.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1482/F din 29.12.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 13 ani, 6 luni și 346 zile închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală apelată și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele și sporul de pedeapsă componente.

În temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. coroborat cu art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., cu privire la infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, pentru consumul propriu, fără drept, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. (fapta din data de 22 iunie 2019), ca efect al împlinirii termenului de prescripție generală a răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. (5) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 (fapta din data de 11 septembrie 2019).

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate, pentru această infracțiune, prin sentința penală apelată.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc, pentru consumul propriu, fără drept, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 19 din Legea nr .682/2002 (fapta din data de 11 septembrie 2019).

În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 804/2020, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2017, modificată și rămasă definitivă, la data de 03 iunie 2022, prin decizia penală nr. 685/A/2022 a Curții de Apel București, secția I penală, și s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 ani și 2 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte 3 pedepse, de 6 ani și 6 luni închisoare) și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (1), (2) din C. pen., a fost adăugată această pedeapsă rezultantă la restul neexecutat de 346 zile închisoare (din pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 201/2013 a Tribunalului București, secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2821/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) și s-a dispus ca inculpatul să execute, în regim de detenție, pedeapsa rezultantă de 7 ani, 8 luni și 346 zile închisoare.

(…)

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei penale nr. 1032/A din 03.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esență, recurentul inculpat A. a susținut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât legiuitorul nu a prevăzut ca element de tipicitate în conținutul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sintagma reținută în conținutul actului de sesizare "droguri destinate traficării", care de altfel a fost preluată de către instanțele de fond și apel, conținutul acuzației depășind astfel cadrul legal.

Astfel, a arătat că a fost reținută în sarcina sa infracțiunea de trafic de droguri în varianta alternativă a transportului coroborat cu noțiunile de cumpărare și deținere, noțiuni la care au fost adăugate în mod nepermis sintagmele "distribuirea ulterioară" și "destinate traficării".

Or, în opinia recurentului inculpat, un consumator de droguri cumpără, deține și transportă droguri, iar un traficant de droguri cumpără, deține și transportă droguri în aceleași condiții, însă pentru a se putea reține traficul de droguri trebuie să fie dovedit transportul propriu-zis sau destinația drogurilor, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.

Pe de altă parte, instanța de apel folosește și sintagma "în vederea traficării", care, de altfel, se referă la o conduită viitoare, respectiv la ce urma să facă sau ce ar fi încercat să facă, iar într-o hotărâre de condamnare nu pot fi reținute aspecte, fapte pe care nu le-a săvârșit încă. Așadar, instanța de apel a legiferat prin completarea dispozițiilor legale în vigoare.

Astfel, recurentul inculpat a susținut că au fost adăugate nepermis noțiuni/sintagme pentru a putea contura săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în detrimentul reținerii infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului. Or, pentru a se contura concluzia că drogurile erau destinate traficării se impunea administrarea de probe din care să rezulte că a vândut droguri vreunei personae, că a distribuit droguri vreunei persoane sau a săvârșit vreuna din acțiunile prevăzute de legiuitor.

Prin urmare, în sarcina sa s-a reținut o activitate generică de traficant de droguri, în baza unor declarații ale unor consumatori dependenți, fără a se preciza însă când, unde și în ce împrejurări a vândut droguri.

Totodată, a susținut că instanța de apel a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, fără ca forma de vinovăție să fie cea prevăzută de lege, în realitate fiind adăugate noțiuni și sintagme textului incriminator în vederea completării formei de vinovăție instituite de legiuitor.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1032/A din 03 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanțiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esență, făcând referire la situația de fapt, recurentul inculpat a susținut că, în sarcina sa, a fost reținută infracțiunea de "trafic de droguri" în varianta alternativă a transportului coroborat cu noțiunile de "cumpărare" și "deținere", la care au fost adăugate, în mod nepermis, sintagmele "distribuirea ulterioară" și "destinate traficării", fără să fie dovedit transportul propriu-zis sau destinația drogurilor.

Astfel, deși a deținut drogurile în vederea consumului, i s-a reținut o activitate generică de traficant de droguri, în baza declarațiilor unor consumatori dependenți, fără a se administra probe din care să rezulte când, unde și în ce împrejurări a vândut sau distribuit droguri.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte notează că, în cuprinsul hotărârii instanței de fond, confirmată de instanța de apel, a fost descrisă fapta care a justificat încadrarea acesteia ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din data de 11 septembrie 2019).

În fapt, instanțele de fond și apel au reținut că, la data de 11 septembrie 2019, inculpatul A. a cumpărat, a deținut și a transportat, pe raza municipiului București, cantitatea de 25,18 grame de pulbere care conținea heroină (potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din data de 09 octombrie 2019), destinată traficării, fiind depistat, de către organele de urmărire penală, în apropierea intersecției cu Strada x, în timp ce se afla în autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, condus de B..

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În ipoteza în care situația de fapt reținută de instanța de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracțiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, devin incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în vigoare la data săvârșirii faptei, infracțiunea de "trafic de droguri de mare risc" constă în "cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept", pedeapsa fiind închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi dacă dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc.

Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic, în analiza motivelor de recurs în casație, Înalta Curte constată că, pe fondul cauzei, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, s-a reținut că elementul material a constat în acțiunile de deținere și transport de droguri de mare risc pe teritoriul României, în vederea vânzării ulterioare pe același teritoriu.

În ceea ce privește scopul cumpărării, deținerii și transportării cantității de 25,18 grame de pulbere cu conținut de heroină, instanța de apel a constatat că probatoriul administrat în cauză dovedește, în afara oricărui dubiu, că acest scop a fost cel al traficării acelor droguri către alte persoane, conform acuzației aduse inculpatului, iar nu cel al consumului propriu, așa cum a susținut apărarea, dar și inculpatul, în declarația dată în apel, sens în care au fost avute în vedere declarațiile martorilor cărora inculpatul le-a dat, în diferite modalități, inclusiv prin vânzare, în mod direct sau prin intermediari, droguri de această natură ori care cunoșteau, prin prisma experienței personale, preocupările lui în sensul traficării de heroină.

În condițiile în care, în esență, recurentul inculpat susține că, deși a deținut drogurile în vederea consumului, s-a reținut că a traficat droguri de mare risc, fără ca probele administrate să dovedească transportul propriu-zis, destinația drogurilor ori îmrejurările în care a vândut sau distribuit droguri, Înalta Curte constată că motivele invocate vizează, în concret, temeinicia deciziei penale recurate și nu chestiuni de legalitate.

În plus, instanța de recurs în casație observă că aceleași susțineri ale inculpatului, privind deținerea drogurilor doar în vederea consumului, au fost analizate și în calea de atac a apelului, instanța de apel constatând că nu se pune problema unei încadrări juridice greșite, în infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

Așadar, criticând decizia instanței de apel, susținerile recurentului inculpat tind, în realitate, la reanalizarea probelor și înlăturarea raționamentului care a condus la soluția de condamnare, practic, la o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac, nefiind reliefate aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală.

Însă, reevaluarea situației de fapt reținută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanța de apel și concordanța cu probele administrate, precum și interpretarea dată acesteia prin hotărârea definitivă, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație.

Concluzionând, raportat la cele expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatului A., astfel cum au fost reținută în mod definitiv de instanța de apel, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1032/A din 03 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1032/A din 03 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2025.